Cartile populare in literatura romana vol. I

5%RTOjAN

CĂRŢILE^

LITERATURA
RdMĂNfiĂS^

CUVÎNT ÎNAINTE

de

DAN ZAMFIRESCU

POSTFAŢĂ

de

MI HAI MORARU

•

N. CARTOJAN

CĂRŢILE

POPULARE

IN

LITERATURA

ROMÂNEASCĂ

*

EPOCA INFLUENŢEI SUD-SLAVE

Ediţie îngrijită de
ALEXANDRU CHIRIACESCU

Prezentare grafică:
VAL MUNTEANU

EDITURA ENCICLOPEDICĂ ROMÂNĂ
BUCUREŞTI, 1974

162 M '

Redactor: OABRIELA IONERCH

lehnoredactor: CONSTANTA BRÂNCI

Bun de tipar: 2S. 12 11/73
Tiraj: 5 000 ex, broşate + 2 000 ex. legate iji
Coli tipar: 23; Planşe: J6 '

Tiparul executat sub comanda nr ":js^

lai. P. Arta grafica, Calea Şerlian Vodă nr Mi

Bucureşti, Republica Socialistă România

NICOLAE CARTOJAN
SI STUDIUL CĂRţlLOR POPULARE
* ÎN LITERATUftA ROMÂNEASCA

Deşi a lăsat o reputată sinteză de Istoria litera-
turii române vechi, în care îmbrăţişează aproape
întreaga materie, Nicolae Gartojan a fost şi a rămas,
în ipostaza de cercetător al literaturii noastre vechi,
omul unei singure iubiri: cărţile populare, bste
ogorul pe care a păşit cu modestie, dar temeinic,
atunci cînd nu părăsise încă băncile Facultăţii de
litere a Universităţii bucureştene; pe care 1-a des-
ţelenit în mare parte, căruia, dîndu-i ocol, i-a
însemnat hotarele, şi de pe care a cules cele mai

bogate roade. . .

"Nicolae Gartojan a fost, pentru aceste scrieri cu
un caracter aşa de felurit, incluse în noţiunea de
« cărţi populare », ceea ce Bălcescu şi Kogalniceanu
apoi'lorga, au fost pentru genul cel mai strălucit
al creaţiei originale din literatura veche: cronicile.
A fost,' adică, învăţatul care şi-a simţit întreaga
fiinţă contopită cu filele operelor pe care le studia şi
prin care se simţea purtat într-o lume ce răspundea
intim fiinţei sale. Marii ctitori ai României moderne,
continuaţi de genialul şi furtunosul lor urmaş îşi
scăldaseră sufletul, ca într-o apă vie în fluviul m
care se adunase, trecînd prin secole, experienţa
istorică a unui popor. Dintr-o vreme însa,^ m care
cuvintul îl aveau cei de deasupra, cronica m epoca
marii sale înfloriri, fiind opera cărturanlor-boieri.
Ea vorbeşte în primul rînd despre domni şi clasa
conducătoare. Glasul poporului « de jos » nu se aude
ca atare, chiar dacă limba lui înţeleaptă şi plina
de miez, ca şi trăsăturile lui sufleteşti, răzbat m
scrisul cărturarilor.

Cu Nicolae Cartojan, în ştiinţa despre trecutul
culturii noastre a păşit un reprezentant al acelei

Iun i săteşti oare se nutrise, de secole, ou o cultură
orala Ş1 cu o cultură scrisă adaptată, adoptată sau
creata după nevoile sufletului său. CarS — fin
de ţaram din Călugăreni-Uzunu-a p Ug to Setai ea
şi impunerea acestei dimensiuni a culturii noastre
vechi, care reprezenta glasul masehr popula™ o
stăruinţa şi o ştiinţă egalate numai de fiStea'lui
nestrămutată pentru subiect. "Etatea lui

într-adevăr cu excepţia stolnicului Constantin
Cantacuzino nici un cărturar din cultura noastră
veche nu s-a bucurat, nu de o cercetare monografică

CatoTan'tr ^ "" arti ° o1 semnat dTC£
^artojan 1 întreaga sa energie de cercetător de

popularizator, ca şi de informator prestig os al irăT
nataţn asupra trecutului nostru cultural a fost
consacra a culturii lumii din care venea s pe care
a ridicat-o, astfel, în atenţia ştiinţei mondfale
Genialului aristocrat Hasdeu, savantului compa-
ratist de reputaţie mondială M. Gaster a urZt
m cercetarea « cărţilor populare , tm ^xponenT ai
lumii ţărăneşti, care le îndrăgise le copiTe "i le
«tise de veacuri. Le-a urmat rapsodul plin de pioasă
iubire şi înţelegere. Şi numele lui a rămas Cat
pentru totdeauna, în' istoriografia noaS literS'
de universul acestor «cărţi populare" '

Biografia lui Nicolae Cartojan poate fi rezumată
>n puţine cuvinte. Spectaculosul lipseşte cu desă
virsire. Este parcă biografia unuia din miile de"
cărturari anonimi, despre care nu aflăm de dt
însemnări e laconice de pe manuscrisele pe eS le a
copiat la lumina luminării P e " a

brie^lSS^^r 11 s f ulC ^gSreiii-Uzunu la 4 decem-

Petrescu fartn l™ ^^ CaH °^ n * al M ™«

o !? IM i Ş'-a. petrecut copilăria în sat, pe
o ui uneia dmale mai vestite bătălii pentru liber-
tatea poporului român, printre legenda, basme şi

VI

cîntece străvechi. A cunoscut, prin experienţă proprie,
întrepătrunderea « cărţilor populare » cu folclorul şi
a respirat întregul climat cultural al satului româ-
nesc de la sfîrşitul veacului trecut, după cum a
cunoscut şi viaţa grea a ţărănimii. Fapt nu lipsit de
legătură cai aceste experienţe, întreaga sa simpatie,
în calitate de cercetător al literaturii române moderne,
se va concentra asupra lui Mihail Kogălmceanu,
marele luptător pentru împroprietărirea ţăranilor!
Urmează studiile secundare ca bursier la liceul
Sfîntul Sava din Bucureşti, unde, începînd din clasa
a V-a, are ca profesor de limba română pe Ion
Bianu, viitorul său magistru şi sprijinitor.

In 1902 se înscrie la Facultatea de litere a Univer-
sităţii din Bucureşti, fiind remarcat de Titu Maiorescu
şi de Nicolae Iorga şi mai ales de acelaşi Ion Bianu
care, după obţinerea licenţei în 1906, îl angajează
funcţionar la 'secţia de manuscrise a Bibliotecii
Academiei Române. Va petrece, astfel, zile şi am
de-a rîndul în tovărăşia miilor de manuscrise adunate
de pe tot cuprinsul ţării. Funcţionează, în acelaşi
timp, ca profesor de limba română la Giurgiu, mai
întîi la şcoala comercială, apoi, din 1910. după
examenul de capacitate, la gimnaziul clasic „Ion
Maiorescu", unde va fi şi director. Din 1911 este
profesor şi la Liceul militar ,,N. Filipescu" de la
Mănăstirea Dealu.

în 1912 — 1914 obţine concediu de la catedra şi
pleacă în Germania, unde urmează cursuri de lite-
ratură si filologie la Berlin, audiindu-1 în special pe
slavistul Briickner, fără însă a deprinde limbile
slave, care i-au rămas puţin accesibile. Conştient
el însuşi de această lacună, îi va îndruma pe stu-
denţii preferaţi spre aprofundarea limbilor şi cultu-
rilor slave care au stat în legătură cu vechea cultură
românească.

în timpul şederii în Germania, întreprinde cerce-
tări fructuoase cu privire la biografia şi activitatea
lui M. Kogălniceanu. Se întoarce în ţară la izbucnirea
primului război mondial, reluîndu-şi activitatea in

vn

mvăţămîntul secundar ca profesor si director ,1
gimnaziului dn Giurgiu în 4Q1A L ' air £ctor aJ
dării oraşului, cuCTse >! rel^T ST
tuncţaonează la Bucureşti, unde rămîne pînă la t 1T

In 1*920 tal/S fT * ^ J ^S

in Utere ™ iZ 2"* *? SUSţlne teza de doct °rat

fa«rtitf'° r" , lUeratUm '-Unească.
iYom contribuţii. Referenţi sînt Ion Bianu si Ovirl

SSSS5?" as? ^

P,?r a , SeŞ î e defmitlV § imnaziul din GiuS °"

t>uerazura veche romanească. In 1928— 1Q90 * +■ +
un czolu de prelegeri despre LÎSL 2ta«K
literatura veche românească, din care s-m nS?,. ?
« cîteva, litografiate (Bibi. A^CT, ff

«ti" ^ 28 , l0n Bianu ' în vîrstâ de 72 de ani se
™l ,=»!„ im-1929, J« r p ,i„ttf5°

oatedr^LTi^t^ ^S Carto J an este fularul
catedrei de literatura română veche la Universitatea

vin

din Bucureşti înseamnă « epoca de aur » în istoria
predării acestei discipline în învăţămîntul nostru
superior. Deşi catedre similare se înfiinţaseră ante-
rior la Cluj (1919) şi Iaşi (1920), titulari fiind Nicolac
Drăganu şi respectiv Giorge Pascu, orientarea pur
filologică a celor doi profesori nu reuşise să creeze
disciplinei lor o audienţă mai largă şi nici să o impună
atenţiei marelui public. întreaga operă, atît de meri-
torie', a lui N. Drăganu, este circumscrisă la chestiuni
de pură filologie a textelor vechi, interesîndu-i numai
pe specialişti, iar în ceea ce priveşte opera lui
G. Pascu, ea era condamnată din primul moment,,
datorită stilului imposibil şi manierei ilizibile în
care veninosul profesor ieşan, totuşi nu lipsit de
cunoştinţe şi de perspicacitate, înţelegea să-şi pre-
zinte obiectul cercetărilor sale.

I-a revenit lui Nicolae Cartojan sarcina şi meritul
de a face din studiul literaturii române vechi la
Universitate o disciplină cu un larg orizont de idei r
impregnată de un cald şi luminat patriotism, capabilă
să pasioneze o pleiadă de tineri eminenţi, elevi ai săi,
unii dintre dînşii celebri astăzi în ţara şi peste hotare.

N. Cartojan avea, într-adevăr, toate darurile
unui întemeietor de şcoală: cunoaşterea temeinică
a materiei, generozitatea, modestia, dragostea pentru
studenţi. Şi-a organizat catedra, de la început, ca
pe o adevărată instituţie de promovare a cercetării
originale şi de formare a tinerelor cadre. Cum lite-
ratura veche se studia, la curs şi seminar, în toţi
cei patru ani de facultate, profesorul obişnuia să
ţină anual două cursuri — unul de sinteză tratînd
despre o epocă din istoria literaturii vechi, altul de
adîncire a materiei, pentru care îşi alegea o temă
determinată. Cursurile erau completate cu semina-
rul, în care studenţii deprindeau metodologia muncii
ştiinţifice. începînd din anul I şi pînă în anul IV,.
materia era astfel înfăţişată, încît studentul urmărea
amănunţit, în decurs de 4 ani, întreaga dezvoltare
a culturii noastre vechi, de la origini pînă în secolul
al XVIII-Iea.

rx

Seminarul a devenit, din primul moment, punctul
de atracţie al studenţilor celor mai dotaţi si mai
interesaţi de materie. Pentru a permite tinerilor săi
mvaţacei afirmarea ştiinţifică încă de pe băncile
acuităţii, N. Cartojan crează, în 1934, Cercetări ^
Merare, prima şi ultima publicaţie consacrată Jite- "
ratiirn romane vechi, din care au apărut, pînă în
U4o, cinci volume. Valoarea acestei publicaţii, atît
prin studiile studenţilor şi doctoranzilor lui N Car-
tojan cit şi prin extrem de preţioasa bibliografiei
anuala întocmită de aceştia sub conducerea confe-
renţiarului de bibliografie N. Georgescu-Tistu, ataşat
la catedra de literatură veche, este nepreţuită
JNimem nu se poate dispensa, în cercetările asupra
literaturii noastre vechi, de această publicaţie, operă
totuşi, a unor tineri.

în cadrul seminarului de literatură veche au
apărut, litografiate an de an, cursurile magistrului 2
in paginile lor putem urmări progresul cunoştinţelor
|i evoluţia gmdmi lui N. Cartojan asupra ' dezvol-
tam culturii româneşti din epoca veche. Substanţa
acestor cursuri a fost decantată, sintetizată si ţipă-'
nta m cele trei volume ale Istoriei literaturii români
vechi — primul tratat clasic în materie *=3

Cursul despre «Epoca fanarioţilor», ţinut ~în
«oua rinduri, prima oară în anul şcolar 193'>__i933 '
şi a doua oară în 1937-1938, a fost publicat aparte
cu eliminarea capitolelor — de altfel firave — despre
monografia şi literatura religioasă, si după o atentă
revizuire completare şi îmbunătăţire. El a devenit
volumul II din Cărţile populare în literatura româ^
masca. Noţiunile despre literatura «parenetică»
expuse tot în acest curs au fost înglobate în studiul
« Ceasornicul domnilor >> de N. Costin şi originalul
spaniol allmGuevara. In general însă, materia seco-
lului al \\I1I-Iea, dincolo de epoca lui Brincoveanu
si exceptmd cărţile populare şi pe Neculce, i-a fost
mai puţm cunoscută lui N. Cartojan. Tratat în
cadrul mai multor seminarii, Dimitrie Cantemir n-a
tăcut niciodată obiectul unui text tipărit 3 .

Strîns legată de activitatea creatoare a semina-
rului de literatură veche este preocuparea lui
N. Cartojan de a edita texte vechi româneşti înso-
ţite de fotocopii, astfel încît studenţii să deprindă
lectura slovei chirilice tipărite sau manuscrise. încă
din 1921, în cadrul seminarului de istoria literaturii
române condus din însărcinarea lui Ion Bianu,
N. Cartojan alcătuise, împreună cu titularul de
atunci al catedrei, un album intitulat Pagini de
veche literatură romanească. Albumul conţinea 32 dej
planşe "şi era menit a servi exerciţiilor din seminar.
Sub titlul Album de paleografie românească, ei se va
reedita, mereu adăugat cu noi planşe, de trei ori
(ed. I, 1926, ed. II, 1929, ed. III, 1940). Dar cea
mai însemnată ctitorie a sa rămine, din acest punct
de vedere, Texte de literatură veche românească.
Colecţie îngrijită de prof. N. Cartojan, membru al
Academiei. Publicate la Casa Şcoalelor, în excelente
condiţii grafice, au văzut lumina tiparului, în cadrul
acestei colecţii, trei volume indispensabile cercetă-
torilor: Dan Simonescu, Legenda lui Afrodiţian Persul
(1942), Ion Const. Chiţimia, Cronica lui Ştefan cel
Mare. Versiunea germană a lui Schedel (1942) si
Al. Rosetti, Scrisori româneşti din Arhivele Bistriţei
^■1592 — 1638), ultima apărută in 1944. Din neferi-
cire, ediţia Răspunsurilor împotriva Catehismului
calvinesc,' celebra scriere a mitropolitului Varlaam,
pregătită de N. Cartojan, a rămas în şpalt şi n-a
mai văzut niciodată lumina tiparului.

Profesor secundar de-a lungul a 17 ani (1906 —
1923), Cartojan n-a uitat niciodată nevoile urgente
ale învăţămîntului mediu. încă din 1929, in colabo-
rare cu C. Damianovici, apoi din 1935 în colaborare
cu I. Rădulescu-Pogoneanu, a alcătuit manuale de
limba română pentru clasele I— IV şi VI. Tot pentru
elevi a iniţiat, cu sprijinul editurii Scrisul românesc
din Craiova, cea mai bună colecţie de texte ale
clasicilor români destinată elevilor: «Clasicii români
comentaţi ». în această colecţie, pe care a condus-o
pînă la sfîrşitul

vieţii, au apărut scrierile a 31 de

XI

scrierile L P^l™ ^Tf- a ^^ P Flatat
scrienie lui P. ispirescu, M. Kogălniceanu si Th Ser

3 CW ^ r - m de ° r - Ureclle ' oomentat ^
proi. Lonst C. Gmrescu, cronica lui Ion Neculcp

comentată de Al. Procopovici Istovi*, 7>Lv a ?'
»«f de stolnicul Constat Can^ziifoduSTn
manuscris necunoscut, editată de Da" Simonescu
şi precedată de introducerea lui N. Cartojan Viata
hi Constantin Cantemir de Dimitrie ffif rk
ducerea din latineşte a 1™ m t ,7™ (wa "
Liliana Iorga-pţŞ ' J ° rga) ' mgriJltă de

Paralel cu activitatea didactică ce izvora diate-o
minunata vocaţie pedagogică, N. Cartojan sa impus
ca un eminent cercetător, ale cărui lucrări i-au cîsS
încet dar sigur, stima şi recunoaşterea \Z tară li
peste hotare. A fost ales membru' coresnonden? I
Biamr 1 " R °t ne ÎD 1929 ' Ia P^puneTea ?u T Joi

i J 0t ^A 9 :, 9 The Medieval Academy of America
vaS? ? "' ? ambr l d S e Massachussltts Jin Har-'

UnPadoi 4 t f- ^ CaUm ^ Unive ™tătii

tifiju a^ZT' t Cari ! ra ? MaCtiCâ P m " ]1Ca Btiin-

61 de an? H° *-t 8Zate ' ln pIin aVÎnt ' la num «
a delicată m, H + ° P neu . monie eăreia constituţia

1 19 sure 90 H "'M*' A murit in ™ a Ptea
ae u spre 20 decembrie 1944, nu înainte de a fi

ransmis operei acel principiu de viaţă eternă care

este pasiunea ş, dăruirea pentru o cauză bună

Urmărind titlurile din bibliografia opere! lui
-V Cartojan in ordine cronologică se constată Z
la început, orientările fundamentale clroTînvS'atul

XII

le-a rămas credincios de-a lungul întregii şale vieţi :
studiul epocii « paşoptiste », cu preferinţă evidenta [
pentru personalitatea şi opera lui Kogălniceanu, şi
studiul aprofundat al « cărţilor populare în literatura u
românească ». N

• A debutat în Convorbiri literare, un an după
terminarea Facultăţii de litere, cu articolul intitulat
Soarta unei reviste' literare în 1844: «Propăşirea».
In acelaşi an, 1907, a apărut, tot în Convorbiri
literare, un articol în care comunica date importante
despre Dacia literară şi Steaua Dunării (Un episod
din istoria cenzurii în Moldova). Din cele 27 de titluri
de articole şi studii privind literatura română
modernă, înregistrate de bibliografiile citate, numai
6 nu se referă la Kogălniceanu! Ele sînt închinate
însă lui D. Bolintineanu, N. Bălcescu, V. Alecsandri,
sau altor subiecte ce ţin de aceeaşi epocă. Fără a-1
recomanda pe autor ca un mare istoric al literaturii
române moderne, aceste studii şi articole aduc, nu
o dată, contribuţii de care trebuie să se ţină seama.
In special cei ce studiază pe M. Kogălniceanu găsesc
în informaţiile puse la dispoziţie de N. Cartojan —
care lucra la o monografie consacrată marelui demo-
crat şi patriot — un preţios material documentar.

In 1910 lui N. Cartojan i se tipăreşte, tot în
Convorbiri literare, prima contribuţie la cercetarea
literaturii vechi, domeniul care-1 va consacra printre
istoricii literari de prestigiu ai vremii sale. Este
vorba de un fragment din amplul studiu Alexandria
în literatura românească, studiu elaborat iniţial în
seminarul de istorie literară al lui Ion Bianu, ca
student, şi premiat de Universitate cu premiul Hillel.

Lucrările lui N. Cartojan în domeniul literaturii
române vechi — singurele care ne interesează aici
— nu sînt numeroase. Cuprind însă cercetări esen-
ţiale care, în ciuda progresului documentar, asigură
autorului o întîi etate ce obligă pe specialistul de azi
să pornească, întotdeauna, de la ele.

Iată lista celor ce reprezintă contribuţii personale la
progresul disciplinei, precum şi sinteze fundamentale:

XIII

1. Alexandria în literatura românească, Bucureşti
înăltuţul de Arte Grafice Carol Gobl/ 1910 7o2 J
pagini. ţ

«SftăţSS? de Arte Grafice ^-r^S, „

« J^fTr W â l ' g % iH Hterat '"'« ^che romă-
Z Th _9G C x ° nvorh r llt t era '^ anul LVII, 1925, ^
pp. ^43—261 şi extras, 18 pagini.

Buft^f'lqi T, '°f ei in - literat »™ românească.
Bucureşti, 1925, 74 pagmi, Academia Română

Hem " ^ ^^^ Seria m > Tom HL

5. « i^'ore d,' virtu » in literatura românească
Bucureşti, 1928, 107 pagini, Academia Româna' *
Memornle secţiunii literare, Seria III, Tomul IV,

yol 6 i C S fl P T lare . ÎU literat «™ românească,
voi. I Epoca influenţei sud-slave, Editura Case
Şcoalelor, Bucureşti, 1929, 271 pagini.

7. Cel mai vechi zodiac românesc: Ruidenita
y^'^T' 1 (m °^ ln ^oromJnîl Sd *
18 JagLl ' C1UJ ' 1929 ' PP - 584 ~ 601 ' * <*"£ *

„ ,f; \ C ^ornicul domnilor^ de N. Costin si origi-

ll!j Pa T l ~ al lm . GueVam > P ublicat Parţial în
Revista istonca română, III, 1933, cu sflrsitul în
Cercetări literare, IV, 1940. In întregime' apare
intr-o broşură aparte, în 1941, avînd 42 paginfpTus
4 pagini rezumat francez. V ° P

9. Poema cretană « Erotocrit » te Zferatora n»n4-
neasea « hwpbZ a neemotem, Academia Română T
Memornle Secţiunii Literare, Seria III, Tomul Vil'
Mem. 4, Bucureşti, 1935, 57 pagini. '

r,„L°' rf ° dram ă. P P«lară italiană a lui Giulio Cesare
Croee despre Sman-Paşa şi vitejiile româneşti, în

XIV

Omagiu fraţilor Alexandrii şi Ion Lapedatu, Bucureşti.
1936, şi extras, 8 pagini.

11. Cărţile populare în literatura românească,
voi. II. Epoca influenţei greceşti, Fundaţia pentru lite-
ratură si artă, Biblioteca enciclopedică, Bucureşti,
1938, 450 pagini.

12. Iconografie populară românească. Mîntui-
torul si viţa de vie, în Artă şi tehnică grafică, Buletinul
imprimeriilor statului, nr. 1, septembrie 1937, şi
extras, 4 pagini.

13. Iconografie populară românească. Zapisul lui
Adam, în aceeaşi publicaţie, nr. 3 din 1937, si extras,
6 pagini.

14. Colindele cu steaua (Picu Pătruţ), în aceeaşi
publicaţie, nr. 6 din iunie 1938, şi extras, 7 pagini
cu 11 ilustraţii de Picu Pătruţ.

15. Istoria literaturii române vechi, voi. I— III,

Bucureşti, Fundaţia pentru literatura şi artă, 1940—
1945, cu numerotare în continuare, de la 1 la 272
pagini. Dar textul singur, fără numeroasele ilustraţii,
şi la format normal, nu depăşeşte volumul II din
Cărţile populare care rămîne, astfel, cea mai întinsă
lucrare publicată de N. Cartojan.

Am eliminat, din această enumerare, titlurile ce
reprezintă simple tipăriri anticipate de fragmente
din lucrările mari, apărute ulterior 4 , precum şi
articolele publicate în limbi străine — unele simple
rezumate de mai puţin de o pagină — care nu aduc
nimic nou, cu excepţia versiunii franceze a studiului
despre Erotocrit — şi îndeplinesc numai funcţia de
informare a străinătăţii asupra rezultatelor expuse
amplu în studiile româneşti 5 .

Ceea ce se desprinde cu claritate din lista de mai
sus, şi chiar din titlurile enumerate în note, este
locul covîrşitor pe care îl deţin, în opera lui N. Car-
tojan, studiile asupra « cărţilor populare ». Nu
numai că, împreună, cele două volume ale « capo-

xv

titoare ^t ta excwS^ 6 - m ? n °8"tf°e pregă-
preocupări. excJusivJ tate, orientate spre aceleaşi

. Singurele două studii care se detaşează din „ ■

Şa nu trecem însă cu Vederea că romamd , ° 0e '

despre Marc Aureliu trid,,« =/ i , Guevara
neste de Nicolae rWin ! Prelucrat în roma-

Iar scrierea lui Giulio Cesare Croc P N r * •
a descoperit-o, în tipăriturii*,* or ' ;• Carto J an
al XVII-lea studiJv . lene dm secolul

autor al fi* £f ^ f » * °P«a celebrului

draml întrfîcrieKi ""ce TSt FT*
care a folosit cel Hin+îi 7~ • '* Ş z M * Gas ter,

lui Guerrini nu au bl' a de°s p m ^' mono ^a
pentru români I-a fost dft îl ^ "PP^anţa sa

sfg^iffi» & ** ;s s Tduf s

dispoziţia cercetătorilo^t ?f Grea Sa > P une ] *

XVI

bogată, dar care a fost între timp mult îmbogăţită
de cercetători ieşiţi chiar din şcoala lui Cart oj an —
capacitatea unică de a reconstitui, din datele ştiin-
ţifice şi lectura textelor, viaţa, destinul acestor cărţi
populare în literatura universală şi naţională. Cărţile
populare în literatura românească este o adevărată. ,
epopee a literaturii de imaginaţie care a încîntat,
secole în şir, pe strămoşii noştri, punîndu-şi amprenta
asupra sufletului şi scrisului unor mari cărturari,
ca Neagoe Basarab, Dimitrie Gantemir, Ion Heliade^
Rădulescu, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu.

Nicolae Carto j an. a intuit acest adevăr esenţial:
ca într-o vreme în care literatura originală se nutrea
aproape exclusiv din experienţa imediată a istoriei, a
unei istorii mereu încercate de grave nevoi şi probleme,
sufletul cărturarilor mari şi mici îşi găsea desfătarea
cu o literatură, ce-i drept de împrumut, dar care,
pătrunzînd pe tărîmul sensibilităţii şi al limbii naţi-
onale, a fost integrată literaturii originale, a devenit
un bun al tuturor păturilor de cititori, secole în şir. < ^

Cu excepţia Istoriei ieroglifice a lui Cantemir, rămasă
aproape două secole necunoscută, «cărţile populare» au
reprezentat, din veacul al XV-lea şi pînă spre sfîrşitul
celui de al XYIII-lea, singura formă de «beletristică»
în cultura română. Şi una din temele esenţiale de
cercetare a constituit-o, pentru N. Cartojan, tocmai j
urmărirea modului in care cultura şi limba română \
şi-au făcut ale lor aceste scrieri cu o carieră universală. I

Cartojan urmăreşte, după un program constant, j

deşi nu în toate cazurile respectat în întregime,

destinul fiecărei scrieri pînă în momentul in care ea

pătrunde în cultura română, apoi soarta ei în versiu-

/"nile româneşti şi reflexele în creaţia populară, în

^iconografie' uneori, în literatura cultă cîteodată. De

/fiecare dată are grijă să înceapă, însă, cu relatarea

conţinutului respectivei scrieri, în care pune un talent

unic de evocare a atmosferei proprii unor produse

din veacurile de naivitate şi copilărie ale culturii

universale. De fapt, istoricul reconstituie cu bună

ştiinţă un univers în care s-a mişcat cindva mintea şi

xvn

noi? A° P0T n ° StrU ' su 8 ere ^A elementele de
poeme şi basm ca şi pe cele de teroare naivă vehicu!

iar nu o fa d«tT teIe * aP °, Crife » CU caracter «S «.
dar nu o data cu un substrat ascuţit social anti

feudal sau anticlerical. Căci -nu trebuie uitat
ioae aceste «apocrife» se găsesc trecut" pe £ e k
de «cărţi interzise» întocmite de biserică, deoarece
ea vedea într-însele un atentat al maselor la mono
polul spiritual deţinut de cler. Chiar leceZeL
rehg.oase mai apropiate de vederile bi ericii si
uti.zate, în consecinţă, potrivit cu scopurile sale
sint, prm originile şi natura lor, produse ce în tr u'
chipau mentalitatea şi gustul păturilor neprivilegt™"
înclinate a vedea mai degrabă elementul umf n si
poetic decît rigiditatea dogmei oficiale. Acest fapt la
mţees foarte bine Cartojan, transpunînd conţinutul
lor in termeni, ştiinţei literare, dar ferindu se ale
şterge praful auriu al vechimii. le

\l „fî J\°* ° arte de Ştiin t ă ln cel mai strict înţeles

se transiorma ea însăşi, pe măsura lecturii într o
ventabiă creaţie literară. O citim asa cum Sim
versiumle datorate unor scriitori modern Se b2
melor din O mie şi una de nopţi, privind cum trec ne
dinaintea ochilor noştri viziunile inspă mfnSare
au paradisjace ale «apocrifelor», lumile de basmul
aventura ale romanelor de felul Alexandriei Jv
ErotocrUrdui, comparaţiile şi povestirile cu tîlc dm
floarea darurdor, Esopia, Arehirie şi AnJanKlăZ
împreuna cu Bertoldo, ne transpunem în mentalitate
unor Vremun credeau i xistent moT l ^l

fabuloase şi căutau să descifreze semnele timpuri
an gromovniee san viitorul după bătaia S
Nicolae Cartojan a avut darul să prezinte total
eu o înţelegere pentru acele vremuri^ai e care

nea din armntirile propriei copilării. El povesteşte
cu plăcerea cu care a ascultat, copil fiind aceleaşi
isprăvi de lui Alexandru Macedon. s " '
nazbîtii ale lui Bertoldo. Nimen, nu-1 va nai ah SE
Ş1 n.mem nu-1 va întrece în aceasta. Oricit de mare

xvm

a fost progresul cercetării după el, şi oricît de mult
ar datora Cartojan înaintaşilor săi, opera vieţii sale
rămine o creaţie ştiinţifică solidă, peste care timpul
a trecut fără a-i ofili parfumul arhaic, aşa de abil
filtrat prin mintea critică a omului modern.

NOTE

1. Bibliografia completă a operei lui N. Cartojan
a fost întocmită, in două rînduri, de elevii săi Dan
Simonescu şi 1. G. Dimitriu. Vezi Dan Simonescu,
N. Cartojan (1883 — 1944) în Revista istorică română,
voi. XV, fasc. II, 1945, pp. 193—215 şi I. G. Dimi-
triu, Nicolae Cartojan, în Orbis, Bulletin internaţional
de Documentation linguistique, tome XIV, no. 2,
1965, pp. 589—603. Titlurile sînt clasate după
epocile din istoria literaturii române la care se referă
respectivele lucrări. Nu se face nici o menţiune
dacă poziţia bibliografică respectivă este o contri-
buţie nouă, sau o simplă tipărire anticipată a unor
fragmente din studiile mai mari, înregistrate la alte
poziţii. De asemenea, nu sînt diferenţiate contribu-
ţiile fundamentale de articolele cu un rol pur infor-
mativ, sau de popularizare.

In privinţa celor două poziţii bibliografice privind
personalitatea şi opera stolnicului Constantin Canta-
cuzino, şi anume: Un grandc erudita romeno a
Padova: Lo « Stolnic» Constantin Cantacuzino, Bucu-
reşti, 1943 (în colaborare cu Ramiro Ortiz, fiecare
semnindu-şi însă partea c.e-i aparţine) şi Stolnicul
Constantin Cantacuzino (viaţa şi opera), Craiova,
1944, studiu premergător la ediţia Istoriei Ţării
Româneşti, confruntarea textelor cu cele două pre-
legeri din cursul litografiat Epoca lui Constantin
Brincoveanu, 1942—1943, pp. 39—101, precum şi
cu volumul III din Istoria literaturii române vechi
duce la următoarele constatări:

a) Cele două părţi din placheta italiană semnate
de N. Cartojan: Lo « Stolnic » Constantin

xrx

Cantacuzino (pp. 7—26) şi Uattivitd dello

«Stolnic» Constantin Cantacuzino (pp. 69

87) sînt, în parte, o redactare sintetică, dar
în şi mai mare parte o simplă traducere pentru
uzul străinătăţii, a prelegerilor sale univer-
sitare păstrate în cursul citat, curs ce stă
la baza volumului III din Istoria literaturii
române vechi. Ele nu aduc nimic nou în
raport cu acesta din urmă.

b) Studiul introductiv la ediţia textului Istoria
Ţârii Româneşti, ediţie ce aparţine în exclu-
sivitate colaboratorului Dan Simonescu, are
la bază tot textul prelegerilor universitare
citate, cu o serie de amputări. Se reproduc
insă pe larg, din acelaşi curs, notele de călă-
torie ale stolnicului, la care N. Cart oj an a
renunţat în textul definitiv al cursului, publi-
cat ca volumul III din Istoria literaturii
române vechi. Analiza operei capitale a stol-
nicului este însă mult redusă faţă de curs şi
de Istoria literaturii române vechi. Faţă de
curs găsim în plus un paragraf despre opera
geografică, şi acesta îmbunătăţit în Istorie,
unde se dă şi un paragraf despre opera reli-
gioasă.

In concluzie: cu excepţia amplelor citate din jur-
nalul de drum, pe care Cartojan le-a păstrat numai
aici, introducerea la ediţia Istoriei Ţării Româneşti
nu-1 interesează pe cititorul care cunoaşte Istoria
literaturii române vechi. Această introducere nu
reprezintă un studiu special, rotund, ci doar o
adaptare ad-hoc a prelegerilor universitare, defini-
tivate şi tipărite în Istoria literaturii românp vechi
voi. III.

La poziţia bibliografică Miron Costin şi Nicolae
Costin, în Enciclopedia Italiana fondata dâ Giovanni
Treceam, voi. XI, 652 (I. G. Dimitriu, p. 597) este
vorba de două scurte prezentări, fiecare avînd, fără

xx

îsss

bibliografie, 27 de rînduri (M. Costin) şi 9 rînduri
(N. Costin) pe pagina împărţită în două coloane.
Ele nu au nici o altă importanţă decît locul unde au
apărut.

2. Iată lista completă a acestor cursuri litogra-
fiate, după bibliografiile citate:
1926— 27. Elemente occidentale în literatura veche

românească, I. f., 264 + 6p. (editat de

D. Mazilu).
1928—29. Romanul occidental în literatura veche

românească (cîteva prelegeri editate de

Victor Hilmu).
1930_31. Literatura românească în sec. al XVII-lea,

516 p. (cu acest curs începe seria celor

editate de seminarul de Istoria literaturii

române A^echi).
1931—32. Curs de introducere în istoria literaturii

române vechi pentru anul pregătitor, 422 p.

- — Literatura română în epoca lui Con-
stantin Brîncoveanu, 339 p.
1932—33. Curs de introducere în istoria literaturii

române vechi pentru anul pregătitor, 445 p.

— Epoca fanarioţilor, 463 p.

1933 — 34. începuturile literaturii române, 433 p.

1934—35. Literatura română în epoca marilor cro-
nicari moldoveni, 632 p.

1935—36. [nu a fost litografiat].

1936_37, Epoca lui Constantin Brîncoveanu, 343 p.

1937^38. Epoca fanarioţilor, 408 p.

— Iconografie şi folclor, 117 p.

1938—39. începuturile literaturii române, 430 p.
>J939_40. Istoria literaturii române vechi în secolul
al XVII-lea, 244 p.

1940—41. Literatura română în epoca marilor cro-
nicari moldoveni, 432 p.

XXI

1942—43. Epoca lui Şerban Cantacuzino si a lai
Constantin Brincoveanu, 112 p.
— Epoca lui Constantin Brincoveanu, 301 p.

3. în articolul citat, însoţit de bibliografia lui
IN. Cartojan, profesorul Dan Simonescu scrie: «Deşi
cronologiceşte ultimul lui curs are titlul Epoca fana-
rioţilor, totuşi, sub acest titlu, prof. Cartojan a
tratat mai mult romanul popular răspîndit la noi
in secolul al XVIII-lea şi mai puţin celelalte domenii
literare, istoric şi religios. în mai multe rînduri a
anunţat studenţilor un curs despre D. Cantemir
pe care însă nu 1-a ţinut niciodată. în 1935—1936
a ţinut un seminar despre opera lui Dimitrie Can-
temir. In ultimul timp a expus sumar numai bio-
grafia lui Dimitrie Cantemir, ceea ce înseamnă că
in preocupările şi notele lui începea să se schiţeze
monografia întreagă » (p. 197).

în Precuvîntarea la primul volum din Cercetări
literare, N. Cartojan nota între altele, făeind o istorie
a preocupărilor sale, începînd din 1930: «Anul III
şi IV: Adîncirea unei epoce sau a unui gen literar
in toate aspectele sale. Astfel preocupările Semina-
rului din ultimii ani au fost îndreptate asupra urmă-
toarelor teme: epoca şi opera lui D. Cantemir; cro-
nicarii moldoveni şi scrierile lor ca izvor de inspiraţie
pentru epica şi drama secolului al XlX-lea; cărţile
populare şi urmele lăsate de ele în folclor. » în anul
şcolar 1934— 1935 seminarul cu anii III şi IV «a
urmărit ţinta de a adinei probleme tratate 'în cursul
public privitor Ia epoca marilor cronicari moldoveni»
(Cercetări literare, II, 1936, p. V). «Seminarul cu
studenţii anului III şi IV, condus de noi, a dezbătut
m anul 1935—1936: viaţa şi opera lui Dimitrie
Cantemir; în 1936—1937: istoriografia în Tara
Românească; în 1937—1938: literatura populară
scrisă şi legăturile ei cu folclorul şi cu arta populară »

iaZ Cet Z l ,<t itemre > HI ' 1939 > P- V >" în anul şcolar
îyjj— iy«40 in seminarul pentru aceiaşi ani III si

IV, pe care-1 conducea personal,Cartojan « a urmărit

XXII

ideea originii romane în literatura noastră veche
(la Grigore Ureche, Simion Dascălul, Miron Costin,
Nicolae Costin, Constantin Cantacuzino Stolnicul şi
D. Cantemir).» (Cercetări literare, IV, 1940, p. VII).
Este ultima informaţie despre activitatea semina-
rului, publicată in Cercetări literare.

4. în această categorie intră următoarele titluri
din bibliografiile citate :

a) Inrîurirea Alexandriei asupra literaturii popu-
lare, in Convorbiri literare, XLIV, 1910, pp. 602—
614, articol publicat de autor cu o notă care spune:
« Fragment dintr-un studiu asupra Alexandriei în
literatura română». Cu excepţia unui scurt pasaj de la
început, regăsim textul acestui articol în monografia
Alexandria în literatura românească, pp. 89 — 101.

b) Alexandria (Codex Neagoeanus) în Anuarul
liceului Ion Maiorescu din Giurgiu pe anul şcolar
1919-1920, Bucureşti, 1922.

c) Codex Neagoeanus, în acelaşi anuar pe anul
şcolar 1920—1921, Bucureşti, 1922. Confruntarea
textelor cu Alexandria in literatura românească,
Noui contribuţii, unde sînt retipărite la paginile

82 117 şi respectiv 47 — 53 dovedeşte că s-au utilizat

aceleaşi zaţuri tipografice cu care a fost tipărită
lucrarea întreagă. Unele mici completări au fost
operate de autor în corectură, pentru forma defi-
nitivă, tipărită în volum.

d) Pagini de literatură românească veche. O
cronică anonimă despre Brincoveanu, în Cele trei
Crişuri, Bucureşti, 1941, pp. 53—56. Este textul
capitolului despre Anonimul brîncovenesc din volumul
III al Istoriei literaturii române vechi, p. 247 şi
254 — 256 (Cronicarii lui Brincoveanu, paragraful
Cronica anonimă despre. C. Brincoveanu). ^Singura
frază care lipseşte în Istoria literaturii române vechi
este următoarea: «Iată cum ştia Brincoveanu să
facă dreptate celor năpăstuiţi şi să aducă ordine
în finanţele ţării » (p. 55).

XXIII

Resab iZt VT Br " lC0i ! eanU : în Revista Fundaţiilor
«8 P^ X f octombrie 1944, nr. 10, pp. 144-
iob bste, cuvmt cu cuvînt, paragraful II Evoca
lui Brîncoveanu din volumul III al Istorii gJSrii

Z m bm± ?- p " 205 ^ 212 - Acesta din urmă «SS

plus bibliografia şi cîteva rînduri în text.

o. Iată şi lista completă a acestor titluri:

Jiî^f"^ dam Van ^nne litterature
™mame in Slana, Casopis pro slovanskou filologii,
Praga, anul V, fasc. 1, 1926-1927, pp. 201-202
Este un rezumat de 50 de rînduri al studiului publicat
m Convorbiri literare. punncat

b) «Fiore di virtu» dans la litterature roumaine
m Archwum Romanicum, XII, 1928, pp. 501-514
Prezentare a rezultatelor comunicate n memoriul

5 în extras.' PUn ° tUl 5 ^ ^ n ° aStre " A ^

I Zl L / V i eS Pf^Şroumains traduits du slave în
1. &jezd slovanshjch filologă v Praze, 1929, I-er Con-
gres des philologues slaves ă Prague 1929 voi II 1931
şi extras de 8 pagini. Prezintă succint Fiore di tini'
Alexandria, Varlaam şi loasaf, Archirie şi Anadan.

HmL 168 premiers elements occidentaux dans la

paree, iy,J4 şi extras 18 pagini.

crâis L ir°^U Jmn9a H d \ " r £ r ^critos» t Poeme
eretois du XVII-e siecle, în Revue de litterature
compare, . aprilie-mnie 1936, pp. 265-293 şi extras

ShtifîK ^ art - ! a f ° St tradus * ^Veceşte
sub titlul Oi ocm xaUj^^ nyiyk ToG EpaWrou

iyd/, pp. cJ62— 37o şi ianuarie 1938, pp. 92—107

^/ft JTf** C °^* et les romans d'aventures
rnlr ' î e « T0 ? een f et swtout dans la litterature

oTTSn 6 - f BuUeîm °f the ^^ational Committee
of fnstorieal sciences, volumul X, partea a IlI-a
cuprmzmd rezumatele comunicărilor prezentate la

XXIV

cel de al 8-lea Congres internaţional de ştiinţe
istorice de la Zurich, 1938. Rezumatul lui N. Car-
tojan, de 30 de rînduri, este tipărit la pp. 615—616.

g) Un grande erudito romeno a Padova: La
«Stolnic» Constantin Cantacuzino, Bucureşti, 1943
(in colaborare cu R. Ortiz). Vezi nota 1.

Informaţii sumare despre literatura veche se
află şi în broşura Breve storia della letteratura romena,
traduzione di A. Pernice dai manoscritto originale,
Roma, 1926, Pubblicazioni delV Instituto per VEuropa
Orientale, prima serie, Letteratura- Arte- Filosof ia.
Paginile 5 — 11 din această broşură de 33 pagini,
dintre care 7 de bibliografie, sînt rezervate epocii
vechi.

6. Lingvistica românească. Discurs rostit la 28
mai 1946 în şedinţă publică solemnă, de Iorgu
Iordan, cu răspunsul d-lui Th. Capidan, Bucureşti,
1946 (elogiul lui N. Cartojan).

DAN ZAMFIRESCU

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

Ediţia de faţa reproduce textul ediţiei anterioare
a studiului lui N. Cartojan, Cărţile populare în
literatura românească, apărut în anii 1929 (voi. 1)
şi 1938 (voi. II).

Textul a fost transcris conform normelor orto-
grafice actuale, grafii precum sbucium, deslănţuit,
ipostase, răsvrătiţi, aceeaş fiind înlocuite prin zbucium,
dezlănţuit, ipostaze, răzvrătiţi, aceeaşi. Au fost
păstrate însă formele care consemnează o realitate
fonetică: manuscripte, contimporan, sunt, prototipe,
cari, a resfrînge, a ceti, resfirat, viţiu, descâlicător ş.a.

Au fost corectate tacit numeroase greşeli de tipar
sau de redactare ale vechii ediţii. Astfel, în volumul I,
la p. 85 (ed. 1929) în fraza « Sara, Isac şi robii plin-
seră pe Avraam şi-i ingropară sufletul cu cinste. . . »,
cuvîntul sufletul, a fost înlocuit, aşa cum o cere,
logic, contextul, cu trupul. La p. 245 a aceluiaşi
volum, citatul din poezia lui Rtickert « Es war ein
Mann. . . » a fost transcris corect, « Es ging ein
Mann...». In volumul II (ed. 1938), la p. 42,
capitolul Moartea lui Cain, se rezumă legenda naşterii
clinilor din ţeasta lui... Adam. Textul se referă
de fapt la Cain, personajul legendei.

Mai dificilă decît eliminarea erorilor de acest fel
şi a numeroaselor erori mărunte de tipul: opere
patriotice pentru opere patristice, premiologie pentru
paremiologie etc, a fost corectarea unor greşeli
privind cotele manuscriselor citate în text sau în
bibliografia capitolelor. Astfel, în volumul I, p. 114
(ed. 1929) se citează ms. nr. 449. în realitate, e
vorba de ms. nr. 469 din Biblioteca Academiei
R. S. România. La pp. 122 şi 123, trimiterile la mss.
nr. 496 şi respectiv 463 erau eronate, trimiterea

XXVII

corectă fiind la acelaşi ras. nr 469 ron 497 i

SS t L«pu Aguru, sub cota 3629. Cota
SJS "«S, fa 6 r TZu^f^T COtei ' de

text ; hpsind adesea exponentul de trirnCe) s a
Alteon, de exemplu în cazul unor erori de Stiune

pagSt aSsc 1Ui ^ f ° St marPate * —

XX MU

M«

Au fost traduse citatele socotite necesare pentru
o completă înţelegere a textului. Traducerile sînt
marcate cu paranteze unghiulare.

întrucît reproducerea ilustraţiei (alb-negru) din
ediţia 1929—1938 nu ar fi fost, din motive de ordin
tehnic, corespunzătoare, ea a fost refăcută (diapo-
zitive color), ceea ce ne-a obligat in cîţeva cazuri
la înlocuirea unor planşe din vechea ediţie cu alte
ilustraţii cu tematică similară.

De' la apariţia primei ediţii a acestei lucrări,
pînă în prezent, ' volumul de informaţie în domeniul
cărţilor populare a sporit considerabil. Au fost
descoperite numeroase manuscrise, au fost stabilite
noi filiaţii şi datări, s-au reevaluat unele ipoteze.
Nefiind o ediţie critică, ediţia de faţă nu îşi propune
o aducere la zi a informaţiei şi bibliografiei domeniu-
lui. Pentru aceasta recomandăm excelenta ediţie
privind cărţile populare, datorată prof. univ. Ion
C. Chitimia' şi Dan Simonescu, culegerea de studu
Probleme de bază ale literaturii române vechi de I. C.
Chitimia ş.a.

Chiar depăşită, sub unele laturi, de stadiul
actual al cercetării, valoarea monografiei, devenite
clasice, a lui Nicolae Cartojan, rămîne credem,
evidentă, justificînd reeditarea ei la cele peste
patru decenii de la apariţie.

Mulţumim şi pe această cale prof. univ. Dan
Simonescu şi prof. univ. I. C. Chitimia pentru pre-
ţiosul sprijin acordat la întocmirea prezenţei ediţii.

AL. C.

L

iteratura noastră veche s-a dezvoltat în
trei direcţiuni principale: religioasă, istorică şi popora-
nă scrisă. ' — .

Literatura poporană — în care cuprindem, şi le-
gendele religioase apocrife — apare la noi curînd
după traducerea cărţilor fundamentale ale bisericii
în ţinuturile maramureşene.

In cadrul literaturii noastre vechi, ea pătrunde
din limba slavă sau greacă şi se ruspîndeşte în tot
cursul veacurilor al XVlIÂea şi al XVIIMea în
copii manuscripte, pentru ca să vadă lumina tipa-
rului la sfîrşitul secolului al XVIII-lea sau al celui
de al XlX-led, cînd acţiunea de regenerare naţională
prin şcoala sătească, începută de curentul ardelean,
impunea publicarea cărţilor iubite de popor.

In dezvoltarea culturii noastre vechi, cărţile acestea
au alcătuit literatura de imaginaţie, prin care s-au
desfătat în ceasurile de recreare sufletele dornice de
ficţiune ale cărturarilor din trecut şi, prin ei, ale
maselor populare.

Literatura apocrifă, şi poporană a deschis sufletului
românesc de pe vremuri o largă perspectivă spre
tărîniul miraculosului magic şi creştin, spre lumina
feerică a Orientului: legende pioase, pline de graţie
naiva despre familia sfintă şi copilăria Muituitorii-
lui în cadrul patriarhal al vieţii de sat: descrieri pline
de culoare despre palatul reginei Candachia, cu pere-
ţii de pietre nestemate, cu mese de diamant, cu scaune
de aur, cu pahare de smaragd şi de safir; lampa fer-

■ Prefaţa autorului la voi. 1 — Cârtite populare in litera-
tura românească — Epoca, influentei sud-slave — Bucureşti.
1929. ' '

mecata a lui A adm, din O mie şi una de nopţi cu
lumea de cahfişi de viziri, de haremuri sTcadîne
cu Bagdadul plin de grădini in floare şi de flnttni
cu apa răcoroasă. ' ' WHW

Din acest punct de vedere, textele poporane con
sutme pentru mi preţioase documlnti cultural
prin mijlocul cărora putem pătrunde si înţeleg 'men-
talitatea generaţiilor dispărute. ' ' °

In manuscrisele acestea cu filele mîncate de cariu
îngălbenite de timp şi pătate de picăturile de Tuml-
nari ale atîtor cetitori de pe vremuri, păLptiă tacă
ceva dm sufletul veacurilor trecute; -şi^eMsufht
Recrea să-l cuprindem şi să-î înfăţişlm'în^
gmile ce urmează. '

D«r in afară de interesul istoric, textele acestea
păstrează încă şi azi un caracter de actualitate căci
daca în zorile veacului al XlX-lea, pătrunde ea cu-
ti ru moderne occidentale le-a alungat din biblioteca
ckselor noastre orăşeneşti, ele circulă totuşi s aeuZ
in lumea satelor. In fiecare an, se trimit' din orale
prin colportori speciali, la sate, sute de mii de asTne-
nea texte -numai casa Steinberg tipăreşte dună
cum m-am informat, anual în cîte Joofl Prm
plarc, carţde poporane religioase. Acolo, în Ll mea
sat lor, carţde acestea îşi continuă încă influenta lor
pmermea Nu există colţ din arta şi literatura populara
dm ciclul tradiţionalist al superstiţiilor, care 'ă ni \
fi suferit influenţa cărţilor populare, in ţesătura

dTnutli "abil?? 610 '; a *?*"**> a Uaţoo"
ele 2 edil > f ^ •"? ? ătnuu ° ™™denie de
elemente dm literatura scruă. in iconografia populară
in Picturile bisericeşti, în troiţele ridicate de suflete
pioase la raspîntia drumurilor de tară, se °ăsesc o

Zptrîfa. 6 SCme inSpiraU din l^ra.rîuZasă

„„£ Un ° aŞ * Crea ****** a acestei ramuri de literatură
veche romanească aruncă o lumină asa de vie afunra

^Zil'tlT 1 /- mUm a P"™** nostul
studiul folclorului nu se poate despărţi de aida al
literaturii poporane scrise. '

—

-

De aceea in studiul nostru vom îndrepta cercetările
şi în această direcţie, fiindcă, daca preocuparea noas-
tră de căpetenie este de a urmări evoluţia literaturii
scrise, totuşi credem că nu trebuie să pierdem din
vedere nici 'ţinta de a lega trecutul cu prezentul şi de a
desluşi ce mai trăieşte din vechea literatură în sufletul
popular de astăzi.

Sunt acum 50 de ani, de cînd Hasdeu, cu vastele
lui cunoştinţe, studiind şi publicînd în legătură cu
versiunile slave, textele apocrife ale veacului al XVI-lea,
cuprinse în aşa-numitul Codex Sturdzanus, punea
temeliile studiilor de literatură populară.

Trei ani după aceasta, în 1883, dr. M. Gaster,
cu o temeinică pregătire, căuta să cuprindă într-o
privire de ansamblu întregul domeniu al literaturii
populare. Materialul ce-i stătea la îndemînâ era însă
neîndestulător: 61 de manuscripte, dintre cari o bună
parte aparţineau lui Mihai Eminescu. Marele^ nostru
liric, pe lingă larga lui cultură occidentală, îşi pur-
tase gîndul iscoditor şi prin filele ferfeniţate ale vechi-
lor manuscripte, pentru a culege din ele « slova veche
si înţeleaptă ».

După opera foarte preţioasă a lui Gaster, cerce-
tările asupra literaturii populare au amuţit.

lntr~o jumătate de veac, cită s-a scurs de la apari-
ţiunea cărţii lui Gaster, s-a grămădit în rafturile
bibliotecilor noastre un enorm material de manuscripte
inedite şi publicaţii folclorice. Fără să socotim textele
aflate în depozitele bibliotecilor din Iaşi, Cluj, Cernă-
uţi si Sibiu, numai în Biblioteca Academiei Române
se găsesc peste 1 000 de msse. de texte poporane. De
altă parte, revistele noastre de folclor: Şezătoarea,
Ion Creangă, Tudor Pamfile, Comoara Satelor,
publicaţiile Academiei, cuprinse în colecţia Viaţa
sufletească a poporului român, fără să mai vorbim
de numeroasele culegeri singuratice, cuprind în pagi-^
nile lor numeroase documente în care se pot urmări
reflexele textelor poporane.

rinPT 1 - ° i llmătate de "eac de colecţionare de mate-

ZîuJ Z T n T Ca f ?! d "** al Setărilor Tfie
reluat, ca bogata recoltă adunată să fie cercetată

S*/' *««; « focare tema S4S?5

uZaZnln ~ emtU ™ blzantin osla V ă, circulaţia °?n
Literatura romanească, variantele în care s-a'deJt

De cîtva timp, atenţia istoricilor noştri literari « «

1 ' , P f Mlto -. Cerceta™ de detaZm g(M , publicatiun
de texte, întreprinse de d-nii: M. GmtJ N trm
N Draganu Leca Morariu şi d-soara EufrZina

aesie contribuţii ale mele, au luminat cîteva din nm

/« awbZ freca* €?-Z iV. /orffa ez/ ra™/ ^ M /, 7

* «mm* geneză fl c ^ tor wo ^ e popule K '

J'WWWW *.W întemeiată în bună parte si ne

Ze™t să l tr/ in ^ bU ° teCa A ^mÂRo^ân\
încearcă sa înfăţişeze într-o sinteză rezultatele unei

caVseaflă tXlTT^ $"* de ° Sebire de ^anul
tare se afla la baza Literaturii populare a lui Gaster

ea înfăţişează materialul popular scris, înmodcro'
Z'Zl ££"** de *"*" ***** « ^«

Evident că o asemenea încercare, lipsită în bună
pare de publicaţii de texte şi de monografi! premergl
toare poate avea şi ca lacune, care sperăm se t%

52? Prin mările de detaU * TZnllrlfîi

monffr%,T? U \ S , tUdiU -r T t0Cmai să 'plesnească
monogiafule şi publicaţiile de texte. De aceea am dat

atenţie deosebită bibliografiei pe care, fărătă ZdZ

a o face completa - pentru aceasta era necesar un

alt gen de lucrare — ne-am străduit totuşi să o facem
cit mai bogată.

Pentru ca această parte bibliografică, adunată cu
trudă, să poată fi folositoare viitorilor cercetători,
am crezut că este mai bine să o sistematizăm la sfîr-
şitul fiecărui capitol, grupînd-o în următoarele sec-
ţiuni: 1. texte româneşti publicate; 2. manuscripte
inedite şi nesemnalate din Biblioteca Academiei;
3. texte slave; 4. texte greceşti necesare pentru a înlesni
cercetările comparative cu originalele bizantine, şi,
în sfîrşit, o ultimă secţiune, a 5-a: studii privitoare
la originea şi filiaţiunea textelor, întreprinse la noi
sau aiurea.

Pentru orientarea în domeniul bizantino-slav,
ne-am folosit, în afară de clasica lucrare a lui Krum-
backer, Geschichte der byzantinischen Lit. (1897),
de următoarele- publicaţii bibliografice: prof. D. Bon-
velsch, Die christliche vornicănische Literatur in
altslavischen Uebersetzungen, în A. Harnach (1893),
Geschichte der altchristlichen Literatur, E. Kozack,
Bibliographische Ubersicht der biblischapokryphen
Literatur bei den Slaven, în Jahrb. fur protest.
Theoîogie (XVIII (1892), pp. 127—158 şi extras),
Pavle Popovic,TlpQrjîQjs, cpncKe KHhffiK£BHocTii,Belgrad
(ed. din 1913) şi A. I. Iaţimirski, BH6jiiorpa(J)H-

^eCKÎH o630pî» AnOKpH4>OB'B Bl» ÎOJKHOCJiaBHHCKOH

h pyccKoiî nucBMeHHocTH, Petrograd, 1925.

Volumul de faţă cuprinde numai epoca influenţei
sud-slave. Am tratat însă în acest volum, pentru a
evita repetări inutile, şi variantele, traduse din gre-
ceşte, ale textelor ce apar în epoca influenţei sud-
slave, după cum am lăsat pentru volumul al II-lea,
textele a căror apariţie nu este destul de certă în epoca
de care ne ocupăm aci. Un indice general al materiei
va încheia, în volumul al II-lea, lucrarea.

literatura apocrifa şi poporană
slavA In ţările noastre

Poporul românesc, despărţit de popoarele roma-
nice din Apus şi dezorganizat printr-o invazie de zece
veacuri, se găseşte, în vremea cînd apare în lumina
istoriei, aşezat la marginea lumii care stătea sub
influenţa culturii latine. Pe cînd în jurul său, popoare
de rasă diferită, ca cehii, polonii, ungurii, stînd sub
ascultarea papei, au intrat în sfera de cultură catolică
şi latină a Occidentului, neamul româneasc, prin
ortodoxismul său, a fost cuprins în zona de cultură
a Orientului bizantino-slav.

Străvechile legături religioase cu Sudul dunărean,
pretenţiunile de suzeranitate ale regilor unguri şi
poloni asupra Principatelor Române în epoca for-
maţiunii lor, înrudirile dinastice dintre primii voevozi
munteni şi craii sîrbi sau ţarii bulgari, întemeierea
de mănăstiri româneşti prin călugări sîrbi — sunt
atîtea fapte şi împrejurări care au contribuit să ne
ţină alipiţi, sub raportul credinţei şi al culturii, de
Sudul dunărean ortodox, cu limba de stat şi biserică,
slavonă.

Introducerea limbii slavone în biserică si în
cancelariile domneşti ale Principatelor Române a
înlesnit la rîndul său pătrunderea şi răspîndirea
literaturii slave în ţările noastre. Cînd mai tîrziu,
cărturarii timpurilor trecute, cunoscători de carte
slavonească, călugări şi preoţi, încep să transpună
în limba românească, pentru educaţia religioasă şi
spre desfătarea sufletească a păturilor largi ale
poporului, legendele religioase apocrife şi poveştile
distractive, izvoarele lor le găseau în bibliotecile de
manuscripte slavone ale mănăstirilor sau în copiile
care circulau în lumea preoţilor. Rădăcinile litera-
turii apocrife şi ale celei poporane trebuiesc aşadar

căutate în literatura slavilor sud-dunăreni: bulgari
şi sîrbi.

Bulgarii au intrat de timpuriu în raza de cultură
a Bizanţului. Strălucirea civilizaţiei bizantine a
exercitat o fascinaţie aşa de puternică asupra popoa-
relor din nordul Peninsulei Balcanice, încît în anul
864, ţarul Boris al bulgarilor, cu întreg poporul, se
creştinează, avînd ca naş pe împăratul bizantin.

Prin aceasta se deschid larg, pentru slavii din j
sudul Dunării, porţile influenţei bizantine.

Fiul şi urmaşul lui Boris, Simeon, îşi petrecuse
anii copilăriei la Constantinopol şi învăţase atîta
carte grecească, încît solul contimporan german,
Luitprand, îl numeşte pe jumătate grec. El organi-
zează in Bulgaria o rodnică activitate de traducere
a literaturii bizantine. Aceste străduinţe sunt aju-
tate de discipolii apostolilor Chirii şi Metodiu, cari 2_
traduseseră din greceşte cărţile sfinte în limba slavă
şi introduseseră în biserica din Moravia liturghia
slava. Izgoniţi mai tîrziu din Moravia, discipolii lui
Chirii şi Metodiu găsesc un adăpost prielnic la curtea
din Preslav a ţarilor bulgari, unde introduc în bise-
rici serviciul divin slav şi unde desfăşoară o întinsă
activitate de transplantare a culturii bizantine.
Această activitate, înteţită prin întemeierea mănăs-
tirilor, în al căror cuprins paşnic şi-a căutat liniştea
sufletească însuşi ţarul Boris, este atrasă, din cauza
vicisitudinilor politice, necontenit spre sud-est, trep-
tat cu strămutarea capitalei către ţinuturile mace-
donene, pînă cînd Bulgaria cade sub stăpînirea Bi-
zanţului, înăbuşită prin cucerirea bizantină, litera-
tura renaşte sub al doilea imperiu româno-bulgar,
la curtea ţarilor din Tîrnovo, prin munca neobosită
a marilor patriarhi şi cărturari, Theodosie şi mai
ales Evthimie, ultimul patriarh al Bulgariei, care
a văzut cu ochii prăbuşirea patriei sale.

Nivelul de cultură al poporului bulgar Ia începu-
turile creştinării sale, ca şi mai tîrziu, nu era încă

io

aşa de ridicat încît să poată înţelege frumuseţea
ideală a capodoperelor clasicismului elen, nici să
poată preţui floarea poeziei bizantine. De aceea cle-
ricii, şi în primul rînd călugării cari stăteau în frun-
tea activităţii de transplantare a culturii Bizanţului,
au ales din literatura bizantină, în afară de literatura ■
teologică, numai ceea ce cadra cu spiritul lor mistic
şi cu caracterul naiv al poporului. Pe această cale a
pătruns în vechea literatură bulgară un ciclu bogat
de legende religioase apocrife privitoare la Vechiul
Testament: despre Adam şi Eva; despre arborele
din care s-a făcut crucea Mîntuitorului ; despre marii
patriarhi ai Bibliei: Avraam (disputa iui cu înţelep-
ţii Egiptului), lacob,. Moise; despre misteriosul
Melhisedec; despre Solomon şi împărăteasa Savila.
Un al doilea ciclu de legende religioase se leagă de
materia Noului Testament şi povestesc episoade
din viaţa Mîntuitorului şi a familiei sale, care nu se
găsesc în evangheliile canonice, ca: Protoevanghelia
lui lacob, care narează împrejurările nimbate de gra-
ţie divină în care s-a născut Sfînta Fecioară, creş-
terea ei în templu, logodna cu bătrînul timplar
Iosif, naşterea Mîntuitorului şi fuga spre Egipt;
Evanghelia lui Toma, care vorbeşte despre copilăria
lui Isus în cadrul idilic al vieţii de sat şi mai ales
minunile săvîrşite de el în cursul jocului cu copii
de seama lui; Evanghelia lui Nicodim, in care se
înfăţişează chinurile Mîntuitorului şi moartea lui —
un ciclu de legende care au influenţat în Occident
legenda sfîntului Graal.

Ciclul legendelor religioase apocrife se încheie cu
o serie de viziuni apocaliptice despre sfirşitul lumii,
despre locaşul de odihnă al celor fericiţi intrai şi
muncile celor păcătoşi în iad (Apocalipsele sfîntului
Ioan Bogoslovul şi al sfîntului Pavel; Călătoria Mai-
cii Domnului la' iad; Moartea lui Avraam; Ascen-
siunea lui Isaiia; Cuvintul lui Metodic al paturilor).

Paralel cu legendele apocrife, s-au mai tradus
în această epocă a literaturii bulgare o serie de ade-
vărate romane populare, dintre care unele veneau

vi

dm vremurile vechi ale clasicismului, ca Viata si
pildele lai Esop, refăcută însă în Bizanţ de cără-
rui cărturar Maxim Planudes, iar altele' veneau din
Orientul îndepărtat, ca Varlaam si Ioasat o pre-
lucrare a legendei lui Buddha în roman hagiografic
creştin; sau colecţia de fabule indiene, Ştefanii si
lfimlat, scoasa dm celebra carte de educaţie pentru
principi, Panciatantra; ori romanul asirian al lui
Arc/iine, tradus în Macedonia sudică.

Cu toată strălucirea ei din epoca Asănestilor,
totuşi, dm pricina dezbinărilor şi a luptelor religioase
interne. Bulgaria intră, după moartea Iui Asan al
11-lea, m decadenţă. Pe ruinele ei se ridică Serbia
oare, scutunnd stăpînirea bulgărească si închegîn- ,
dii-se ^unitate politică prin jupanul Ştefan
Nemania (1159-1195), devine unul din statele cele
mai puternice ale Peninsulei Balcanice

Către sfîrşitul veacului al XIMea, literatura
sud-slava îşi strămută punctul de greutate în Serbia
Bulgaria însăşi cade sub hegemonia culturii sirbesti"
La curtea dm Vidin a ţarului bulgăresc Sracimir'se
întrebuinţează în documente limba sîrbo-slavă si

f ra£ mbă GSte Scris « dornicul copiat în
anul 1360, cu ajutorul material al Anei, soţia lui
Sracimir şi fiica lui Basarab al nostru

In această nouă fază, literatura sud-slavă se
dezvolta pe de o parte în strînsă legătură cu cultura
mănăstirilor dm Muntele Athos, pe de altă parte
prm ţinuturile de pe ţărmurile Adriaticei — prin
£Sf egătUFă cu ]iter *tura Occidentului

Legăturile Serbiei cu Muntele Athos datează din ,
epoca de consolidare a statului şi au fost înnodate j
prm Hatko, fiul marelui jupan Ştefan Nemania. *
Hatko, întocmai ca şi loasaf din celebrul roman
creştin. înclinat spre reverii mistice, a renunţat
a măririle deşarte ale lumii şi s-a călugărit în Mun-
tele Athos. Ciţiva ani mai tîrziu, jupanul Ştefan

12

Nemania, ajuns la adinei bătrîneţe, vine şi el pe
urmele fiului său şi se călugăreşte la Athos, sub
numele de Simeon. Simeon şi Sava întemeiază cea
dintîi mănăstire, sîrbească în Muntele Athos, Hilan-
darul. Prin această mănăstire şi prin altele care
urmară, viaţa spirituală a Serbiei a intrat sub
influenţa vieţii de cultură religioasă a Muntelui
Athos. Muntele Athos, o peninsulă de 55 km lungime
si de vreo 8 km lăţime, pe care se afla o republică
de vreo 20 de mănăstiri, întemeiate de împăraţii
bizantini, ţarii bulgari şi ruşi, cnezii sîrbi şi voie-
vozii români — a fost în evul mediu unul din cele
mai importante focare de cultură religioasă din
imperiul bizantin. In această republică de mănăs-
tiri, un popor întreg de călugări, de diferite naţiuni,
trăia, între cer şi mare, o viaţă de umilinţă, de ^rugă-
ciune şi de cultură. Convieţuirea laolaltă a călugă-
rilor de neamuri deosebite a înlesnit schimburile de
idei ori de texte şi a contribuit să facă din Muntele
Athos un fel de bibliotecă centrală a lumii ortodoxe,_
cum zice, cu drept cuvînt, dr. M. Murko.

In această epocă a culturii sîrbeşti, literatura
slavilor sud-dunăreni se îmbogăţeşte cu traduceri
noi: hronografe, pravili de drept bisericesc bizantin
(nomocanoane), scrieri ascetice, legende hagiografice,
florilegii, precum şi o serie de poveşti distractive,
«■a de exemplu părţi din epopeea naţională bizantină,
Digenis Akritas, pierdută în forma sîrbească, dar
păstrată in copii ruseşti; o parodie a protocolului
de curte bizantin, sub forma unui proces pe care
fructele îl fac strugurelui (Porikologos); ,q poveste
cu substrat istoric despre crîşmăriţa Teofana şi
conspiraţia lui Ioan Tzimiskes; o alta despre cele
12 vise ale regelui din Ierihon, Sakys, ş.a.

Elemente cu totul noi, prin originea şi natura
cuprinsului, pătrund însă în literatura slavilor _ de
sud, din Occidentul latin, prin ţinuturile dalmatme.
In anul 1102, croaţii, după o epocă de zbueiumăn
interne, se alipesc la regatul Ungariei şi printr-acea-
sta intră în sfera de cultură a bisericii latine. In

13

acelaşi timp ţinuturile sudice din jurul Dubrovni-
kului (Ragusa) cad sub influentă venetiană

Inca din secolul al XMea (lOOOf/în urma expe-
diţiei victorioase a dogelui Petru al Il-lea OrseX
Veneţia îşi întinsese dominaţia pe ţărmul adriat ic'
unde stăpînea citeva centre importante ca Zara
Veglia Spalato. Lagosta, şi, cîtva timp, Ragusa'
Deşi Ragusa îşi redobîndeşte libertatea, pe care'
m vicisitudinile vremurilor, izbuteşte, cu intreru-
p!^ Sa w pastreze P înă în 1805 '(tratatul de la
Presburg), totuş, ea rămîne mai departe sub influentă

r e lTh a a L ?U f a ° fi0ia ? ă a republicii dalmaSe
este hmb a l atmăj saUj mai e un

Prin Ragusa şi p„n aceste oraşe sîrbesti, strînse

SufZ^f C M aSta Adriaticei - *° deschisese îargX-

mul negu atorilor veneţieni către ţinuturile sîrbesti.

Paralel cu dommaţmnea venetiană pe coastele

fn/l^rV 6 întm î le f Upra «^turilor sirbestsi

afluenţa bisericii. In Antivari şi Ragusa se aflau

mcepind dm veacul al XMea, 'episcopate catolice

de care depindeau, pe lingă multe biserici si nume

Sf L2 ăn T m ' PreCUm Oştirea francisca^
bf. Nicolae din preajma oraşului Antivari, sau mănăs-
tirile de calugăn benedictin! Sancta Mariâ de Reteco
lingă Ragusa, şi Sancta Măria de Mljet (Mdeda)'
aşezata într-o poziţie pitorească, pe virful unei
msule stîncoase. Deşi clerul catolic era uneori TC
jemt in acţiunea lui de către ortodocşi, cu ^ toate
acestea, ui genere, regii sîrbi au ştiut 'să păstreze

XlTafe 7 W Papal - Aceste Wuri
erau de altfel înlesnite de reginele sîrbe de origine

apuseana, ca de exemplu Ana de Veneţia şotia

regelui ştefan Nemania, sarfElena de Va"oi ctitoa

rea mănăstirii Sf. Nicolae de lingă Antivari

Prin aceste mănăstiri, în care călugări sîrbi

rpToeT t Carte latineaSCă ' trăiaU Sub asoult -
rea Fapei, precum şi p„n raporturile politice si

comerciale care legau republica Veneţiei de tărmu-

mnl i T tme ; '2 Pat r ns în lumea sia vă, pe lingă
multe elemente de cultură, şi texte din literaturile

II

Occidentului medieval. Unele au un caracter reli-
gios şi moral, ca de pildă un Apocalips al apostolului
Pava, o viziune a cavalerului irlandez Tundal (slav.
Dundal), o traducere, făcută încă din secolul al
XHI-lea în Croaţia, a unei celebre versiuni de flori-
legii italiene, Fiore di virtu. Altele au un caracter
romantic şi sunt prelucrări în proză din vestitele
« romans courtois », care preamăreau, în lumea
medievală, idealul cavalerismului, precum: romanul
lui Alexandru cel Mare, de origină bizantină, dar
preformat după concepţia Occidentului medieval,
o legendă a Troiei (rumanac troiski) sau celebrele
romane din ciclul breton: Tristan (si. Tryscan) şi
Lancelot (Ancalot), pierdute în forma sîrbească, dar
păstrate într-un manuscript rusesc din secolul al
XVI-lea.

Avîntul literaturii sîrbesti este însă înăbuşit prin
invazia turcească.

Căderea Peninsulei Balcanice sub turci a avut
consecinţe din cele mai însemnate pentru toată
cultura noastră vecbe.

Prin cucerirea Constantinopolului de turci în
1453 — adică la o dată cînd literatura noastră abia
se ivea timid în colţurile muntoase ale Maramure-
şului — v iaţa Bizanţului se stinge. Bizanţul mort nu
mai poate înviora literaturile sud-slave la care noi
ne adăpam şi astfel rămînem legaţi de o cultură
formată în plin ev mediu şi care, la începutul tim-
purilor moderne, este stinsă.

De altă parte, cucerirea turcească a silit pătura
conducătoare a popoarelor slave sud-dunărene — -
boierime şi cler — să se refugieze la nordul Dunării,
în singurele state ortodoxe care mai păstrau indepen-
denta: principatele noastre. Pătrunderea turcilor
în ţările creştine se face, după cum ne încredinţează
mărturii contimporane, cu o cruzime plină de fero-
citate. Sălbăticia cu care turcii au înăbuşit năzuin-
ţele spre libertate ale popoarelor creştine a silit

15

^%SS tult^ «* fugind de
noastre, au adus ondt,Tî în mă năstiril e
Pagm, pe lîngâ rămăşiţe din oht T^, de dez astrul
aiere, odăjdii icoane \L>"- ctele de artă slavă-
^oase J de '«„S Sg Ş 3 »^ - alte g£
cu legende religioase aCr £ ? - mUlte man «^ripte
Populare, întărind a tfel veotf °£ ^ ^«
noi. Aceste legende apocrife ,1 tU 1- skvă de *«
au fost copiate si trecute Iii ? P ovestl " populare
|i de la preot la P re r ăsn- ^f 8 &e *n mănăstire
în bibliotecile, odg&ffifff"» Pretutindeni!
mănăstiri, S T au ăsit ^nmloL YecMoT no ™t™
fonpţe, unele de o valo ™Z£V£ Sem ? nea m anu-
Jor. în biblioteca mănăstiri X & + Pnn Culmea ■
mai veche versiune a romanului T*, S " a găsit cea
fcnşa în red ac ţi une sud davă 1 ^f*"" 71 ^ Ioasa f*
lului al XIV-lea. Genera fi L & l nce P u tul seco- -
chiliile lor modeste !?!?*V" tregl de călugări fa,
opaiţului, în noS e de Ş ve"he c S u l S f letUl > h «£
roman ascetic, si unul^n " le t ° tura . înăl ^torului
d e Roman, înduioşat de D l!/ tla l a J uns episcop

te n Se^TiS--"-i

fasta, pUnă kiZTl SSuSa Mimmatâ Cmia
(episcop de Roman, 17m~m[ """^ Pahom ie

«fi £ SSa^iSS^- «I- t. anuf
«ane a ^fe a ^« Tîrbesri G ?- g ° re ' ° ver "

veohi copii slavonesti d n S e Tn " ° e ' e mai

" Clte au a Juns pînă la noi.

1 Starine V, pp. 22-27.

într-un sbornic din mănăstirea Mihai-Vodă din
Bucureşti, copiat pe la sfîrşitul sec. al XVI-lea
sau începutul celui de al XVII-lea, B.P. Hasdeu
a găsit un ciclu interesant de legende apocrife, între
care: o versiune a morţii lui Avraam în redacţiune
medio-bulgară, publicată de Hasdeu în paralelă cu
textul românesc din Codex Sturdzaniis ; o legendă
despre Adam şi Eva, care a pătruns de timpuriu
in literatura noastră şi care, după cum vom vedea,
conţine elemente bogomilice; povestea despre Sibila
şi împăratul David şi o curioasă legendă despre
năruirea Troici, plăsmuită probabil în sec. al XIV-lea,
în Bulgaria, pe un fond popular, din elemente foarte
disparate: vagi reminiscenţe din mitul troian, din
epopeea bizantină Digenis Akritas, din Varlaam şi
loasaf, din ciclul legendelor solomoniace ş.a. Din
aceste legende, unele au fost cercetate şi de învăţaţii
slavi. Astfel legenda Sibilei a fost publicată de Mil'e-
tic x , care o consideră ca pe o creaţiune naţională
bulgară, iar legenda Troiei, sau cu titlul ei exact :
Cuvînt despre Alexandru cel vechili, cum a ucis pe
împăratul log şi pe împăratul Sion, necunoscută
pîna atunci, a fost publicată în Archiv fur slavische
Philologie, VII, (p. 81—87) de P. A. Syrku, cu o
traducere latină de V. Jagic.

Alte manuscripte, găsite în rafturile bibliotecilor
din vechile noastre mănăstiri, înfăţişează versiunea
slavă a unor legende care au circulat şi în traducere
românească, dar al căror prototip pînă acum n-a
fost^ semnalat.

In 1922 părintele Constantin Bobulescu publica,,
după un manuscript din 1753, o graţioasă legendă a
frumosului losif şi a prea frumoasei Asineta 2 .
Această idilică poveste de dragoste, cunoscută şi
mitropolitului Dosoftei, fiindcă o pomeneşte în pre-

ta

1 C6opuuKo 3a Hapodmi yMomeopeuux Hayna ii Kmmcmma
IX, (1893), pp. 177 — 180.

2 Casa Şcoalelor, «Biblioteca pentru popor», nr. 15,
Bucureşti, 1922.

u

ntualnl cunuaiei _ l * S P ome ™tă şi azi în

^S-, /--o rcdacţ i e sSU 5L 3K

naraţiuni din ^ZSSSS^ *"%# ° A
saioun şi patericu ri schite ? Se dm lav "

de mult pkrunseseVf ta vfâta in't e? f ?^* 6 CÎt
ganlor noştri de pe „J3 £telectuală a călu-
apocrife. [ hemuri legendele religioase

Astfel, în Codicele de In r„i
Păstrat cea mai veche cronir^ îi £ Care ni s " a
P««N <fe Za 5^-seZ! Moldovei - i^,.

«crieri cu caracter monastic s?°n ^^ de multe
apocrifeî„li mbas]a ™~^ ?' o ^ne de legende

teologul despre crucea Z c 7Zf„ U T ul l f Gri S oHe
Isus Christos şi despT crucile ,m°': mUllli mstru
zămislit; Arătare desZl Tdotat' " m S ' au
răstignit tîlharul cel drep /rZTZ PS Care a f ost
lemn, pe care a fost răsZnitin , ^ e al treil ™
Poveste cum s-au adZaful^f Cel Credincios;
Cwint despre capul lui JdZ '/^ tn ^usalim;
mari, cum s-al^isliÎT' Wint des P re cei *
l ^ul preacurat de^ndL C TA' a r\ răsti " nit P'
Asemenea sbornice s a Z! *"**? S° mnului «&
apocrifă şi poporană aT„-? P " nZÎnd literat «ă
toate mănăstirii noastre Tn 1 îm P ră Ştiate prin
trecut aceste vechT locaşuri d? UmU prfn car * au
multe sbornice au f os t ^L rUgă * cuIt ^ă,
Academia RomânT a încenut T T înstrăi ^te.'

I. P^«f nU?i NerVa H0 ^ B ^ S raf iaromăneascăeechet

18

şi pînă acum colecţiunea ei a ajuns la un număr
de 623 de manuscripte, dintre cari o parte au fost
descrise de învăţatul rus A. I. Iatimirski.

BIBLIOGRAFIE

Pentru raporturile noastre culturale cu slavii: I. Bogdan,
Cultura veche românească, Bucureşti, 1898; N. Iorga, Histoire
des JStats balcaniques ăl'âpoque moderne, Bucarest, 1914, pp.
1 — 58; Ilie Baribulescu, Curentele literare la români în perioada
slavonismului cultural, Bucureşti (edit. Casei Şcoalelor),
1928; Alexe Procopovici, Introducere în studiul literaturii
vechi, Cernăuţi, 1922; N. Iorga, Istoria literaturii româneşti,
ed\ II, voi. I,* Bucureşti, 1925, pp. 92—100.

Pentru istoria şi literatura slavilor sud-dunăreni: C.
Jirecek, Gesckickte der Bulgaren, Praga, 1876, Constantin
Jirecek, Geschichte der Serben {în colecţia Geschichte der europ.
Staaten), Gotha, 2 voi., 1911—1918; acelaşi, Staat und Ge-
sellschaft im mittelalterlichen Serbien (în Denkschriften der
kaiserl. Akad. der Wissenschaften in Wien. Philos.-hist.
Klasse, Bând 56-58), 4 Teii., Wien, 1912-1916; M. Murko,
Geschichte der ălteren sudslawischen Literaturen (în colecţia
Die Literaturen des Ostens, V), Leipzig, 1908; dr. Dragutin,
Prohaska, Dos kroat.-serb. Schriftt. in Bosnien u. der Herze-
gowina, Zagreb, 1911 ; Slatarski, Stanev, Gesch. d. Bulgaren,
Leipzig, 1917.

Pentru manuscrise slave în ţările noastre: A. Iatimirski,
CAaemicKÎH u pyccKin pyaonucu pyMUHCKUxb 6u6momeKh, S.
Petersburg, 1905. Pentru textele slave populare din Codicele
de la Tulcea: I. Bogdan, Cronici inedite atingătoare de istoria
Românilor, Bucureşti, 1895, pp. 7—12.

«ELE „AI W-fggp Miamm |
APOCRIFE ŞI CĂRŢI POPORANE

n i & rt tf e re 'T, ă hu!fte ' " s!Si s

Mihail dhi Pppî r P ate m mănăs tirea Sf.

temeliile literaturii noastre vechi într n li™K-
rotacizată oare păstra în formele ei Sale e" a
d n aspectul aspru şi sălbatic al ţinutului T ra

murit dl 18 '^ 16 S " U piCTdut în ^SSi we-
munlor, de abia au ajuns pînă la noi cîteva eonii

acute pnn a doua jumătate a secolului al XVI C
Ş cunoscute sub numele de PsJtirn ifhJ " «

metf coS^T f^ >efl ^St.S'-S:

menea copii circulau însă prin tot Ardealul îri^-i
doua jumătate a veacului al XVI-lea dud snh
mfluenţa ideilor de reformă luterană aduse de saşi
sunt puse sub teascul tiparului în Braşov H p V4 ? '
diaconul tîrgoviştean Coresi ' ' de ^

în cîe^îin ?! *? aCele ? Şi ţinUturi maramureşene
in care s-au făcut primele traduceri ale scroturilor

8 inte ş. în atmosfera religioasă pe care ee o creau

sSTaf nonT 7 aîi ^P de 5225^
sunetesc al poporului, au tradus, după texte slavo

caro circulau la noi, legendele biblice apocri e si

egeadele apocaliptice care dezvăluiau tafneleviet

de dincolo de moarte. Pilda lor a fost urmată d e alt

cari năzuind să pună la îndomîna maselor popula e'

o literatura distractivă, au trecut la 1 teraS

astrologică de prevestire, care aţîţa puternic curiozi-
tatea maselor şi, curînd după aceasta, s-a ajuns
şi la romanul popular.

Prototipele acestor traduceri s-au pierdut, dar
copii de pe ele s-au păstrat în sbornice scrise în cea
mai mare parte de preoţi, dintre care cele mai vechi
apar îndată după epoca coresiană, încă din a doua
jumătate a secolului al XVI-lea. De la sfîrşitul
epocii coresiene chiar, aA^em o colecţie de legende
religioase apocrife, copiată între anii 1580—1619,
de către popa Grigore, din satul Măhaciu al Ardealu-
lui şi cunoscută sub numele de Codex Sturdzanus.
Critica internă a textelor dovedeşte că cele mai
multe din aceste legende sunt copii de pe texte
care circulau anterior. Cînd şi unde se va fi făcut
traducerea acestor legende, nu se poate şti cu sigu-
ranţă; dar, după criteriile de limbă, cele mai multe
legende par să fi fost traduse în aceleaşi cuprinsuri
maramureşene în care s-a făcut şi transpunerea în
limba română a primelor texte biblice.

Un an după ce popa Grigore terminase de copiat
ultima sa legendă, un alt preot ardelean, din satul
Simpetru — probabil cel din Hunedoara — popa
Ion Românul, sau cum semnează el în slavoneşte:
>\\\&\o "*" Iwn KrtAXK (tînărul popă Ion Vlahul),
copia la 1620, într-un volumaş in 8°, cunoscut sub
numele de Codex Neagoeanus, mai multe texte:
romanul fantastic despre Alexandru cel Mare,
Alexandria, o carte de sentinţe şi poveşti morale
despre virtuţi şi viţii pe care o intitulează Albinuşa
« dulce învăţătură. . . » şi un text de prevestiri despre
soarta omului, după zodia în care s-a născut: Ruj-
deniţa. ___^—^^~

Mulţi din aceşti « smeriţi » şi, cum se numeau ei
înşişi, «păcătoşi» robi ai lui Dumnezeu, cari, cu
gîndul la cele veşnice, copiau « cu mînă de ţărînă »,
pentru edificarea lor şi a altora, legende biblice şi
viziuni apocaliptice, ne-au lăsat textele nesemnate
şi fără dată. Aceste manuscripte, anonime şi neda-
tate, care -se. ivesc şi azi din întunerecul uitării, în

21

2*-

diferite colţuri ale pămîntului românesc, scot
necontenit la lumină legende şi poveşti interesante,
fie prin noutatea cuprinsului lor, fie prin variantele
pe care le aduc la texte cunoscute. Astfel codicele
numit de d-1 Drăganu, Todorescu, codice copiat
în secolul al XVI-lea, pe lîngă Crezul, Tatăl nostru
si cîteva predici, cuprinde şi două din legendele apoca-
liptice ale Codicelui Sturdzanus: Călătoria Maicii
Domnului la iad şi Apocalipsul apostolului Panel, cu
lecturi, în parte, mai bune. Un alt codice— intitulat de
d-1 Drăganu Marţian — adaugă la ciclul din Codicele
Sturdzan şi Todorescu o nouă viziune apocaliptică,
cu destăinuiri despre sfîrşitul lumii — a sfîntului
Ioan Bogoslovul.

Într-un manuscript anonim de la începutul sec.
al XVII-lea, care se păstra în Biblioteca Academiei
Române (nr. 469), dar care acum se află la iMoscova *,
manuscript publicat în parte de Gaster, se află o
curioasă legendă despre zapisul lui Adam cu Satana
şi moartea primului om, despre arborele din care
s-au făcut crucile pe care a fost răstignit Mîntuitorul
şi cei doi tîlhari, despre capul lui Adam, despre miste-
riosul personagiu biblic Melhisedec, despre o apo-
crifă scrisoare a lui « Pilat către Chesar ».

Pe ultimele foi ale unei Psaltiri slavone coresiene
din anul 1576, descoperită de d-1 N. Iorga, în biserica
satului din Berivoiul Mic, din Ardeal, s-a găsit
copiat un fragment din legenda sfintei Vineri, care
derivă din acelaşi prototip din care derivă şi versi-
unea din Codex Sturdzanus.

Un alt codice anonim, descoperit în anii trecuţi
la Cohalm de d-1 Ilie Bărbulescu şi publicat frag-
mentar de d-şoara Eufrosina Simionescu, alături
de cîteva din legendele şi viziunile apocaliptice
cuprinse în texte anterioare, a scos la lumină un
ciclu întreg de vechi legende hagiografice: Învăţătura

* Astăzi în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei
R. S. România. V. şi pag. 111 din voi. al Il-lea al acestei
ediţii.

2-2

şi jitiea maicei noastre Pelaghia; jitiea sfîntului
Alexie; învăţătura părintelui Theodosie la Joi mari;
jitiea sfîntului marelui mucenic Gheorghie; jitiea
sfîntului cuviosului Antonie pusnicul; jitiea sfîntului
Theodor şi ostaşului celui viteaz şi minunat ş.a.

Viaţa sfîntului Teodor Tiron, într-o versiune de la -
sfîrşitul secolului al XVI-lea sau începutul celui de
al XVII-lea, a fost publicată de domnul N. Iorga
în Studii si documente cu privire la istoria românilor
(voi. XXI, Bucureşti, 1911, pp. 22—35).

In cîteva codice, copiate tîrziu, prin secolul al
XVIII-lea, se intîlnesc laolaltă texte traduse din
limba slavă în secolul al XVI-lea cu texte traduse de
curînd din limba greacă. Astfel, în manuscrisul nr.
1436 din Bibi. Acad. Rom., copiat de Costea Dascălul
de la Biserica Şcheilor din Braşov, se întîlnesc:
Darovania — Fiore di virtu — tradusă din limba
slavă în secolul al XlV-lea, cu un Vrontologhion
şi cu Istoria lui Sindipa, amîndouă traduse din
limba greacă.

Legendele religioase apocrife şi textele poporane,
traduse în epoca influenţei slavone, au avut o /
întinsă circulaţie şi se găsesc copiate în numeroase '
manuscripte pînă în plin secol al XlX-lea, ba unele
— ca de exemplu Alexandria — se tipăresc chiar
şi în zilele noastre. A urmări însă dezvoltarea acestui
curent de literatură veche românească în ordinea ,
cronologică a textelor, înseamnă a ne rătăci într-un
adevărat labirint, fiindcă întîmplarea şi gustul
individual al copistului a întrunit în acelaşi codice
texte ce vin din epoci foarte depărtate între ele şi
în acelaşi timp cu conţinut foarte disparat. Pentru
a avea un fir unitar în tratarea materiei, care să
îngăduie a stabili raportul dintre psihologia epocii
şi literatura ei, se impune să ţinem seamă fără
îndoială şi de punctul de vedere cronologic — nu
atît al codicelui, cît al textului — dar, în acelaşi
timp, şi de afinitatea de motive a textelor. Şifiindcă,
după traducerea sfintelor scripturi, primul cîclu
de povestiri pătrunse în literatura românească au

S °:Ll%t%! ehgi ° aSe aP ° Crife ' în0e P 6m » *-

BIBLIOGRAFIE

Hasd^n ftV £&/TâJ£ M «**»

al XV-lea î A S2 ^^ a se ved^ ^ ^ Şl l0 , Calizare < sec '
tarii româneşti, ed l II BucnrpJf i?9. ^ ^ " a lâar *"
părere susţinu ă îSfvS ?-?' "O" 1 " ^eeaşi

VII cartea TTT Hîr> ci ^P^f"» 1904 — introducere la voi
WilpV - ' r ? tudu 9* documente, - pp XIX-XX?-'
bextil Puşcanu, Istoria literaturii române vn I f bwT^'
Sibiu, 1920, p. 76- N DrăPim, n ^' *■> Epoca veche,

Codicele TodorescustbFdl^TMaHiaT ZTT^ S**'
Bucureşti 1914 D îrq n ni ■ ^ n, „ edlt ' Acad - R °m.,
, « m a4 'terne 4 '!?; /ase. ?" F~nt?f T ^ ^
turile literaturii româneşti în seroInl.lV^TT' aŞezi ? ( ? înce P u "

în literatura românească (Acad .Rom mem w* în ^

-■p.SMffii c n 0<Uc - e,e Martian au fost studiafe

. juuucaie ae jn. Draganu, £> 0Mg manuscripte Pe0 ^ £- Cofefe

trezit d^ţfopl^nda^^rT^ de Cărti reIi S ioase «^
îndrăzne'ala^coSor" dfa'tSe "si «utlZt?" . PreSUpU ?
^de sursa ^ ^35^

24

Todorescu şi Codicele Marţian. Studiu şi transcriere. Edit.
Acad. Ronî., Bucureşti, 1914.

3Is. 4G9 din Biblioteca Academiei Române este descris
de I. Bianu şi R. Caracas în Catalogul manuscriptelor româ-
neşti (Biblioteca Academiei Române), Bucureşti, 1913, pp.
202—3. A fost studiat de Gaster, care a publicat Călătoria
lui Sit la rai, în Revista pentru istorie, arheologie si filologie,
I, p. 71 (Texte inedite din sec. XVII); cf. şi Gaster, Litera-
tura populară română, pp. 273 — 5, 385 şi urm., 305—6,
337—9. Informaţiuni mai bogate la Ov. Densusianu, într-un
preţios curs de istoria literaturii române (epoca veche), ţinut
la Facultatea de litere din Bucureşti în anul 1898 şi litografiat
de Filip Drugescu.

Codicele de la Oohalm: Eufrosina Simionescu, Monu-
mente literare vechi. Codicele de la Cohalm, 1592. Iaşi,
1925. Alte legende hagiografice în N. Iorga, Studii si Docu-
mente XIII, Bucureşti, 1906, pp. 53 — 54 (sfînta Vineri);
N. Iorga, Studii şi Documente XXI, pp. 22 — 35 (Viaţa sf.
Tiron).

LITERATURA APOCRIFĂ

Sensul literaturii apocrife a fost denaturat la
noi ta discuţiile din ultimul timp. Pornindu-se de

apocrifa este producţia sectelor eretice, legende
care nu conţin în sine nici o idee eretică ci dim

- cum' Z P H in& &StâZ \ P f te din CuItui 2rtod£
cum este de exemplu legenda lui Avgar _ au

fost considerate ca legende bogomilice: <« . * Faptid

ca legenda acelor epistolii (din Aygar) se aflft în

textele noastre pravoslavnice nu arată., că ea nu

e de provenienţă bogomilică sau apocrifă O

Înainte de a urmări apariţia legendelor apocrife

şi evoluţia lor în literatura veche românească este

necesar spre a evita eventuale confuzii, sf fixăm

ca puncte de orientare în capitolul de fată ca™

nsticile acestui gen de literatura

tnJ.f apocrif -ăe la grecesul ^âxpumo?

(opus lui <pavs P 6 ţ =manifestus, publicus vul-
gatus) s-a dat din primele veac'u/ale crestinS-
mului de către părinţii bisericii unor cărţi despre
care nu se pomenise nimic pînă atunci si care apă-
reau deodată din diferite părţi ale lumi creştine
sub numele plin de faimă al unei personalităt dta
Vechiu mu Noul Testament, cu pretenţia că det n

r£ a r£iÂoZt profet ' a unui ^ &

4, p'297 5 ^ 111 " 3011 în ArUva > an " XXXI1 ( 192 5), nr. 3 şi

26

Testament, în două mari clase: literatura apocrifă a
Vechiului Testament şi literatura apocrifă a Noului
Testament.

Literatura apocrifă a Vechiului Testament a
înflorit cu deosebire în mediul palestinian de după
robia babilonică, în epoca de zbuciumări a poporului
evreu, cînd pe tronul lui David se urcau regi lacomi,
vitioşi şi criminali, cari-şi masacrau în subterane
fraţii' ca să-i înlăture de la domnie, cînd masele
populare, îndîrjite, aruncau regelui, în zi de sărbă-
toare, la templu, ramurile de lămîi şi-i strigau că e
nevrednic de pontificat şi cînd represiuni sîngeroase,
pline de cinism şi cruzime, căutau să înăbuşe revolta
sufletului popular.

Aceste zbuciumări, alimentate de ura dintre
farisei şi saducei, ajung punctul culminant în lupta
fratricidă dintre Aristobul şi Hyrcan, luptă care
atrage după sine cucerirea romană. Chemat de ambele
părţi, Pompei, care se afla atunci cu legiunile în
Asia Mică în luptele contra lui Mitridate, cucereşte
Ierusalimul. Legiunile romane pătrund în templu,
unde se refugiaseră rebelii, şi măcelăresc preoţii,
tocmai cînd aceştia aduceau jertfe lui Iehova.
Astfel se încheie visul naţional al poporului evreu,
care, după legenda biblică a legăturii lui Avraam
cu Dumnezeu, aştepta stăpînirea lumii.

In aceste vremuri de restrişte, cînd Ierusalimul
fusese ars, templul dărîmat, altarul pîngărit, semin-
ţiile celor drepţi aruncate în exil prin tot largul
lumii, sufletul 'patrioţilor evrei se întorcea cu
dezgust de la decăderea contimporană spre vechile
profeţii biblice. Şi cum, după atîtea frămîntări şi
nenorociri prin cîte trecuse, nu mai avea nimic de
sperat pe pămînt, sufletul iudaic, concentrat în
reveriile sale religioase, însetat de răzbunare, aştepta,
după profeţii, sfirşitul vieţii pămînteşti, cataclismul
lumii. La capătul acestei lumi avea să înceapă,
într-o aureolă de strălucitoare lumină, regatul
mesianic, în care drepţii se vor bucura de viaţa
cea veşnică, pe cînd toţi cei păcătoşi, cari au călcat

'27

legea Domnului, se vor zbate în focurile cele groaznice
ale Gheenei. Dm deosebite colturi ale Palestinei
se ridicau învăţători, rabbi — un Hillel, un Scham-
mai şi alţii — carii, însufleţiţi de dorinţa de a ridica
sentimentul naţional şi credinţa religioasă a poporu-
lui propovăduiau în sinagoge venirea apropiată
a Mesiei şi îndemnau la pocăinţă şi la supunerea
necondiţionata faţă de legea mozaică.

_ In mediul acesta de fermentare a ideilor mesi-
anice, autorii apocrifelor Vechiului Testament, con-
iundindu-se cu spiritul vechilor scripturi biblice «i
imprumutînd de la tradiţie şi de la mediul ambiant
elementele au plăsmuit legendele şi viziunile apo-
caliptice. Pătrunşi de aceleaşi năzuinţe naţionale
şi religioase ca şi învăţătorii din sinagoge — rabbii —
autorii apocrifelor şi-au apropiat legendele religioase
care circulau m popor. Ei le-au prelucrat potrivit
cu credinţele timpului lor, în scopul de a mintia
cu mirajul regatului mesianic sufletele celor dreW
şi a îngrozi prin judecata cea necruţătoare si chinurile
Gheenei pe cei ce călcau legea mozaică. Spre a
da acestor plăsmuiri ale lor autoritatea cărţilor
simte, autorii adevăraţi se ascund sub numele marilor
patriarhi şi profeţi: Moise, Enoh, Isaia, Solomon,
Daniel, cu sufletul cărora se identificaseră în creaţiile
lor literare.

Cînd creştinismul, ieşit din mediul rustic al

««^"^V Milică P astor ^», cum spunea

aşa de fericit Renan, — s-a suprapus peste miturile
umn vechi, cu Vechiul Testament s-au răspîndit

la popoarele care primiseră creştinismul si aceste

apocrife ale Vechiului Testament

Creştinismul, răspîndindu-se la popoarele lumii

vechi, împrumuta, încorpora şi asimila elemente din
concepţiile despre viaţă şi din credinţele religioase
ale popoarelor convertite. Uneori elementele etero-
gene pe care creştinismul le absorbea în epoca for-
maţiunii sale erau aşa de multe şi importante, încît 1
au deviat credinţa cea nouă de la făgaşul ei adevărat.
Aceste devieri de la linia credinţei, statornicită prin

tradiţia evanghelică şi prin canoanele sinoadelor
ecumenice, au constituit ceea -ce se numeşte în
istoria bisericii creştine: ereziile,.) Cea mai răspîn-
dită erezie a fost gnosticismul. Această sectă s-a
născut şi dezvoltat în primele trei veacuri, în mediul
îmbibat de speculaţiuni teozofice ale ultimelor
curente de filozofie elină, care căutau alegorii şi
simboluri în mitologia Orientului. Preocupat de
marile probleme ale creaţiunii lumii, ale începutului
răului şi ale mîntuirii spiritului din lanţurile materiei,
gnosticismul a adaptat ideea creştină a mîntuirii
prin Isus Christos cu dualismul persan, cu_ astrologia
şi magia asiro-caldeiană şi cu cosmologia siriană.
Pretinzînd că deţin o revelaţie specială de la apostoli,
gnosticii au pus' in circulaţie, sub numele pline de
răsunet ale Vechiului şi Noului Testament o sume-
denie (după sf. Epifaniu yvpla. ypoupia) de legende
apocrife, precum: un Apocalips al lui Adam, o
Evanghelie a Evei, numeroase cărţrsub numele lui
Sit, Evanghelia lui Andrei, a lui Matei, a lui Iuda |
Iscarioteanul, a lui Barnaba, Bartolomei, Tadeu,
Filip, Petre şi multe altele; ba unele chiar purtînd
numele căpeteniilor vestite ale gnosticilor: Evan-
ghelia lui Apelles, a lui Marcion, a lui Basilide,
a lui Valentin etc.

Judecind după fragmentele ce ni s-au păstrat,
aceste plăsmuiri apocrife erau o prelucrare a vechilor
legende biblice, din care autorii lor omiseseră unele
pasagii şi în care furişaseră ideile doctrinare ale
sectei.

Un exemplu. Se ştie că creştinismul, deşi admite
viaţa ascetică, totuşi nu este împotriva căsătoriei;
dimpotrivă, o socoteşte ca pe unul din marile mistere
ale vieţii, care leagă omenirea cu divinitatea. Ce
pildă mai elocventă decît scena biblică, plină de
farmec patriarhal, a nunţii din Cana Galileia, la care
ia parte şi Isus cu apostolii şi unde Mîntuitorul
binecuvîntează apa care se preface în vin! Secta ^
gnosticilor, stăpînită de ideea antitezei dintre spirit ,
şi materie, dintre suflet şi corp, propovăduia asce- \

29

tismul cel mai riguros. Această tendinţă ascetică a
sectei se vede clar formulată în , Evanghelia lui
FUip, alcătuită pe la sfîrşitul sec. II sau începutul
sec. III şi care, după sf. Epifaniu, era răspîndită
printre gnosticii din Egipt, pe care i-a vizitat pe
la anul 350. în această evanghelie, după ce se po-
vestesc peripeţiile prin care trece sufletul în pere-
grinările lui prin diferitele regiuni ale cerului, inter-
vine următorul pasaj caracteristic:

« Domnul mi-a descoperit ceea ce sufletul trebuie să
spună urcîndu-se la cer, şi ceea ce trebuie să răspundă fiecă-
reia dintre puterile de sus: m'am înţeles pe mine însumi,
şi_ nu am zămislit copii pentru arhonte, dar am extirpat
rădăcinile vieţii, şi te cunosc bine, căci si eu sunt din cuprin-
surile de sus. In acest chip sufletul este lăsat în libertate, dar
dacă a zămislit urmaşi, atunci e reţinut jos, pînă ce şi-a
adunat toţi copiii care-i aparţin şi îi'va duce cu sine. »

Din cauza unor asemenea idei care abăteau sufle-
tele credincioşilor de la credinţa cea dreaptă, biserica
a dus împotriva acestei ramuri de literatură apocrifă!
o luptă de exterminare, pînă ce a distrus-o, împreună
cu sectele eretice de care era legată. Fragmente din J
aceste apocrife ne-au fost însă conservate tocmai
de adversarii sectelor. Părinţii bisericii, în scrierile
lor polemice, fac adesea citaţiuni din scrierile eretice
pentru a combate apoi doctrinele greşite din ele şi a
restatornici învăţăturile evanghelice. Istoricii litera-
turilor creştine au adunat fragmentele risipite în
scrierile patristice şi au izbutit să reconstituie în
parte această literatură dispărută. De altă parte,
săpăturile arheologice, întreprinse în ţările în care
au înflorit sectele eretice, au dus la rezultate neaş-
teptate. Astfel o misiune arheologică franceză a
descoperit în iarna anului 1886 — 7, în mormîntul
unui călugăr de la Akhmim — vechiul Pano-
polis din Egiptul de jos — un papirus conţinînd
Evanghelia lui Petru, cu interesante urme de
docetism.

Dar în afară de această literatură apocrifă, pusă
în circulaţie de sectele eretice cu scopul de a face

30

propagandă pentru erezie, a mai circulat în primele
veacuri ale creştinismului un alt ciclu de legende,
pornite din mediurile creştine ortodoxe, cu scopul
de a combate ereziile şi a întări credinţa.

Se ştie că evangheliile canonice se ocupă numai
de viata Mîntuitorului din epoca apostolatului^
Despre părinţii lui Isus, despre peripeţiile fugii în
Egipt si ale' întoarcerii în Nazaret, despre anii
copilăriei pînă la apostolat precum şi despre cele
petrecute de la moarte pînă la înviere, cele patru
evanghelii nu pomenesc nimic. Plăsmuitorii evan-
gheliilor apocrife neeretice_^- sub stăpînirea unui
sentiment de adîncă devoţiune faţă de familia
simtă — au adunat şi prelucrat legendele populare,
cu scopul de a proiecta lumină peste colţurile din
viaţa Mîntuitorului lăsate în întuneric de evanghe;
Iiile canonice. Modelul de care s-au călăuzit în ,
creaţiile lor au fost evangheliile canonice. Ei s-au
străduit chiar să lege şi să întreţeasă firele lor
legendare cu firele evangheliilor canonice, repo-
vestind în capitole introductive sau finale fapte
narate în evanghelii, după cum materia legendară
urmează sau anticipă evangheliile canonice. Potrivit
aceleiaşi ficţiuni literare pe care am constatat-o
la făuritorii apocrifelor Vechiului Testament, şi
autorii apocrifelor Noului Testament, spre a da
scrierilor lor autoritatea sfîntă, le-au atribuit aposto-
lilor: Evanghelia lui Iacob, a lui Toma, a lui

Nicodim.

Aceste scrieri apocrife care se referă la viaţa
Mîntuitorului şi a familiei sfinte, scrise ^ în genul
evangheliilor canonice, sunt cunoscute în istoria
literaturii creştine sub numele de evanghelii^
apocrife.

Deşi aceste evanghelii nu se ridică pînă la acea
putere' de convingere care rezultă din căldura
sincerităţii depline şi a purităţii ideale a moralei,
pînă la acea majestate plină de simplitate a evan-
gheliilor canonice, totuşi ele nu sunt lipsite de pasagii
pline de graţie naivă, din care transpiră mireasma

31

pietăţii creştine. Căufcînd să completeze golurile
evangheliilor canonice, evangheliile apocrife vădesc
un sentiment de adîncă devoţiune si o tendinţă
de preamărire a familiei sfinte. Astfel evanghelia
atribuită lui Iamb, fratele Domnului, inspirată de
dogma ortodoxă a concepţiunii imaculate a Mintui-
torului, caută să învăluie într-un nimb de castitate
şi stmţeme naşterea, copilăria şi tinereţea sf . Fecioare
Naşterea Manei este un har dumnezeiesc acordat
in asfinţitul vieţii lui Ioachim şi Ana; de aceea ea
este închinată de la naştere Domnului, iar de la
trei am este crescută în templu, pînă cînd voinţa
Domnului o destină bătrînului tîmplar Iosif

In Evanghelia Copilăriei, atribuită apostolului
1 orna pribegia familJekşfmte în Egipt este descrisă
într-o frumoasă apoteoză. Katura întreagă se închină
drumeţilor. Leu şi leoparzii îi călăuzesc prin pustiu
şi merg în bună tovărăşie cu oile, boii si asinii pe
cari Iosif i-a luat din Iudeea. Palmierii' îsi pleacă
crengile pentru ca sfînta Fecioară să poată culege
fructele, iar cînd apa din burdufuri s-a sfirsit din
rădăcinile palmierilor ţîşnesc, sub arsita soarelui
izvoare noi de apă.

Copilăria Mintuitorului în Nazaret este înfăţişată
cu aceleaşi elemente de miraculos, într-o atmosferă
de duioasă viaţă pastorală. Isus se joacă cu copii
de virsta sa pe uliţele satului sau pe coperisurile
caselor — in Orient casele au coperisurile drepte —
ajuta tatălui său la tîmplărie, potrivind cu puterea
ciwintului dimensiunea scîndurilor, plăsmuieşte din
lut chipuri de păsări şi, cînd tatăl său îf ceartă
ca lucrează sîmbăta, bate din palme si păsările
zboară. '

Paralel cu evangheliile apocrife au fost puse îrT"
eircuiaţie, din primele veacuri ale creştinismului
atit din cercurile eretice cît şi din cele ortodoxe'
o serie de scrisori precum şi un ciclu de legende
apocrife asupra vieţii şi faptelor apostolilor. Plăs-
muirile datorite sectelor, întrucît sub forma legen-
dara furişau învăţături eretice, au fost nimicite de- ,

mult. Cele pornite din cercurile ortodoxe, întrucît
satisfăceau curiozitatea pioasă a creştinilor, au
supravieţuit pînă în vremurile noastre, precum
bunăoară Acta Pauli — un adevărat roman religios
în care, alături de apostol, apare figura serafică a
Teclei care, ascultînd de la fereastra părintească
predica lui Pavel, îşi simte sufletul purificat de
chemările amăgitoare ale vieţii, se desparte de mamă
şi de logodnicul ei, un fruntaş al ţinutului, şi îşi
închină viaţa Domnului, ca ascetă.

Imaginaţia spiritelor avîntate din lumea creş-
tină, care se credeau insuflate de Duhul Sfînt, nu
s-a mărginit numai la prelucrarea materialului legen-
dar privitor la Vechiul şi Noul Testament, ci a căutat
să răspundă, după puncte de vedere diferite — orto-
dox sau eretic — şi la marea întrebare care chinuieş-
te sufletul omenesc în amurgul vieţii: ce este din-
colo de moarte? în chipul acesta s-a alcătuit din
primele veacuri, cînd creştinii aşteptau sfîrşitui
lumii, după modelul Apocalipsului sfîntului îoan
Teologul, un ciclu de viziuni apocaliptice care, într-o
formă simbolică, plină de hiperbole, dezvăluiau
tainele judecăţii din urmă şi ale locurilor de veşnică
răsplătire sau osîndă. Gel mai vechi este Apocalipsul
fui Petru, plăsmuit în Egiptul elenistic, pe la 170.
El a fost descoperit parţial în 1886, în mormîntmV'
unui călugăr din Akhmim, în Egipt, şi întreg, în
1910, într-o versiune etiopică.

Toată această literatură apocrifă care apare
din primele veacuri ale creştinismului sub numele
unei persoane vestite din Vechiul sau Noul Testa-
ment a deşteptat de timpuriu bănuiala cercurilor
conducătoare ale bisericii, care au recunoscut neau-
tenticitatea ei. în măsura în care sectele eretice se
înmulţesc şi scrierile apocrife se răspîndesc, se simte
tot mai mult nevoia de a se căuta norme de îndrep-
tare în scrierile autentice, care-şi trăgeau obîrşia
din învăţăturile Mintuitorului. Astfel încetul pe

încetul printr-un consens care se stabileşte cu vre-
mea între principalele biserici, se alcătuieşte, nu
{ară oarecare şovăire, începînd de pe la shrşituL
veacului al IMea, canonul scripturilor considerate
de biserică ca fiind inspirate de Duhul Simt. Unei
canonul a fost fixat definitiv (sec. IV) pentru ase
preveni întrebuinţarea scrierilor apocrife in cultul
bisericilor si în educarea credincioşilor, încep sa se
alcătuiască si liste de cărţi apocrife. Cel mai vechi
indice de asemenea cărţi este aşa-numitul Decret
Gelasian, atribuit papei Gelasius (492—96): De_Ubxis
recipiendis et non recipiendis. Liste de asemenea"]
cârti apocrife circulau şi în lumea bizantmo-slavaj
si citeva din ele au pătruns pînă în literatura noastră
veche. Un astfel de indice, datînd din secolul a
XVI Mea, asupra căruia îmi atrage atenţia d-1
G Nicolaiasa, funcţionar la Academie, se Păstrează
în Biblioteca Academiei Române, în ms. nr. 157U.
Indicele este tradus din limba slavă, după cum
dovedesc unele titluri şi citate care s- au strecurat
din original netraduse, precum: « Cei tocmiţi Psalmi
ai lumii, care sîntu acestea: rpfcAHTf kch KfcpmH. ţ>i
altu: rpfeAHTe. Si: KpcrSTKOfM» k*kaP3Hkui8 ca hj scmah
întrebările lui Ion Bogoslov, care zice: cakiuh
npKM ah-wh Iwwm... Alui Moise Zavk. (testament).» Prin
cuprinsul său şi, mai ales, prin ordinea de succe-
siune a titlurilor, indicele se apropie mai mult de
tipul indicelor slave, publicate la Moscova în lb4b .
Fiind unicul cunoscut la noi, îl reproduc în întregime

1 3 finexe

Dintre vlădicii noştri de pe vremuri, unii, ca
episcopul Petru Paul Aaron care făcuse studii
la Roma, au încercat să oprească invazia literaturii
apocrife. In a sa Păstorească datorie el se ridica cu
energie împotriva acestor «minciuni şi diavolesci

1 A se vedea tabloul comparativ în A. I. Iaţimirski,
Bu6.iiozpa$imecKiu oâsop* anotepufon ea wmhoc.w6Xhckou u pyc-
emu nucbMeunocmu, I, AnoKpu&u eemxosaefynjme, retrograd, iy-i,
pp. 1 — 75, numărul XIV.

:ti

înşelăciuni» care au « năvălit în turma lui Hristos » K
Dar cu toată străduinţa episcopului de a împiedica
răspîndirea literaturii apocrife, ea şi-a continuat
totuşi drumul, şi la împrăştierea ei în masele poporu-
lui a contribuit, într-o largă măsură, şi clerul.

BIBLIOGRAFIE

Public aţiu ni de texte: J. A. Fabricius, Codex apocry-
phus Novi Testamenti, collectus, castigatus, testimoniisque,
censuris et animadversionibus illustratus a Johanne A.
F., Hamburg, 1703 (partea I şi a Ii-a într-un volum), pars
tertia, Hamburg, 1719. Prima parte cuprinde evangheliile
apocrife, a doua, istoria apostolilor, scrisori şi apocalipse.
Volumul al Il-lea cuprinde pe lîngă suplimente la voi. I,
liturghii pe numele apostolilor. J. C. Thilo: Codex apocryphus
Novi Testamenti, e libris editis et manuscriptis, maxime Galli-
canis, Germanicis et Italicis, collectus, recensitus notisque et
prolegomenis illustratus opera et studio J. C. Th., Lipsiae,
1832. A fost tradus în limba franceză de G. Brunet, Les
Evangiles apocryphes, traduits et adnotes d^apres Vedition de
J. C. Thilo, Paris, 1849. G. Tischendorf, Evangelia apocrypha
adkibitis plurimis codicibus graecis et latinis maximam partem
nune primum consultis atque ineditorum copia insignis edidit.
C T. Lipsiae 1853; R. A. Lipsius şi M. Bonnet, Acta apostolo-
rum apocrypha, Leipzig, 3 volume: 1891, 1896 şi 1903; C. Ti-
schendorf, Apocalypses apocryphae, Lipsiae, 1868; E. Nestle,
Novi Testamenti graeci Supplementum., Lipsiae 1896.

Traduceri şi studii: E. Hennecke, Neutestamentliche
Apocryphen in Verbindung mit Fachgelehrten in deutscher
Uebersetzung und mit Einleitung herausgegeben, Tiibingen,
1904; Kautzsch, Die Apocryphen und Pseudoepigraphen des
AJten Testaments, Tiibingen, 1900 ; Charles Michel et P. Peeters,
Evangiles apocryphes, I ( Protoevanghelia lui Iacob; Pseudo-
Matei; Evanghelia lui Toma; Istoria lui Iosif dulgherul),
Paris, 1924; P. Peeters, Evangiles apocryphes, II (Evanghe-
lia copilăriei), Paris, 1914 (ambele în colecţiunea Textes et
documents pour Vetude hist. du christianisme de Hippolyte
Hemmer et Paul Lejay). Toate au introduceri interesante.
Montague Rhodes James, The Lost Apocrypha of the Old
Testament. Their Titles and Fragments, collected, translated

x Dr. Augustin Bunea, Episcopii Petru Paul Aron şi
Dionisie Novacovici sau istoria românilor transilvăneni de la
1751 pînă la 1764, Blaj, 1902, pp. 386-7.

35

3-832 k

and discussed (în colecţia Translations of Early Documents
™ es */' Palestinian jewish Texts), Cambridge, London
1920; Montague Rhodes James, The Apocrypkal New Testa-
ment being the Apocryphal Gospels, Acts, Epistles, and Apoca-
lypses Oxford 1926; R. A. Lipsius, Die apocryphen Apostel-
geschichten und Apostellegenden, Braunschweig, 2 voi., 1883 —

Pentru apocrife în cadrul literaturii iudaice sau creştine-
Jimil Schurer, Geschickte des judischen Volkes Zeitalter Jesu
Christi, III Bând, Leipzig, 1909, pp. 258 şi urm., cap. V, VI
şi Vil; Otto Bardenhewer, Geschichte der altkirehlichen Lite-
raturi Bană, ed. 2, Freiburg, 1913, pp. 498-622; Aime
Puecn, Histoire de la litterature greque chre'tienne, I Paris
înî 8 ' PP-,. 157 - 1 ^; 271-290; 348-357; 406-414; 467-
473, voi. II, pp. 619 — 645.

Canon şi indice. Gel mai vechi «canon» al Noului
Jestament datează de la sfîrşitul secolului al II-lea si a fost
descoperit de L. A. Muratori, bibliotecar al Ambrosianei
(f 1750). Canonul lui Muratori {textul în Rouet de Journel,
Enchiridion patristicum, Freiburg. Br., pp. 105 — 7) conţine
şi texte apocrife precum: Apocalipsul lui Petru şi Pastor al
lui Hermas, ceea ce dovedeşte că stabilirea definitivă a
canonului s-a făcut treptat şi nu fără sovăeli. Decretul Gelasian
se găseşte publicat de Ernst von Dobschutz, Das Decretum
Gelasianum de hbris recipiendis et non recipiendis. Texte und
Untersuchungen, seria IU, t. VIII, p. 4, Leipzig, 1912.

Indicele slave de cărţi oprite sunt numeroase şi au fost
publicate în multe rînduri. Ele au fost republicate în para-
lelă de A. I. Iaţimirski, EudjiioepaanmecKiu o63oph AnoKputfoei
ea motCHocAaeHHCKou u pyccKou nucbMCHHocmu, I 3 AnoKpu$u eem-
X03ae$mHbie, Petrograd, 1921, pp. 1 — 75.

BOGOMILU
ŞI LITERATURA APOCRIFĂ

Istoricii literaturilor sud-slave au atribuit multă
vreme ereziei bogomilice, care a înflorit în Bulgaria
prin veacurile X— XV, un rol important în răspîn-
direa legendelor apocrife în lumea slavă. Părerea
istoricilor slavi a fost împărtăşită de Hasdeu care,
publicînd în 1879 Cuvente den bătrîni, atribuia cele
mai multe din legendele cuprinse în Codicele Sturd-
zanus sectei bogomilice — ba credea chiar că a
găsit o creatiune românească cu caracter bogomilic
in textul intitulat de el: Cugetări în ora morţii.
(Cuv. den bătr., II, pp. 435—471). Părerea lui Hasdeu
a fost admisă de Gaster, iar răposatul profesor de
la Universitatea din Cernăuţi, I. G. Sbiera, punea
în legătură cu mişcarea bogomilică chiar începutu-
rile literaturii noastre. Dacă părerea lui Sbiera a fost
de mult înlăturată din circulaţie, provenienţa bogo-
milică a textelor din Codicele Sturdzan — cea ma i
vpphR niilpfrere de le yndp apocrife — a fost admisa
draproăpe toţi istoricii literari. Ciclul cărţilor care
ar fi de origine bogomilică a fost în timpul din
urmă sporit la noi cu o sumă de texte cari n-au
nimic comun cu erezia.

Importanţa care s-a dat influenţei bogomilice
asupra literaturii noastre vechi, precum şi necesi-
tatea de a preciza ce este bogomilic — dacă este
ceva — în legendele apocrife din Codicele Sturdzan,
ne obligă ca, înainte de a intra în studiul literaturii
apocrife, să ne ocupăm de erezia bogomilică.

Erezia bogomilică s-a răspîndit în Bulgaria prin
sec. X, sub ţarul Petru, urmaşul lui Simion, într-o
vreme în care curentul de influenţă bizantină se

revărsa din ce în ce mai larg peste viaţa naţională
bulgară, cînd curtea ţarilor adopta fastul şi cere-
monialul din Constantinopol şi cînd clerul, părăsind
învăţăturile evanghelice, se îndepărta tot mai mult
prin lux de sufletul maselor populare.

Rădăcinile sectei trebuiesc căutate în Asia Mică,
unde, din primele secole, creştinismul s-a întîlnit cu
dj ial i flmn l poroan şi unde furnicau sectele eretice:
gnosticism, paulicianism, mesalianism. Din Asia,
curentele acestea eretice s-au furişat în Europa,
în bună parte şi prin colonişti greci şi armeni aduşi de
împăraţii bizantini şi aşezaţi la graniţele de nord
ale imperiului, în preajma Filipopolului şi a Adria-
nopolului. Din aceste centre, curentele eretice s-au
resfirat în Imperiul bizantin şi încrucişat în Bul-
garia, într-o epocă în care poporul se afla la începu-
turile creştinismului. în Bulgaria, promotorul miş-
cării pare a fi fost popa Ieremia Bogomil, care a
trăit în secolul al X-lea, sub ţarul Petru. Predicele
lui au găsit un puternic răsunet în masele populare
îndîrjite împotriva curentului de influenţă bizantină
care înăbuşea viaţa naţională bulgărească. Din Bul-
garia, secta a cuprins Serbia, Bosnia şi Herţegovina
şi s-a ramificat în Occident sub diferite numiri
precum: patarini în Italia nordică — de la cartierul
milanez Patara — ; în Germania şi Italia cathari,
de la grec xa^-apoţ (curat) — de unde germ.
Ketzer, boem. Kacir; ajungînd pînă în sudul Fran-
ţei. Albigensii — de la oraşul Alby — acea zgo-
motoasă sectă împotriva căreia a întreprins cruciada j
de exterminare Filip al IV-lea cel Frumos, au 1
fost o ramură îndepărtată a bogomililor din
Balcani.

Doctrina bogomililor ne este cunoscută prin mai
multe izvoare contimporane: bizantine, slave şi
occidentale. Izvoarele, deşi provin de la adversarii
sectei, totuşi concordă între ele, în liniile funda-
mentale. Dintre acestea, izvorul cel mai complet este
călugărul bizantin Eftimie Zigabinos, care se bucura
pe timpul său de atîta vază încît însăşi învăţata

40

fiică a împăratului, Ana Comnena, îl pomeneşte cu
cinste în scrierile sale istorice. Din îndemnul împă-
ratului Alexe Gomnenul, Zigabinos a scris opera:
Panoplia dogmatică, îndreptată împotriva tuturor
sectelor eretice cari măcinau temeliile bisericii orto-
doxe, în titlul XXVII al operei sale, Zigabinos se
ocupă pe larg de erezia bogomilică, răspîndita pe
timpul său şi în Imperiul bizantin. în acest capitol
el expune — pentru a combate punct cu punct —
concepţiile bogomilice, după destăinuirile pe care
împăratul Alexios Gomnenul a izbutit să le smulgă
de la căpetenia bogomililor din Constantinopol,
medicul Vasile.

Doctrina cosmogonică a bogomililor porneşte
de la antagonismul dintre Dumnezeu, principiul
binelui, şi Satanail, principiul răului. Dumnezeu e
creatorul' lumii spirituale, indivizibile şi eterne ;
Satanail e creatorul lumii materiale, vizibile şi tre-
cătoare. Satanail a fost fiul mai mare al lui Dum-
nezeu. Locuia la început în cer şi stătea pe tron
de-a dreapta Tatălui; dar, cuprins de o ambiţie
nemărginită, a vrut să se ridice deasupra Tatălui,
în acest scop s-a înţeles cu o ceată de îngeri nere-
cunoscători, ca să se ridice împotriva Tatălui. Dum-
nezeu, aflînd de conspiraţia urzită de Satanail, 1-a
prăbuşit din înălţimile cerului, împreună cu ceata
de îngeri răzvrătiţi. întrucît pămîntul era numai
în stare virtuală — invizibil şi neîntocmit — Sata-
nail, care păstra puterea de creaţie a divinităţii, a
zidit cu cuvîntul un alt cer vizibil pe care 1-a împo-
dobit cu stele; apoi tot cu cuvîntul a format pămîn-
tul, a ales apele într-o parte, a ridicat uscatul în-
tr-alta şi a creat vieţuitoarele: plante şi animale.^ în
cele din urmă, din lut amestecat cu apă, a plămădit
trupul omului, străduindu-se sa-l aducă la viaţă.
A încercat să-i sufle viaţa, dar văzînd că toate
sforţările îi rămîn zadarnice, Satanail a trimis solie
Tatălui său, rugîndu-1 să dăruiască viaţă făpturii
celei noi, care urma de aci înainte să fie proprietate
comună, Dumnezeu stăpînind sufletul, Satanail

4.1

trupul. Dumnezeu s-a înduplecat şi a hărăzit viata.
In acelaşi chip a fost creată şi Eva.

Omul este astfel creaţiunea a două puteri anta-
gonice; de aci conflictul între cele două elemente
cari constituie viaţa omenească: trupul, creaţiunea
puterii satanice, este mărginit, pieritor si imperfect
şi tîrăşte sufletul spre viţiu şi păcat; sufletul, creaţi-
unea lui Dumnezeu, este imaterial, nemuritor şi
desăvîrşit, tinzînd să se desfacă din închisoarea tru-
pului, ca să se înalţe spre cer.

Cînd îngerii căzuţi au simţit că partea divină
din om după moarte se ridică la cer, şi-au pus în
gînd să ia pe fiicele oamenilor în căsătorie, pentru
ca, prin cei ce se vor naşte din ei, să recapete locurile
dm cari au fost izgoniţi. Din această căsătorie s-au
născut însă giganţii, cari au început lupta aprigă
împotriva lui Satanail. Acesta, îndîrjit, a dezlăn-
ţuit asupra pămîntului potopul, care a înecat ome-
nirea. Din acest prăpăd, un singur om a scăpat:
Noe. El rămăsese în ascultarea lui Satanail si îl
înduplecase prin rugăciuni şi jertfe. Urmaşii' lui
Noe au recunoscut atotputernicia Duhului celui rău
care, prin Moise, a impus omenirii legea sa. Moise,
prin minunile săvîrşite cu puterea lui Satanil, a
amăgit poporul evreu şi 1-a scos din Egipt. în dru-
mul spre pămîntul făgăduinţei, s-a urcat în mun-
tele Sinai şi a primit legea dată de Satanail, pe
care a transmis-o evreilor. In felul acesta s-a întoc-
mit legea mozaică, opera Diavolului, prin care ne-
numărate mii de suflete omeneşti au fost pierdute.
Dumnezeu, văzînd viclenia şi răutatea lui Satanail
care, rupînd pactul încheiat, a pus deplină stăpî-
nire asupra omenirii, s-a hotărît să mîntuiască făp-
tura în care şi El pusese un strop din divinitate.
In mileniul al 5-lea, suta a 5-a, a aruncat din coar-
dele sale cuvîntul. Acest cuvînt a fost fiul său,
arhanghelul Mihail.

Scoborîndu-se din cer, arhanghelul a intrat prin
urechea dreaptă în Fecioara Măria, s-a întrupat în
carne « aşa că la înfăţişare părea a fi material ase-

42

.

menea trupului omenesc, dar în realitate imaterial
şi divin». Ieşind din Fecioara Măria, a crescut
după legile firii omeneşti, a propovăduit pe pămînt
cuvîntul lui Dumnezeu şi a săvîrşit toate cîte se
spun în Evanghelie. Satanail s-a străduit să recuce-
rească sufletul omenirii şi a pus la cale crucificarea
lui Crist, dar Mîntuitorul, înviind, a prms pe Sata-
nail 1-a ferecat cu lanţuri grele, 1-a aruncat în Tar-
tar si tăindu-i silaba finală — ii (Satanail = umbra
lui Dumnezeu; din Satana - umbra, II == Dumne-
zeu), 1-a numit de aci înainte Satana. Cu aceasta
implinindu-si misiunea pentru care a fost trimis pe
pămînt, Mîntuitorul, desfăcut de partea materiala a
trupului, s-a înălţat în cer, s-a aşezat la dreapta
Tatălui şi apoi a reintrat în divinitatea dm care
se desprinsese şi în care a fost absorbit.

Consecvenţi cu această concepţie despre lume,
ei respingeau Vechiul Testament pe care-1 considerau
ca operă a Satanei, plăsmuit cu tendinţa de a se
face apoteoza epocii din viaţa iudeilor în care a
precumpănit puterea lui. Admiteau dmtre căr-
ţile sfinte numai: Psaltirea şi Profeţii, întrucit
aceştia preziseseră venirea Mîntuitorului , Evan-
gheliile, Faptele apostolilor şi Apocalipsul sfîntului

Joan.

Pornind de la antiteza dintre suflet, ca creaţmne
a lui Dumnezu, şi trup, ca creaţiune a lui Satana,
si socotind viata' aceasta pămîntească ca un scurt
popas către viaţa cea veşnică, bogomiln propuneau
ca ideal al vieţii descătuşarea sufletului de tirania
corpului şi ferirea lui de toate ispitele acestei lumi
trecătoare, cu care se străduieşte Satana să-1 amă-
gească. De aceea, duceau o viaţă aproape ascetica.
Erau împărţiţi în două clase: desăvîrşiţi şi simpli
credincioşi, iniţiaţi numai la doctrina bogomilică. Un
bogomil desăvîrşit trebuia să se despartă de toate
desărtăciunile vieţii, să rupă legăturile de familie, sa
nu' se căsătorească, să evite nunţile, petrecerile şi
reuniunile sociale, să renunţe la avere şi la bunurile
pămînteşti pe care le considerau ca o rugină a sufle-

43

tului şi să ducă în sărăcie o viaţă retrasă, de post
privegheri şi rugăciuni. Hrana lor era foarte sobră'
vinul, carnea şi lăpturile erau excluse de la masa lor
se hrăneau numai cu vegetale, pregătite în untdelemn'
îmbrăcămintea era simplă: o haină lungă neagră
în felul rasei călugăreşti,

Biserici nu aveau, căci, după credinţa lor, Dum-
nezeu nu locuieşte în temple zidite de mîini ome-
neşti. După mărturia lui Zigabinos, ziceau că Satana
locuieşte mai întîi în templul din Ierusalim, apoi în
biserica Sf. Sofia din Constantinopol şi, în sfîrşit, în
toate celelalte biserici. Totuşi, mai tîrziu, în Bosnia
şi la albigensi — în sudul Franţei — se găsesc cîteva
biserici, dar mai toate de lemn, simple, fără cruce,
fără altar, fără amvon, fără icoane şi fără clopote'
căci, pentru ei, clopotele erau trompetele diavolului.'
Liturghia, cu avîntul poeziei religioase şi cu pompa
strălucitoare a serviciului divin, era 'socotită ca
inutilă : mnogoglagolanie, vorbărie goală. Singura
rugăciune pe care o admiteau era cea transmisă
prin evanghelii: Tatăl nostru, pe care o spuneau
de nenumărate ori peste zi şi noapte, fără să facă
cruce, căci crucea pe care a fost răstignit Mîntuitorul
şi care a devenit un simbol al vieţii creştineşti,
nelipsit în rugăciuni, la sfintele taine,' pe frontispi-
ciul bisericilor, la capătul mormintelor, era pentru
bogomih o unealtă cu care diavolul chinuise pe
Isus şi pe care o înlăturau din toate manifestările
vieţii lor, dispreţuind-o.

Combăteau cultul sfinţilor, al moaştelor si al
icoanelor, ca fiind rămăşiţe de idolatrie — poate să
fi fost aci şi reflexul vechilor credinţe iconoclaste,
care au zbuciumat Bizanţul veacului al VIIHea.
Sf. Ioan Hrisostomul era pentru ei sf. Ioan Frisosto-
mul. Dintre taine, nu admiteau decît botezul, dar
şi acesta într-o formă deosebită de a noastră. Ei
numeau botezul cu apă — obişnuit în biserica noas-
tră—botezul sfîntului Ioan şi'îl respingeau, întrucît
apa era, după credinţa lor, opera Satanei. Adevă-
ratul botez al lui Hristos era cel practicat de ei,

44

care se făcea prin purificarea sufletului şi prin aju-
torul Spiritului Sfînt. De aceea, dacă un creştin
trecea la erezia lor, îl botezau din nou, după dati-
nele lor. Pentru ca cineva să poată primi botezul
lor, trebuia să fie major, să petreacă un timp pentru
confesiune si curăţirea sufletului, în continue rugă-
ciuni" apoi 'îi puneau pe cap Evanghelia sf. Ioan şi
invocau asupra lui Spiritul Sfînt, cîntînd Tatăl
nostru. Cuminicătura cu sîngele şi corpul Domnului
o respingeau la botez, ca şi în toate celelalte împre-
jurări ale vieţii, socotind-o ca un sacrificiu adus
demonilor cari' locuiesc în temple. La patul morţii
se îndeplinea o ceremonie scurtă, numită în Occi-
dent «la convenensa»; alte rugăciuni pentru morţi
nu se mai făceau. Nu credeau în învierea morţilor.
Moartea o asemuiau cu un somn în care, spuneau
ei omul îsi leapădă veşmîntul noroios de carne,
îmbracă haina nemuritoare şi divină a lui Hristos,
cu care este primit în împărăţia Tatălui, alături de
îngeri si apostoli. Corpul însă, pe care sufletul 1-a
părăsit,' se descompune încet, încet, în cenuşe şi
pulbere, si nu va mai învia niciodată.

In fanatismul lor religios aveau un spirit sepa-
ratist, cu tendinţe de antagonism faţă de biserica
oficială si împotriva autorităţilor constituite ale sta-
tului. Purtau o ură înverşunată clerului oficial.
Comparau pe preoţi, cărora le imputau lenea, des-
frîul si beţia, cu fariseii şi saduceii din Evan-
ghelie; îi numeau năpîrci. Exaltau credinţa şi
virtuţile lor. Credinţa lor era «sarea pămîntului ». Ei
înşişi,' « crinii cîmpului » cu sufletele candide, împo-
dobite cu toate virtuţile. Respingeau ierarhia bise-
ricească.

Presbiterul bulgar contimporan, Cozma, adaugă
despre ei că îndemnau la nesupunere faţă de autori-
tăţi: « osîndesc pe cei bogaţi, batjocoresc pe cei mai
bătrîni — probabil de altă credinţă decît ei — defăi-
mează pe boieri, arată celor supuşi ţarilor şi slujito-
rilor acestora că jignesc pe Dumnezeu, opresc pe
sclavi de a lucra pentru stăpînii lor ».

45

In Peninsula Balcanică, erezia a fost in creştere
pma în secolul al XH-lea, cînd biserica ortodoxă
deschide lupta împotriva ei. în anul 1111 Alexios
Comnenul începe exterminarea bogomilismului din
imperiul bizantin arzînd pe rug, în hipodromul
din Constantmopol, pe conducătorul sectei, medicul
Vasile şi pe cei 12 apostoli ai săi.

Şi în Serbia, erezia, care pătrunsese de timpuriu
si se raspîndise mai ales printre nobili, sub numele
de babunska v]era, a fost nimicită în secolul al XH-lea
Marele jupan Ştefan Nemania a dezlănţuit o groaz-
nica prigoană împotriva bogomililor: a arestat toate
căpeteniile lor, pe unii i-a ars de vii, altora le-a tăiat
Jimba, pe mulţi i-a aruncat în exil, după ce le-a
confiscat averea, împărţind-o, potrivit cu doctrina
lor, săracilor.

Izgoniţi din Serbia, bogomilii s-au retras în
Bosnia, unde au găsit un adăpost prielnic si unde
doctrina lor a devenit religie de stat, mai ales sub
banul Kulin (1180-1224). Aci s-au menţinut pînă
m veacul al XV-lea, cu o organizaţie monahală
proprie şi cu un cler aparte, în fruntea căruia se
afla djedul.

Către sfîrşitul secolului al XV-lea, papa, prin
ajutorul cardinalului Ioan Torquemada, izbuteşte
sa convertească o parte din aceşti eretici la catoli-
cism, pe cînd restul a trecut la mahomedanism
O soarta mai norocoasă au avut-o bogomilii în
Bulgaria. Aci se sprijineau pe masele populare în
aţa cărora apăreau ca nişte liberatori, căci îi vedem
iuptmd alături de cetele năvălitoare ale pecenegilor
şi cumanilor, împotriva armatelor bizantine, pentru
liberarea Bulgariei. Lăsaţi în pace sub Asănesti
ei atrag la erezia lor aproape întregul tarat.

Prigoniţi mai tîrziu de către tarii Boril (1121) si
Alexandru (1350), ei s-au menţinut totuşi în Bul-
garia vreme mai îndelungată, bucurîndu-se sub
stapimrea turcească de deplină libertate a cultului
O fişie întinsă de 14 sate, înşirate între Nicopol si
Hhpopol şi locuite de adepţi ai vechii erezii, izolaţi

46

de masa înconjurătoare a ortodocşilor, s-a menţinut
pînă în secolul al XVII-lea. Documente dm veacul
al XVI-lea si al XVIMea dovedesc că în Ciprovaţ,
în regiunea Vidinului şi a Nicopolului, se aflau încă
buWri pavlichieni, cari aveau biserici, dar refuzau
crucea In sec. al XVIMea, misionari franciscani,
veniţi din Bosnia, au atras la catolicism aceste
resturi de bogomili. Cam în aceeaşi vreme au fost
convertite la catolicism şi resturile bogomilice dm
iurul Filipopolului, care însă şi-au păstrat vechiul
nume de pavlichieni. Din aceste ţinuturi au pornit şi
emigranţii bulgari în ţările noastre, care, în _ unele
sate — ca de pildă în Cioplea lîngă Bucureşti — se
numesc încă pavlichieni. #

Curentele de emigrare ale rămăşiţelor bogomilice
din sec al XVII-lea spre ţările noastre ne sunt bine
cunoscute prin studiile lui Miletic, întemeiate în
bună parte pe rapoartele oficiale ale episcopuor
catolici către scaunul papal. Migraţiunea începe mai
temeinic în anul 1688, cînd răscoala satului pavli-
chian Ciprovăt împotriva turcilor este înăbuşita şi
cînd o bună parte din populaţie, spre a scăpa de
represiunea autorităţilor, este silită să fuga in V ala-
ma. Emigrările se înteţesc însă după pacea de la
Passarovitz, cînd austriecii iau în stăpîmre Oltenia.
în scopul de a coloniza Oltenia şi Banatul cu bul-
gari catolici, autorităţile austriece înlesnesc aceste
emigrări, acordînd coloniştilor privilegii. Un însem-
nat "contingent de colonişti este aşezat în regiunea
Craiovei a Rîmnicului şi în Brădicem. Colonia aceas-
ta trebuie să fi fost destul de numeroasă, nmdca
în 1725 un văr al lui Filip Stanislavov, Nicolae
Stanislavov, numit episcop al catolicilor bulgari
din Nicopole, nu s-a dus niciodată în aceasta locali-
tate ci a administrat din Craiova. El a iacut o
întinsă propagandă pentru emigrare prin preoţii
bulgari catolici, rămaşi în Bulgaria. Bulgarii catolici,
prigoniţi de turci carii îi bănuiau că stau in înţele-
gere cu austriecii, pleacă în mici grupe din satele
Belianii, Orese, Trîncaviţa şi Peticlavenţi, aşezin-

47

du-se în Oltenia şi Muntenia. In 1737, cînd începe
lupta dintre austrieci şi turci, aceştia se strămută
în Banat împreună cu episcopul lor, care-şi stabi-
leşte reşedinţa în Timişoara. în documentele misio-
narilor catolici către scaunul papal, sunt amintite
şi alte localităţi în care s-au aşezat pavlichienii
emigraţi. Astfel, în Muntenia sunt pomenite satele
Flămînda, Vişnovo, Slobozia şi mai ales Cioplea,
care aveau biserici şi preot catolic, în această din
urmă localitate, se retrage în timpul ciumei lui
Caragea bătrînul episcop catolic din Bucureşti,
Fereri, pe care-1 păştea moartea din urmă, fiindcă
aci se bolnăveşte de ciumă şi în 2 zile moare, fiind
înmormîntat în Cioplea, într-un cavou făcut de el
însuşi.

Este probabil că, precum în veacul al XVII-lea
pavlichienii bulgari, spre a scăpa de prigoniri, căutau
adăpost la Nordul Dunării, tot astfel şi străbunii
lor bogomili să-şi fi căutat mîntuirea prin meleagu-
rile noastre în vremurile de grea urgie ale regilor
Ştefan Nemania, Boril şi Alexandru din veacurile
XII — XIV. Limanurile noastre puteau oferi atunci
nu numai adăpost, dar şi tărîm prielnic pentru pro-
pagandă, cu atît mai uşor cu cît nu aveau încă o
organizaţie bisericească în stare să opună rezistentă.
Resturile bogomilice dăinuiesc în părţile ungurene
pînă în secolul al XV-lea, cînd vin peste ele curen-
tele de reformă 1 .

BIBLIOGRAFIE

Izvoare contemporane : Eftimie Zigabinos : IlavoTuXta

AoYliotTuri] AXe^tou Baa-.Xstoţ -rou Ko[xv7)vou izepi&xouoai ev
cuvânt tă Toîţ [icocapioiţ xal fteoţipon; cârpim ouYYpa<pev-ra
eiq zâţiv Se xal Stea>ce[x^ev7]V apfiovtav rcapa Eii&ufifo
Mova^ou tou ZiyalVou Te&evTa . . . Cartea s-a tipări"

Dr. Toth Szabo Pal, A cseh-huszita mozgalmak es
uralom tortenete Magyarorszăgon, Budapesta, 1917, p 153
(apud. N. Drăganu în Dacoromania, III, p. 912).

48

pentru întîiasi dată, în textul grec, la Tîrgovişte, în 1710;
de frica turcilor s-a înlăturat din publicaţie cap. 28, îndrep-
tat împotriva sarazinilor. într-o traducere latină, publicată
mai înainte la Veneţia, în 1555, se omiseseră capitolele 12
si 13, îndreptate împotriva latinilor. Textul grecesc întreg,
âvînd la bază ediţia din Tîrgovişte, a fost republicat de Migne,
în Patrologiae cursus completus. Series graeca posterior,
tomul CXXX {Paris, 1865). Fragmentul privitor la bogomili
a fost publicat într-o ediţie nouă, după versiunea unui ms.
din Biblioteca Universităţii din Utrecht, împreună cu o
scrisoare inedită a patriarhului Germanos II contra bogomi-
lilor, de G. Ficker, Die Pkundagiagiten, Leipzig, 1908.

Pentru domeniul slav, un preţios izvor contimporan
este si presbiterul Cozma, care a lăsat 13 cuvîntări, îndrep-
tate împotriva ereticilor, editate fragmentar, în mai multe
rînduri, şi complet de: M. G. Popruzenko, ce. Ko3mu npeseu-
mepa cjioso na epemunu noynenie arm 6ootcecmseHHbixi Kuuzh, Nr.
CLXIII din UaMnmHUKU dpeeueă nucbMeuuocmu u ucKyccmea,
IJ3daHie OSuţecmea JIwQumeneu PyccKou IJucbMeHHocmu, S.Peters-
burg, 1907; Sinodicul ţarului Boril, tradus din greceşte în
anul 1211, în urma distrugerii sectei, conţine şi adaose
interesante, dintre care unele privesc erezia bogomilică.
Sinodicul a fost publicat, în anul trecut, cu un studiu deta-
liat, într-o ediţie critică, de M. G. Popruzenko^ Cunoduu*
ljapa Eopujta, EbmapcKama AnadeMun na HayKumt) în colecţia
EbAzapcKu cmapuHu. Kuuza VIII, Sofia 1928; cîteva notiţe
sumare şi la călugărul Hrabăr (sec. X) în 3aufuma na SbAzap-
CKama nucbMeuHOcmb, editată şi de Vondrâk, Kirchenslavische
Chrestomatie, 1910, pp. 107 — 110. Patriarhul Eftimie din
secolul al XlV-lea, în biografia episcopului Ilarion din
Moglena (o dioceză din Macedonia, unde erau numeroşi
bogomili), a inserat discuţiile episcopului cu ereticii. Bio-
grafia lui Ilarion a fost editată de E. Kahi5niacki, Werke
des Patriarchen von Bulgarien Euthymius, Wien, 1901, pp.
27—58. Episcopul Ioan Torquemada, însărcinat de papa
Sixt să convertească resturile bogomilice din Bosnia, a în-
tocmit, în anul 1461, un « symbolum veritatum fidei romane
ecclesie », în care se enumera — pentru a se combate apoi —
15 puncte de adevăruri ale bisericii catolice, ce vin în contra-
dicţie cu rătăcirile « manicheilor ». Acest simbol a fost publi-
cat de Fr. Racki în Starine, XIV (1882), Zagreb, p. 1 şi urm.:
Dva nova priloga za poviest bosanskih Patarena, I.

Studii. La noi: B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrîni,
II, pp. 252 şi urm.; I. G. Sbiera, Codicele Voroneţean, pp.
343 şi urm.;*Alexe Procopovici, Introducere în studiul litera-
turii' vechi, Cernăuţi, 1922, pp. 65 — 68; Isidor Ieşan, Secta
Patarena în Balcani şi în Dacia Traiană, Bucureşti, 1912
(e considerată de prof. I. Ivanov în studiul citat mai jos
— ca « fantezie goală » — « nucma ^aumasun » ; dr. M.

49

Gaster, Ilchester Leclures on Greeko- Slavonie Literature,
London, 1887, pp. 17 şi urm.; D. Russo, Studii bizantina-
rămâne. Textele eshatalogice din Codex Sturdzanus, Bucureşti,
1907 şi Studii şi critice, Bucureşti, 1910, pp. 17 — 23. Asupra
bogomililor s-au scris în ţările slave o sumedenie de articole
şi monografii. Cele mai recente, punînd la contribuţie lucră-
rile anterioare, sunt : Prof. I. Ivanov, Eozomujicku khuzu
u Aezendu. E-b/izapcna AnadeMun na Hayratme (Cărţile şi
legendele bogomilice, Acad. bulgărească de Ştiinţe), Sofia,
1925, o foarte bună şi documentată lucrare; Iordan A. Ilic,
Die Bogomilen in ihrer geschichtlichen Entwicklung,Sr. Karlovci,
1923; dr. Dragutin Prohaska, Das kroatisch-serbische Schrift-
tum in Bosnien und der Herzegowina, Zagreb, 1911, cap.
III, pp. 18 — 55, cu o bogată bibliografie. Informaţii mai
bogate despre bogomilii din Bosnia şi în studiul mai vechi al
lui RaCki, Bogomili i Patareni, în Rad Jugoslavenske Akade-
mije, VII şi VIII (1869 — 1870). Despre chestiunea aceasta
vezi însă acum şi dr. Vaso Glusac, CpedHboeeKoena « Eocancm
tfpnea » în Ilpunom 3a KHbuytceeHocm^ je3UK 3 ucmopujy u
$ojiKAop, IV, Belgrad, 1925, pp. 1 — 55, care crede
că s-a exagerat în privinţa bogomililor din Bosnia şi
că prin patareni trebuieşte înţeles clerul ortodox, care susţi-
nea că Fiul purcede numai de la Tatăl. Despre cărţi scrise de
bogomili (Evanghelie, Psalmi) vezi dr. Dragutin Prochaska,
opera citată mai sus, unde se dă bibliografia completă, pp.
37 — 55. Indicaţiuni utile pînă la un oarecare punct se pot găsi
şi în studiile mai vechi: dr. M. Murko, Geschichte der âlteren
siidslawischen Literaturen (în Die Literaturen des Ostens, V
Bând), Leipzig, 1908, pp. 82 — 95; Constantin Jiregek,
Geschichte der Serben, Gotha, 1911 (în colecţia Geschichte d.
europ. Staaten), pp. 222 — 5; C. Jirefiek, Staa't und Gesellschaft
im mittelalterlichen Serbien, Wien, 1912, I, p. 59; C. Jireftek,
Geschichte der Bulgaren, Prag, 1876, pp. 171 — 185, şi C. Jire-
eek, Das Fiirstentum Bulgarien, Wien, 1891, pp. 108 — 112.
O expunere sumară, dar clară, în limba italiană a dat Arturo
Cronia în V Europa Orientale, VI (1926), Roma, pp. 605 — 630.
Pentru cathari, albigensi. Documentele descoperite în
ultimul timp în arhivele municipale din Occident au izbutit
să reînnoiască studiile mai vechi ale lui Ch. Schmidt, Histoire
et doctrine de la secte des Cathares ou Albigeois, 2 voi., Paris,
Geneve, 1848 şi P. Lombard, Pauliciens, Bulgares et Bonshom-
mes en Orient et en Occident, Geneve et Bale, 1879. între lucră-
rile noi ocupă un loc de frunte: Ign. v. Dollinger, Beitrăge
zur Sektengeschichte des Mittelalters, 2 voi. (al doilea cuprinde
documente), Mimchen, 1890 şi Jean Guiraud, Cartulaire de
Notre-Dame de Prouille, precede d'une etude sur VAlbigeisme
languedocien aux Xll-e et XIII~e siecle, 2 voi., Paris, 1907.
Pornind de Ia aceeaşi concepţie dualistică a lumii ca şi bogo-
milii, catharii tindeau şi ei la suprimarea căsătoriei: « matri-
monium est lupanar » iar pe de altă parte la o formă curioasă

50

de mîntuire a sufletului prin suprimarea voluntară a vieţii
(sinucidere), cunoscută sub numele de endura. Un text cathar:
L. Cledat, Le Nouveau Testament traduit aux XlII-e siecle
en langue provensale suivi ă'un Rituel cathare (ediţie în foto-
tipie), Bibi. de la Fac. des lettres de Lyon, Paris, 1883.

Pentru emigrarea bulgarilor pavlichieni la nordul Dunării,
vezi dr. L. MiletiG, Hatuumt) nae/tUKJwu în C6opHHKb 3a Hapoduu
yMomeopeHUH Hayna u KnuotcHUHa, t. XIX (1903) pp. 1 — 369,
Sofia; Hoeu doKyMeuma no Munanomo na nauatmi) naejiuKHHU în
C6opuuKh 3a Hapoduu yAtomeopenun, XXI (1905), pp. 1 — 155;
Sacejieuuemo na KamomauKumt) EtAzapu eb CedMuepadcKO u Eauamh
tot în CâopHUKb (XIV), 1897, pp. 284 — 543. Despre istoria
catolicismului în ţările noastre: N. Iorga, Studii şi documente
cu privire la istoria românilor, voi. I — II, Bucureşti, 1901
(p. XLVI se aminteşte Francisc Fereri şi urmaşii lui).

Despre episcopul Francisc Fereri vezi şi o notiţă de
V. Papacostea în Revista istorică, 1925, pp. 289 — 297.

Pentru manihei şi pavlichieni: Fr. Cumont, Recherches
sur le manicheisme, 2 br., Bruxelles, 1908, 1912; P. Alfaric,
Les ecritures manicheennes , Paris, 1918; Em. de Stoop,
Essai sur la diffusion du manicheisme dans VEmpire romain,
Gând, 1909 ; Karapet Ter-Mkrttschian, Die Paulikianer
im byzantinischen Kaiserreiche und verwandte ketzerische
Erscheinungen in Armenien, Leipzig, 1892.

LEGENDE POPULARE CU CABACTER BOGOMILIC

Călugărul bizantin Eftimie Zigabinos, izvorul
principal asupra doctrinei bogomilice, în titlul XXVII
al operei sale, Panoplia Dogmatică (ed. Migne,
Patrologia graeca, GXXX, col. 1 298, § 7), ne trans-
mite următoarea legendă bogomilică, privitoare la
creaţiunea omului:

Satanail «după ce a plăsmuit trupul luiÂdam din pămînt
amestecat cu apă, 1-a aşezat în sus, din care cauză s'a scurs
în piciorul cel drept oarecare suc şi ieşind prin degetul cel
mare s'a încolăcit pe pămînt şi a luat figura de şarpe. Sata-
nail, adunîndu-şi însă puterile, a suflat viaţă în corpul umflat
de el. Dar suflul lui, scurgîndu-se de asemenea în piciorul
cel drept şi prin degetul cel mare, s'a închegat în picătură
întortochiată, care îndată primind viaţă şi despărţindu-se
de deget s-a făcut şarpe şi şerpuia. . . Cînd Satanail a văzut
că munca Iui este zadarnică, a trimis soli la Tatăl cel bun,
ca să-1 roage să trimeată spiritul lui şi să-i făgăduiasca că
omul va fi comun, dacă va primi viaţă, şi că din neamul aceş-

ti

4— 3?4

tuia se vor umple în cer locurile din care fuseseră izgoniţi
îngerii. Dumnezeu însă, cum este bun, a suflat duhul vieţii
creatiunii lui Satanail şi îndată s'a făcut omul, trăind cu
suflet, care să glorifice trupul şi să-1 împodobească cu multe
virtuţi. »

Această legendă, culeasă acum 800 de ani din gura
bogomililor de către călugărul bizantin, trăieşte
pînă astăzi în ciclul de credinţe privitoare la creaţiu-
ne ale poporului nostru.

1. Iată una dintr-o serie de povestiri, care ne
arată omul « zidit cu trupul de Necurat, iar cu sufle-
tul dat de Dumnezeu»:

« Dracul, după ce văzu că prin înecare nu poate să scape
de Dumnezeu, după ce văzu că pămîntul s'a lăţit în cele
patru părţi încotro îl împinsese pe Dumnezeu, se apucă, de
ciudă, să facă un om, poate cu credinţa că avînd un tovarăş
prietenos si supus mai curînd va izbuti în gîndurile sale. Luă
dară tină si făcu trupul omului. Apoi îi puse în gură o trestie
si începu să-i sufle din toate puterile lui, ca să-i dea suflet.
Dar tot chinul i-a fost degeaba, căci duhul diavolului ieşea
pe cealaltă parte a omului.

Văzînd într' acestea diavolul că nu are cum să dea viaţa
omului, merse la Dumnezeu şi-1 rugă să-i învie dînsul acel
trup făcut din tină.

Dumnezeu suflă asupra omului duh sfînt şi omul prinse
viaţă în sufletul lui. De aceea şi pînă în ziua de astăzi dracul
stăpîneste trupul omului, îl chinuie cît omul trăieşte în toate
chipurile, îi trimite boli şi felurite feluri de bube şi beteşu-
guri, iar mai apoi îl dezlipeşte de suflet şi-1 lasă pămîntului
să putrezească şi viermilor să-1 mănînce. .

Sufletul însă, fiind fărîmă din duh dumnezeesc, îndată
ce trupul păcătos se sfărîmă, el se ridică la Dumnezeu, de
unde a purces. » x

2. In acelaşi capitol XXVII (§ 7, col. 1 298, ed.
Migne) al operei sale, Zigabinos ne mai spune că
bogomilii, interpretînd în chip cu totul naiv episo-
dul biblic al amăgirii Evei, susţineau că: « Satanail,
stăpînit de invidie (împotriva Tatălui ceresc) şi-a
schimbat gîndul şi s-a hotărît să întindă curse pro-
priei sale creaţiuni». In acest scop, «a amăgit pe Eva
si a avut cu ea dragoste cu păcat ». « Eva, cuprinsă

de durerile facerii, a născut din păcatul cu Satanail
pe Gain şi pe o soră asemenea lui, al cărui nume era
Calomena ». .

Această deformare naivă a legendei biblice o
găsim dăinuind pînă azi în masele poporului nostru,
într-o mulţime de variante. Iată una din Bucovina:

« îndată ce Adam şi Eva au fost izgoniţi din raiul ceresc
în iadul pămîntesc, ca să fie chinului, Diavolul s a dat bine
pe lîngă Eva; şi Eva, poale lungi şi minte scurtă, s a dat în
braţele Diavolului, şi din păcat s'a născut un copil cu şapte
capete. » l .

Alte variante adaugă că Adam, prinzînd de
veste, se apucă să construiască din scînduri o cora-
bie ca să treacă marea şi să scape de Satana. Acesta,
iscodind prin ajutorul Evei gîndurile lui Adam, se
preface în şarpele casei şi sfătuieşte pe Eva să nu
se urce în corabie fără el. Pe mare, şarpele se lasă
greu ca să înece corabia şi să scape de Adam. Adam
voieşte să omoare şarpele, dar acesta se preface în
şoarece si se apucă să roadă scîndunle corăbiei. Adam
aruncă în şarpe cu mănuşa care, prefăcîndu-se în
pisică, prinde şoarecele. Satana ieşi însă din pisica
prin perii ei, în formă de scîntei.

In alte variante, legenda, amplificată astfel, este
continuată cu tema potopului, iar în locul lui Adam
si al Evei apar pe scenă Noe şi soţia lui.

3 O altă legendă bogomilică privitoare la zapi-
sul încheiat între Adam şi diavol pentru stăpîmrea
pămîntului îşi are sursa în literatura scrisă şi va fi
studiată într-un capitol următor.

4. In afară de aceste legende al căror caracter
bogomilic este atestat prin izvoare documentare,
mai circulă în literatura noastră populară un alt
ciclu de legende care au ca fundament o concepţie
dualistă a lumii: antagonismul dintre Dumnezeu şi
Satana. Acest ciclu de legende a fost urmărit într-un
studiu interesant de d-1 I. A. Gandrea (Iarba

1 T. Pamfile, Povestea lumii de demult, p. 54.

E. Voronca, Datinele şi credinţele poporului românjy

Cernăuţi, 1903, p. 18.

b$

,k

Fiarelor. Studii de folclor pp. 59 — 67)./ Cea mai
interesantă dintre ele priveşte creaţiunea lumii şi are,
într-o versiune din Moldova, următoarea formă :
înainte de creaţiunea lumii, era un noian întins
de apă peste care se plimba Dumnezeu şi Satana.
r Gînd Dumnezeu s-a hotărît să facă pămîntul, a
; trimis pe Satana « în fundul mării ca să ia de acolo
sămînţa de pămînt în numele lui şi să i-o aducă
deasupra apei ». De două ori se cufundă Satana în
fundul mării, dar în loc să ia sămînţa de pămînt
în numele lui Dumnezeu, după cum s-a spus, a
luat-o numai în numele său. Cînd se ridică în sus,
pînă să ajungă la suprafaţa apei, toată sămînţa de
pămînt i-a scăpat printre degete. Abia a treia oara,
coborîndu-se în fundul apelor, a luat sămînţa de
pămînt în numele lui şi al lui Dumnezeu. Cînd s-a
ridicat deasupra, i-a rămas puţin pămînt sub unghii,
adică atîta cît luase în numele Domnului, restul
fusese spălat de ape printre degete. Cu pămîntul
rămas sub unghiile diavolului, Dumnezeu a făcut
o turtită de pămînt pe care s-a aşezat să aţipească.
Satana, crezînd că Dumnezeu doarme, s-a gîndit
să-1 răstoarne în apă şi să-1 înece, ca să rămînă el
stăpîn pe pămînt, dar în măsura în care-1 rostogo-
lea, pămîntul creştea şi se întindea sub Dumnezeu.
In chipul acesta, pămîntul a crescut atîta încît apa
nu mai avea loc unde să încapă — şi aci, pe tema
primitivă a creării lumii, s-a altoit motivul secundar
cu ariciul şi albina, ca sfetnici şi ajutători ai lui
Dumnezeu.

Această legendă are o mulţime de variante: după
unele, Dumnezeu şi Satana erau fraţi 1 ; după altele,
nici nu se cunoşteau cînd s-au întîlnit pe nesfîrşitul
apelor şi s-au prins tovarăşi 2 ; în cîteva intervine
în scenă şi sfîntul Petru alături de Dumnezeu şi
« Nefîrtatul » şi se prind cîte trei fraţi de cruce 3 .

1 A. Zanne, Proverbele românilor, VI, p. 556,

2 E. Voronca, Datine, I, p. 5.

3 T. Pamfile, Povestea lumii de demult, p. 7.

S>

54

în toate variantele însă, miezul motivului îl formează
zidirea pămîntului prin conlucrarea lui Dumnezeu
cu Satana. Mitul acesta despre crearea lumii prin
colaborarea a două puteri antagoniste, cu pămînt
scos din fundul apelor, este răspîndit pînă în Rusia
nordică şi răsăriteană şi se găseşte consemnat în
manuscrise sud-slave şi ruseşti din secolul al XV-lea
şi al XVI-lea. Iordan Ivanov care, dezbrăcat de
prejudecăţi, a studiat cu multă competenţă litera-
tura bogomilică, consideră această legendă cosmo-
gonică ca fiind de origine bogomilică. Intr-o versiune
rusească apropiată de legendele noastre populare,
versiune reprodusă de Iordan Ivanov, mitul are
următorul subiect :

La început, pe cînd nu era nici cerul nici pămîn-
tul, se întindea, fără margini, « marea Tiveriană ».
Dumnezeu plutea în văzduh, cînd zări înotînd pe
mare un răţoi crescut din spuma mării. Indreptîn-
du-se spre el, îl întreabă:

— Cine eşti tu ?

Iar Satanail, căci el era, răspunse:

— Eu sunt Dumnezeu.

— Dar pe mine cum mă vei numi atunci ? întrebă
Dumnezeu.

— Dumnezeul Dumnezeilor şi Stăpînul Stăpî-
nilor, răspunse Satanail.

Lui Ivanov i-au scăpat din vedere cercetările
lui Dăhnhardt, care, studiind răspîndirea acestui
tip de legende in Europa răsăriteană şi în Asia şi
punîndu-le în legătură cu concepţiile religioase ale
Asiei vechi şi ale sectelor eretice, a arătat că ele sunt
alcătuite din două motive deosebite: 1. motivul
oceanic — urzirea pămîntului deasupra mării pri-
mare, fără margine; 2. motivul dualist: crearea
lumii prin două puteri antagoniste — una repre-
zentînd binele; cealaltă, invidioasă, reprezentînd
răul. Acest din urmă motiv este propriu cosmogo-
nici iranice, unde lumea este creată prin două divi-
nităţi vrăjmaşe: Ahuramazda (Ormuzd), zeul luminii
şi al' binelui, Angra Mainyu (Ahriman), zeul întune-
ca

ricului şi al răului. Primul motiv, cel oceanic, este
impropriu iranienilor, cari nu cunosc marea. El
vine însă din India. într-o veche legendă indică
se povesteşte că la începutul lumii Brahma plutea
pe o floare de lotus deasupra oceanului nemărginit
şi, nevăzînd pe nimeni jur împrejur, credea că estej
singura fiinţă în univers, cînd, scoborînd de pe lotus,
zăreşte pe Vişnu dormind. îl deşteaptă, o ceartă
se iscă între ei, şi Vişnu, prefăcîndu-se în porc mis-
treţ, se scohoară în fundul apelor şi ridică pămîntul.

Motivul acesta oceanic din India a emigrat în
Iran, unde s-a întreţesut cu motivul dualist. El a
fost apoi în această formă împrumutat de sectele
eretice ale creştinismului, cari furnicau pe pămîntul
Asiei Mici în primele veacuri ale creştinismului
(gnostici, mandei, manihei). Aceste secte au pre-
lucrat legenda indo-iranică, dîndu-i forma creştină
şi au transmis-o mai departe bogomililor.

5. Antagonismul dintre Dumnezeu şi Satana, pe
care l-am văzut în legenda despre zidirea lumii,
apare într-un ciclu întins de legende populare privi-
toare la crearea animalelor, a plantelor şi chiar a
uneltelor casnice. In genere, Satana se străduieşte
sa imite pe Dumnezeu în crearea lumii, dar nu poate
plăsmui decît materie, sufletul numai Dumnezeu
îl poate dărui. Astfel, diavolul face pe lup, dar nu
poate să-i dea suflet şi cere ajutorul lui Dumnezeu.
Dumnezeu suflă duh peste lup şi-1 învie. Satana,
vazînd lupul viu în picioare, îi porunci:

« — Mănîncă pe Dumnezeu.

— Ba mănîncă, lupe, pe stăpîn-tău! a zis
Dumnezeu supărat. »

Şi diavolul, pentru a scăpa, s-a aruncat în apă.
Această curioasă legendă, care aminteşte mitul bogo-
milic despre crearea omului, e destul de răspândită
şi la bulgari şi a fost studiată de Ivanov, în legătură
cu legendele dualiste bulgare. Ea este însă răspîn-
dită în tot răsăritul Europei, şi Dăhnhardt a notat
paralele interesante din folclorul albanez, ucrainian,
rus, polon, lituan, estonie şi letic.

66

Jl

6. In acelaşi fel ca lupul, prin colaborarea Sata-
nei cu Dumnezeu, este creat şi racul. După o legendă
ardeleană 1 , diavolul a creat racul, dar neputîndu-1
face să se mişte — deşi încercase să-1 lege cu un lanţ
şi să-1 tîrască după el — se duse la Dumnezeu şi
făgădui să i-1 dăruiască lui, numai să-i dea viaţă.
Dumnezeu dărui suflet racului, care începu să se
mişte şi să se îndrepte spre Dumnezeu. Satanei,
părîndu-i rău că 1-a dăruit, trase de lanţ, care se
rupse, şi racul apucă înapoi spre Dumnezeu. De
atunci racul merge înapoi, şi tot de atunci se cunosc
pe spinarea lui urmele lanţului şi ale unghiilor Sata-
nei.

Tot astfel şi cu uneltele casnice. Diavolul face
carul într-o magazie, dar nu-1 poate scoate afară.
Dumnezeu îl scoate descompunîndu-1 în părţile lui
alcătuitoare şi-1 dăruieşte unui ţăran. Dracul, la
rîndul său, îi adaugă scîrţîitul.

In genere animalele, păsările, insectele şi plan-
tele folositoare au fost create de Dumnezeu, pe cînd
cele vătămătoare sunt opera diavolului. Astfel pisica
a ieşit din mănuşa aruncată de Domnul ca să sal-
veze corabia lui Noe. Calul, oaia, porumbelul, pri-
vighetoarea, rîndunica, albina, grîul, strugurele sunt
creaţia lui Dumnezeu; liliacul, bufniţa, viespea,
scaiul. . . isprava Satanei.

Aceste legende dualiste, ca şi cele despre crea-
ţiunea lumii, se găsesc însă răspîndite nu numai la
bulgari ci şi la toate popoarele slave din Răsărit,
ba pînă şi Ia popoarele mongole din Siberia.

CentruF7îe~~răspîndire al acestor legende a fost
după toate probabilităţile Iranul, dar ele au putut
pătrunde în Orientul Europei, precum a arătat
Dăhnhardt 2 , şi prin alţi factori decît propaganda
bogomilică, precum : stărjjn irea mong ojil din evul
mediu, care se întindea peste toate popoarele, din
Rusia pînă în Asia Nordică, marile căi de comerţ

1 Tribuna, Arad, an X (1906), nr. 155, p. 2.

2 Natursagen, I, pp. 36 — 3;.

57

-wn ItsU^IL^^L-l

MIHAÎL SAD3VANU

BUCUR E 3 T I

care din timpuri vechi au legat podişul Asiei Centrale
de ţinuturile Mării Negre şi în sfîrşit coloniile iranice,
emigrate în diferite provincii ale Rusiei sudice.

BIBLIOGRAFIE

Oskar Dăhnhardt, în JSatursagen. Eine Sammlung natur-
deutender Sagen, Mărchen, Fabein und Legenden, Leipzig
und Berlin, 1907, cu deosebire în tomul I (Sagen zum Alten
Testament), a urmărit legendele cu caracter dualist din Europa
Orientală (bulgari, ucrainieni, ruşi, poloni, letoni, fini, cauca-
zieni) şi nordul Asiei (Siberia, mongoli) în legătură cu folclorul
Iranului, cu vechile cosmogonii orientale şi sectele eretice
din Asia Mică. în această publicaţie sunt utilizate şi legendele
noastre populare. O serie interesantă de legende populare
bulgare, cu un caracter dualist, a publicat prof. I. Ivanov
în a sa: Eozomujicku khuzu u jieeendu, Sofia, 1925 (v. mai sus
p. 50), capitolul: ffyajiucmwwu EhAtapcnu năpădim Aezendu,
pp. 327 şi urm. Legende bogomilice bulgare în traducere
franceză: Lidia Dragomanov, Melusine, IV, (1888 — 89), col.
193 şi urm.; 217 şi urm.; 263 şi urm.

în literatura noastră, legendele populare dualiste au
fost studiate de I. A. Candrea, Iarba fiarelor, Bucureşti,
Cultura Naţională, 1928, pp. 59 — 67. Un ciclu de asemenea
legende se găsesc în Elena Niculiţă-Voronca, Datinele şi
credinţele poporului român, I, Cernăuţi, 1903, p. 5 şi urm.,
II (1912), p. 224 şi urm.; T. Pamfile, Povestea lumii de demult
(Academia Română. Din viaţa sufletească a pop. rom., XVIII),
Bucureşti, 1913, pp. 5—155. Material preţios se găseşte
împrăştiat în diferite publicaţii şi reviste. Astfel :

1. Motivul creaţiunii omului: A. Zanne, Proverbele
românilor, VI, p. 463; E. Voronca, Datinile si credinţele
poporului român, pp. 8 — 9; S. F. Marian, 1 nmormîntarea
la români, p. 51 ; T. Pamfile, Povestea lumii de demult,
pp. 54—55.

Paralele bulgare la I. Ivanov, Eozomuacku khuzu u Aezeudu,
p. 336, nr. 5.

2. Legăturile Evei cu diavolul: E. Voronca, Datinele
şi credinţele poporului român, I, p. 18; Şezătoarea, XI,
pp. 184—6; T. Pamfile, Povestea lumii de demult, pp.
103—4. Soţia lui Noe şi diavolul: E. Voronca, Datinele si
credinţele poporului român, pp. 20 — 21 (combinat cu alte
motive: de cînd sunt oamenii pleşuvi; toaca); Şezătoarea,
II, pp. 3-4; III, p. 105; IX (1904), pp. 27-28; XI, 184;
Albina, IV, 1270; V, p. 333 (pisica a ieşit din năframa arun-
cată de Maica Domnului); Ion Creangă, 15 — 17 (combinată

58

cu motivele: originea toacăi, mîţii, năpîrcii); Ovid Densu-
sianu, Graiul din Tara Haţegului, p. 114. .

Pentru paralele din folclorul rus, polon, ungar iranian
cf. Dâhnh^dt, [op. cit.], PP . 258-261 Legenda a pătruns şi
în textele apocrife ruseşti, ibidem, p. 2b$.

8. Crearea pămîutului: I. A. Candrea, Iarba fiarelor
DD 59_64- la p. 60 se dă bibliografia romaneasca la
îese mai poate adăuga: C. Rădulescu Codin, Legende
traliţtsT amintiri istoria, adunate din Oltenia şi Muscel
(Academia Română, Din viaţa sufletesca a pop. rom A),
bucureşti, 1914, p. 3; C. Furtună, C^wg'
mia Română, Din data sufleteasca a pop rom.), Bucureşti,
Sipl; aceiaşi, Firicele de iarbă (Bibi pentru toţi) p_
6 "klătoarea, XXIII, pp. 85-88. ^^f\rS^
românească din Bucovina Voronca, Datme p. 6) batana
este la începutul creaţiunii, ca şi în legenda slava Marea
Tiverianâ, în formă de răţoi. ,

Pentru variante la bulgari: Lidia Dragomanov, Melusine,
IV K888-9),col. 194-195, 217-220; I. Ivanov, Eozomua-
IkuIoZu \ezen6u, pp. 329-336; L W™anoT(nascuU
Draeomanov), Legendes rehgieuses bulgares , Paris, i*yb,
ppT-7 Alţi parflele la bulgari, la ţiganii din Ardeal i
din Ungaria, la ruşi, letoni şi în sudul Siberiei, cf. I.
A Candrea, Iarba fiarelor, p. 63 şi Dăhnhardt, Natursagen,
I, pp. 42-44.

4. Crearea lupului: E. Voronca, Datine,?. 7; Şeză-
toarea V (1912), p. 158; revista Ion Creanga IU, pl-W,
V p 139 Alblnl IV (1901), p. 1393. Legenda a pătruns
i în poveştile populare, cf.: C. Rădulescu Codin, îngerul
românului (Academia Română, Dm viaţa sufleteasca a poporu-
lui român, XVII), Bucureşti, 1913, pp. 61-66.

Paralele la bulgari: Lidia Dragomanov, Melusine IV,
dd 265-267, cu un studiu de M. Dragomanov; a se vedea şi
adausul lui Israel Levi la p. 295; I. Ivanov Bozomhackh
khu2U u Aezendu, pp. 345-348, nr. 3 şi 9-11. .

Pentru alte paralele la ruşi, poloni, letoni htuani estoni,
ucrainieni, albanezi cf. Dăhnhardt, [op. cit.], I, pp. 147-150.
La greci, Melusine, IV, p. 266.

LITERATURA BOGOMILICĂ

In epoca de înflorire a panslavismului, istoricii
literaturilor slave, dintr-un sentiment uşor de expli-
cat atribuiau bogomililor un rol precumpănitor m
răspîndirea, prelucrarea şi chiar creaţia literaturii

59

apocrife. Această concepţie a dăinuit pînă în timpu-
rile noastre, cînd reacţia a început să se ivească.
Totuşi, susţinută multă vreme cu căldură de către
toţi istoricii literaturilor slave, chiar si în operele
scrise în limbi străine, vechea teorie a prins
rădăcini adinei. Pypin şi Spasovic, în opera pre-
ţioasa pentru vremea ei: Histoire des litteratures
slaves, tradiut du russe par Ernest Denis, Paris,
1881, susţineau că influenţa bogomilică a imprimat
urmele ei unei întregi categorii de opere: cărţile
apocrife şi că « o parte din aceste cărţi sunt fără
îndoială de origine bulgară şi bogomilică». « Les
livres apocnjphes — spune el mai departe — nous
1 avons deja dit, rt curent pas aVapotres plus pasionnes,
des propagateurs plus actifs que les Bogomiles. »*

In timpurile mai apropiate de noi *, dr. M. Murko,
acum profesor la universitatea din Praga, unul din
bunii cunoscători ai literaturilor sud-slave, în a sa
Geschichtc der ălteren siidslawischen Literaturen
apărută la Leipzig, în 1908, deşi recunoaşte legătu-
rile cu literatura bizantină, totuşi pune' si dînsul
literatura apocrifă a slavilor sud-dunăreni'în legă-
tură cu mişcarea bogomilică. Vorbind, Ia p. 88
despre popa Ieremia Bogomil, adaugă:

« Dafiir kennen wir heute aus Hanschriften, die von
kroaten (glagolitisch), Serben, Bulgaren und Russen stam-
men, genau eme îhm zugeschriebene (de către indice) Sam-
mlung von Apokryphen, welche die Geschichte des Baumes,
aus dem das Kreuz Christi gezimmert wurde, von Moses an
behandelt und dabei auch Kapitel uber Christus bringt- wie
er als zehnjăhriger Knabe das Haupt Adams fand und auf
dem Wege nach Bethlehem mit dem Pfluge ackerte, wie ihn
Fronus, der Sohn des Kaisers Seleucus (?), des Nachfolgers
des Augustus, als Gehilfen beim Steuereintreiben mitnahm
mit înm badete und ihn Bruder nannte, wie Kaiser Abgar
durch den Evangelisten Lukas ein Schreiben an ihn sandte

<Carţile apocrife... am mai spus-o deja, nu au avut
apostoli mai pasionaţi, propagatori mai activi decît bogomilu\>

Vezi şi Dr. Josef Karasek în opera sa de popularizare:
blawiske Literaturgesckichte, Goschen, Leipzig, 1906, I, pp.

60

und sein in ein Tuch abgedrucktes Bild erhielt, wie et im
Tempel von Jerusalem zum Priester beştelit wurde... »> *

Iar ceva mai jos (p. 89), completează lista apocri-
felor, care pot fi puse « din pricina cuprinsului lor,
în raport cu bogomilii », cu următoarele texte: «o
poveste despre părţile din care a fost făcut Adam,
viziunea lui Isaia,' lupta lui Solomon, care după
Veselovski a servit ca prototip povestirii despre
Solomon şi Kitovras (din grec. xevTaupoţ); apo-
calipsul sfîntului Paul; disputa lui Hristos cu
diavolul; apocalipsul Maicii Domnului despre chi-
nurile din iad; părţile cosmogonice ale disputării
celor trei sfinţi (Vasile cel Mare, Ioan Hrisostomul,
Grigore Teologul) ».

Această părere se găseşte încă şi astăzi în cărţile
de istoria literaturii pentru şcolile secundare din
Bulgaria, ca de ex. în manualele lui D. Mircev \

Acum o jumătate de veac, cînd Hasdeu studia
cel mai vechi ciclu de legende religioase apocrife
ale literaturii noastre, era deci în floare teoria că
literatura apocrifă slavă este opera bogomililor.
Adoptînd vederile istoricilor slavi, Hasdeu a împărţit
legendele din Codex Sturdzanus în două secţiuni.
Prima grupă, pe care o numeşte « texte măhăcene »,
copiate în satul Măhaciu, cuprinde: 1. Legenda
Duminicii, 2. Legenda sf. Vineri şi 3. Legenda lui

* <Din manuscrisele provenite de la croaţi (în alfabet
giagolitic), sîrbi, bulgari şi ruşi, cunoaştem azi cu precizie o
colecţie de apocrife atribuită lui (de către indice) care tratează
istoria copacului din care a fost cioplită crucea lui Hristos,
începînd de la Moise şi inserînd şi capitole despre Hristos:
cum a găsit acesta, copil fiind în vîrstă de zece ani, capul
lui Adam si cum ara el cu plugul în drum spre Bethleem, cum
1-a luat cu' el Probus, fiul împăratului Seleucus( ? ), urmaşul lui
Augustus, ca ajutor la strînsul birurilor şi s-a scăldat cu el
si 1-a numit frate, cum i-a trimis împăratul Abgar prin evan-
ghelistul Luca o scrisoare şi cum a obţinut imaginea lui
întipărită pe o năframă, cum a fost el uns pre&t în templul
din Ierusalim . . . >

1 Yhz6huk no jtumepamypa 3a VI KJtac, Plevna, 1922, pp.
166-172.

61

Avraam. Despre legenda lui Avraam, Hasdeu spune
textual : « Istoria acestui patriarc ocupă cel mai mult loc
în sbornic, no. 16—22, şapte bucăţi egalmente apocrife, răspîn-
dite printre slavii de peste Dunăre de către faimoasa sectă a
bogomililor. » A doua grupă, pe care Hasdeu o numeşte
« texturi bogomilice », cuprinde, după el: 1. Rugăciunea
pentru scoaterea dracului (legenda sfîntului Sisinie) ; 2.
Călătoria Maicii Domnului la Iad; 3. Apocalipsul apos-
tolului Paul şi 4. un text, pe care Hasdeu îl considera
ca o creaţiune originală românească a popei Grigore,
însă cu caracter bogomilic: Cugetări în ora morţii.
Acelaşi punct de vedere îl reprezintă şi Gaster în
Literatura poporană română, precum şi într-un
studiu de popularizare, publicat în limba engleză:
llchester Lectures on Gr eecko- Slavonie literature. « Pro-
venienţa bogomilică, zice el . . . este mai presus de
îndoiala pentru literatura slavică, prin urmare şi
pentru cea română » (Lit. pop. rom., p. 366).

Părerea lui Gaster şi Hasdeu a trecut apoi la
toţi istoricii noştri literari. în 1907, d-1. D. Russo,
în Studii bizantino-române. Textele eshatologice din
Codex Sturdzanus, a ridicat obiecţiuni împotriva
textului Cugetări în ora morţii, dovedind că acesta
este o întreţesere de fragmente din scrierile sfinţilor
părinţi care, nu numai că nu au nimic comun cu
bogomilismul, dar cuprind chiar idei contrare ereziei.
Deşi părerea d-lui D. Russo şi-a făcut drum, totuşi
punctul de vedere al lui Hasdeu şi Gaster dăinuieşte
pînă în timpul nostru, afirmîndu-se încă în studii,
de altfel foarte preţioase, că « bogomilismul a lăsat
urme adînci asupra scrisului românesc ». Ba în anii
din urmă, ciclul legendelor bogomilice a fost sporit
cu texte pe care nici Hasdeu, nici Gaster nu se gîndi-
seră să le considere ca atare: Epistolia Domnului
nostru Isus Hristos... sau alte apocrife, mai mult
sau mai puţin eretice şi bogomile (cf. Anuarul Insti-
tutului de istorie naţională a Universităţii din Cluj,
I, 1922, p. 322).

De cîţiva ani însă, punctul acesta de vedere a
început să fie părăsit chiar de către învăţaţii slavi.

Luminile aduse în Apus asupra literaturilor
creştine, precum si asupra originii, dezvoltam şi
raporturilor dintre sectele eretice, au împrăştiat
negurile care învăluiau problema privitoare la origi-
nile si caracterul legendelor apocrife la slavi, b-a
constatat anume că texte pe care indicele slave le
atribuiau popii Ieremia Bogomil circulau în litera-
turile creştine, cu mult înainte de apariţia sectei;
iar altele,' ca de ex. legenda lui Avgar, a fost intro-
dusă în cultul ortodox tocmai în sec. al X-lea, cmd
Patriarhia din Constantinopol era pe pragul de a
deschide lupta contra bogomililor. Istorica litera-
turii ruse — si în primul rînd Speranski — se arata
mai rezervaţi în ceea ce priveşte rolul bogomililor
în răspîndirea si producţia literaturii apocrife.

De asemeni 'si Pavle Popovic, profesor la Univer-
sitatea din Belgrad, în opera sa npezmd cpricno
Kmuvceeuocmu (ed. II, Belgrad, 1913) vorbeşte de
literatura apocrifă a Vechiului şi Noului Testament,
fără să pomenească nimic de bogomili.

Mai categoric însă, dr. Dragutm Prohaska ni
interesantul său studiu Das kroatisch-serbische Schrift-
tum in Bosnien und der Herzegowina, ocupindu-se
de literatura bogomililor, ridică obiecţiuni, bine
întemeiate, împotriva vechii teorii care atribuia
bogomililor răspîndirea şi, în parte, zămislirea litera-
turii apocrife. întregul spirit al sectei, observa el
cu dreptate, nu se potriveşte cu producţia literaturii
apocrife. Toţi duşmanii pataremlor din Apus şi
Răsărit sunt 'de acord în a ne înfăţişa pe bogomili
ca pe nişte asceţi sobri, duşmani ai vorbăriei, cari
nu admiteau Vechiul Testament, nu credeau în minu-
nile Noului Testam,ent — pe care le luau în sens
simbolic — si nici în taina euharistiei, prin care
pîinea si vinul se prefac în corpul şi sîngele Mintuito-
rului Si cînd aceasta era mentalitatea lor, puteau ei sa
fie creatorii si răspînditorii unei literaturi legendare ?
«în sfîrsît — încheie judicios Prohaska — toate
literaturile popoarelor pravoslavonice sunt bogate
în monumente apocrife, şi numai în Bosnia — şi

$:$

aci am putea adăuga şi în celelalte ţări slave
buia să li se piardă urma ? » 1

tre-

1 Iată propriile cuvinte ale lui Prohaska: « Bei volligem
Mangel an positiven Anhaltspunkten fur eine bogumilische
Betătigung an den Fabeln griff man auch nach der Volks-
poesie und deutete die apokryphen Spuren darin als bogumi-
lische Bliite. Gegen diese Annahme wehrt sich aber der ge-
samte Geist dieser Sekte. Alle Gegner der westlichen und
ostlichen Patarener stimmen darin iiberein, dass die Bogu-
milen Feinde der Wortmacherei seien. Sie werden uns als
niichterne Asketen und Arbeiter geschildert. Die Bogumilen
glaubten nicht einmal an die Wunder des Neuen Testamen-
tes und nicht an die heilige Kommunion, sie war ihnen nicht
der Leib Christi, sondern blosses ,,Mehl". Und solche radikale
Feinde der Unvernunft, des Wunderbaren, sollen die Schopfer
und Trăger legendenhafter Poesien sein? Die Bogumilen,
welche das Alte Testament verwarfen, sollen es in Form von
so vielen apokryphen Umdichtungen verbreitet haben?...
Die apokryphen Phantasien entspringen ganz anderen Kopfen,
jenen Tausenden vom mussigen Monchen in den griechischen
und slavisch-orthodoxen Klostern, die ihren Geist mit einer
wunderfabelnden religiosen Lektiire năhrten und damit
das Volk „erbauten". Alle Literaturen „derrechtglâubigem"
Volker sind reich an apokryphen Denkmălern und nur aus
Bosnien sollen alle verschwunden sein?

Man wird also die Charakteristik der Bogumilen ăndern
miissen. Nicht sie waren die fabelnden Phantasten, sondern
ihre orthodoxen Gegner!» (p. 48).

<în condiţiile lipsei absolute de puncte de reper pozitive
asupra participării bogomilice la legende, s-a apelat la poezia
populară, iar urmele apocrife din aceasta au fost explicate
prin influenţa bogomilică. împotriva unei atare explicaţii
se ridică însă întregul spirit al acestei secte. Toţi duşmanii
patarenilor apuseni şi răsăriteni sînt de acord că bogomilii
erau adversarii cuvintelor goale. Ei ne sînt reprezentaţi ca
asceţi lucizi şi muncitori. Bogomilii nu credeau nici în minu-
nile Noului Testament, nici în sfînta împărtăşanie, aceasta nu
reprezenta pentru ei trupul lui Hristos, ci pur şi simplu « făi-
nă ». Şi cum ar putea aceşti adversari radicali ai neraţionalului
şi miraculosului să fie creatorii şi purtătorii unor poezii legen-
dare? Bogomilii, care respingeau Vechiul Testament, să-1
fi răspîndit sub forma atîtor repovestiri apocrife? Fanteziile
apocrife provin din cu totul alte capete, ale acelor mii de călu-
gări de rînd din mănăstirile greceşti şi slavo-ortodoxe, care
îşi hrăneau spiritul cu lectura miraculoaselor legende reli-
gioase şi « educau » cu acestea poporul. Toate literaturile popoa-
relor « drept credincioase » sînt bogate în monumente apo-

64

La aceste obiecţiuni, Prohaska ar mai fi putut
adăoga încă una: în textele apocrife, atribuite
bogomililor, se găsesc, după cum vom vedea la locul
său, concepţiuni, care vin în contradicţie evidentă
cu dogmele fundamentale ale credinţelor bogomilice.

Chiar şi învăţaţii bulgari au părăsit acum vechiul
punct de vedere asupra literaturii apocrife. Unul
din cei mai competenţi istorici ai literaturii bulgare,
d-1 I. Ivanov, profesor la universitatea din Sofia,
reluînd problema literaturii bogomilice, într-un stu-
diu critic, bine documentat, Eobomujicku khuzu u
Mzeudu, Sofia (1925), ajunge la concluzia că
numai următoarele legende apocrife, care veneau în
concordanţă cu doctrina lor, au putut fi primite de
bogomili: Budfyuue Hcaueeo (Vedenia lui Isaia) ;
Euoxh (Enok), OmKpoeeuue Bapyxoeo (Apocalipsul lui
Varuh); AdaMh u Eea (Adam şi Eva); fffymcmeo
Mcycoeo (Copilăria lui Isus) ; npfyuue Ha Xpucma
eh dneojia (Disputa lui Hristos cu Diavolul) ; EhmapcKu
anoKpucfieHh jifymonuch (Cronica apocrifă bulgărească,
în care sunt introduse idei bogomilice) ; TueepuadcKomo
Mope (Marea Tiverianâ, vezi mai sus la p. 55); Fphuxa
jiezeuba 3a chmeopeuuemo na cefyma (Legenda grecească
despre facerea lumii) ; EocueucKa nezeuda 3a chmeopeuuemo
na cefyma (Legenda bosniacă despre facerea lumii);
Pa3yMHUKh — serie de întrebări şi răspunsuri în care
se găsesc concepţii bogomilice.

O altă legendă de provenienţă bogomilică,
numită de d-1 Ivanov Tauuama nuuza (Cartea cea de
taină), n-a fost găsită pînă acum în forma slavonă.
Ea a fost descoperită într-o traducere latină
care se încheia cu notiţa : « Hoc est secretum
haereticor um de Concorez io , portat um de B ulgar ia
Nazario suo episcopo, plenum erroribus »*, în arhi-

crife, şi numai cele din Bosnia să fi dispărut cu totul? Va trebui
să schimbăm caracteristica bogomililor. Nu ei erau plăsmui-
torii legendelor, ci duşmanii lor ortodocşi. >

* <Aceasta este (învăţătura) tainică a ereticilor din
Concoreggio, adusă din Bulgaria de episcopul Nazarius,
(învăţătură) plină de credinţe deşarte. >

65

vele inchiziţiei din Carcassone, de către Benoit,
care a publicat-o în opera sa: Histoire des Albigeois
et des Vaudois ou Barbets, Paris, 1691 (pp. 283—
296), sub titlul de Faux evangile. O altă traducere
latină din secolul al XlV-lea se găseşte in biblioteca
din Viena şi a fost publicată de Ign. v. Dollinger în
Beitrăge zur Sektengeschichte des Mittelalters, Miin-
chen, 1890, II, pp. 85—92. Ambele versiuni au
fost publicate în paralelă, de d-1 I. Ivanov, în studiul
amintit mai sus.

Din aceste legende, care au circulat printre bogo-
mili, a trecut în literatura noastră din epoca influ-
enţei slave — după cît ştim pînă acum — numai
legenda lui Adam şi Eva.

Deşi această legendă ni s-a păstrat în copii
tirzii şi deşi nici ea nu este în întregul ei creaţia
bogomililor,' totuşi, fiindcă cuprinde cîteva elemente
considerate ca bogomilice, ne ocupăm în paginile
următoare de ea, înaintea altor legende româneşti
păstrate în copii mai vechi.

ADAM ŞI EVA

Textul ni se păstrează în mai multe manuscripte
(vezi mai jos bibliografia), dintre care cel mai vechi,
datînd din primul pătrar al secolului al XVII-lea
(1600—1625), a fost descris şi publicat fragmentar
de Gaster în Revista pentru istorie, arheologie şi
filologie (I, pp. 74—86). Manuscriptul, din sec. al
XVI Mea, făcea parte din colecţiunea Academiei
Române, unde era catalogat sub nr. 469, dar a fost
trimis, în timpul războiului la Moscova, de unde
nu ne-a mai venit pînă acum*.

Textul românesc îşi are obîrşia în izvoare slave,
care au fost, după cum vom vedea, publicate în

/,-V#£

h

m

*&*

'jjrţUMte.

V. nota de la p. 22.

1. Sfărîmarea zapisului lui Adam la botezul lui Hristos.

Icoană pe lemn reprodusă după Arta.

şi tehnica grafică — 1938.

, l^jţlfil

2. Judecata de apoi. Detaliu: dracii îi trag pe păcătoşi în infern.

Mănăstirea Suceviţa, faţada de nord.

Reproducere după volumul lui Andre Grabar — Eglises

peintes de Moldavie.

3. Muncile iadului.
Icoană pe sticlă, colecţia Marcel Popa.

Sfîntul Mihail, Avestiţa şi sfîntul Sisoe,

Caiet de modele de meşter.
Bibi. Acad. Rom., ms. rom. nr. 5307.

2S

tfj,; MM Vft V/Mi AJMkkAM :- ^ ^

5. Calendarul astrologie al lui Constantin Brîncoveanu,

alcătuit de Ion Românul.

Bibi. Acad. Rom., ms. rom. nr. 3213.

(bRaiiUHtncir A/CM/niţH C litTtb ■Î'V

yH'W^S''*"'

F F _,

6. Codex Neagoeanus.

Bibi. Acad. Rom., ms. nr. 3821, f. 126,

conţinînd două rînduri din scara Albinuşei (Fiore di virtii)

şi nota copistului Popa Ion Românul.

t*«WH net- ^ftirrv(.t-pj^.

tfMM *,#*

fi

(Oi- wlâ

■j -r r ,fS"j»' <v»V.W»i î..-(t/«t î-iSf-i- .f^rf /rfSn/

. '/ - î 3 - - -*I -<fV «■"

ti- ™ ■-- 7 jsC* / '

jjj^;rtirn, t

#Z& :L.C.

>«•» «tt*» - r «»■»■ . vi j. .'fi jrnt «<H

3

_ r

•lx- : -!*.7.^;'l

j»y**'

iVatSWf -*•»

/»-**-» *t A»"i-f

/?""';'

am*

7. Sfîrşitul textului J^iorc di v ir tu
şi începutul Fiziologului
în ms. rom. nr. 1436 din Bibi. Acad. Rom.,
copiat de Costea Dascălul.

8. Scenă din Alexandria
— moartea lui Netinav — .
Bibi. Acad. Rom., ms. rom. nr. 869,
ilustrat de Năstase Negrule.

mai multe rînduri, în deosebite recenziuni şi studiate
amănunţit, acum în urmă, de d-1 I. Ivanov. Ver-
siu nile slave, la rîndul lor, jWinri Hin -pmtefape
OTPŢpg TFarR stau, "âtit la baza traducerilor lat ine
răg pîndite în Occident, cit şi la bazITunei traduceri "
armo aPRt.i printr-im intermediar şiriac_ şaja_arâuP7"
Prin traducerile latine, legenda a pătruns în litera-
turile romanice şi germanice şi a fost adesea inter-
calată în alte scrieri, prelucrată în versuri şi publi-
cată încă din secolul al XV-lea 2 .

Subiectul acestei legende este în linii generale
ruinătorul:

Adam si Eva, izgoniţi din rai, au stat în preajma
lui, unde Adam vede, în vis, că soţia sa va naşte
pe'Cain si pe Avei şi că, după cîtăva vreme, primul
va ucide pe fratele său. Sfătuit însă de îngerul
Domnului, Adam nu destăinuie nimic din acestea

Adam a trăit în preajma raiului 900 de ani şi,
împutinîndu-i-se sufletul, «cade în boală grea».
Atunci, se adună în jurul lui « norod mult », ca la
1 000 de suflete de bărbaţi, şi, împinşi de curiozi-
tate, cerură Evei să le comunice pentru ce boleşte

tatăl lor. .

Eva începe prin a povesti cum se aflau m raiul
pe care Domnul li-1 dăduse în seamă, Adam păzind
Răsăritul, Eva, Miazăzi; cum diavolul, în chipul
unui înger luminos, încercă zadarnic să-i facă a
gusta din poama cunoştinţii binelui şi a răului, şi
cum Satana, recurgînd la viclenia şarpelui, izbuti
în cele din urmă să amăgească pe Eva şi să facă
pe primii oameni a înfăptui păcatul.

i E Kautzsch, Die Apokryphen und Pseudepi-
graphen des Alten Testaments, II Bând, Tiibingen, 1900,

pp. 507 — 510. _ , ... „

s Wilhelm Meyer, Vita Adamae ei Evae, in Abfiandlun-
gen der philosophisch-philologischen Classe der Konigl. Baye-
rischen Akademie der Wissenschaften, XIV Bând, I. Abt. t
Munchen, 1877.

ffl

5-319

Izgoniţi din rai, statură 15 zile în Eden, înaintea
porţilor raiului, căutînd hrană, dar peste tot pămîntul
nu găseau decît scaieţi. « Impuţinîndu-li-se sufletul
de foame », se întoarseră la rai şi Adam se rugă
Domnului ca să le dea din lăcaşul său măcar o
mireasmă care să le amintească de'EL Dumnezeu le
dete tămîie şi smirnă, cu care Adam înălţă o rugă
către cer. Dumnezeu, înduioşat de nenorocirile pri-
milor^ oameni, dete poruncă îngerului Ioil ca să
scoată din rai toate dobitoacele, pe care le trecu
astfel în stăpînirea primului om.

Adam, nevoit să-şi cîştige hrana cu sudoarea
frunţii, începu să are, cu dobitoacele dăruite de
Dumnezeu, pămîntul, dar tocmai cînd înjuga boii,
îi ieşi friainte Satana, care nu-i îngădui să taie nici o
brazdă pînă ce nu făcură împreună un zapis. Prin
acest zapis, pe care Adam îl întări «tipărind palma
sa pe piatră», el dăruia Satanei sufletele celor ce
se vor naşte din el, iar Satana, la rîndul său, le
ceda în schimb pămîntul.

Satana a luat zapisul şi 1-a ascuns în fundul
Iordanului, unde a stat, păzit de 100 de draci, pînă
la venirea Mîntuitorului. Hristos, cu prilejul'bote-
zului său în apa Iordanului, aşezîndu-se pe zapis
1-a sfărîmat.

După iscălirea învoielii, Adam şi Eva, văzîndu-se
din nou amăgiţi hotărăsc să se pocăiască pentru a
scăpa de diavol. In acest scop, Adam intră în apele
Iordanului, Eva în apele Tigrului, si stau acolo,
cufundaţi pînă la gît, 35 de zile. Pe ţărmurile Iorda-
nului se adună « toate fiarele şi păsările si mulţime
de îngeri » şi se roagă Domnului, împreună cu Adam.
In acest răstimp, diavolul încearcă zadarnic, cînd
sub chipul unui înger, cînd sub chipul lui Adam,
să ispitească din nou pe Eva şi să o facă a ieşi din
apă. Eva rămîne neturburată pînă cînd soseşte Adam,,
care, arătîndu-i semnul cu care se înteleseseră, o
scoate din apă.

Acolo, Eva a născut pe Cain şi pe Avei. Cain
însă ucide pe Avei, şi Adam, prevăzînd cele ce s-au

sa

petrecut, ia un asin şi se duce să îngroape pe
fiul ucis. După moartea acestuia, Eva a născut
pe Sit.

Aci se întrerupse povestirea Evei, după cererea
lui Adam, care-şi simţea sufletul împuţinîndu-i-se.
Sit, văzînd pe 'Adam zbătîndu-se în chinuri, se
hotărî să se ducă în rai şi să se roage lui Dumnezeu
ca să-i dăruiască o ramură din măslinul sfînt, după
care tînjea sufletul tatălui său. Cu Sit pleacă la
drum şi Eva, dar, abia ajunşi la poarta raiului,
Eva zăreşte o fiară cumplită, « ce o chiamă gorgonia »,
gonind pe fiul său. Eva înspăimîntată ţipă: «O,
fiară, nu-ţi aduci aminte cum te-am hrăniţii cu
mîinile mele, cum cutezi tu deschide gura ta spre
omul ce laste făcuţii pre chipul lui Dumnezău! »
«Atuncia, fiara răspunse către Eva şi zise: O, Evo,
din tine s-au început. Cum cutezaşi tu deschide gura
ta spre mîncare ce-ţi zise ţie Domnul să nu mănînci;
dereptu aceia şi eu de voiu vre, şi pre fecorul tău
voi mînca! »

Eva şi Sit, înspăimîntaţi, încep să ţipe. îngerul
Domnului li se arată şi-i întreabă: «Ce strigaţi?»
«—Doamne, răspunde Sit, părintele mieu iaste
bolnav şi doreşte de dulcaţa raiului şi pofteşte să
vază din pomul măslinului, doară cumva i s-are
mai potoli boala lui.» Iară îngerul zise: «O Site,
părintele tău, Adam, nu are leacu, căce că s-au
apropiiatu zilele lui cătră moarte şi săvîrşitul i-au
veniţii!» îngerul frînse o ramură din pomul din
care luase Adam şi Eva fructul oprit, şi o dete lui
Sit să o ducă lui Adam. Adam luă ramura şi-şi făcu
o cunună pe care o puse pe cap. In aceeaşi clipă
văzu venind trei îngeri, care-i luară sufletul şi-1
duseră în mîinile Domnului. Sit, după povaţa înge-
rului, duse pe Adam în Gherosia plata, îi făcu o
groapă « şi-1 astrucă » cu cununa pe cap. Eva se
rugă Domnului să-i primească şi ei sufletul; şi a
şasea zi după moartea lui Adam închise şi ea ochii.
Din cununa cu care fusese înmormîntat Adam,

crescu un pom.

5*— 318

60

Părerile istoricilor literari despre originea acestei
legende sunt împărţite. E. Schurer crede că, în forma
în care o avem, legenda este « opera unui autor
creştin » sau cel puţin că a fost « redactată de o mînă
creştină». Admite însă că la baza ei se află ici şi
colo ^material iudaic. Nu exclude nici posibilitatea
ca să se fi transmis din literatura iudaică o scriere
despre viaţa lui Adam, dar, conchide el, « din mate-
rialul ce ne stă dinainte, nu se poate scoate cu sigu-
ranţă o astfel de concluzie » K Alţi istorici literari,
ca Harnack, Ginzberg, Kautzsch,' James, înteme-
îndu-se pe cuprinsul legendei, care vădeşte în unele
locuri concepţiuni iudaice, pe forma povestirii, care
are raporturi vizibile cu midraşim şi în special cu
Testamentul celor 12 Patriarhi, precum şi pe unele
particularităţi de limbă ale textului grecesc, susţin
că originalul acestei legende a fost ebraic 2 .

Prototipul ebraic, trecînd în literatura creştină, a
fost sporit cu elemente noi şi adaptat creştinismului.
în întregul ei, legenda este alcătuită din mai
multe elemente de origine cu totul diferită.

Episodul cu ispăşirea păcatului, prin rugăciuni,
în apele Iordanului şi ale Tigrului — episod care se
găseşte atît în versiunile greceşti cît şi în cele lati-
neşti — este de origină sabgjfiă. Sabeii erau o sectă
samariteană, care a apărut în epoca creştinismului,
în părţile Iordanului şi care pornea, în concepţia
ei, de la principiul că omul se poate renaşte la' o
viaţă nouă, purificîndu-şi sufletul de păcate,' în apă.
De aceea îşi împlineau pocăinţa rugîndu-se în rîuri.
Episodul în care se povesteşte că Sit, în drumul
spre rai, este atacat de o fiară, care, la imputarea
Evei, îi răspunde: «O, Evo! din tine s-au început.
Cum cutezaşi tu deschide gura ta spre mîncare,
ce-ţi zise ţie Domnul să nu mănînci: dereptu aceia

1 Emil Schurer, Geschichte des judischen Volkes, III,
p. 396.

2 E. Kautzsch, Die Apokryphen und Pseudepigraphen
des Alten Testaments, II (ed. 1900), pp. 510 — 512.

70

şi eu, de voiu vre pre feciorul tău voiu minca » —
episodul acesta consună cu o veche legendă a maji*-
deilor, o sectă din părţile Babilonului, ieşită din
a'mestecul creştinismului cu gnosticismul şi cu iuda-
ismul, şi care dăinuieşte pînă azi 1 .

în cărţile despre Adam ale acestei secte se poves-
teşte că, după ce Adam şi Eva au fost amăgiţi de
diavol, animalele le-au devenit ostile. Adam s-a
plîns atunci lui Dumnezeu, că fiarele vor să-i sfîşie
şi că, dacă se va întîmpla aceasta, neamul omenesc
se va stinge de pe faţa pămîntului. Dumnezeu, recu-
noscînd că are dreptate, a înfrînat zelul animalelor.

Pe aceste legende de origini disparate, s-a altoit,
în prototipul redacţiunii din care derivă versiunea
noastră, episodul de origine bogomilică, privitor la
zapisul încheiat între Adam şi Satana. Acest episod
cadrează cu concepţia dualistă a bogomililor, după
care pămîntul este creaţiunea Satanei, iar Adam şi
urmaşii săi au fost sub stăpînirea diavolului, pînă
la coborîrea Mîntuitorului pe pămînt.

Dintre toate elementele alcătuitoare ale acestui
apocrif, motivul despre zapisul lui Adam cu Satana
s-a resi'rînt, în literatura populară, într-un ciclu
bogat de legende. O poveste bucovineană spune că
Adam, vroind să are pămîntul, a fost oprit de
Satana, pe motivul că pămîntul tot este al lui,
deoarece: «înainte de a fi cum este», el, Satana,
« 1-a scos din fundul apelor ». Adam, văzînd că nu
este alt chip de scăpare, se învoi să cedeze diavolului
sufletul său şi al urmaşilor săi. Dracul luă atunci
cîţiva pumni de ţărînă, o frămîntă bine, făcu din
ea o cărămidă, şi cărămida aceea i-o dete s-o iscă-
lească. « Adam puse degetele pe cărămidă. . . şi
contractul fu iscălit ». Dracul luă cărămida, o arse
bine în foc, pînă se făcu tare ca piatra, şi o ascunse

1 D. Albert Hauck, Reale ncyklop adie fur proi, Theologie
und Kirche, XII Bând, Leipzig, 1903, pp. 155-183.

71

în fundul Iordanului, sub o stîncă. Gînd Mîntuitorul
s-a botezat în apele Iordanului, zapisul a fost sfă-
rîmat 1 , Această temă, culeasă din diferite ţinuturi
româneşti: Bucovina, Ardeal, Banat, Moldova, are
o mulţime de variante 2 , In unele, clauza princi-
pală a contractului, pămîntul, a fost uitată şi în
locul ei fantezia creatoare a maselor populare a
introdus în urzeala legendei altă motivare. Astfel,
în unele localităţi, se povesteşte că pricina contrac-
tului dintre Adam şi Satana a fost nu pămîntul, ci
năzuinţa lui Adam de a dobîndi fericirea (Pamfile,
Povestea lumii de demult, p. 100); în alte localităţi:
străduinţa lui Adam de a rupe legăturile incestuoase
dintre diavol şi Eva (ibidem, p. 93).

într-un alt ciclu de legende, nimicirea contrac-
tului se datoreşte nu Mîntuitorului, ci sfîntului Ilie,
şi pe această temă primitivă a mîntuirii omului din
puterea lui Satana s-a altoit o legendă menită să
explice de ce are omul talpa scobită. Pentru ca să
poată distruge zapisul, Dumnezeu a trimis pe sfîntul
Ilie ca să slujească diavolului. Sfîntul 1-a slujit cu
credinţă un an şi, la capătul anului, a izbutit să
smulgă din gura Satanei taina prin care lumea va fi
răscumpărată: cînd se va naşte fiu din fecioară.
Sfîntul porneşte spre cer, ca să comunice Domnului
vestea. Satana, prinzînd de veste, se ia după sfînt,
îl ajunge aproape de cer şi îi smulge cu cangea o
bucăţică de carne din talpa piciorului; de atunci
are omul talpa piciorului scobită 3 .

După o altă versiune, cînd s-a împlinit un an de
slujbă, dracul şi sf. Ilie se duc să se scalde. Cum

1 S. F. Marian, Sărbătorile la români, I, pp. 217 — 220.

2 T. Pamfile, Povestea lumii de demult, pp. 95 — 98;
Pop Reteganul, Poveşti din popor, Sibiu, 1895, p. 194; E. Vo-
ronca, Datinele şi credinţele poporului român, I, pp. 17 — 18;
S. F. Marian, Sărbătorile la români, I, pp. 217 — 220; S. f!
Marian, Legendele Maicii Domnului, 1904, pp. 4 — 6 si P. Hen-
ry, Bibliotheque de VInstitut Francais des Hautes Etudes en
Roumanie. Melanges, Bucureşti, 1927, pp. 86 — 92.

3 Ion Creangă, VIII, p. 14.

72

intră Satana în apa, sufla un vînt straşnic şi îngbeaţă
repede apa. Diavolul, ca să poată scăpa, rupea
gheaţa cu gura, dar unde rupea gbeaţa, creştea
îndată papura. Dracul începe să rupă şi papura
cu gura — de atunci are papura nod. Pe cînd Satana
se zbătea să iasă din gheţuri, sfîntul fură zapisul şi
se înălţă la cer 1 .

Ceea ce a contribuit la răspîndirea şi populari-
zarea acestui motiv, contaminat cu altele şi prelucrat
de imaginaţia populară în felurite chipuri, este suc-
cesul de care s-a bucurat episodul în chiar lumea
cărturarilor noştri.

Încă din veacul al XVI-lea, tema zapisului dintre
Adam şi Satana se găseşte reprezentată în pictura
noastră bisericească. într-un interesant studiu apă-
rut de curînd 2 , d-1 P. Henry a identificat motivul
printre frescele biblice care împodobesc zidurile
exterioare ale vechilor mănăstiri bucovinene: Voro-
neţul, Vatra Moldoviţei şi Suceviţa. Scena zapisului
— aşezată în ciclul scenelor privitoare la geneză —
este reprezentată în chipul următor: Adam stă pe
un tron şi, ţinînd pe genunchi un rulou desfăşurat,
îşi scrie zapisul. în faţa lui, stînd în picioare, Satana,
făcut cu barbă şi cu coadă, ţine în mîna dreaptă,
adus peste umăr, bastonul magic care simbolizează
puterea lui, iar cu stînga întinsă dictează primului
om condiţiile pactului. Deasupra acestei scene,
se află inscripţia lămuritoare: 3A* HAtmcA ^a^mk
p»Kon[H]caHTe (Aci a scris Adam zapisul). Detaliile
cu care este reprezentata această scenă cores-
pund într-adevăr cu legendele populare, dar cred,
după cele spuse mai sus, spre deosebire de d-1 Henry,
că zugravul, care lucra foarte probabil după sfatul
egumenului şi a soborului de călugări, a zugrăvit
scena nu atît după tradiţiile populare, cît sub inspi-

1 Ion Creangă, III, pp. 39 — 40.

2 Bibliotheque de VInstitut Francais des Hautes Etudes
en Roumanie. Melanges, 1927, pp. 86 — 92.

73

raţia legendelor care circulau în lumea călugărilor
şi care îşi aveau sursa în tradiţia literară scrisă.
Cît de mult a impresionat această temă lumea
călugărilor şi a preoţilor noştri de pe vremuri se
vede şi din faptul ca ea a fost de timpuriu prelucrată
într-o poemă care poartă în mase titlul de Cîntecul
lui Adam sau, în variantele ardelene, Versul lui
Adam. Cîteva versiuni de la începutul secolului al
XlX-lea au fost publicate de Gaster, dar poema
este mai veche în literatura noastră, fiindcă în
Biblioteca Academiei Române se găseşte o versiune
copiată în anul 1760 (vezi mai jos în bibliografie).
Poema începe prin a povesti că, după ce Adam a
fost izgonit din rai, a început să are pămîntul; dar
atunci i-a ieşit înainte Satana, care 1-a oprit, pînă
ce Adam:

F. 28 r. «I-au făgăduitu să-i deîa
Orice va vre elu să ceia.
Atunce Satana au răspunsu
Şi cătră Adamu au zisu:

— Eu voîu să ceru de la tine,
Fii ce să voru naşte din tine,
Să fie mie de ascultare
Fiindu aice eu împărat mare.
Atunce Adamu zisă lui,
Vrîndu să facă voe lui:

— Daţi-voîu a tăi să fie,
Precumu vrei aşe să fie;
Numai să mă iaşî în pace,

28 v. Să lucrezu precum îm

place.
Iară Satana răspunsă
Şi lui Adamu vesel zisă:

— Bine făcuşi, fii în pace,
Şi lucrează ori ce-ţi place;
însă dă-mi dară zapisu,
Fiindu de a ta mînă scris
Adam, răspunzîndu i-au zişii

— Eu nu ştiu să-ţi făcu zapis.
Iară Satana răspunsă,

Şi lui Adamu aşe-i zisă:

— Vino încoace, după mine,
Ca să te învăţă eu pre tine;
Şi au căutata nişte lutu moale,
Ca olarii cîndu făcu oale,

29 r. Şi, făcmdu o cărămidă
Neteda, fromosu (sic)

tocmită,
Zisă lui Adamu să o ia
Să apese palma pre îa;
Deci Adamu palma lui pusă
Şi ca o pecete să scrisă.
Şi aşe Adamu pre fii lui,
Ii vîndu vrăjmaşului,
Dîndu-i pre ei cu zapisu,
Singurii cu a lui mînă scris;
Iară Satana, luîndu-lu
Acelu zapisu şi uscîndu-lu,
L-au arsu şi l-au făcută tare,
Ca un lucru scump şi mare.

29 v. Şi gîndie une-lu va pune,
Ca să-1 ascunză mai bine.
Iară în Palestina este
O apă mare cu veste,
Iordanu numele avîndu,
Dinu nişte munţi mari eşind.
Deci acelu zapis îlu pusă
Şi întru ace apă îlu ascunsă,
Supţii o piiatră mare, lată,
De mala nu pre depărtată.
Şi o sută de draci strînsă,
Păzitori, acolo-i pusă,
In chipu de balauri fiindu,
Pre nime acolo lăsîndii. »

Poema introduce apoi digresiuni din materialul
biblie: despre potopul lui Noe, răutatea oamenilor
naşterea Mîntuitorului, pentru a încheia astfel tema
zapisului :

« S'au născuţii far de sămînţă
Hristos, Dumnezeu pre

sfinţii,
Cu trupu aice pre pămînt,
Carele vrîndu să să boteze,
Ca lume să o lumineze,
Au venit la I<o>rdanii,
Despre ţinutulii lui Danu;
Deci în apă elu intrîndu;
loanti să-Iu boteze vrînd,
Stătu pre ace piîatră mare,
Care o păzie dracii tare,
Suptu care piîatră era pusu
Zapisulii Sătanii ascuns
Şi vrîndu dinu apă să iasă

34

Iară piîatră să şi întorsă.
Deci bălaurilorti
Zdrobi capetele lorii,
Iară acelu zapis eşindti,
Pre apă ca o frunză stînd,
Ilii luă Domnulu cu a sa mînă
Şi-la sfarmă toţii făină;
Iară Satana văzîndii
r. Atîta rău lui făcînd,
Să minuna cine este:
Om e au Dumnezeu este,
De vreme ce-lii vide tare,
Ca pre Dumnezeu cel mare »,

(Ms. 4278 B.A.R.)
după care urmează scena ispitirii Domnului de către
Satana, în pustie, scenă povestită si în evangheliile
canonice, cu deosebire la Mate!, capitolul IV versetul
1— 12 si Luca, IV, 1-14 (cf. şi Marcu, I, li— U) :

Tema izgonirii lui Adam din rai şi jeluirea lui
după fericirea pierdută se regăseşte şi în cintecele
de stea — cîntarea 18 din colecţia lui A. Pann —
precum si într-un ciclu de colinde din noaptea
Crăciunului. Aceste cîntece religioase nu sunt insa
numai rămăşiţe desprinse din vechea poema a lui
Adam si Evâ, prelucrate de imaginaţia maselor
populare; în urzeala lor s-au întreţesut motive şi
versuri si din alte texte religioase care circulau prin
Ardealul secolului al XVII-lea - după cum vom
arăta aceasta în alt loc.

Paralele slave la aceste cîntece despre Adam şi *a a
au fost semnalate, după Bezsonov, de către Oaster .

Numeroasele urme pe care le-a lăsat legenda ^ lui
Adam si Eva în literatura populară, precum şi m

1 Literatura populară română, p.
75

284.

vechea pictură religioasă, dovedesc că textul a fost
destul de răspîndit şi citit la noi. El a circulat
printre călugării vechilor noastre mănăstiri, la
început în limba slavonă; o asemenea versiune slavă
care făcuse parte din biblioteca mănăstirii Mihai'
Vodă din Bucureşti, a fost semnalată de Hasdeu
Este probabil că, încă din secolul al XVI-lea, legenda
a pătruns în literatura noastră, dat fiind faptul că
versiunea din manuscrisul nr. 469, pe care toţi cei
ce l-au avut în mină îl datează de la începutul seco-
lului al XVI Mea, este o copie de pe un text anterior.
_ O altă versiune, într-o limbă mai curgătoare, cu
mici variante de amănunt, ceea ce ne-ar îndemna să
admitem o nouă traducere, se păstrează în manu-
scriptul cu nr. 2183, din Biblioteca Academiei
Komane. Manuscriptul, fără nume de copist şi loca-
litate, datează din secolul al XVIIMea si se găseşte
alături de alte texte, care au fost traduse din limba
greacă.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti: Fragmentul din ms 469 al
Academiei Române, publicat de dr. M. Gaster în Revista
pentru istorie, arheologie şi filologie, I (1883), pp 78—80
reprodus şi în Ckrestomatie română, I, pp. 63-65, începe
de la: « încalecă Adamu şi să duse şi află pre Avei gunshiat »
Manuscriptul a fost datat de dr. M. Gaster: c pe la începutul
secolului XVII (cea 1600-1625) » în Revista pentru istorie
fteologieşi filologie, I, p. 74; în Ckrestomatie, Ia scară"
1600-1650; m text: 1600-1625; datarea este admisă de
O. Denşiisianu in cursul de istoria literaturii române, ţinut
la 1- acuitatea de litere in 1898 (redactat de Filip Drusescul
pp. 103-139; Ion Bianu şi R. Caracas, Catalogul manuscrip-
telor romaneşti din Biblioteca Academiei Române, pp. 202 — 3.

Versiuni inedite din Biblioteca Academiei: Ms 3813 de
la începutul secolului al XVIIMea, f. 91 — 101. Titlul!
Incepuiu de la Adamu. Altă versiune în ms. 2158, f. 9 — 12-
Cuvînt pentru Adam şi Eva.

Pentru clntecul lui Adam: Gaster, Revista pentru istorie
fheologie şi filologie, I, pp. 80-83, după un text de pe la
1800, reprodus şi în Literatura populară română, pp. 276

76

si urm., la care se adaugă o variantă după un ms. din pose-
siunea lui A. Densuşianu « de pe la începutul secolului nos-
tru >. Versiune inedită în Biblioteca Academiei Romane, ms.
4278 f. 23 v. — 35 r.: « Versul lui Adam de umilinţă» din
1760* (data pe interiorul primei scoarţe). Menţionate: N. Dră-
eanu, Dacoromania, III, p. 246, nr. 18. Broşurică: Zidirea
lumei, Adam şi Eva... după tradiţii poporale şi manuscrise
vechi de Ioan Pop Reteganul, Piatra-Neamţ, 1921, pp. 1-13
cuprinde o refacere a expunem lui Gaster.

Pentru colindul lui Adam « versul lui Adam » (nr. am
colecţia lui Anton Pann) cf. şi Gaster, Revista pentru istorie,
arheologie şi filologie, II (1883), pp. 321-322: nr. XV; pp.
323-324: nr. XVI; III (1884), pp. 107-108: nr XIX şi
XX- N Drăganu în Dacoromania, V (1928), p. 505 etc. Colin-
dul se regăseşte şi în multe alte msse. din Biblioteca Academiei
Române, dar el nu stă atîta în legătură cu poema Versul lui
Adam de umilinţă, cît cu alte texte religioase.

Versiuni sud-slave: St. Novakovi6, npuAtepu Kkwokc-
mocmu u jesuua cmapoza u cpncxo-cjioeeHCKOsa, ed III, Belgrad,
1904 pp 489 — 494, redacţie sîrbă din sec. XVII — XVIII;
o versiune bulgărească din sec. XVI la I. Ivanov, Bozomuacku
hhuzu u Mzeudu, Sofia, 1925, pp 211-219 O versiune
slavă nedeterminată, din sec. XVI-XVII, tradusa in
limba germană: V. Jagic, Slavische Beitrage zu den
biblischen Apocrypken I. Die altkirchenslavischen Texte des
Adambuches (Denkschriften des Kaiserl. Akad. der Wissen-
S ch. Philos.-HisL Klasse), XLII, 1893; St. Novakovie,
CnoMenmy XXIX, Belgrad, p. 42 şi urm., ms. sirbesc din
prima jumătate a sec. al XlV-lea, copiat după unul bulgă-
resc- A Iatimirski, CjiaexHCKisi u pyccKin pyKonucu PyMUHCKux*
SuSMometa, pp. 843-844, descrie sbormcul bulgăresc în
redacţie moldovenească, menţionat şi de Hasdeu m Cuvente
den b'âtrîni, II, pp. 181-184. Vezi la Iaţimirski p. 843) şi
studiile slave făcute asupra acestui ms.

Versiuni ruseşti : Tihonravov, HaMHrmtuKU ompeneunou
pycCKoii jtumepamypu, t. I, St. Petersburg, 1863, pp. 6-15; I.
Porfiriev CâopnuK omg%/iemw pyccKoeo muna îi cjioeeuocmu imne-
pamopcKou Anadenuu uayKu, XVII, 1, St. Petersburg, pp. 90-96
■şi 208 — 218 ■ A Pypin în TlaMHmHUKu cmapimnou pyccKou mmepa-
inypbi, III, St. Petersburg, 1862, pp. 4-7. Dr. Iv. Franko Codex
apocryphus e manuscriptis ukramo-russicis collectus m Monu-
menta linguae nenon litterarum ukraino-russicarum a collegw ar-
thaeographico Societatis Scientiarum Sevcenkianae edita, Lvov,
1, 1896, pp. 18 — 2 6. Pentru alte msse: A. I. Iaţimirski, Eu6mo-
epatfuneexiu o63opb AnoKputfoe*, I, Petersburg, pp. 76 — 81.

Texte greceşti: Tischendorf, Apocalypses apocryphae,
Lipsiae, 1866, pp. 1 — 23, sub titlul: Apocalypsis Mosis,
după patru manuscripte, dintre care unul vechi apar-

77

ţine secolului al Xl-lea; acesta a fost publicat în întregime
de Ceriani în Monumenta sacra et profana, V (inaccesibilă
mie); E. Kautzsch, Die Apokryphen und Pseudepigraphen
des Alieri Testaments, Neudruck, 1921, II Bând, Tiibingen,
1900, pp. 512—528, în traducere germană, pentru care a
utilizat încă două manuscripte greceşti din secolul al XV-lea.
Msse. greceşti din Muntele Athos ' au fost semnalate de
Spyr. P. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts ort
Mount Athos, Cambridge, I, 1895, nr. 450 şi 2 788.

Se cunosc şi versiuni etiopiene, siriace, arabe, latine,
armeneşti şi copte, pentru care cf . : E. Schiirer, Geschichte
des jiidischen Volkes im Zeitalter Jesu Christi, Leipzig, III
1909, pp. 397-98. ,

Studii: Gaster, Literatura populară română, pp. 266—
284; Fabricius, Codex pseudepigraphus V eteri Testamenti,
I, pp. 1 — 94, II, p. 143; Migne, Dictionnaire des apocriphes,

1, 1856, col. 290— 392 \T>i\\mann in Herzogs Real-Encyklopâdie,

2, Aufl., XII, p. 366 şi urm.; Levi în Revue des etudes iuives,
XVIII, 1889, pp. 86-89; C. Fuchs în E. Kautzsch, Die
apocryphen des Alten Testaments, Tiibingen, 1900, pp. 506—
512. Pentru bibliografie cf. şi E. Schiirer, Geschichte des jiidi-
schen Volkes, IV, Aufl., III Bând, pp. 396 — 399; prof. I.
lvanov, EoeoMUACKu khwu u nezendu (publ. de Academia
Bulgară), Sofia, 1925, pp. 207-227 unde se citează şi biblio-
grafia slavă a chestiunii.

LITERATURA APOCALIPTICĂ

In marile zbuciumări petrecute pe pămîntul
românesc, cu numeroase invazii de oştiri ungare şi
polone, turceşti şi tărăreşti, cu lupte interne între
pretendenţii domneşti, cu atîtea vechi mănăstiri şi
cetăţi de scaun arse din temelie şi reconstruite apoi,
prin munca şi energia naţională, multe din monu-
mentele culturale ale trecutului au pierit.

împreună cu forma primă a traducerilor din
cărţile sfinte, împreună cu manuscriptele autografe
ale cronicilor, s-au pierdut şi prototipele româneşti
ale legendelor apocrife. De aceea nu este uşor să
străbatem cu gîndul peste atîtea veacuri înapoi şi,
din puţinul material ce ne-a ajuns, să înfăţişăm
într-o icoană clară şi veridică începuturile şi evoluţia
acestui gen de literatură.

Se pare că în epoca de înviorare a vieţii reli-
gioase, în care s-a făcut transpunerea cărţilor sfinte
în limba română, şi tot în părţile Maramureşului,
s-a început şi traducerea legendelor religioase apo-
crife, îndemnul, pornit din Maramureş, s-a întins şi
în alte centre de veche cultură religioasă, şi în tot
cursul veacului al XVI-lea şi al XVII-lea numărul
legendelor apocrife sporeşte.

în ciclul primelor legende traduse în limba
noastră se găsesc cîteva care vădesc destul de clar
preocuparea de a întări în sufletul poporului senti-
mentul religios, îndreptîndu-i gîndul creştinesc din-
colo de această trecătoare viaţă pămîntească. Sunt
legendele apocaliptice, în care pretinşii autori — de
obicei un patriarh, un profet sau un apostol — des-
coperă tainele lumii de dincolo de moarte, pe care
le-au aflat prin miracolul unei viziuni cereşti. Scrise
într-un stil bogat în simboluri, menite a spori

81

impresia de mister, dar cu accente pline de energie,
cu sfaturi mîngîietoare şi cu straşnice ameninţări,
apocalipsele descriu necruţătoarea judecată din
urma, chinurile îngrozitoare pe care le îndură în
lumea cealaltă, în rîurile de foc şi de smoală înfier-
bintată ale infernului, cei ce şi-au trăit viaţa în păcat,
precum şi veşnica odihnă şi fericire care aşteaptă,
în grădinile înfloritoare ale raiului, pe cei ce 7 în
lumea pămîntească, şi-au trăit toată viaţa în cinste
şi dreptate. Prin natura cuprinsului aceste « memento
mori », pline de colorit, au zguduit adînc sufletul
popular şi au lăsat urme care dăinuiesc pînă astăzi.

în Codicele Sturdzan se găsesc trei asemenea r
texte: Apocalipsul apostolului Pavel, Călătoria Maicii
Domnului la iad şi Moartea lui Avraam. Dintre
acestea, primele două sunt mai vechi şi fac parte
din manuscriptul care, copiat în părţile de S.E. ale
Ardealului pe la jumătatea secolului al XVI-lea,
fusese achiziţionat de popa Grigore din satul Măhaciu;
ultimul text — Moartea lui Avraam — a fost copiat
de către popa Grigore însuşi. Cam din aceeaşi epocă
datează un al patrulea apocalips — al sfîntului Ioan
Bogoslovul, aflat într-un codice copiat în Ardeal.
Alături de aceste texte se poate aşeza, prin identi-
tatea tendinţelor şi înrudirea de cuprins, Epistolia
Domnului nostru Isus Hristos sau Legenda Duminicei.

APOCALIPSUL APOSTOLULUI PAVEL

Apocalipsul apostolului Pavel a fost plăsmuit în
s ecolul al IV-le a, spre a lumina pasajul obscur din
scrisoarea către corintieni (II, 12), în care apostolul,
făcînd aluzie la celebra viziune din valea Damascului,
■a convertit dintr-o dată către creştinism,

care

spune textual că: <» a fost răpit la al treilea cer şi •
că a auzit şi văzut lucruri pe care nici un om nu^
le-a auzit şi văzut ». Apocalipsul, pretinzînd că vine
de la apostolul Pavel, vrea să ne dezA^ăluie tainele

pe care apostolul le-ar fi văzut în călătoria lui peste
hotarele acestei lumi. Scopul este însă să moralizeze,
descriind în culori vii contrastul dintre cele două
tărimuri între care se zbate sufletul omenesc după
moarte: raiul cu grădinile lui idilice şi cetatea de
pietre scumpe, mai strălucitoare decît aurul şi argin-
tul, de o parte, de alta iadul cu veşnicul întuneric
şi rîurile de foc şi de smoală.

După cercetările istoricilor literaturii creştine,
apocriful a fost plăsmuit în secolul al IV-lea. Chiar
in cuprinsul textului, găsim puncte de sprijin pentru
datarea si localizarea lui. în introducerea celor mai
vechi recenziuni ni se spune că apocalipsul era închis
într-o capsă de marmură, îngropată în preajma casei
din Tarsus, în care, după cum se ştie, locuise odinioară
apostolul. El a fost găsit şi dezgropat după arătările
unui înger, pe vremea împăratului Theodosiu; prin
mijlocirea arhontelui, a fost trimes în Constantinopol,
împăratului Theodosiu, care la rîndul său 1-a trimis
în cetatea cea sfîntă a Ierusalimului. Din aceste date
iniţiale, pe care ni le dă plăsmuitorul apocrifului, se
poate întrezări că localitatea din care textul a fost
pus în circulaţie este Ierusalimul şi că epoca în care
a fost pus în' circulaţie este domnia lui Theodosie
(379_395) ţ sau, în orice caz, o epocă în care amin-
tirea împăratului era încă vie în sufletul poporului.
în scrierile patristice apare menţionat pentru
întîiasi dată în secolul al V-lea. Sf. Augustin, într-o
omilie din anul 416, îl pomeneşte în următorul
pasaj : « Un şarlatan a fabricat într-o înalta nebu-
nească semetie un apocalips al lui Paul, care nu este
recunoscut de către bisericile cumpătate şi este plm
de nu ştiu cîte fabule ». în aceeaşi epocă era foarte
răspîndit în Asia Mică. Sezomenus ne spune (la anul
440) că era cetit în Asia de mulţi preoţi, pe cînd
cel canonic, al lui Ioan, era necunoscut.

Apocalipsul apostolului Pavel a fost unul din
apocrifele cele mai răspîndite la toate popoarele şi
ni s-a transmis în o mulţime de redacţium sinace
coptice, arabe, slave şi latine. In special în evul

88

mediu occidental a fost mult răspîndit şi gustat,
fiind tradus şi prelucrat în toate limbile romanice
şi germanice. El a fost, după cercetătorii lui Dante,
una din sursele Divinei Comedii. Autorul Apoca-
lipsului a dovedit într-adevăr, după cum o afirmă
şi Bardenhewer, unul din cei mai buni cunoscători
ai literaturii creştine, « o fecundă imaginaţie şi un
însemnat dar de creaţie », dar redacţiunea româ-
nească este în aşa fel mutilată, încît din ea nu se
poate înţelege nimic din sensul acestei creaţii apo-
crife. Pentru înţelegerea textului trebuie să ne refe-
rim la prototipul grecesc.

In redacţiunea greacă, după episodul introductiv,
în care se povesteşte chipul miraculos în care a fost
descoperit apocalipsul, şi care episod este redactat
astfel încît să lase impresia că a fost adăugat ulterior
de către cei ce l-au găsit, urmează partea presupusă
că a fost scrisă de către apostolul însuşi, cu cuvin-
tele: « S-a auzit glasul Domnului, zicînd către mine».
Apostolul, luînd astfel cuvîntul, începe prin a povesti
cum glasul divin îl sfătuieşte să îndemne omenirea
la pocăinţă, căci soarele şi luna, stelele şi marea,
îngrozite de răutăţile oamenilor, cer răzbunare. De
aceea apostolul îndeamnă pe oameni să se întoarcă
spre Domnul, care nu se îndură încă să prăpădească
lumea. Ei sunt datori să preamărească necontenit
pe Dumnezeu, dar mai ales în asfinţitul soarelui,
cînd îngerii, voioşi sau întristaţi, aduc înaintea
Tatălui ceresc faptele săvîrşite de' sufletele ce le-au
fost încredinţate spre pază.

După acest prolog — în care se vădesc intenţiile
moralizatoare ale autorului — urmează revelaţiunea
apocaliptică a apostolului asupra peripeţiilor 'sufle-
tului omenesc după moarte, pînă la locaşurile de
veşnică odihnă sau osîndă. Apostolul povesteşte mai
departe cum i s-a arătat un înger, cerîndu-i să-1
urmeze ca să vadă locurile unde sălăşluiesc sufletele
celor drepţi. In drum însă, prin imensitatea cuprin-
surilor cereşti, apostolul zăreşte într-un loc nişte
puteri (e^oufffoci) mari şi înspăimîntătoare, pline

84

de mînie, din gura cărora picurau flăcări de
foc — erau duhurile care vor fi trimise în ziua jude-
căţii din urmă ca sa ridice sufletele celor păcătoşi.
Într-o altă parte a văzduhului se aflau îngerii ce
vor fi trimeşi în ziua de apoi ca să ridice sufletele
celor drepţi, cu feţele strălucitoare ca soarele, încinşi
cu brîie de aur, purtînd în mîini cununi. Impre-
sionat de aceste vedenii, apostolul doreşte să afle
dacă omul îşi cunoaşte ceasul morţii şi, mai ales,
în ce chip sufletul părăseşte lumea. Atunci, îngerul
ii îndreaptă privirile spre pămînt, unde sf. Pavel
are prilejul să vadă cum se despart de trup sufletele
celor cari au făcut pe lume numai fapte bune, precum
şi ale celor cari au trăit numai în păcate.

După aceste incidente, apostolul, călăuzit de
înger, ajunge la nişte porţi de aur, prin care intră
în locaşul în care sălăşluiau sufletele fericiţilor. La
intrare, întîlneşte pe Enoh, plîngînd că oamenii nu
împlinesc voia Domnului, pentru a se bucura de
bunătăţile hărăzite lor pe lumea cealaltă; din ţara
fericiţilor, trecînd peste un rîu, ajunge în ţara plină
de lumină a celor blajini şi de acolo la ţărmurile
aheronice, de unde se zărea o cetate mai strălucitoare
decît aurul şi argintul. Era cetatea Domnului. La
intrarea în cetate, sub pomi înalţi, fără fructe, se
odihneau, mîndri, asceţii. In prima parte a cetăţii,
întîlneşte pe profeţi, care-1 salută cu cuvintele:
« Bucură-te, Paule, iubitul lui Dumnezeu »; în a
doua întîlneşte pe copiii ucişi de Irod, în numele
Domnului; într-alt loc pe Avraam, Isac şi Iacov;
într-altă parte, pe ţărmuri cu măslini, cîntau feri-
ciţi cei ce şi-au închinat viaţa Domnului. In mijlocul
cetăţii se înălţa un altar mare, lîngă care David,
strălucitor ca soarele, cu citera şi psaltirea în mînă,
cînta psalmi de răsuna întreaga cetate.

De la cetatea Domnului, apostolul, trecînd peste
ţărmurile aheronice, peste ţara binelui (ttj<; *pk
TTJţ aya&%), peste oceanul care sprijinea firma-
mentul cerului, este călăuzit spre locurile unde-şi
făceau osînda A^eşnică cei păcătoşi. Aci, Pavel vede

65

6*-31&

mulţi oameni şi femei, cufundaţi într-un rîu de foc
înfierbîntat, după greutatea păcatelor: unii pînă la
genunchi, alţii pînă la mijloc, alţii pînă la creştet.
Intr-un al doilea foc sunt osîndiţi hoţii, calomnia-
torii şi falşii acuzatori. Intr-un al treilea, se zbat,
mîncaţi de viermi, preoţii, episcopii şi diaconii cari
nu şi-au împlinit misiunea faţă de Dumnezeu. Mai
departe se chinuiau, spînzuraţi de limbă pe un zid
înroşit în foc, cei ce au clevetit biserica. Şi, treptat
cu înaintarea apostolului în cuprinsul întunericului
celui veşnic, urmează descrierea muncilor la care
sunt osîndite diferitele grupe de păcătoşi. Cei ce au
palăvrit în biserică trebuie să-şi sfărîme ei înşişi
dinţii; cămătarii sunt mîncaţi de viermi; fetele cari
nu şi-au ascultat părinţii sunt spînzurate; într-un
puţ, pecetluit cu şapte peceţi, din care se-mprăştie
o duhoare înăbuşitoare, se muncesc cei ce nu au
venerat pe Sfînta Fecioară şi nu au crezut că punea
şi vinul euharistiei sunt trupul şi sîngele Domnului.
La vederea apostolului, cei chinuiţi se roagă cu toţii
de iertare. Dumnezeu, înduplecat de rugămintea lui
Pavel şi a îngerilor, îngăduie celor păcătoşi, ca timp
de odihnă, ziua învierii Domnului.

Această revelaţie apocaliptică a apostolului Pavel
este dar o adevărată dramă eshatologică, care, în
prototipul grecesc, este alcătuită din trei mari acte:
primul, în care apostolul, călătorind spre locurile
de veşnică odihnă, este martor pe această lume la
ieşirea din trup a sufletelor celor drepţi şi a celor
păcătoşi, al doilea, în care apostolul cercetează, în
tovărăşia îngerului, locul de răsplată al celor drepţi,
şi al treilea, scoborîrea in infern, unde se văd muncile
la care sunt chinuite sufletele celor păcătoşi.

In ce raporturi se află versiunea românească faţă
de prototipul grecesc?

Versiunea din Codicele Sturdzanus este incom-
pletă, căci după pagina 24 este o lacună. Redacţiunea
din Codicele Sturdzanus s-a mai păstrat însă în alte

86

două texte: unul, într-un codice de pe la sfîr-
şitul sec. al XVI-lea sau începutul celui de al
XVII-lea, Codicele Marţianus; altul, în Codicele
Todorescu, de pe la jumătatea sec. al XVII-lea.
Cu ajutorul acestor două recenzii se poate com-
pleta lacuna din Codicele Sturdzan, care este mai
mare decît credea Hasdeu: Hasdeu credea că
lipseşte o foaie; în realitate, s-au pierdut mai bine
de şase foi.

Alăturarea redacţiunii româneşti din Codicele
Sturdzanus, întregită 'în lacunele sale, prin versiunea
din Codicele Marţian, (Cod. Todorescu este o copie
fidelă de pe Cod. Marţian), scoate la lumină o sumă
de lacune, omisiuni şi dislocări de text.

în general, redacţiunea românească nu se carac-
terizează, cum simplificaseră lucrurile Hasdeu şi
Gaster, prin înfăţişarea primului act din această
dramă eshatologică. Ea face impresia unei versiuni
adînc alterate în structura ei. Din redacţiunea româ-
nească lipseşte partea introductivă, în care ni se
destăinuie împrejurările în care a fost descoperit,
într-o capsă de marmură, apocalipsul; lipseşte de
asemenea partea în care apostolul povesteşte cum
natura întreagă se plînge Domnului de răutatea
oamenilor.

Textul din Codex Sturdzanus începe cu sfatul
către fraţii creştini de a blagoslovi pe Dumnezeu,
căci în toate zilele, la apusul soarelui, îngerii oame-
nilor aduc înaintea Domnului, faptele acestora.
Duhul Sfînt iese înaintea lor şi, mirîndu-se de sarci-
nile uşoare pe care le aduc îngerii cari vin de la cei
ce s-au lepădat de bunătăţile lumii şi trăiesc retraşi
în pustiuri, ori de la cei ce sunt ucişi pentru credinţa
lor, îi îndeamnă să stea mai departe, în toate ceasu-
rile, lîngă drept credincioşi, fiindcă pentru ei este
gătit, în viaţa cea veşnică, loc de veselie. După
îngerii ce vin de la oamenii cei drepţi, sosesc, ponosiţi
şi încovoiaţi de povară, îngerii celor ce trăiesc numai
în strîmbătăţi, pe care însă Duhul Sfînt îi trimite

&7

să slujească şi ei mai departe sufletele ce le-au fost
încredinţate, pînă ce acestea se vor întoarce la calea
cea dreaptă.

După acest cadru epic, povestirea se întrerupe
prin intervenţia directă a apostolului:

« Vedeţi fii oaminilor că tot omul ce lucră pre pămîntu
ei aducu îngerii în ceru înaintea Iui Hs. Ia scaunulu tatălui '
toate faptele şi toate ascunsurile, au bune, au rele Căci
iată eu Pavelă întru duhulu svîntu aşea vădzulu. Iară elu-
mi grăi îngerulu cela ce mă purta: pasă după mine, Pavele
să-ţi aratu loculu svinţiioru. »

Dar despre acest locaş al sfinţilor, care în proto-
tipul grecesc este descris în strălucitoare culori idi-
lice, redacţia slavonă — şi după ea cea românească —
ne spune numai că a văzut acolo « sadurile raiului
şi pometele raiului şi că era acolo viiaţa ceia ce
ochi de om nu vădu şi inimă de om nu poate gîndi
cu gîndulu; ce găteadză Dumnedzeu celuia ce iubeşte
pre elu şi înblă pre porunca lui ».

După aceasta urmează pogorîrea sub pămînt,
unde este întunericul şi iadul; dar şi descrierea infer-
nului este redusă cu totul în redacţiunea româ-
nească. Se aminteşte numai chinurile 'celor osîndiţi
să fie mîncaţi de viermi neadormiţi, cu cîte două
capete, şi de muncile impuse fetelor care nu au ascul-
tat sfaturile părinţilor.

Fiindcă apostolul, mişcat de cele văzute, plînge
chinurile « rodului » omenesc, îngerul îl poartă pe
« suptu ceriu », unde văzu « pe Satan cu puterile lui,
lupte şi răscoale, dracii sufletelor pizmaşe, cleveti-
toare, mînioase şi viclene ». Deasupra, în cer, se
vedeau îngerii oamenilor drepţi, cu feţele luminate
ca soarele, încinşi cu brîie de aur.

Apostolul, dorind să afle în ce chip ies din această
lume sufletele oamenilor, îngerul îi îndreaptă privirea
spre pămînt, unde tocmai se vedea cum îşi dă sufletul
un om drept. îngerii Domnului şi trimeşii Satanei
cercetau cu grije toate faptele săvîrşite de el, care
fapte stăteau la acel ceas adunate în jurul lui. îngerii

88

păzesc sufletul pînă iese din trup; apoi, luîndu-1
binişor, îi grăiesc de trei ori: «Suflete cunoaşte-ţi
trupul tău de unde ai eşit . . . ». Şi luînd sufletul din
trup, îngerii îl sărută şi îl duc spre cer, unde îi iese
întru întîmpinare Duhul Sfînt. Dracii, cari stăteau
de o parte la cercetarea faptelor, tînguindu-se că
pierd un suflet, grăiesc: «O, cu cîtă slavă te-ai
împodobit suflete, cu adevăr că fugiai de noi»; pe
cind sufletul, intrînd pe poarta cerului, le răspunde:
« De ocarele voastre fugii şi cu puterea lui Hristos
mă îngrădii ».

Aci se întrerupe din nou povestirea:
«Aşa mă purtă îngerul şi-mi arătă de să ştiţi
toţi că nu lasă Dumnezeu şerbii şi slugile sale în
ponosul neeuraţiloru ». Şi cu sfatul apostolului către
« fraţii mei prea iubiţi » ca să pună în inimile lor
frica lui Dumnezeu se mîntuie versiunea româ-
nească.

In rezumat, redacţiunea românească se caracte-
rizează prin următoarele note distinctive:

1. Episodul călătoriei apostolului la rai şi acela
al scoborîrii în infern, care alcătuiesc miezul apoca-
lipsului în redacţia bizantină, au fost, în redacţiunea
românească, nu' suprimate, ci dislocate şi reduse.
2. Singura parte care s-a conservat mai bine în
redacţiunea românească este prima: călătoria aposto-
lului prin cuprinsurile cereşti, pînă la porţile de aur
ale raiului — dar şi această parte a suferit transfor-
mări însemnate: partea introductivă, cu arătarea
împrejurărilor în care s-a descoperit apocalipsul,
lipseşte, şi tot astfel lipseşte şi ultimul episod al
călătoriei 'spre rai: părăsirea trupului de către sufletul
celui păcătos. Această primă parte, păstrată lacunar
în redacţiunea românească, a fost apoi tăiata în
două pentru a se intercala, în mod cu totul arbitrar
şi nelogic, la mijloc, cîteva cuvinte despre călătoria
la rai şi scoborîrea in iad.

Această comparaţiune de texte, făcută mai sus,
ne înlesneşte să fixăm locul versiunii româneşti în
cadrul textelor slave.

89

Polivka, care a studiat raporturile dintre textele
slave 1 , le clasează în două grupe: una, care înfăţi-
şează versiunea completă a Apocalipsului, aşa cum
este reprezentată printr-un manuscript rusesc din
secolul al XV-lea, publicat de Tihonravov; o a
doua, care înfăţişează o versiune prescurtată şi care
este reprezentată prin manuscripte sud-slave: unul
sîrbesc din secolul al XV-lea, un altul, tot sîrbesc,
imprimat în 1520 la Veneţia, şi un al treilea, bulgă-
resc.

Manuscriptele sud-slave consună însă cu textul
rusesc din veacul al XV-lea şi impun ipoteza că toate
au la baza lor un original sud-slav pierdut, din care
derivă, de o parte versiunea rusească dezvoltată, de
altă parte versiunile sîrbeşti şi bulgăreşti prescurtate.
Prototipul pierdut, judecind după unele particulari-
tăţi de limbă ale versiunii ruseşti, trebuie să fi fost
destul de vechi.

Textul românesc din Codex Sturdzanus derivă
din versiunea sîrbească prescurtată şi urmează
de aproape textul publicat de tipograful Bozidar
Vukovic în Veneţia, la 1520. Acest text a fost adăugat
de Hasdeu, în paralelă, la versiunea românească din
Codex Sturdzanus.

Apocalipsul apostolului Pavel nu poate fi pus
însă, după cum se crede în genere la noi, de la Hasdeu
şi Gaster, în legătură cu mişcarea bogomilică. întinsa
lui circulaţie în toate literaturile Orientului, precum
şi în cele romanice şi germanice, cît şi numeroasele
prelucrări în versuri din Occidentul medieval, dove-
desc că el a fost transmis prin mîini ortodoxe sau
catolice, care nu aveau nimic comun cu ereziile. De
altfel, în cuprinsul apocalipsului se găsesc idei care
vin în contradicţie evidentă cu dogmele fundamen-
tale ale bogomilismului. Astfel, am văzut în capi-
tolul III — şi lucrul e precis stabilit prin izvoare
documentare (Zigabinos, în Migne, Patrologia graeca,

617

1 Archiv fur slavische Philologie. XVI (1894), pp. 611

80

CXXX, col. 1318, § 22; Torquemada, XLIV v.) —
că bogomilii, ca şi albigensii, nu admiteau învierea
trupului, pe care-1 considerau ca opera Satanei. In
Apocalipsul apostolului Pavel este însă un pasaj în
care, după ce se povesteşte cum îngerii au luat
sufletul omului drept din trup, urmează textual:
«de trei ori grăiră lui: suflete, cunoaşte-ţi trupul
tău de unde ai eşit, destoinicu eşti şi îară te veri
întoarce în trupul 'tău la dziua de înviere, de să pri-
meşti ce ţi-e gătitu cu toţii direpţii ». Bogomilii
dispreţuiau, după cum s-a arătat în capitolul III,
crucea (cf. Zigabinos, Migne, Pair. gr., CXXX, col.
1311, § 15; Torquemada, XXII v.)> pe care o consi-
derau ca o unealtă cu care Satanail a chinuit pe Mîntui-
torul. In Apocalips se găseşte un pasaj în care se
vede sentimentul de veneraţie pentru cruce. îngerii,
cari aduc păcatele înaintea Sfîntului Duh, lămuresc
că « sufletele » ce le-au fost încredinţate « calcă
porunca ta... şi cruce o ţinu în mîinile sale, îară
din rostul loru grăeştia diavolul ».

Punctele de contact între Apocalipsul apostolului
Pavel şi folclorul nostru sunt puţine. Credinţa că
fiecare ' suflet este încredinţat pe lumea aceasta în
paza unui înger a fost notată şi de culegătorii noştri
de material popular 1 .

Apocalipsul apostolului Pavel a fost mai puţin
răspîndit în literatura noastră veche decît alte
legende similare. Aceasta se datorează, în parte,
formei mutilate, lipsită de claritate, cu care textul
a intrat în literatura noastră; în parte însă şi faptului
că destăinuirile despre limanurile de dincolo de
moarte se găsesc şi în alte viziuni apocaliptice. Din
ciclul acestor viziuni, cea mai interesantă, dintre
cele care descriu în culori vii şi impresionante mun-
cile din infern, este: Călătoria Maicii Domnului la
iad.

1 Vezi materialul adunat de Tudor Pamfile, Mitologie
românească, I. (Academia Română, Din viaţa sufletească a
pop. rom., XIX), pp. 29 şi urm.

isi

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti: Editate: 1. Hasdeu, Cuvente den
bâtrini, II, pp. 415—425, textul copiat de popa Grigore
din Măhaciu, cu versiunea slavă a lui Novakovic în josul
paginei (titlul: Cuvtntul sfîntului Pavel apostol de esirea
sufletelor). 2. N. Drăganu, Două manuscripte vechi: Codicele
Todorescu şi Codicele Marţian, pp. 208 — 212: ca»b» ctI™

A

4<uw uiUă w_ Hcxo^-fc AUHRH-fcMfv — Cuvtntul svîntului Pavela
apostol de esire sufleteloru din Codicele Todorescu.

Menţionate: 1. Un ms. de pe la 1750 «care se
apropie oareşcum mai mult de redacţiunea slavonă cea lungă
şi de cea siriacă, dar cu toate acestea nu se poate tăgădui că
şi de acele se deosebeşte în mod foarte caracteristic », în
Gaster, Literatura populară română, pp. 360 — 361; 2. Eufro-
sina Simionescu, Monumente literare vechi. Codicele de la Co-
halm 1592, Iaşi, 1925, p. 17. Titlul: învăţătura şi arătarea
sfîntului şi marelui apostol Pavel dintru esitul sufletului.
Nemenţionat: ms. 4928, Biblioteca Academiei Române, f.
222 v. - 225, sec. al XVII-lea.

Texte slavoneşti. Sud-slave: St. Novakovic, ITpUMepu
KHbuotceeHOcmu u je3UKa cmapoza u cpncKO-cjioeeHCKoza , pp .
440—443, după codicele tipărit la Veneţia, în 1520, de
Bozidar Vukovic; acelaşi text reprodus şi de Hasdeu în
Cuvente den bâtrini, II, pp. 415—425, în paralelă cu versiunea
românească din Codex Sturdzanus; G. Polivka, Starine, XXI
(1899), pp. 218-220 după un ms. sîrbesc din sec. al XVII-lea.

St. Novakovtf, Starine, VI (1873), pp. 39—45, fragment
după un ms. bulgăresc din «veacurile trecute»; Jagic, Sta-
rine, IX (1877), pp. 151 şi urm., după un text bulgăresc din
întîia jumătate a sec. al XVII-lea.

Ruseşti: N. Tihonravov, TJaMHmuuKu ompeneuHoă pyccKoă
Aumepamypu, St. Petersburg, 1863, II, pp. 40 — 58, după un
ms._ rusesc din sec. al XV-lea, păstrat în catedrala Sfintei
Sofii, din Novgorod; Pypin, JIootcuuH u ompeneuHun khuzu
pyccKou cmapuubi, St. Petersburg, 1882, III, pp. 129 — 131
132-133.

Texte greceşti: C. Tischendorf, Apocalypses apocryphae,
Lipsiae, 1866, pp. 34—69, după două ms.: unul din sec.
al XIIMea, altul din sec. al XV-lea. Text latinesc: Monta-
gue Rhodes James, Apocrypha anecdota, Gambridge, 1893
(în colecţia, Texts and Studies, edited by J. A. Robinson,
voi. 2, n. 3, pp. 1 — 42), după un ms. din sec. al VlII-Iea,
foarte preţios pentru reconstruirea prototipului. Textul se
încheie cu o nouă călătorie a apostolului Ia rai.

Pentru versiuni siriace, armeneşti, copte şi arabe, vezi:
Otto Bardenhewer, Geschichte der ' altkirchlichen Literatur
I, pp. 619 — 620.

93

Studii: H. Brandes, Visio S. Pauli, Hale, 1885. Mon-
tague Rhodes James, The Apocryphal New Testament, Oxford:
1926, pp. 525—555. Pentru clasarea materialului slav,
G. Polivka în Archiv fur slawische Philologie, XVI (1894), pp.
611-617.

Hasdeu, Cuvente den bâtrini, II, pp. 405 — 614; dr. M.
Gaster, Literatura populară română, pp. 357 — 361.

APOCALIPSUL MAICII DOMNULUI

Legenda a fost copiată pe la 1580 şi poartă, în
Codex Sturdzanus, titlul: Cuvîntu de înblare pre la
munci: sfânta Măria voia să vadzâ cum se muncescu
rodulii creştinescu. Otce, blagoslovi. . . (= Părinte,
binecuvintează). Prototipul românesc al acestui text
s-a pierdut, dar el fusese tradus din limba slavă, cum
de altfel o dovedeşte chiar titlul: Înblare pre la
munci — XojKAfHÎe no A\8KdMh.

In linii mari, subiectul este acesta:

Maica Domnului, voind să vadă muncile la care
este chinuit pre lumea cealaltă neamul omenesc, se
urcă pe « măgura Eleonului » (Muntele Măslinilor)
şi se rugă fiului său sa-i trimeată spre călăuză pe
arhanghelul Mihail. Fiul îi ascultă rugămintea şi
într-acel ceas se scoborî din cer arhanghelul cu 400
de îngeri, cari conduseră pe Maica Precista şi-i
deschiseră iadul despre apus.

Aci, ca şi în infernul lui Dante, răzbăteau din
adîncimi vaiete şi plîngeri, dar Prea Curata nu putea
zări nimic din pricina întunerecului gros care învă-
luia muncile. îngerul, care străjuia partea aceea a
iadului, lămureşte că, după « legea Tatălui nevăzut »,
păcătoşii nu trebuie să vază lumina pînă la judecata
de veci. Sfînta fecioară, ridicînd ochii către cer, se
rugă Tatălui, Fiului şi Sfîntului Duh să-i îngăduie
a vedea munca; şi atunci, împrăştiindu-se întune-
recul, văzu Maica Domnului grămădit norod mult
şi auzi plîngere mare. înduioşată de zbuciumul celor
ce se chinuiau, lăcrăma Prea Sfînta şi-i întrebă:

93

« O, mişeilor, ce aţi lucrat ? ». Dar ei nu distingeau
bine glasul şi nu puteau privi în sus, căci se munceau
de veacuri şi fierbea smoala peste ei. Apostolul
lămureşte că acolo, în rîurile de smoală, se chinuiesc
cei ce n-au crezut în Sfînta Troiţă, nici că dintr-însa
s-a născut Mîntuitorul. Măria, îndurerată de cele
văzute, porunceşte să cadă întunerecul peste cei
păcătoşi şi porni mai departe.

Arhanghelul Mihail cu cei 400 de îngeri conduc
pe sfînta Măria spre « amiază zi », unde era « un rîu
de foc şi era într-însul mult norod, bărbaţi şi muieri »,
unii ardeau pînă în brîu, alţii ardeau pînă în piept,
alţii erau acoperiţi pînă în creştet. Scufundările .în
adîncimile rîului de foc corespund diferitelor grade
de păcate: pînă la brîu ard cei ce n-au ascultat de
părinţi şi au fost blestemaţi, cei destrăbălaţi se
mistuiesc în flăcări pînă la piept, pînă la creştet
ard femeile şi fetele care şi-au omorît copiii.

Munci grozave se aflau însă în partea de apus a
iadului. Aci Maica Domnului vede, pe un nor de
flăcări, întinse paturi în pară de foc, pe care se chi-
nuiau cei ce nu s-au sculat de dimineaţă să se ducă
în sfînta duminică la biserică; mai departe, pe nişte
scaune de foc, se munceau cei ce nu s-au sculat
înaintea preotului cînd vine de la biserica Domnului ;
într-alt loc se zbuciumau, spînzuraţi de unghii, cu
limba legată în pară de foc, cei ce au hulit pe sluji-
torii altarului.

Locuri rezervate în această parte a infernului au
preoţii şi călugării: preoţii «cei ce n-au păzit cînd
au zdrobit trupul şi sîngele Domnului şi au lăsat
să le cază jos, printre degete, fărîme ca stelele lumi-
nate » sau « cei ce au învăţat pe alţii porunca lui
Dumnezeu, dar ei n-au păzit-o ». Alături de aceştia,
într-un compartiment vecin, se chinuiau călugării şi
călugăriţele care au purtat pe pămînt chip îngeresc,
dar au trăit în destrăbălare. Mai greu decît toţi
însă — spînzurate de unghii, mistuite de foc, mîncate
de fiare — se munceau preotesele care s-au căsătorit
după moartea preoţilor. Muncile cele mai grozave

94

erau însă în stingă. Acolo, într-un rîu de foc, în
smoală clocotindă, ce sfîrîia ca marea înfuriată,
mincaţi de viermi neadormiţi, se zbăteau ovreii, cari
au răstignit pe Domnul Hristos, cei ce s-au lepădat
de sfînta cruce, precum şi cei ce au trăit în desfrînare.

îngrozită de chinurile văzute, Maica Domnului,
luînd cu sine pe arhanghelul Mihail şi pe îngeri, se
urcă spre cer, cad la picioarele Mîntuitorului şi, cu
multe rugăciuni, izbutesc să capete o rază de îndu-
rare pentru cei păcătoşi: din Vinerea Mare a Paştelui
pînă în Duminica tuturor sfinţilor vor locui în rai,
după aceea vor merge iarăşi în munci.

Acest apocrif a fost plăsmuit probabil în secolul
al X-lea, cînd s-a statornicit în biserica ortodoxă
cultul Sfintei Fecioare. Tema — scoborîrea unei divi-
nităţi sau a unui erou în infern — era o temă cunos-
cută literaturilor vechi (călătoria lui Ulise în infern,
din Odiseea, cîntul X, al lui Eneea, din Eneida) şi
în special celei ebraice (ascensiunea lui Isaia, a lui
Enoh); dar autorul Călătoriei Maicii Domnului la
iad a avut dinainte ca model Apocalipsul apostolului
Pavel In partea finală a acestui apocalips se găseşte,
în linii mari, tot materialul din care a fost construită
Călătoria Maicii Domnului. Astfel, precum în Apoca-
lipsul lui Pavel apostolul este condus în întunericul
cel veşnic de către un înger, tot astfel, în Călătorie,
Maica Domnului este călăuzită de arhanghelul Mihail.
Zugrăvirea infernului înfăţişează, în ambele apoca-
lipse, cîteva surprinzătoare detalii comune de munci
şi grupe de păcătoşi, precum: rîul de foc în care sunt
cufundaţi bărbaţi 'şi femei, unii pînă la genunchi,
alţii pînă la mijloc, alţii pînă la creştet, diferitele
adîncimi ale cufundării corespunzînd diferitelor grade
de pedepsire a celor viţioşi; sau chipul cum sînt
pedepsiţi diaconii, preoţii şi episcopii cari nu şi-au
împlinit misiunea: mîncaţi de viermi şi mistuiţi de
flăcări; ori fetele care nu şi-au ascultat părinţu şi
au păcătuit. In sfîrşit, în partea finală a ambelor
apocalipse, păcătoşii cer îndurare pentru păcatele
lor. Înduioşaţi, apostolul Pavel într-o parte, Maica

95

Domnului în cealaltă, se roagă Domnului cu apostolii
şi îngerii. Dumnezeu, înduplecat, îngăduie păcăto-
şilor, ca timp de odihnă, ziua învierii Domnului
(în Călătorie răstimpul de la Vinerea Mare a Paştelui
pînă la Duminica tuturor sfinţilor).

Ideile fundamentale ale Călătoriei Maicii Domnu-
lui la iad vin în contradicţie evidentă cu ideile prin-
cipale ale doctrinei bogomilice, aşa după cum le
putem reconstitui din concordanţa tuturor izvoarelor
(Eftimie Zigabinos, Torquemada \)

Astfel, bogomilii respingeau, după cum am văzut,
Vechiul Testament, pe care-1 considerau ca operă a
Satanei 2 , pe cînd în Călătoria Maicii Domnului la
iad este destul de clar exprimată ideia ortodoxă care
pune în legătură Vechiul Testament cu Evanghelia.
In partea finală a legendei, Mîntuitorul însuşi răspunde
Maicii sale, care se ruga pentru păcătoşi : « N-au înblatu
pre legea lui Moisi prorocii şi pre evanghelia mea».
Bogomilii credeau că trupul omului este crea-
ţiunea lui Satanail şi că numai sufletul i-a fost hărăzit
de Dumnezeu 3 . în Călătorie apare concepţia biblică
despre creaţiune: «că fecîu Adam în chipul meu şi
nu putuiu răbda faptul mâinilor mele să-I ^un-
ească diavolul ». Bogomilii dispretuiau crucea pe
care a fost chinuit Mîntuitorul 4 ; în Călătorie crucea
este amintită ca un obiect de veneraţie, şi cei ce au
nesocotit-o sunt chinuiţi într-un rîu 'de foc în care
clocoteşte smoala. Bogomilii respingeau împărtă-
şania cu pîine şi vin, pe care o considerau, după cum
ne încredinţează Zigabinos, ca « un sacrificiu adus-
demonilor cari locuiesc în temple » 5 . în Călătorie
este un pasagiu în care misterul euharistiei este

* Vezi, pentru titlul complet al izvoarelor şi ediţiilor
mai sus, pagina 48. ■ , *

2 Migne, Patr gr., CXXX, col. 1291, § 1; Torquemada,
Symbolum. . ., VII.

3 Migne, Patr. gr., CXXX, col. 1298, § 7.

vvT 4 T M T7 gne ' Patr - * r " coL 13*0-11, § 14; Torquemada,
AAli, Veritas.

5 Migne, Patr, gr ., col. 1314, § 17 ; Torquemada, XXXVI.

învăluit în aureola divină. în partea de apus a infer-
nului, unde se află muncile cele mai grozave, se
chinuiesc, spînzuraţi de unghii şi mistuiţi de flăcări,
popii... cari « cându zdrobesc trupul lui Hristos şi
cinstitul sîngele lui. . . n-au pădzitu, ce-u cădzut
fărîme gosu ca stelele luminate; şi de frica acea
ceriul să înalţă suptu picoarele lui Hristos şi să
cutremură, iară ei n-au înţelesu; dereptu acea sa
muncescu aşa ». Bogomilii propovăduiau dogma
celibatului 1 . în Călătorie, nu numai că nu este
combătută căsătoria, dar ea este îngăduită chiar
preoţilor, deoarece sunt chinuite « preotesele cele ce
după morte popilor, îale s-au căsătorit ».

Călătoria Maicii Domnului la iad a pornit din
cercurile ortodoxe şi a fost probabil plăsmuită de
către un cleric, cu intenţia de a moraliza. Ceea ce
ne îndreptăţeşte în această părere sunt numeroasele
pasagii în care autorul se străduieşte să inspire
respectul maselor faţă de preot şi biserică. Astfel,
în această sumbră descriere a iadului, cei ce nu s-au
sculat dinaintea preotului, cînd vine la biserică, sunt
chinuiţi a sta pe scaune de foc; cei ce au hulit pe
slujitorii bisericii sunt spînzuraţi de limbă şi mistuiţi
în flăcări. Nu lipseşte nici grija de a reaminti preo-
teselor care se recăsătoresc după moartea preotului,
chinurile ce le aşteaptă pe lumea cealaltă. în sfîrşit,
tot numai un cleric, preocupat de îndatoriri profe-
sionale, se putea gîndi la muncile ce trebuiesc impuse,
în veşnicul întuneric, preoţilor cari n-au păzit sfin-
ţenia euharistiei (ci au lăsat să cadă « fărîme gos »),
cînd zdrobesc trupul lui Hristos şi cinstit sîngele
lui, precum şi la necesitatea de a reaminti cinului
călugăresc, episcopilor şi vlădicilor, datoriile lor pe
lumea aceasta.

De altfel Apocalipsul este foarte răspîndit nu
numai la slavii sud-dunăreni, ci şi la greci, unde se

1 Migne, Patr. gr., col. 1326, § 39: BepatouvTet; Se rb
SoY^a ttjs aya^taţ; Torquemada, XL, Veritas.

*t7

tipăreşte şi azi ca o carte poporană. în literatura
noastră a pătruns de mai multe ori.

In afară de traducerea din secolul al XVI-lea,
păstrată în Codex Sturdzanus, s-a mai făcut o alta
după o redacţie diferită, probabil grecească. In
colecţia din Biblioteca Academiei Române se află
o serie destul de numeroasă de manuscripte (a se
vedea mai jos bibliografia), care descind dintr-un
prototip ce nu se urcă mai sus de secolul al XVII-lea.
Toate textele din această grupă înfăţişează o ver-
siune mai dezvoltată în partea finală, unde, după
călătoria în iad, este adăugată o călătorie la rai.
Acest ultim episod este însă povestit mai sumar
astfel :

După ce Maica Domnului a obţinut de la Mîn-
tuitor îngăduinţa ca păcătoşii să petreacă în rai, de
la Paşte pînă la înălţare, se auzi glas din cer, zicînd:
« Luaţi pre maica mea şi o duceţi în rai ». îngeri
luară atunci pre Precista şi o duseră în rai, unde văzu
« Prea Cinstita bucurie şi răpaos », locul hărăzit celor
cărora « le-au fost urîte bucatele nedrepte şi vrăjbile
şi toate lăcomiile şi care nu ş-au învăţat gura lor a
grăi pe altul de rău ». Acest ultim episod se găseşte
şi în textul grecesc, publicat în traducere româ-
nească de Erbiceanu, în Biserica ortodoxă XXVIII
(1904—5), pp. 767—777.

Pornit din lumea clerului, cu tendinţa de a
înălţa moralul poporului şi de a inspira respectul
pentru preot şi biserică, această viziune a muncilor
iadului a avut o întinsă răspîndire şi stă în corelaţie
cu pictura religioasă. In pridvorul multor mănăstiri
şi biserici — la m-rea Horez, în bisericile Sf. Gheorghe
şi Şubeşti din Cîmpulung, în bisericile din satele
Doiceşti, Pietroşiţa (din jud. Dîmboviţa) etc. — se
găseşte zugrăvită scena muncilor din infern cu ele-
mente care amintesc călătoria Maicii Domnului,
rîul de foc, cămătarii. într-o asemenea scenă, zugră-
vită în pridvorul bisericii din Pietroşiţa (jud. Dîm-
boviţa), s-au furişat, după cum vom vedea la locul
cuvenit, şi reminiscenţe din Alexandrie.

Viziunea muncilor din iad, descrisă în Călătoria
Maicii Domnului şi evocată prin picturile din prid-
vorurile bisericilor, a zguduit adînc masele populare
şi a lăsat urme trainice nu numai în tradiţiile popu-
lare, unde se pomeneşte de « întunerecul de ne-
descris», de «focul în care ard cei păcătoşi», de
« cei mîncaţi de viermi », de « smoala clocotitoare »,
de cei cărora « li se străpung limbile cu nişte ace
înfierbîntate » x ; dar chiar în colinde, precum :
cîntarea 20 — nu 40, cum indică greşit Gaster 2 —
din colecţia lui Anton Pann. Deşi unele amănunte
ale acestui colind (balaurul cu gura căscată, vărsînd
foc, care se întinde ca « un rîu întins în flacără şi
nestins », dovedesc dependenţa colindului de pictura
bisericească 3 , totuşi alte amănunte ca:

«Ce văzui mă spăimîntai!
Văzui popi mulţi eretici
Cu dascăli şi grămătici,
Aruncaţi cu capu'n jos
în focul cel flăcăros

Văzui iar mueri în munci,
Gari-şi leapăd'ai lor prunci,
Sau fără milă şi dor
în pîntece îi omor *»;

1 S. F. Marian, înmormintarea la români, p. 458.

2 M. Gaster, Lit. pop. rom., p. 366.

3 Vezi tratatele de Erminie, ca de exemplu: Iconogra-
fia Manuscris cu o precuvîntare, descris şi adnotat de Ghe-
nadie al Rîmnicului, Bucureşti, 1891, pp. 87-89, capitolul:
învăţătură cum să faci focul cel vecinie şi păcătoşii muncindu-
să. «' . . începe a zugrăvi de sus, de sub picioarele lui Hristos,
focul nestins, făcîndu-1 ca o mare de foc, trăgîndu-1 pînă
în gura balaurului celui a tot mîncătoriu, în colţul despre
ameazăzi, si apoi zugrăveşte pre ticăloşii păcătoşi, amestecaţi
prin para 'focului şi arzînd vecinie. Pune împăraţii tirani,
cari au muncit pre* sfinţii; pune pre judecătorii, cei ce iau
mită. . . ; pune muerile fermecătoare şi care îşi omoară copii
în pîntece...; pune pre ereticii...; pune arhiereii, preoţi,
călugări, dascăli. » Cf. si icoana reprodusă de Gaster în Ateneul
român. Conferinţe publice 1883-84, Bucureşti, 1884, pp.
264-5.

4 Anton Pann, Clntece de stea, ed. 1848: cîntarea 19;
pp. 29 şi urm.

99

no

sau elementele din alt colind popular: că la iad, deşi
« focul arde », totuşi « sunt numai nori »,

« De-ntuneric te-nfiori J »;

precum şi munca impusă celor « răi » :

« Pînă'n brîu în foc băgaţi,
Fripţi de sete, morţi de foame »,

toate aceste amănunte, pe lîngă fondul general al
ideilor, stabilesc puncte de contact şi cu Apocalipsul
Maicii Domnului.

în acest Apocalips, Maica Domnului este înfă-
ţişată cu cele mai accentuate trăsături de compăti-
mire pentru păcătoşii cari se zbat în chinurile cele
veşnice. La vederea muncilor, ochii ei lăcrămează,
iar după ce s-a mîntuit călătoria, Maica Precista,
îngrozită de chinurile văzute, se urcă la cer, stăru-
ieşte pe lîngă Fiul său şi nu se linişteşte pînă ce nu
izbuteşte să obţină o rază de îndurare divină pentru
cei păcătoşi. Această trăsătură de bunătate nu putea
scăpa sufletului popular. In toate credinţele şi crea-
ţiile populare, sf. Măria apare ca protectoare a celor
ce sunt chinuiţi pe lumea cealaltă pentru păcatele
săvîrşite. « In cer stă îngenunchiată la picioarele lui
Dumnezeu şi se roagă necontenit, ziua şi noaptea,
pentru păcatele şi fărădelegile oamenilor ». După
o credinţă răspîndită mai ales în Moldova şi Buco-
vina, de unde a fost culeasă de mulţi folclorişti 2 ,
ea va veni în ajutorul celor ce se muncesc în chinu-
rile iadului, chiar în ziua judecăţii din urmă. De
aceea în ziua Bobotezii, cînd preoţii umblă cu crucea
din casă în casă, femeile atîrnă de crucea preotului
cîte un fuior de cînepă curat. Din aceste fuioare
şi din cele ce se vor mai strînge pînă la sfîrşitul

1 S. F. Marian, Inmormintarea, p. 467.

2 S. F. Marian, Sărbătorile la români, I, p. 173; El. N.
Voronca, Datine şi credinţe, I, pp. 257 ; S. F. Marian, Legendele
Maicii Domnului, p. 314; Const. D. Gheorghiu, Calendarul
femeilor superstiţioase, P. Neamţ, 1892, p. 23; A. Gorovei,
Credinţe şi superstiţii, pp. 314 — 315, nr. 3653.

100

lumii, Maica Precista va face o mreajă cu ajutorul
căreia, la judecata din urmă, va pescui din iad sufle-
tele păcătoşilor, cîte se vor prinde în mreajă.

Acestea sunt motivele pentru care la bocete, în
ceasul morţii, gîndul celor cari pleacă din lumea
aceasta se îndreaptă către divina ocrotitoare. într-un
bocet din Secadate (Ardeal), o tînără fecioară se
roagă de neamurile adunate la căpătîiul ei:

< Cu toţi să va adunaţi
Pentru mine vă rugaţi,
Să rugaţi pe Dumnezeu
Pentru sufleţelul meu,
Că eu încă m'oiu ruga
La Măicuţa Precista a ».

Un alt element care a impresionat puternic imagi-
naţia naivă a maselor populare este finalul legendei,
în legătură cu episodul în care se povesteşte că,
în urma rugămintelor repetate ale Maicii Domnului,
ale apostolilor şi ale îngerilor, Mîntuitorul s-a îndurat
de cei păcătoşi şi le-a îngăduit ca soroc de odihnă
în rai, de la înviere pînă la Duminica cea Mare, stă
şi credinţa populară, răspîndită pretutindeni, după
care cei ce mor în săptămîna luminată sau, după
cum cred năsăudenii, de la Paşti pînă la Duminica
cea Mare (Rusalii), merg de-a dreptul în rai, fiindcă
în acest răstimp « porţile raiului sunt continuu
deschise pentru toţi creştinii » 2 .

Călătoria Maicii Domnului la iad are şi astăzi
o întinsă circulaţie. în diferite centre ale ţării, chiar
şi la sate (Muşeteşti-Argeş — o ediţie din 1902 în
Biblioteca Academiei Române), cîteva case de edi-
tură şi-au luat sarcina de a aproviziona lumea tîrgu-
rilor şi a satelor cu acest apocrif. Numai librăria
Steinberg din Bucureşti tipăreşte şi trimite anual,
prin negustori ambulanţi, în toată ţara, cîte 10 000
de broşurele. Toate tipăriturile sunt însă identice
şi descind din versiunea publicată pentru înthaşi

1 S. F. Marian, Inmormintarea, p. 170.

2 S. F. Marian, Inmormintarea, p. 43.

101

dată în Transilvania, la 1862 l . In toate ediţiile,
Călătoria este contopită cu Epistolia Domnului nostru
Isus Hristos şi cu Visul Maicii Domnului, textele
fiind aşezate unul după altul, fără nici o separaţie,
nici chiar de titlu; dar pe cînd primele două texte
sunt publicate în întregime, Călătoria este adăugată
la sfîrşit şi a suferit transformări importante. Pe
lîngă prescurtarea lungului şir de salutări, prin care
arhanghelul întîmpina pe Maica Domnului: « Bucu-
ră-te cinstita lumei! bucură-te, viaţa Fiului...
bucură-te tăria cerului . . . », prescurtare notată şi
de Hasdeu, textul Călătoriei, în ediţiile tipărite, se
încheie brusc. Partea finală, cuprinzînd o parte din
munci (rîul cu smoală, viermii neadormiţi, iezerul de
foc) precum şi episodul în care Maica Sfîntă intervine
pe lîngă Fiul său pentru iertarea păcătoşilor, a fost
complet înlăturată. Probabil că manuscriptul care
a servit de bază primei tipărituri era defectuos, dacă
nu va fi intervenit cumva consideraţiuni de ordin
material. Călătoria Maicii Domnului, tipărită astfel
laolaltă cu celelalte două, Epistolia şi Visul, sub
titlul: Epistolia a Domnului nostru Isus Christos,
ce a trimis-o Dumnezeu din cer, este mult căutată,
fiind socotită ca un fel de talisman care are darul
de a îndepărta relele din calea celui ce o ceteşte sau
o poartă la sine. Părintele Vasile Herman, profesor
de religie la liceul « Mihail Eminescu » din Satu-
Mare, mă încredinţează că, în timpul marelui război,
cătanele noastre din Ardeal, care porneau pe front,
purtau cu sine, în credinţa că se vor întoarce cu
viaţă, Epistolia Domnului nostru. D-l Tudor Avram,
funcţionar la Biblioteca Academiei, mă informează
că, pe timpul copilăriei sale, petrecută în judeţul
Hunedoara, se cetea adeseori Epistolia la căpătîiul
celor bolnavi, cu nădejdea că însănătoşirea nu va
întîrzia să se ivească. O condiţie pentru succes era
ca Epistolia să fie cetită de la început pînă la sfîrşit,
fără întrerupere. Chiar numai purtatul cărţii poate

1 Cf. şi Hasdeu, Cuvente den bătrini, II.

102

p. 307

aduce noroc; de aceea ţăranii — cari nu ştiu ceti —
o poartă în serparul de la brîu. Credinţa în puterea
magică a textului este înrădăcinată pînă şi în păturile

culte. ,

Încercarea episcopului Petru Pavel Aaron de a
împiedica, prin a sa Păstoriceascâ datorie, răspîndirea
acestor «epistolii sau poveşti a Sfintei Marii» —
care, spune el, « sunt basme şi diavoleşti înşelăciuni,
că nici de un sfînt săbor sau de sfinţi părinţi nu
sunt întărite » — n-a avut nici un rezultat 1 . Ele
si-au continuat mai departe drumul — chiar prin
ajutorul clerului, care le răspîndea prin copii,—
influenţînd imaginaţia populară şi chiar cultă.
Heliade Rădulescu însuşi mărturiseşte într-un loc
impresia puternică pe care a făcut-o asupra copilăriei
sale lectura Pogorîrii Maicii Domnului la iad, aflată
la nişte păstori, pripăşiţi, cu stînele, în hotarele
satului său, Gîrbovenii din Ialomiţa 2 .

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti publicate: Hasdeu, Cuvente den bătrini,
II pp 312 — 367; 'reproduce textul din Codicele Sturdzan,
«copiat pe la 1580, după un original mai vechi de pe la
1550 sau şi mai înainte », în paralelă cu un text rusesc
din sec. XII şi unul bizantin, la care adaugă în josul pagmei
ediţia modernă de la 1862, punîndu-se în paralela redacţia
neogreacă a lui Politis; N. Drăganu, Două manuscripte vechi,
pp 200-208; Dacorom. V, p. 502; Ion Creangă, pp. 225-
229 (se încheie cu o călătorie la rai a sf. Marii). Pentru ediţii
moderne v. mai jos p. 136.

Manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Române:
nr 3806 f 88—103, copiat de Petru Şindea din Roşeam
(vărmeghiia Hunedoarei), la 1748; nr. 4458, f. 41-50,
scris de «logofătul Iacov, care sade mai sus de Vişoi
în luncă, lîngă dîrste diaconului Gheorghe », la anul 1784

1 Dr Augustin Bunea, Episcopii Pentru Aron şi Dionisie
Novacovici, Blaj, 1902, p. 387.

2 Introducere la Infernul lui Dante (1880), p. 235. U.
şi G. Bogdan-Duică, Istoria literaturii române moderne,
htiii poeţi munteni, Cluj, 1923, pp. 40—41.

- 41 ▼■); nr. 473, f. 28 v., scris de Stoian de la Antim, pe
la jumătatea secolului al XVIII-Iea (a se vedea descrierea
manuscrisului în 1 1. Bianu şi R. Caracas, Catalogul manuscrip-
telor romaneşti, II, pp. 206-208) ; nr. 44, f. 109 (cu o ilustra-
ţiunepe f.llOv.), copiat în secolul al XVIII-lea(ase vedea
descrierea în I. Bianu, Catalogul manuscriptelor româneşti,
I, pp. 104-107); nr. 2351, f. 31-47 v., copiat de Petru sin
loan Lojocariu din Braşov, la 2 iunie 1796 (f. 47 v.); nr
2897 f. 56-63 v. (fără început şi sfîrşit), copiată la 1803
de Iftimie sm Gheorghe Şfedul căpit(an) ; pe f. 69-81 aceeaşi
versiune copiată de altă mînă; nr. 4232, f. 7-18, copiat de
Georgie Ţăranu, grănicer din Caransebeş, în 1825; nr 2339
Z~? S I> scnsă de * Stan ipodtdascălu de la scoală dom-
neasca ot sfîntul Gheorghie vechiu, la anii de la Hs 1827

i î«f 45 ThS^'s 2376 în 8 °' dăruit de d" 1 N. Iorga, copiat
la 1839, mai 27 f 1-8 (manuscrisul mai cuprinde cele

î??, a î ip ? n de E P lstohl S* Visul Maicii Domnului)- nr.
?!?*» î' 5 v -~ 12 > copiată la anul 1843 febr. 16 (f. 12)- nr.
1619, f. 22-27, sec. al XlX-lea; nr. 4768, in 8» f 19-24
copiată de loan Gheorghiu, sept. 18, fără indicaţie de an,
sec. al XlX-lea. Mai toate se încheie cu călătoria la rai.

Texte slave: Tihonravov, tlamnmmKu ompeneunou pyccKou
AumepamypH, II, pp. 30-39, după un ms. sîrbesc din sec
AV; V. Jagic, Arkw za pop., pp. 110-118, după un
ms. croat, glagoHtic din sec. al XV-lea; St. Novakovi"
Stanne, XVI pp. 91-92, fragmente dintr-un ms. sîrbesc
din sec. al XVI-lea; Polivka, Starine, XXII, pp. 203-204
ms. sîrbesc din sec. al XVII-lea; J. Sreznjevski, H*t££k
HMnepamopcHou AKadeMuuHay Kit tom. X. (Mpe,mi naMxmZcu
fiyccKoeo mum) , col. 551-578, după un ms. din seT™
All-lea in paralela cu un text grecesc, retipărite de Hasdeu
în paralela cu textul românesc din Codex SturdzanTZ
Curante den batrini, II. Acelaşi ms. retipărit de Tihonravov
în naMHmnuKu, II, pp. 23-30, şi de Anghelov şi Ghenov in
Cmapa EwzapCKa Jiumepamypa (IX — XVIII B), Sofia 1922
pp. 214— 223; Pypin, TlaMHmHUKu cmapimmu pyccKou aumetia-
mpu, pp. 118-124, după un sbornic rusesc din anul 16$-
?L'- an ?, ra ? k0 > T £?<*f apocryphus e manuscriptis ukraino'
russicis collectus, IV, Lvov, 1904, pp. 124 — 172.

,JS! *P? ? XXVlT iSCh x n x /' i^yP^ «Poeryphae,
iragmente, pp. AX VII - XXX; A. Vassiliev, Anecdota

%Z.Z yZ ? ™' , Moscova > 1893 > PP- 124-134; Montague
Khodeb James, Apocrypha anecdota, Cambridge, voi II
1893, pp 109-126; H. Pernot, Descente de la fvierle aux
MQ& S, ,F anS; .ii' Erbicean ». Biserica ortodoxă, XXVIII
^hL^^V V^l' în trad «cere românească. O versiune
1874 n%£ ît*?' Ne °f X ^ MufroXorfa, t. 2, Atena,
î?? f &7 p' * l re P r ? dus * de Hasd eu în Curente, II, pp
312-367. Pentru msse. din Muntele Athos cf. Spyr. P. Lam-

bros, Catalogue of the Greek Manuscripts on Mount Athos:
nr 359 2" 360 3" 1146, 5; 1998, 4; 3309, 1; 3695, 4; 4503,
4Î;4809; 474875, 9; 4887, 9; 5026, 10; 5773,2; 6079, 2;
6296 15 Msse. greceşti în Biblioteca Academiei Romane:
C. Litzica, Catalogul manuscriptelor greceşti (ed. Acad Rom),
Bucureşti, 1909, p. 154, nr. 302, 3 (cuprinde şi călătoria la
rai, ca în mai toate mss.-ele rom. ale Bibliotecii Academiei
Române).

Studii: Hasdeu, Cuvente den bâtrini, II, pp. 301 — 311;
Gaster, Literatura pop. rom., pp. 362-366; Elena N. Vorpnca,
Studii în folclor, Cernăuţi, II, 1912, pp. 208-309 cu inter-
pretări subiective) ; C. Gidel, Nouvelles etudes sur la httera-
twe grecque moderne, Paris, 1878, pp. 313-330; Montague
Rhodes James, The Apocryphal New Testament, Oxford,
1924, pp. 563 — 564.

MOARTEA LUI AVBAAM

O a treia legendă din Codex Sturdzanus, cu ca-
racter în parte apocaliptic, este Moartea lui Avraam.

Textul a fost copiat în preajma anului 1600 şi a
fost editat de Hasdeu, în paralelă cu un text slavic,
descoperit de el în Arhivele Statului. în limba slavă,
textul a pătruns din literatura greacă şi este cunos-
cut în istoria literaturilor creştine sub numele de
Testamentul lui Abraham.

Deşi prin cuprinsul său legenda se leagă de ma-
teria Vechiului Testament, totuşi nu există nici un
temei hotărîtor pentru a i se atribui o origine iudaică.
In «plăsmuirea unor astfel de legende — zice Schurer
— era foarte productivă şi epoca creştină » 1 .

Subiectul este în linii generale următorul : Avraam
avea pururea ca lege să nu se aşeze la masă fără
oaspe. Dar vrăjmaşul firii omeneşti, Satana, închise
toate căile, si cinci zile nu pică nici un oaspe la casa
lui Avraam.' După cinci zile de aşteptare zadarnică,
\vraam, «cu sufletul împuţinat », ieşi cu fiul său
Isac la drum, doară vor afla undeva vreun călător

i B Schiirer, Geschichte des judischen Volkes im Zeitalter
Jesu Christi, ed. 4-a, tom. III, Leipzig, 1909, p. 338.

105

pe care să-1 aducă în casa lor. Tocmai atunci, arhan-
ghelul Mihail, trimes de Dumnezeu să ia sufletul
lui Avraam, « deştinsese sub codru », în chipul unui
călător. Avraam, întîlnindu-1, îl pofti la masa lui
şi, fiindcă străinul era obosit — venea de departe,
din sus — şi era grăbit la drum, «că avea mare
treabă», Avraam vru să trimeată pe Isac, ca să
aducă calul pentru oaspe. Străinul însă îl opri:
« Nu usteni feciorul, ce blămu (aidem) cătiliru ».
Pe drum, un arbore se plecă pînă la pămînt şi strigă:
« sfîntu, sfîntu, sfîntu ». Avraam, nebănuind cine
e străinul, crezu că lui i se închină lemnul. Dar în
curînd un nou semn avea să-i dezvăluie taina.

Ajungînd acasă, Avraam spuse Sarei, să aducă
« lăutoriul » şi să spele picioarele drumeţului — acesta
era un vechi obicei la evrei, pe care-f întîlnim si în
Noul Testament — că este ostenit. Cu acest prilej,
Sara observă că străinul nu este om ca toţi oamenii ,
căci « nu are pieliţă pe picioare », ci este un sol al
lui Dumnezeu, la fel cu cei trei îngeri cari au pierdut
Sodoma şi Gomora. După ce cinară din berbecul
pregătit de Isac, se culcară cu toţii, dar peste noapte
Dumnezeu trimise lui Isac un vis care-i tălmăci
tot rostul misterios pentru care a venit în casa lor
îngerul.

Cu sufletul obidit de durere, Isac se sculă în
miezul nopţii şi bătu la uşa tatălui său: «Părinte!
părinte! deschide... că de acumu nice dirioară nu
te voîu vede ». Sara deschise uşa şi Isac alergă la
tatăl său, îl luă în braţe, îl sărută şi plînse. Isac
povesti că visase pe Avraam avînd pe cap o cunună
strălucitoare ca soarele, dar oaspele îi luă cununa
din cap şi se înălţă spre ceruri, ducînd cu el sufletul
tatălui său. Pe toţi îi podidiră plînsul; îngerul însuşi
plîngea, dar lăcrămile lui se prefăceau în pietre
nestemate. într-un tîrziu, Avraam rupse tăcerea şi
întrebă pe oaspe: « Spune-mi cine eşti tu? » îngerul
răspunse: «Sunt arhanghelul Mihail şi sunt trimes
de Dumnezeu, să iau sufletul tău ». Avraam se rugă
să fie dus la Domnul cu trupul. îngerul îi împlini

106

dorinţa, cu voia lui Dumnezeu, şi îl duse la pristolul
heruvimilor.

Domnul spuse îngerului să ducă pe iubitorul său
Avraam să vadă toată făptura. Şi purcezînd împre-
ună, văzură un om stînd pe un scaun înalt, întru
« blăîndzirea raiului », care într-un ceas se bucura
si într-altul plîngea cu amar. îngerul îi lămuri că
acela este Adam, care, de cîte ori vede trecînd spre
rai sufletele celor drepţi, se bucură, iar cînd vede
trecînd spre muncile iadului sufletele celor greşiţi,
plînge. Varianta din Codex Sturdzanus se mîntuie
cu o frază neterminată. Şi zise: « feţii miei cum v-aţi
săblîznitu ».

în afară de această redacţiune din secolul al
XVI-lea, se mai cunoaşte o alta, păstrată în manus-
cripte moderne, care prezintă un interes deosebit,
fiindcă, în afară de cîteva deosebiri de redacţie,
înfăţişează o continuare a legendei. Această versiune
a fost'editată de Gaster (în Transaciions of the Society
of Biblical Archaeology, IX, 1887), după trei manus-
cripte din biblioteca sa, dintre care cel mai vechi
este din 1750. în această versiune mai nouă, legenda
continuă astfel:

Pe cînd Avraam grăia în poarta raiului cu înge-
rul, se aduc două suflete: unul este bătut cu biciul
şi îndreptat pe calea cea largă, pe cînd un altul,
ţinut de mînă de îngeri, este condus pe calea cea
strimtă.

în mijlocul uşii era scaunul de judecată. Aci,
la o masă de pietre scumpe şi mărgăritare, Avei,
fiul lui Adam, era rînduit să judece sufletele ce intrau
în viaţa cea veşnică, pînă la venirea Mîntuitorului,
în vremea de apoi. în drepta lui, un înger, luminat
ca soarele, scria faptele bune, pe cînd în stînga, un
altul, învăluit într-o stană de foc, însemna păca-
tele, în capul mesei, un alt înger ţinea în mînă o
cumpănă cu care cumpănea faptele săvîrşite.

în acest răstimp, arhanghelul, vestit de Dum-
nezeu să se înapoieze cu Avraam din cer, pentru ca
patriarhul să-şi tocmească toate ale lui, căci i se

107

apropie afîrşitul vieţii, întoarse carul cu nori pe
pămînt şi duse pe Avraam la casa lui. Aci îi întîm-
pinară, cu lăcrămile în ochi de bucurie, Sara, Isaac,
roabele şi robii. Arhanghelul sfătuieşte pe Avraam
« să facă tocmală » feciorilor şi fetelor sale, fiindcă
a sosit vremea să se despartă trupul de suflet. Avraam
răspunse scurt: «nu vroi sa mă pristăvesc ». Arhan-
ghelul se urca la cer şi comunică Domnului dorinţa
lui Avraam. Dumnezeu, înduioşîndu-se de Avraam,
«că atîtea bunătăţi făcuse, cît nu este om pre pă-
mînt să-i stea de potrivă » chemă Moartea şi-i porunci
să lase faţa ei cea groaznică şi, cu o faţă cuvioasă,
plină de blîndeţe, frumuseţe şi lumină, să se ducă
la « prietnicul său », Avraam, ca să-i primească
sufletul. Moartea se înfăţişă înaintea lui Avraam,
care, văzînd-o, se căzni să o gonească. Neputînd,
se urcă în pat să se odihnească. Moartea se luă după
el şi se aşeză la picioarele lui. Avraam, văzînd că
nu scapă de ea, ceru sa i se înfăţişeze în chipul ei
cel groaznic. Ea luă atunci o înfăţişare spăimîntă-
toare, în 14 feţe: « de foc, de leu groaznic şi de aspide
iuţi, de zmeu şi de vultur... », încît de groaza ei,
6 000 de copii muriră. Legenda are şi aci prilejul
să scoată în relief latura de bunătate sufletească a
patriarhului. Avraam, trezindu-se din fiorul morţii
şi văzînd prăpădul pe care 1-a săvîrşit Moartea
stărui de ea şi împreună se rugară lui Dumnezeu
care trimise duhul vieţii spre cei morţi şi-i învia
După aceasta, Moartea amăgi pe Avraam: îi dete
mîna să o sărute şi-i întinse paharul sa bea. Avraam
intrînd în agonie, sosi arhanghelul Mihail cu îngerii
carii luară sufletul patriarhului într-un cear şaf
curat, muiat în mire^rrvp, şi-1 duseră înaintea lui
Dumnezeu.

Sara, Isac şi robii plînseră pe Avraam şi-i îngro-
pară trupul cu cinste, în « Diea cea neagră ».

Intermediarul slav. Gaster, în Literatura pop.
rom., expune ambele redacţiuni româneşti şi indică,
alături de ele, o paralelă din literaturile slavice.

108

Cercetările întreprinse de la Gaster încoace, atît
în domeniul slavic, cît şi în cel bizantin, ne îngăduie
să aşezăm mai precis această legendă românească
în cadrul bizantino-slav, din care s-a desprins.

Materialul slav a fost studiat de Polivka şi se
poate grupa în două mari clase: prima grupă este
reprezentată prin manuscripte slave sud-dunărene
şi ne înfăţişează o versiune trunchiată, asemănătoare
cu redacţiunea românească, păstrată în Codicele
Sturdzan; a doua grupă e reprezentată prin redac-
ţiunile ruseşti, care ne înfăţişează versiunea completă.

Redacţiunea din Codicele Sturdzan trebuieşte dar
studiată în legătură cu redacţiunile slave sud-dună-
rene. Hasdeu o considera ca derivînd dintr-o redac-
ţiune bulgărească, asemănătoare cu aceea descope-
rită de el în Arhivele Statului şi publicată faţă în
faţă cu textul românesc, dar Veselosvki a arătat
că textul bulgăresc, publicat de Hasdeu, nu poate
fi socotit ca prototip al redacţiunii româneşti. Intra-
devăr, redacţiunea bulgărească se îndepărtează
de redacţiunea românească tocmai în punctele în
care aceasta din urmă se apropie de redacţiunile
sîrbesti *.

1 Red. bulgară

Introducerea: Avraam trăia
în casa lui şi dorea să vadă
cele ce se petrec în lume.

Cînd Isaac, în urma visului
revelator, cere tatălui său
să-i deschidă, vine Sara, Re-
beca şi se adună lume multă,
care este martoră la scenele
ce urmează.

Avraam roagă pe Dumne-
zeu să nu-i ia sufletul acum,
ci să-i îngăduie a vedea cele
ce Dumnezeu a făcut în cer
şi pe pămînt.

Lipseşte.

Red. sirbească şi românească
Lipseşte.

Vine numai Sara.

Avraam roagă pe înger să
fie dus cu trupul la Domnul.

îngerul duce pe Avraam
în cer. Avraam merge la
pristolul heruvimilor; toate

109

Redacţiunea dezvoltă şi originalul grec. Redac-

ţiunea completă românească, care este reprezentată
prin manuscriptele lui Gaster din 1750, 1777, şi
1813, precum şi prin cinci msse. din Biblioteca Aca-
demiei Române, se apropie de textele ruseşti din
sec. al XHI-lea şi al XlV-lea. Totuşi, nici acestea
nu pot fi socotite ca prototipul redacţiunii româ-
neşti, căci între textul românesc şi cele ruseşti —
care sunt aproape identice între ele — sunt o mul-
ţime de deosebiri: omisiuni, intervertiri de text,.
prefaceri. Redacţiunea românească se pare că derivă
dintr-un original asemănător cu redacţiunea greacă r
publicată de Vasiliev 1 după un ms. din Biblioteca
Vienei, căci tocmai în punctele în care redacţiunea
românească completă se îndepărtează de versiunile
ruseşti, tocmai în acele puncte se apropie de textul
grecesc 2 .

(continuare din p. 109)

puterile cerului se miră de
Avraam. Dumnezeu spune
îngerului să-i arate lui
Avraam toate făpturile, şi
orice va dori Avraam să se
împlinească,
îngerul şi Avraam întîl- îngerul pleacă cu Avraam

nesc pe Adam în al patrulea şi văd, şezînd pe un scaun
cer. înalt, pe Adam.

1 Vassiliev, Anecdota graeco-byzantina, Moscova, Î893,.
p. 292 şi urm.

2 Redacţiunile ruseşti Red. rom. şi greaca

Isac se deşteaptă în ceasul Isac se deşteaptă la 3 cea-

al 6-lea sau al 7-lea. suri.

Avraam pedepseşte pe pă- Avraam pedepseşte pe pă-

cătoşi din înălţimea cerului, cătoşi la judecată.
după ce a ajuns la scaunul
de judecată al Iui Abel.

Lîngă Abel stă Enoh, care Lîngă Abel stau doi îngeri,

ceteşte păcatele, dintr-o carii arată: cel din dreapta
carte. faptele bune, cel din stînga

pe cele rele. Alături de ei*
un al treilea înger cîntăreşte
faptele.
Lipseşte. Avraam sărută mîna Morţii

şi primeşte de la ea un pahar
cu otravă care-i ridică viaţa.

110

în afară de detaliile de redacţie, care o îndepăr-
tează de textele ruseşti, versiunea românească mai
conţine o greşeală caracteristică, care dă pe faţă un
original grec, aflător la baza ei. Redacţiunea româ-
nească ne spune că: Isaac, Sara şi toţi ai lor «au
îngropat pe Avraam în Diea cea neagră». Pasajul
corespunde grecescului Apuc, tvj<; MafxjbpY}, care tra-
duce, precum a arătat Gaster, pe ebraicul Elone
Mamre. Elone Mamre este numele localităţii, pome-
nită adesea în Biblie, unde Domnul s-a arătat lui
Avraam şi a încheiat legămîntul cu el. Primul cuvînt
elone însemnează în ebraică « stejar », şi a fost tradus
corect în greceşte prin Spuţ. Elone Mamre (=
ApO^ t9\c, Ma^ppvj) însemna deci: stejarii lui
Mamre. Numai printr-o confundare a numelui prop-
riu Ma^fipT} cu adjectivul grecesc fxaupT] (negru)
şi printr-o corupere a numelui comun 8puţ în
Aua, care a devenit astfel nume propriu, a ieşit
în traducerea românească: «Diea cea neagră».

Această nouă versiune, tradusă din greceşte, nu
a putut intra în literatura noastră decît în epoca
influenţei greceşti, adică către sfîrşitul secolului al
XVII-lea şi începutul celui de al XVIII-lea (dat
fiind faptul că avem copii făcute pe la 1750). întru-
cît vechea versiune, tradusă din sîrbeşte, era necom-
pletă, ea a fost scoasă din circulaţie şi înlocuită
cu noua traducere, care cuprindea versiunea întreagă
a legendei. într-adevăr, redacţiunea românească din
secolul al XVI-lea ne este cunoscută numai din
textul păstrat în Codex Sturdzanus, pe cînd redac-
ţiunea a doua ne este cunoscută din cel puţin opt
manuscripte pînă acum, căci nu pot vorbi de alte
menţiuni ale legendei, care nu dau însă nici un
detaliu privitor la redacţie. Este însă de observat
că nici versiunea românească dezvoltată nu repre-
zintă o redacţie desăvîrşită.

(continuare din pag. 110)

Imediat după scoborîrea lui Isac înmormîntează pe

Avraam din cer, Sara moare Avraam cu Sara; deci Sara

şi este îngropată de Avraam. moare după Avraam.

11

Montague Rhodes James, care a studiat legenda
şi a dat o ediţie critică, a împărţit redacţiile textului
în şase grupe mari. Redacţia românească se apropie
de recenzia notată de el: CE, adică tocmai de recen-
zia care se caracterizează prin abrevieri. îndeosebi
episodul mîniei lui Avraam împotriva păcătoşilor
şi acela al morţii lui au suferit omisiuni însemnate.

In arborele genealogic al textului, şi versiunea
românească dezvoltată descinde dintr-o ramură mai
îndepărtată de prototip.

In afară de versiunea prescurtată din secolul
al XVI-lea şi de versiunea dezvoltată, menţionată
mai sus, a mai circulat în literatura veche româ-
nească o a treia versiune, tradusă din greceşte,
nesemnalată pînă acum, dar destul de interesantă
prin cuprinsul ei. Această versiune — păstrată în
ms. nr. 2158, din Biblioteca Academiei Române —
se deosebeşte fundamental de versiunea publicată de
Gaster, prin modificările introduse în partea finală
a legendei. Episodul în care se povesteşte încercarea
îngerului de a lua sufletul lui Avraam şi lupta îndă-
rătnică a patriarhului, care nu voieşte să se pristă-
veacă, cu Moartea, care se zbate -să-i ia sufletul şi
izbuteşte în cele din urmă să-1 amăgească, oferindu-i
să bea din paharul ei — episod descris în versiunea
Gaster cu multe amănunte, — este în textul ms.
2158 din B. A. R. complet suprimat. Pe cînd, apoi,
în versiunea Gaster, moartea lui Avraam urmează
imediat după ascensiunea lui în cer, în textul ms.
2158 aceste două evenimente sunt distanţate prin-
tr-un răstimp de 30 de ani. « Iar cînd au vrut să moară
Avraam », continuă textul, « atunci s-au pogorît
Domnul cu chip frumos, precum era cînd au venit
ospeţ şi au dat lui Avraam un măr şi un porumbu
foarte frumos. Şi tinzîndu-să Avraam să le ia, aşa
ş-au dat duhul în mîna lui Dumnezău, în luna lui
martie, în 25 de zile. »

Şi în prima parte a legendei — ascensiunea la
cer — ms. 2158 din B.A.R. înfăţişează variante
interesante faţă de versiunea Gaster sau de cea din

112

Codex Neagoeanus. Astfel, în ms. 2158, primul semn,
prin care Dumnezeu vrea să atragă atenţia lui
Avraam asupra soliei divine, este copaciul lui
Mamvri (tradiţia textului grec s-a păstrat aci
corect). Cînd Avraam trece cu îngerul prin dreptul
copacului lui Mamvri, frunzele lui strigară: « Sfînt
iaste, sfînt iaste ».

In ms. 2158, cerul are două porţi: una strimtă,
în dreapta, prin care se intră în rai, alta largă, în
stînga, prin care se intră în iad. In faţa porţilor stau:
un bătrîn, Enoh, şi un tînăr, Avei, care scriu păca-
tele. Avraam zăreşte aci « o muiere », care nu intra
pe nici una din cele două porţi; îngerul lămureşte
că femeia aceea « făcuse mult bine sufletului său »,
dar că nu voise « să ispoveduiască duhovnicului »
sau un singur, dar mare păcat: că trăise cu ginerele
său. Textul introduce aci o notă de umor. Avraam,
privind cele două porţi, zise îngerului: «Doamne,
eu am trup gros şi nu voi putea să întru pre acea
poartă», la care arhanghelul răspunse: «Avraam,
îţi va fi poarta largă ».

Se pare că această legendă a avut răsunet şi în
literatura orală a poporului.

Gaster găsea într-un bocet din Moldova, cules
de Burada, aluzie la cele două drumuri despre care
se spune în Moartea lui Avraam că duc în viaţa cea
veşnică :

« Tu te duci în ceia lume»
Unde nu cunoşti pe nime,
Dar ia sema tare bine
Şi m'ascultă şi pe mine,
Că sunt două drumurele:
Unu-i tot cu floricele,
Flori negrite şi, de jele;
Celălalt cu busuioc,
Pa)*'că-i un pârâu de foc. . . »

însă amănuntele cu care sunt descrise aci cele două
drumuri, precum şi aluziile prea îndepărtate, nu ne
îngăduie să stabilim un raport de împrumut direct
de la bocete la legendă. Ceva mai clar apare legătura

na

între episodu cu paharul morţii din legenda ■ lai
Avraam şi următorul bocet:

« Aseară o săptămînă,
Umbla moartea prin grădină
Cu-n pahar de vin în mină.
La (cutare) ea că-1 închină;
Iar (cutare), cînd a gustat,
Limba'n gură s'o legat.» 1

Despre acest pahar al morţii, tradiţiile culese
din popor ne povestesc: «Cînd se arată omului,
Moartea-1 pofteşte să bea dintr-un pahar, o băutură
amară, cum e focul. De gustă omul, zilele i s-au
sfîrşit. De nu gustă cu voie, îl face de nevoie să guste
din pahar. Atunci sufletul se deslipeşte de trup » 2 .
într-o povestire moldovenească, un boier, înviat
de Mîntuitorul, se roagă să fie lăsat a se odihni unde
se află, « pentru că tare se îngrozeşte că trebuie sa
mai bea odată paharul morţii ».

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti. Editate : 1. Versiunea prescurta-
tă, Hasdeu, Cuvente den bâîrîni, II, pp. 189 — 194, textul
românesc scris de popa Grigore din Măhaciu, cu o versiune
slavă bulgărească din sec, al XVI-lea în paralelă; 2. Versiunea
dezvoltată: Gaster în The Transactions of the Society of Bibli-
cal Archaeology, IX (1887), pp. 195 — 226. Textul românesc
este publicat (p. 200), cu traducerea engleză, după un ms.
din 1750, aflat în posesiunea sa, şi cu variante după alte două
ms.: unul din 1777 şi altul din 1818. Acest text a fost folosit
şi de Montague Rhodes James în ediţia sa critică, pentru
care vezi mai jos: texte greceşti.

Manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Române:

Versiunea dezvoltată {tip Gaster): nr. 2339 miscelaneu
in 4°. Vii aţa şi petrecerea părintelui nostru Avraam,
f. 1 — 10: «ispisah az ego (= am scris eu) Stan ipodidascălu

1 Şezătoarea, XXX, nr. 1, p. 18. Cf. şi Bobulescu, Biserica
ortodoxă rom., seria II, an. 40 (1922), p. 596; Şezătoarea,
XI, 120; ibid, anul XXX, voi. XVIII (1922), p. 55.

3 T. Pamfile, Mitologia, poporului român, I, Bucureşti,
1916, p. 348.

de la scoală domnească ot Sfîntul Gkeorghe, leat 1826 »
(f. 10 'si 19, redacţiunea completă). Nr. 2629, misce-
laneu, f.' 87 — 98: Pentru patriarhul Avraam (titlu adău-
gat de altă mînă). N-are indicaţie de localitate şi dată.
Ms cumpărat de Academie de la preotul Emilian Micu din
Kecsa (Banat), în 1903. Sec. XIX. Hîrtia are filigrama impri-
mată cu data: 1825. Nr. 3013, f. 190-199; Viiaţa dreptului
Avraam priimitorului de streini cit ani au fost viiaţa lui şi
cum i-au fost mutare lui din viiaţa acosta. Pe hîrtie, impri-
mată filigrama cu data 1824. Nr. 4278 ms- în 8° miscelaneu,
f 2 — 22 v. Traiul si vieaţa patriarhului Avraam. Pentru
nr. 44 din sec. XVIII, cf. I. Bianu, Catalogul manuscriptelor
rom., I, p. 105 (cu o ilustraţie). Versiune deosebită în ms.
nr. 2158, f. 15 v.— 17, sec. aî XVIIMea.

Texte şlavonesti: Sud-slave; Hasdeu, Cuvente den
bătrîni, II, pp. 189-194: ms. din secolul al XVI-lea,
găsit în Arhivele Statului, unde venise de la mănăstirea
Mihai-Vodă din Bucureşti; Jagic, Arkiv za povjestnicu jugo-
slavensku, Kniga IX, Zagreb, 1868, pp. 83-91: a) text sîr-
besc fragmentar din anul 1520; b) text croat in glagolitica
din anul 1468; ms. rus din sec. XIII-XIV, păstrat în Muzeul
Rumeantev din Moscova, pomenit de Pohvka in Archiv
fur slav.' Phil., XVIII (1896), pp. 118-125; Tihom-avov
în IlaMHmHUKu ompeneunou pyccKou mimepamypbi, 1, 79 — 90.
Toate acestea au fost studiate şi clasate de G. Pohvka
în Archiv fur slavische Philologie, XVIII (1896), pp. 118-
125. Alte texte: Milan Resetar, 36opnuKh sa Hcmopujy , jemfc
u KHbu-ytceenocm cpncKoz napoda. lipso odenbHbe Knbuza, XV,
Belgrad, 1926, p. 57 după ms. Kukuljevi6 din 1520 (acelaşi
publicat de Jagic) ; N. Nacev, C6opuuKh sa napoduu yMomeopeuuH
nayxa u KnuoKHuua, Sofia, voi. VIII, (1892), pp. 411-413,
text bulgăresc din sec. al XVI-lea, reprodus şi de B. Angnelov
şi M. Ghenov în Hcmopun na EbmapcKama JIumepamypaM,
pp 194 — 196; dr. Ivan Franko, Codex Apocryphus, IV,
Lvov, 1904, pp. 104—109. Pentru alte msse. semnalate in
diferite publicaţii, cf. A. I. Iaţimirski, Eu6Mozpa$uHecKtu
o63opi anoKpu$oe-b ea wotcuocAaenHCKOU u pyccKou nucbMeHHOCmu, 1,
Petrograd, 1921, pp. 95—99. Despre un text slav intr-un
sbornic din 1557 al mănăstirii Neamţului, cf. I. Bogdan,
Cronici inedite atingătoare de ist. rom., p. 88.

Texte greceşti: Biserica ortodoxă, XXIX (1905 — 6),
pp 76-82, dă în traducere, făcută de G. Erbiceanu, versiunea
unui text grecesc, scris pe la 1600, şi care text aparţinuse Iui
Porfirie, mitropolitul Niceei, preşedintele Sinodului din laşi
la 1642; Vassiliev, Anecdota graeco-byzantina, Moscova, 1893,
pp. 292 si 308. O bună ediţie critică a publicat: Montague
James Rhodes, The testament of Abraham, the GreeA text
now first edited with an introduction and notes. With an
Appendix contraining extracts from the Arabic version of the

115

8-3 :0

testamente of Abraham, Isaac and Iacob by Barnes (în Texts
an Studîes, contributions to biblical and patristic Literature
ed. by Robinson, voi. II, nr. 2), Cambridge, 1892. James
publică ambele versiuni: cea dezvoltată, după şase msse.
(trei din Paris, unul din Viena, unul Bodleian,' unul din
Ierusalim), dintre care cel mai vechi, din 1315, a fost luat
de bază; cea scurtă, după 3 msse. (două din Paris, unul din
Viena). Pe lîngă aceasta a mai utilizat parţial: o versiune
arabă, una etiopiana, una slavă şi versiunea românească
publicată de Gaster. Pentru un ms. din Muntele Athos cf.
Spyr. P. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on
Mount Athos, Cambridge, I, 1905, nr. 37. Pentru « Diea cea
neagră » în care e înmormîntat Avraam, cf . şi notiţa regreta-
tului V. Bogrea în Dacoromania, I, p. 459 (« Diea cea neagră »
e infernul, împărăţia lui Pluton) — Dis cf. divites insulae. . .
gr. Au<& (de la Zevs) în msse. apare însă şi Bria (din Spu?).

Studii: Hasdeu, Cuvente den bătrîni, II, pp. 181 — 188;
Gaster, Literatura populară română, pp. 311 — 317. The Tran-
sactions of the Society of Biblical Archaeology, IX (1887),
pp. 195—199. Pentru originalul slav al versiunii româneşti:
Veselovski, PasucHanin (VI), 1883, p. 18 şi urm. Pentru
clasarea materialului slav: G. Polivka, Archiv fiir slavische
Philologie, XVIII, (1896), pp. 118-125. Pentru locul versiu-
nii româneşti în familia textului Montague James Rhodes,
The Testament of Abraham (citat mai sus); B. Schiirer,
Theologische Literaturzeitung, 1893, pp. 279 — 281.

APOCALIPSUL LUI IOAN

Apocalipsele studiate mai sus au ca temă viaţa
sufletului după moarte şi descriu în culori bogate
suferinţele pe care le îndură cei ce au păcătuit în
viaţa pămîntească sau fericirea pe care o duc în rai
sufletele celor drepţi.

Apocalipsul apocrif al apostolului loan are o
temă deosebită, căci ne transportă spre vremurile
de agonie ale vieţii pămînteşti şi ne dezvăluie tainele
care acoperă sfîrşitul lumii şi judecata din urmă.

Circulaţia textului în literatura noastră veche a
fost bănuită de Hasdeu, în Cuvente den bătrîni,
II, pp. 445—447. în 1913, d-1 N. Drăganu a publi-
cat un fragment, aflat de d-sa în Codicele Marţian
şi copiat «cam între 1580 — 1643». Alte versiuni

116

complete se păstrează în Biblioteca Academiei Ro-
mâne (a se vedea mai jos bibliografia).

Apocalipsul începe prin a povesti cum, după
înălţarea Domnului la cer, sfîntul loan Bogoslovul
s-a urcat în muntele Tavorului, unde, văzînd stră-
lucind « slava Domnului » şi ne mai putînd privi
spre ea, a căzut cu faţa la pămînt. Ridicîndu-se
apoi, s-a urcat mai sus şi, înălţîndu-şi mîinile şi
privirile spre cer, s-a rugat Domnului să-1 învredni-
cească a auzi dreptăţile lui şi a-i destăinui cum va
fi « întru acea vreme, cînd va veni să judece viii şi
morţii şi cum va fi pămîntul şi soarele şi luna şi
stelele şi toată podoaba ». După ce se rugă trei zile
şi trei nopţi, fu răpit de un nor luminos, care 1-a
dus înaintea Domnului. Aci, apostolul aude glasul
ceresc grăindu-i: «Caută robul meu, Ioane, dreaptă
slugă, caută şi vezi şi înţelege ». Apostolul, privind
înaintea sa, văzu cerul deschis, din care venea o
mireazmă aromitoare şi văzu acolo o lumină mare,
mai puternică decît a soarelui.

De aci înainte urmează destăinuirile asupra celor
ce vor fi la sfîrşitul lumii. Apostolul, curios de a şti
cele viitoare, întrebă pe Mîntuitor. Mîntuitorul, în-
demnîndu-1 să privească lucrurile simbolice din
jurul său, îi lămureşte rostul lor şi îi dezvăluie tainele.

Apostolul vede mai întîi o carte mare — « cît
largul şi lungul ei nu poate a o socoate omul»; în
versiunea Marţian: «cît şapte munţi». Cartea era
pecetluită cu şapte peceţi, şi Mîntuitorul lămureşte
că în ea se găsesc scrise: «toate lucrurile omeneşti
şi toate judecăţile şi dreptăţile ». Apostolul, dorind
să afle ce va fi la vremea de apoi, Mîntuitorul îi
destăinuie că va fi belşug mult: «snopul va da o
măsură de grîu, iar viţa de vie da-va o sută de stru-
guri, iar strugurul da-va o măsură de vin ». Epoca
de belşug va fi urmată de o epocă de secetă, cînd
« nu se va afla o găleată de grîu, nice o cupă de vin
prespre toată lumia ». După aceste semne prevesti-
toare, se va ivi Antihrist, care, prin minuni, va căuta
să amăgească lumea. împărăţia lui va dura trei ani,

117

dar « trei ani vor fi cît o lună; iar trei luni voru ţinea
cît trei săptămîni; Iară trei săptămîni cîtu trei dzile;
iară trei dzile cîtu trei casure; trei casure cîtu trei
cîrte ». Domnul va încerca să smulgă omenirea din
mrejele lui Antihrist şi în acest scop va trimite pe
pămînt pe Ilie şi Enoh, dar solii săi vor fi junghiaţi
de către Antihrist pe altar — aceasta spre a se împlini
vechile profeţii .

După biruinţa lui Antihrist, îngerii vor ridica
de pe pămînt « sventele cărţi şi crucile şi toate vasele
beserecilor » şi le vor « înălţa în nour », în timp ce
toate duhurile rele de la Apus şi Răsărit vor ieşi din
<( bezna » spe a se alătura lui Antihrist. Dar această
Împărăţie a păcatului nu va dura mult, fiindcă
Domnul va trimete îngerii, carii vor aprinde pămîn-
tul din toate părţile, şi în uriaşul pîrjol se vor mistui
toate cele trecătoare.

Vînturile din cele patru părţi ale lumii, descuiate,
vor spulbera cenuşa de pe faţa pămîntului, încît
pămîntul va rămîne alb şi curat « ca o masă » şi
îmbălsămat de « o dulce mirodenie ». Arhanghelii
Mihail şi Gavril, trimeşi de Domnul, vor trîmbiţa
în bucine ferecate spre Apus şi Răsărit, şi atunci,
auzind glasul buciumului, vor învia morţii din mor-
minte. Ei vor fi «toţi într-un chip şi într-un stat,
ca la treizeci de ani », « întocmai cum sunt albinele,
de nu este una mai mare decît alta, sau una într-alt
chip ». Toate gîndurile omeneşti vor pieri şi nimeni
nu-şi va mai cunoaşte lucrurile care-i aparţinuse în
viaţa pămîntească.

Domnul va « destinde » apoi din cer, « împreună
cu sfînta cruce », cu arhanghelii, cu heruvimii şi
cu îngerii, şi înaintea scaunului de judecată vor
veni atunci Antihrist, cu cetele lui blestemate şi
cu toţi cei păcătoşi, carii vor fi trimeşi în muncile
iadului, în timp ce toţi cei drepţi, cari au urmat pe
pămînt cuvîntul Domnului, vor fi trimişi în rai.

D-l Drăganu, publicînd fragmentul din Pseudo-
apocalipsul lui loan, încheie studiul introductiv cu
următoarele cuvinte ale lui Hasdeu :

118

«La bogomili acest apocrif era atît de poporan, încît
anume din Bulgaria, nu de aiuri, l-au căpătat albigensn din
Occident. Redacţiunea latină manuscrisă din armvul închi-
ziţiunii de la Carcassone poartă notiţa: „Hoc est secretum
haereticorum de Concorezio, portatum de Bulgaria Nazarw suo
Episcopo, plenum erroribus" . »

Concoreggio a fost într-adevăr, după cum se
ştie, un însemnat centru al ereziei, în forma ei apu-
sană, iar despre Nazarius, care ar fi adus cartea din
Bulgaria, găsim menţiune la un scriitor din secolul
al XHI-lea: Rainerus Sacchoni din Piacenza.
Rainerus, după ce făcuse parte 17 ani din secta ere-
ticilor, s-a întors la catolicism, a îmbrăcat rasa de
călugăr dominican şi a intrat în serviciul inchiziţiunii
din Lombardia.

Pe la 1250, a publicat o carte împotriva eretici-
lor, în care dezvăluie rătăcirile sectei, şi aci vorbeşte,
în cap. VI, şi despre Nazarius: « Quidam vero episco-
pus eorum' et antiquissimus Nazarius coram me
Rainhero, et multis aliis dixit pluries, quod Beata
Virgo fuerit angelus et quod Christus non assumsit
humanam naturam sed angelicam sive corpus coeles-
teţ et dixit quod habuerit hanc errorem ab episcopo
et filio majore ecclesiae Bulgariae, jam fere elapsis
annis LX. » *

După cele mai sus expuse, s-ar părea că origi-
nea sau cel puţin caracterul bogomilic al acestui
apocalips este în afară de orice îndoială. Punctul
de plecare este însă greşit; textul descoperit în ana-
lele inchiziţiei din Carcassone cu notiţa « Hoc est
secretum hereticorum. . . », nu este Pseudo- apocalip-
sul lui Ioan, ci o legendă cu totul deosebită, care,
după cum am arătat mai sus, nu s-a descoperit

* <Nazarius, un episcop foarte vechi al lor, a spus în
prezenţa mea, Rainerus, şi a multor altora, de mai multe
ori, că Preafericita Fecioară ar fi fost înger şi ca Hristos nu
a avut un trup uman ci corp îngeresc sau ceresc; şi a mai
spus că ar deţine această credinţă deşartă de la episcopul şi
fiul mai mare al bisericii Bulgariei, cu aproximativ 60 de
ani înainte. >

119

pîna acum în limba slavă. Acest text, care în ver-
siunea vieneză, publicată de Dollinger \ poartă
titlul: Joannis et Apostoli et Evanghelistae Interro-
gatio in coena sanda regni coelorum de ordinatione
mundi, et de Principe et de Adam, este alcătuit din
două părţi: întîia, în care se povesteşte răzvrătirea
Satanei; a doua, în care se descrie sfîrşitul lumii.
Numai a doua parte înfăţişează asemănări cu Psendo-
apocalipsul lui Ioan, de care, prin unele amănunte,
nu pare a fi străină; dar această parte este în textul
latinesc expusă cu totul sumar: este lipsită de toate
amănuntele, pline de coloare, ale apocalipsului, şi
nu cuprinde nici o idee cu caracter dualist. Dimpo-
trivă, partea cea mai importantă şi cea mai dezvol-
tată în textul latinesc este întîia. Ea ne dă o întreagă
cosmogonie, cu totul deosebită de cea biblică.

La început, povesteşte legenda latinească, lumea
era alcătuită din următoarele elemente suprapuse:
deasupra, cele şapte ceruri, peste care stătea Dum-
nezeu; sub ceruri, văzduhul; sub văzduh, pămîntul,
plutind peste ape şi susţinut de doi peşti uriaşi;
dedesubtul pămîntului, se întindeau apele; iar sub
ape, o genune de foc. Fiecare din aceste stihii ale
lumii primitive erau conduse de către un înger.
Satan, ca ziditor al lui Dumnezeu, scoborîndu-se
din slava cerului pînă în infernul focului, cuprins de
invidie, a dorit să-şi înalţe scaunul deasupra nori-
lor şi să fie asemenea cu Domnul. In această năzuinţă
s-a înţeles cu îngerii cari străjuiau apele şi văzduhul,
ca să treacă de partea lui, să creeze universul şi să
domnească împreună. în această conspiraţie atră-
sese şi pe îngerii celor cinci ceruri, cînd deodată
se auzi glasul Domnului tunînd din înălţime: «Ce
faci tăgăduitorul Tatălui, amăgind îngerii ? . . . » Şi
îndată Satana a fost prăbuşit în abis, împreună cu
ceata de îngeri răzvrătiţi. Rugîndu-se Tatălui, Satana
a izbutit să obţie îngăduinţa de a crea lumea. Ajutat
de îngerul văzduhului şi de cel al apelor, a înălţat

1 Sektengeschichte, II, pp. 85—92.
120

pămîntul deasupra apei şi a creat uscatul, a prefă-
cut o parte din ape în nori; restul a strîns-o în mări
şi oceane. Apoi, din coroana de pietre nestemate
â îngerului care străjuise apele, a creat soarele, luna
şi stelele, a poruncit pămîntului să producă vieţui-
toarele, arborii şi plantele, iar mărilor să zămislească
peştii si păsările cerului. In cele din urmă a creat
pe'om'din lut, după chipul lui, şi a poruncit înge-
rului din cerul al treilea să intre în trupul de lut;
apoi a creat trupul Evei, pe care a însufleţit-o cu
sufletul îngerului din cerul al doilea. Cînd opera
creatiunii a fost încheiată, a introdus pe prunii
oameni, cari nu cunoşteau păcatul, în grădina raiu-
lui, făcută într-adins pentru ei; a sedus apoi pe Eva
(după textul din Carcassone: în chipul unui tînăr
frumos; după textul vienez: în chipul şarpelui) şi a
amăgit şi pe Adam spre păcat. După ce a populat
lumea creată, Satana s-a gîndit s-o cîrmuiască, şi
în acest scop a ridicat pe Enoh în ceruri; i-a dat
67 de cărţi să le aducă pe pămînt, prin care a învăţat
pe oameni să-i aducă sacrificii în temple. Apoi a
trimes pe Moise, care a condus pe evrei, prin Marea
Roşie, în Ţara Făgăduinţii şi care le-a dat legile,
inspirate de Satana. Cînd Dumnezeu s-a hotărît
să mîntuiască lumea de la pieire, a trimis mai întîi
pe pămînt, pe îngerul său, Măria, ca să primească
pe fiul său. Isus, coborîndu-se din cer, a intrat printr-o
ureche a Măriei şi a ieşit prin cealaltă, în formă de
om. Satana, văzînd că începe să se clatine domnia lui
pe pămînt, a trimis în lume pe proorocul său, Ilie,
care s-a numit Ioan Botezătorul şi care a început
să boteze poporul cu apă.

Această dualistă cosmogonie conţine, după cum
se vede, toate elementele doctrinei bogomilice:
lumea actuală este creaţiunea lui Satanail; Vechiul
Testament este opera lui; serviciul divin şi biserica la
fel; Isus a avut numai natură divină; botezul cu apă
este opera Satanei (conf. mai sus, cap. IV, pp. 26—27).

Nimic din toate aceste idei nu se găseşte însă în
Pseudo-apocalipsul lui Ioan. Din contra, în acesta

131

se găsesc idei care lipsesc din textul latinesc şi care
vin în contradicţie cu doctrina bogomilică. Astfel,
în chiar textul publicat de d-1 Drăganu, se afla un
pasaj din care reiese destul de clar venerarea biseri-
cilor şi a crucii: la venirea lui Antihrist pe pămînt,
Domnul va ridica « toate vasele bisereciloru şi înălţa-
le-voru în nouru şi după acîa înalţa-voîu svânta
cruci, cîaia ce pre ia mi-au tinsu mănule mele şi
toate datele îngereşti închinase- vom ei ». După ce
domnia lui Antihrist va pieri, şi cînd Mîntuitorul
se va pogorî pe pămînt, la judecata din urmă, atunci
« deştinge-va din ceriu curata cruce şi voru deştinge
după ea îngerii ». Bogomilii, după cum s-a văzut în
paginile precedente \ şi împreună cu ei şi confraţii
lor albigensi, detestau crucea.

într-un alt pasaj se spune că la judecata din
urmă oamenii vor învia cu trupurile lor: «vor fi ca
de 30 de ani », « şi vor fi toţi într-un chipu şi întru
obrazu vor învia; acolo nu e plăvoşi, nice mai negri
nice mai văroşi... », pe cînd bogomilii, după cum
s-a arătat mai sus, la capitolul II, credeau, dimpo-
trivă, că trupul, opera Satanei, după moarte se
preface în pulbere şi cenuşe şi nu va mai învia
niciodată.

Albigensii considerau pe profeţi ca pe trimişii
Satanei. în Pseudo- apocalipsul lui loan, Mîntuitorul
se referă adesea la spusele profeţilor: «... precum au
zis proorocul David: drepţii vor moşteni pămîn-
tul. . . precum zice proorocul David: întoarcă-să
păcătoşii la iad ... ». în textul latinesc secret al
dualiştilor occidentali, Enoh şi Ilie sunt, după cum
s-a văzut din rezumatul dat mai sus, trimişii Satanei,
cari au amăgit omenirea. In Apocalipsul apocrif al
sfîntului Ioan, sunt, dimpotrivă, trimişii Domnului.
Ei, la sfîrşitul lumii, se vor strădui să scape ome-
nirea din mrejele Satanei, pentru care pricină vor
fi junghiaţi de Duhul cel Rău pe altar.

1 Cf. mai sus pag. 44.

122

Textul din Codicele Marţian este incomplet şi
defectuos: lipseşte începutul şi sfîrşitul, foile sunt
deplasate (foaia' 148 r. şi v. trebuieşte aşezată după
foaia 142 v.), iar unele pasagii omise — dacă nu
cumva s-au pierdut cîteva f oi — între altele: episoa-
dele luptei lui Ilie şi Enoh cu Antihrist şi al buciumă-
rii arhanghelului Mihail în ziua judecăţii din urmă.

Manuscriptele păstrate în Biblioteca Academiei
Române înfăţişează un text mai complet şi mai
apropiat de originalul grecesc publicat de Tischen-
dorf : episoadele omise din textul Marţian se regăsesc
în manuscriptele Academiei ca şi în redacţmnea gre-
cească 1 . în unele manuscripte ale Academiei, tex-
tul poartă titlul: Pentru sfîrşitul lumii şi pentru a
doua venire a Domnului nostru îs. Hs.; în altele:
Vedeniîa care o au vâzutu sf < î> ntul loan Bogosloml
î#, muntele Tavorului, pentru sfîrşitul veacului şi
pentru Antihrist. între ambele grupe sunt oarecan
divergenţe. .

în fondul de tradiţii şi credinţe ale poporului
nostru privitoare la vremea de apoi, găsim o sume-
denie de elemente comune cu Apocalipsul sfîntului
loan Bogoslovul. Astfel sunt: credinţa că vremea
din urmă va fi prevestită printr-o secetă straşnică;
că atunci se va ivi Antihrist, care va amăgi lumea
de partea lui, că domnia lui va dura trei am 2 , că
atunci :

« O f i anul ca luna

luna ,. v

ca săptămîna

săptămîna

ca ziua

şi ziua ca ceasul scurt

iar ceasul ca un minut 3 »

1 Tischendorf, Apocalypses apocryphae, Lipsiae, 1866,

pp. 73, 76. , 7 . .

s Tudor Pamfile, Sfîrşitul lumii după credinţele poporu-
lui român. Biblioteca revistei Ion Creangă, nr. 1.

3 G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, Bucureşti,
1885, p. 422.

123

episodul — pătruns şi în Alexandrie — al luptei lui
Enoh şi sf. Ilie cu Antihrist 1 ; credinţa că după
aceasta focul va mistui pămîntul pînă la o adîncime
de şapte coţi, ca după aceasta Dumnezeu va trimite
un vînt groaznic, care va spulbera cenuşa pămîntuluî
şi o va duce în fundul mărilor, astfel încît faţa
pamîntului va ramîne netedă ca masa şi curată ca
« o franzolă » 2 .

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti publicate. N. Drăganu, Două
manuscripte vechi, Codicele Todorescu şi Codicele Marţian.
Ed. Acad. Rom., pp. 229 — 231: fragment din Pseudo-apoca-
lipsul lui Ioan, Codicele Marţian.

Versiuni inedite în Biblioteca Academiei: Ms. nr. 2629,
sec. XVIII, f. 79—84. Vedeniia care o au văzut sfintul Ioan
Bogoslovul In muntele Tavorului pentru sfîrşitul veacului şi
pentru Antihrist ; nr. 3013, sec. XVIII, f. 161v. — 165 v'.,
Videnie sfintului Ioan Bogoslov, care au văzut in Muntele
Thavorului; ms. nr. 473, sec. XVIII, descris de I. Bianu
şi R. Caracas în Catalogul manuscriptelor româneşti (Acad.
Rom.), II, p. 206, nr. 2. Pentru sfîrşitul lumii şl pentru a
doua venire a Domnului îs. Hs. (f. 9 — 28), copiat de Stoian
de ta Antim, este tot o versiune din Pseudo-apocalipsul lui
Ioan. Un ms. din sec. XVIII semnalat în Dacoromania, III,
p. 245, nr. 9.

Versiuni slave. Sud-slave: Jagic în Starine, V, pp;
74—79 după un ms. medio-bulgar din Berlin; I. Sreznjevski,
JJpeeme cnaamiCKie na/nam. wcoeazo nucbMa, S. Petersburg, pp.
406—416, după un ms. medio-bulgar, sec. al XlV-lea;
A. Popov, Onucanue pyKOnuceu 6u6AUomeKU A.M. Xjtydoea,
Moscova, 1872, pp. 339—344, după un ms. sîrbesc, sec. al
XlV-lea ; St. Novakovic, npHMepu xubotceenocmu u jesttKa
anapoza u cpncKO-c/ioeeHCKoza, Belgrad, (ed. IlI-a 1901),
pp. 505 — 509. B. Anghelov şi M. Ghenov, Mcmopun na Ehmap-
CKama JIumepamypa, II, pp. 239 — 249.'

Ruseşti: N. Tihonravov, naMHmnuKU pycctcou ompeneunou
Aumepamypu, II, pp. 174 — 181 şi 182 — 192.

1 Tudor Pamfile, op. cit., pp. 58—59.

2 Ibidem, p. 53.

124

Texte greceşti: C. Tischendorf, Apocalypses apo-
cryphae, Lipsiae, 1*866, pp. 70—94, după 5 codice (3 din Vene-
ţia-Marciana, 2 din Paris) din sec. XV— XVI.

Textul: Joannis et Apostoli et Evanghelistae Interroga-
tio in coena sancta regni eoelorum de ordinatione mundi, et
de Principe et de Adam a fost publicat de Benoist, Histoire
des Albigeois et de Vaudois ou Barbets, Paris 1691, I, pp.
283—296, după un text din arhivele inchiziţiei din Carcassone,
şi de Ign. v. Dollinger, Beitrăge zur Sektengeschichte des Mit-
îelalters, Munchen, II, 1890, pp. 85 — 92. Ambele texte au fost
reproduse în paralelă şi studiate de Prof. I. Ivanov, Eoeo-
mumku khuzu h ziezeudu, Sofia, 1925, pp. 73—87. Cf. şi
Montague Rhodes James, The Apocryphal New Testament,
Oxford, 1926, pp. 187 — 193.

EPISTOLE APOCRIFE. LEGENDA DUMINICEI

(EPISTOLA DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS)

In timpurile de formaţie ale creştinismului, apo-
stolii, carii colindau mările şi ţările pentru a împrăş-
tia sămînţa Evangheliei, au simţit nevoia de a se
pune în legătură cu comunităţile formate de ei
prin scrisori, fie pentru a lămuri o chestiune de dogmă,
fie pentru a întări şi susţine zelul neofiţilor. îndeosebi,
apostolul Pavel, care era un om foarte cult pentru
vremea lui, ne-a lăsat cele mai numeroase scrisori,
în care poezia mistică a creştinismului se îmbină cu
fineţea dialecticei.

Alături însă de aceste scrisori ale apostolilor,
încep să se pună în circulaţie în centrele creştine,
poate fără intenţii răutăcioase, scrisori privitoare la
diferite probleme care frămîntau creştinătatea şi
pe care plăsmuitorii lor, pentru a le da mai multă
autoritate, le treceau pe numele apostolilor, mai
ales pe seama apostolului Paul, ca de ex. corespon-
denţa lui cu Seneca.

Din ciclul acestui gen de corespondenţă apocrifă
face parte şi Epistola Domnului nostru Isus Hristos,
care apare în literatura noastră încă din secolul al
XVI-lea.

Ea pare să fi luat naştere din preocupările creşti-
nilor din primele veacuri de a institui duminica ca
zi de sărbătoare, în locul sîmbetei, statornicită în
vechea lege mozaică. Se ştie că încă din epoca apos-
tolilor, duminica — Dies Domini — ziua în care
înviase Mîntuitorul, căpătase în viaţa comunităţilor
creştine o importanţă deosebită, fiindcă în această
zi creştinii se adunau laolaltă, înainte de a se face
ziuă, pentru a cînta imnuri de slavă lui Hristos,
pentru a se lega prin taina euharistiei de a nu face rău
şi pentru a încheia această frăţească reuniune printr-o

129

agapă comună. Cum însă, în primele veacuri, creş-
tinii erau în minoritate faţă de pagini şi cum ei
erau in genere oameni umili şi săraci, sărbătorirea
duminicei nu putea fi însoţită şi de suspendarea
lucrului. Abia sub Constantin cel Mare, cînd creşti-
nismul a fost recunoscut ca religie de stat, s-a de-
cretat oficial ziua duminicii ca zi de sărbătoare, dar
şi după această epocă erau încă mulţi creştini cari
nu ţineau duminica. Un sinod din anul 585 menţio-
nează că: «sunt creştini cari consideră duminica ca
şi sîmbăta şi lunea; că n-o cinstesc şi că lucrează
duminica, din dragostea pentru arginţi, săvîrşind
astfel un păcat ». Pentru a face pe creştini să cin-
stească, după cuviinţă, ziua Domnului, un cleric
fanatic a plăsmuit această ciudată epistolă, pe care
a atribuit-o, pentru a-i da autoritatea necesară,
Mîntuitorului. Epistola apare, într-adevăr, pentru
întîiaş dată, pe la sfîrşitul sec. al Vl-lea. La anul
584, episcopul Cartaginei, Licinianus, dojeneşte pe
colegul său Vincentius, episcopul insulei Ebositana,
că a putut crede că « acum ni se pot trimite nouă
scrisori de către Crist ». Identitatea scrisorii ne este
nrecis stabilită, în următorul pasaj :

<i In principio ipsius epistolae legimus, ut dies Dominicus
colatur... Et si forte ipsum nomen novum te delectavit
quia ipsa epistola, sicut simulator scripsit, de coelo discendit
super altare Christi, in memoria S. Petri Apostoli, scito dia-
boli esse figmentum. » *

Două veacuri şi jumătate mai tîrziu, scrisoarea
reapare la consiliul bisericii latine, întrunit la Latran,
de Papa Zaharia, în 745. înaintea acestui consiliu
este învinovăţit de erezie preotul Adalbert, care răs-
pîndea o scrisoare a Domnului nostru Isus Hristos,
căzută din cer la Ierusalim. Această scrisoare, trans-

* <La începutul scrisorii citim că ziua de duminică să se
sărbătorească. . . Şi dacă cumva numele nou însuşi te-a des-
fătat, fiindcă scrisoarea, aşa cum a scris acel impostor, s-a
pogorît din cer deasupra altarului lui Hristos, la mormîntul
sfîntului apostol Petru, să ştii că este o plăsmuire a diavolu-
lui. >

130

misă din localitate în localitate şi de la preot la
preot, ar fi fost adusa de arhanghelul Mihail, la
Roma, pe mormîntul sf. apostol Petru, « ubi claves
regni coelorum constitutae sunt. Et 12 papati qui sunt
in Romana civitate, triduans fecerunt vigilias in
ieiuniis, in orationibus, per diebus et noctibus » *.
Cînd scrisoarea preotului a fost cetită în consiliu,
papa, surprins de atîta naivitate, se adresează epis-
copilor cu aceste cuvinte : « Fraţilor, Adalbert ăsta
e un nebun ».

Cu toată condamnarea consiliului din Latran,
epistola şi-a continuat însă drumul şi, deşi i se pierde
urma, totuşi la diferite răspîntii ale istoriei ea apare
din nou la lumină.

Hyppolyte Delehaye presupune, cu dreptate, că
în epoca cruciadelor, scrisoarea, pe care o colporta
Paul Eremitul ca fiind căzută din cer şi care se
încheia cu un îndemn la cruciadă, era o adaptare a
Epistolei Domnului privitoare la duminică.

în secolul al XlII-lea, un abate din Normandia
o cetia în Anglia, la predicele sale, iar în veacul
următor îi dau o circulaţie mai întinsă flagelanţii —
o sectă de călugări fanatici, cari, pentru expierea
păcatelor, se biciuiau în public pînă la sînge. Un
cronicar german, Albert Argentinensis, povestind
sosirea flagelanţilor în Bavaria, în anul 1349, men-
ţionează că ei cetiau poporului o scrisoare care ar
fi căzut din cer pe altarul sf. Petru şi în care Mîn-
tuitorul, dojenind omenirea pentru răutăţile ei,
recomanda sărbătorirea duminicii, sub ameninţarea
unor straşnice pedepse.

în ce priveşte localitatea de unde a fost pus în
circulaţie apocriful, părerile sunt împărţite: Delehaye,
întemeindu-se pe faptul că cele mai vechi versiuni
sunt latine, crede că legenda a fost plăsmuită în
Africa latină a primelor veacuri. Bittner, înteme-

* <Unde au fost puse cheile împărăţiei cerurilor. Şi 12
părinţi care se află în cetatea Romei au făcut veghe de cîte
trei zile în post şi rugăciuni, ziua şi noaptea. >

131

319

indu-se pe critica internă a textelor, crede că proto-
tipul a fost scris în limba greacă 1 .

Scrisoarea a fost de altfel foarte răspîndită în
Germania, — o versiune a fost inserată în cronica
oraşului Strasburg, scrisă de Fritsche Closener; o
alta a fost imprimată în Colonia, la 1604.

Povestea duminicii, în redacţunea copiată de
popa Grigorie, ca şi în alte redacţiuni posterioare»
are cam următorul cuprins:

La cetatea Ierusalimului, în scaunul cel sfînt, a
căzut o piatră din cer, mică la vedere, dar aşa de
grea, încît nimeni n-o putea ridica. S-au adunat
atunci în jurul ei patriarhii, călugării şi preoţii şi,
după ce petrecură în veghe şi rugăciune, trei zile
şi trei nopţi, se auzi glas din cer grăind : « luaţi
piatra ». Şi luînd patriarhul piatra, a desfăcut-o şi
a aflat într-însa cartea Mîntuitorului. In această
carte Domnul aminteşte că de trei ori pînă acum a
sfătuit omenirea să se întoarcă pe calea cea bună T
dar totul a fost zadarnic. Acum, pentru cea din
urmă dată, îi prevesteşte să păzească sfînta duminică,.
fiindcă în această zi Dumnezeu a creat pe Adam,.
în această zi îngerul Gavril a prevestit pe Preacurata
Fecioară de naşterea Mîntuitorului, şi în această
zi Dumnezeu va judeca viii şi morţii. Cine nu va lăsa
lucrul său sîmbăta, dintr-al noulea ceas, pînă luni,
la răsăritul soarelui, şi nu va merge cu « toată fomeia
(familia) sa » la biserică şi la liturghie să se roage cu
frică, va fi blestemat. Şi urmează apoi înşirarea
celor mai straşnice pedepse ce vor fi trimise asupra
omenirii neascultătoare: «fieri iuţi» şi «şerpi cu
două capete şi cu gurile de foc, de vor suge trupurile*
oamenilor »; deschiderea cerului, care va lăsa să
cadă pre pămînt o ploaie de foc în «luna lui Priere »
(aprilie), de va arde tot rodul pămîntului; ridicarea

1 Delehaye în Academie royale de Belgique. Bulletins
de la classe des lettres, 1899, pp. 211 şi urm.; Bittner, Denk-
schriften der kais. Akad. d. Wissensch. in Wien> Philos.-hist.
Klasse, 51 (1906).

luminii soarelui; secarea rîurilor şi mărilor cu toate
apele, « de se vor întoarce către cer »; trimiterea pe
pămînt a unor păsări cu capetele ca de bou, care
vor suge sîngele din trupul celor păcătoşi.

în toate versiunile, legenda, după ce ameninţă
cu blestemul pe cei ce vor zice că epistolia nu este de
Dumnezeu « faptă », ci de mină de om, se încheie cu
o exortaţie, care, în Codicele Sturdzan, are următoarea
formă :

« Şi acastă carte să o cetească, săva preutu, săva diacii,
între oameînri, şi să înveţe şi să o tremeaţă de la uînrii al-
alţi şi pre la cetăţi şi pre la domni, fără frică şi fără grije; şi
să o tremeaţă în toată lumia. Rutesu vo aceia ce voru asculta
şi voru priimi cîasta carte de o voru învăţa, eu le voiu da dul-
ceaţa raiului în vecie de veacu . . . Oare cărtolarlu va fi,
oare va fi vlădică, oare va fi preutu, oare diacu, cela ce nu
va povesti şi nu va spoînre tutindire, acela să fie blestemat
de Domnul nostru diîn ceriu şi de 318 de oţii (părinţi) de întru
Necheiu; iară cela ce va spîînre şi cela ce va crede de va
priimi la siînre, buînrătate va fi de la tatălii şi de la fiîulu
îs. Hs. întru vecie de veacii cu dedevăru. »

Deşi textul, în forma în care a pătruns în litera-
tura noastră, este lipsit de compoziţie (repetiţii,
lipsă de tranziţie) totuşi, din cauza blestemului şi
a exortaţiei finale, a fost, în lumea naivă a clerului
şi poporului nostru, apocriful cel mai răspîndit. în
Biblioteca Academiei Române se păstrează o sume-
denie de manuscrise din diferite vremuri şi ţinuturi,
încă din secolul al XVI-lea mai circula o versiune
slavo-română, care a fost descoperită în anii trecuţi,
cu prilejul unei expoziţii de la Ieud, în Maramureş.
O altă versiune, în care se spune că piatra ar fi căzut
în ţara Bethaniei, în Munţii Măslinilor, de unde,
prin eroare de transmisiune şi copiere, s-a ajuns la
Ţara Bătrînilor, se păstrează în manuscrise din seco-
lul al XVIII-lea. Alte versiuni, în sfîrşit, au un adaos
ca din partea lui Ioanichie, patriarhul Ierusalimului,
prin care se recomandă cumpărarea şi cetirea tex-
tului. Ea circulă şi azi în masele populare, unde este
cetită cu sete şi căutată — de cele mai multe ori
purtată chiar de cei ce nu ştiu carte — ca un talis-

133

9*— 319

man; şi, în diferite centre ale ţării, unele case edi-
toare şi-au creat o sursă frumoasă de venit din tipă-
rirea cărţuliei.

Această lungă vitalitate şi întinsă circulaţie nu
putea să nu rămîie fără urme în sufletul popular.
Documente folclorice, culese din toate colţurile pă-
mîntului românesc, vădesc, generalizată pretutin-
deni, interdicţia de a munci duminica.

Iată cîteva exemple:

« înspre duminică nu e bine să faci scălduşcă sau cume-
trie.

Dacă te lai duminica, faci mătreaţă şi pecingine.

Să nu munceşti duminica, fiindcă ia foc; dacă înjugi boii,
faci a lup.

Dacă ciopleşti duminica, pe lumea cealaltă îţi arde aşchi-
ile pe piept.

Nu e bine să împleteşti duminica, fiindcă te tai cu ce
lucrezi. »

(Revista Ion Creangă, anul III (1910), p. 338; A. Gorovei,
Credinţe şi superstiţii, p. 109.)

Pe-alocurea imaginaţia populară, îngrijorată de
aceste interdicţii şi ameninţări, a personificat dumi-
nica într-o sfîntă care cutreieră lumea, pedepsind pe
cei ce nu-i cinstesc ziua. Astfel, într-o legendă din
Dorohoi, culeasă de părintele D. Furtună \ se poves-
teşte că o femeie aprinsese cuptorul, într-o duminică
dis-de-dimineaţă, ca să facă pîine, însă nu avea spor
de loc, fiindcă aluatul rămînea tot moale. Deodată
vede « venind dispre Prut trei femei cu cîte o făclie
aprinsă în mînă. Erau cele trei sfinte zile: sf. Dumi-
nică, sf. Miercuri şi sf. Vineri. » Sfintele ajutară
femeii să frămînte, să facă şi să aşeze pîinea în cup-
tor. Pe cînd pîinea creştea în cuptor, sfintele puse
pe femeie să se laie; apoi o gătiră frumos; o întin-
seră pe laiţă — « şi ea a adormit de veci, moartă
ca toţi morţii ». Abia după un an putură megieşii
s-o urnească de pe laiţă, ca s-o ducă la groapă, dar şi
atunci trebuiră să taie stîlpii de la laiţă. Pe cînd tăiau

1 Dumitru Furtună, Vremuri înţelepte, Academia Română.
Din viaţa poporului român. Culegeri şi studii, p. 86 — 87.

134

cu ferestrăul, ţîşnea sînge din stîlpi, căci « aşa arăta
Dumnezeu semne înainte vreme ».

Ideea cinstirii duminicii, sub ameninţarea celor
mai groaznice pedepse — idee răspîndită prin acest
apocrif — a preocupat aşa de mult sufletul popular,
încît s-a resfrînt pînă şi în colinde. într-un colind
din Ardeal, după un prolog în care se povesteşte
că la poarta raiului e sobor mare « de săteni, de
poporeni şi de negri călugăraşi », cari se întreabă
în ce margini de pămînt este Domnul sfînt « de
judecă sufletele, cele bune, cele rele », urmează mai
departe :

«Vai de ei, de nepostelnici, Ferice de cei postelnici,

Care nu-şi postesc posturile, Care-mi postesc posturile,

Nu-şi ajuna ajunurile, Şi-mi d'ajună ajunurile

Nu mi-şi ţin duminecile. Şi mi-şi ţin duminecilel

Ei mîhniţi' că vor merge Ei voioşi că mi s'or duce

Dinainte Sfîntului, înaintea Sfîntului,

Ca pleava păringului, Ca grăunţul griului. » 1
înaintea vîntului!

Duminica apare, precum a arătat şi Gaster, de
asemeni în basme, ca o protectoare a eroului Făt-
Frumos, precum şi în descîntece, alături de Maica
Precista, dar este greu de dovedit în aceste cazuri
legătura cu epistola apocrifă.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti editate: Hasdeu, Cuvente den bă-
trîni, II, pp. 43 — 55, versiunea din Codex Sturdzanus în
chirilică şi transcriere latină, cu versiunea modernă ti-
părită în josul paginei. Un fragment din aceeaşi versiune
publicat de M. Gaster în Chrestomatie română, I, pp. 8 — 9.
Altă versiune din secolul al XVI-lea în I. Bianu, Texte de
limbă din secolul al XVI-lea reproduse în facsimile, III,
Manuscript de la leud. . . Academia Română, secţ. lit.,

1 Alexiu Viciu, Colinde din Ardeal, Academia Română.
Din viaţa poporului român. Culegeri şi studii, XX, 1914, p.
107, colind CLII: Mare-i vorbă şi adunare, din Agrişteu, v.
13 — 26 cf. şi nr. 3, p. 107.

135

Bucureşti, 1925, pp. 1 — 28; Ion Creangă, IV, pp. 309 — 310,
după un ms. copiat în 1848 de Neculai Borcilă la mănăstirea
Secul (tipul Ţara Bethaniei) ; Ion Creangă, IV, p. 226, după
un ms. din 1838, copiat în Moldova (tipul Ţara Bătrînilor).

Menţionate: N. Drăganu, Dacoromania, IV (1926),
p. 1097, «o variantă scurta într-un manuscris al liceului
,,Gh. Coşbuc" din Năsăud, cu o notă slavonă la sfîrşit, scrisă
de popa Simion din satul Selcea, nu departe de Cluj, în
anul 1715,4 maiu»; dr. Iacob Radu, Manuscriptele bibliotecii
episcopiei greco-catolice din Oradea-Mare (Acad. Rom., raem.
secţ. ist., seria III, tom. I, mem. 6), p. 27, nr. 147: Epistolie
de îuvăţătură ce au trimes Domnul Dumnezeu din ceriu şi
au căzut pre pâmint în cetatea Ierusalimului , in 8° de 32
foi, scrisă de « diacul din varmeghea Grasnii, locuitorîu în
Pecei», Ia 1733.

Tipărituri moderne: Epistoliile Domnului privitoare
la duminică se publică pentru popor şi azi în broşurele
mici în 16° sau în 8°: a Epistolie a Domnului nostru Isus
Christos ce a trimis-o Dumnezeu din cer. Broşurile cuprind
ambele scrisori: 1. tip Ierusalim, cu titlul de mai sus (al
copertei); 2. tip Ţara Bătrînilor, cu titlul Epistolia Maicii
Domnului. După aceasta ultimă scrisoare urmează, fără
titlu şi fără nimic despărţitor, Visul Maicii Domnului şi
Călătoria la iad. în Biblioteca Academiei Române se găsesc
multe asemenea broşurele, dintre care cea mai veche a fost
tipărită la Bucureşti, în 1863, în tipografia Rassidescu. Cele
mai multe sunt publicate în Bucureşti; cîteva la Graiova,
Slatina— unele chiar la sat: Muşeteşti, Argeş, 1902. Cîteva
din ele n-au indicaţie de dată şi localitate. O ediţie tipărită
în Bucureşti, tîrziu, în 1887 (Tipografia Laboratorilor români),
este încă cu litere chirilice.

Inedite în biblioteca Academiei Române: a) Tipul
Ierusalim: Ms. nr. 4182 f. 526 v. — 530 din a doua ju-
mătate a sec. al XVII-lea, fără dată şi nume de copist,
dar scris de acelaşi popa Ursu din Cotigleatiu, care a mai
copiat mss. 4151 şi 4641, pe la 1676 (cf. facsimil în I. Bianu
şi N. Cartojan, Album de Paleografie românească, Bucureşti,
1926, pi. V.); ms. 701, copiat de Ioan, lăcuitorîu în Gefa
Muncacianul, la 1732, sept. 23 (descris în I. Bianu, Bibi.
Acad. Române, Catalogul manscriptelor româneşti, II, p. 451);
ms. 3806 în 8 ° (f. 88 v. — 103), copiat de « Petru Şinde, nemiş
în Varmegila Hinedorii si diîac lăcuitorîu în Roscani » (f.
18 v.), la anul 1748 (f. 87v.') ; ms. 3561 f . 1 — 16 copiat de « Marco
Romanesculu, dascălul din Breb (Gorjul de Sus), pentru
părintele Mihaiu din Călinic, 1773 iulie 10»; ms. 2897, f.
56—63 (lipseşte începutul, copiat de Iftimiî sin Gheorghiî
Şfedul căpitan, în anul 1803); ms. nr. 709, Tremeaterta
Domnului, începutul sec. al XVIII-lea (descris în I. Bianu,

Catalogul manuscriptelor româneşti, II, p. 461); ms. 476, sec.
al XVIII-lea (descris în I. Bianu, Catalogul manuscriptelor
româneşti, I, p. 209); ms. nr. 2351, conţine ambele tipuri:
Ierusalimul, f. 17-32; Ţara Bătrînilor, f. 3-16; ms. nr.
2225, copiat de Vasile sin Dimi ot Purcan, Gorj, la 1815;
nr. 4833, f. 86 — 92, copiat la 1826, de Gheorghe Dimitnu
Pappa, Colţea, aug. 2 (f. 95); nr. 4232, copiat de Georgie
Tăranu, grănicer în Caransebeş, la 1825; nr. 2527 f. 2, sens
la 1823 de Ioan Berar, din Banat, poate din Lipova, fiindcă
pe f . 1 v. se găseşte nota posesorului : « Ioan Skelegia preparând,
1827» din Lipova; nr. 2900, f. 1 — 8, copiat de M. Braescu,
la 1835- nr. 2194, f. 1 — 14, copiat la 1836, « de robul lui Dum-
nezeu Constandin»; nr. 4724, copiat la 1838, iunie 20 (fără
nume de copist); nr. 2376, f. 12 v., copiat la 1839, mai 27. b)
Tipul Tara Bătrînilor: Ms. 2226, f. 4 v.-9 v., sens de « Cră-
ciun sin Costo (sic) ot Tetiuvo » iunie 28, 1805, la un loc cu
Visul Maicii Domnului, f. 9 v.; nr. 3824, copiat la anul 1843
februarie 26 (începutul pe ultima foaie a ms.); nr. 2376, f.

10, copiat la anul 1839, mai 27; nr. 2225, copiat de «Vasile
sin Dimi ot Purcari, Gorj», la 1815.

Texte slavoneşti: Pypin, IlaMHmHUKU cmapuuHou pyccKou
Mtmepamypbi (JIowchuh u ompeneunun khuzu pyccK. cmapunu), III,
pp 150 — 153; N. Tihonravov, UaMnmHUKU pyccxou ompeneu-
hou Aumepamypu, II, pp. 324-338, după un ms. din secolul
al XVI-lea; Dragomanov, McutopyccKin napodubin npedamn,
Kiev, 1876, pp. 144—145 (după Hasdeu, Cuvente, II, p. 29
şi nota 17 — mie inaccesibilă); dr. Ivan Franko, Codex apo-
cryphus e manuscriptis ukraino-russicis collectus, voi. IV,
mai multe variante, pp. 49 — 79.

Texte greceşti: A. Fabricius, Codex apocryphus
Novi Testamenti,' III, p. 511-512, numai începutul după
un ms. din Bibi. Bodl.; Migne, Dictionnaire des apocryphes,

11, p. 367; A. Vassiliev, Anecdota graeco-byzantina, Moscova,
1893, pp. 23 — 32, două variante {a. tipul Borna, după un ms.
din 1497; b. tipul Ierusalim-Bethleem, după un ms. din sec.
al XVI-lea) ; Maximilian Bittner, Der vom Himmel gefallene
Brief Christi in seinen morgenlândischen Versionen und
Bezensionen în Denkschriften der kaiserlichen Akademie d.
Wissensch. in Wien, Phylosoph. — hist. KL, 51 (1906), toate
tipurile, la care adaugă şi versiunile orientale. Despre versiu-
nea etiopiana cf. şi Rene Basset, Les apocryphes ethiopiens
în La Băute Science I, 1893, pp. 449-465, unde se citează
şi versiunile publicate anterior de Ewald şi Praetonus.

Studii: Hasdeu, Cuvente den bătrîni, II, pp. 21 — 42;
Gaster, Literatura populară română, pp. 371 — 381; E. Vo-
ronca, Studii în folclor, II, Cernăuţi, 1912, pp. 312-317
(cu interpretări subiective); N. Drăganu, despre raporturile
dintre versiunea leud şi despre copistul versiunei Marţian,
pe care-1 crede « identic cu sasul care a copiat Catechismul

137

luteran» în Dacoromania, IV (1926), pp. 1096 — 1098" cf
şi o notiţa a lui V. Bogrea în Anuarul Institutului de Istorie
naţionala din Cluj, I (1891-92), p. 322, nota 3, unde se sem-
nalează o versiune greacă cu imprecaţii contra bogomililor-
^acricius, Codex apocryphus Novi Testamenti, III, Hamburg
1 719 pp. 308 şi urm. ; Veselovski, XypwAi, Mumcm. uapod. npoc.l
voi. 184 pp. 50-115; Hippolyte Delehaye, La lettre tombee
du ciel în Academie royale de Belgigue, Bulletin de la classe
de lettres, 1899, pp. 211 şi urm. Pentru versiunile orientale:
irumpp, Zum Bnefbush în Zeitschrift der deutscken morsen-
landischen Gesellschaft, XXXIV (1880), p. 241, si mai ales
Maximihan Bittner, studiul citat în Denkschriften 'der kaiser-
hchen Akademie d. Wissensch. in Wien, Philosoph.-hist.
Klasse, 51 (1906), unde se studiază textele greceşti, armeneşti
sinace, etiopiene, carşune, arabe, în filiaţia lor: toate descind
din greceşte.

LEGENDELE BIBLICE

PALEEA

Literatura apocaliptică are, după cum am văzut
din paginile precedente, tendinţa de a aminti credin-
cioşilor că, dincolo de această viaţă pămîntească,
începe o viaţă veşnică în care fiecare va găsi, pe pajiş-
tele raiului sau în focurile iadului, răsplata faptelor
sale de pe pămînt. Ea formează primul ciclu de
elemente apocrife şi este reprezentată prin cele mai
vechi manuscripte' din cîte au ajuns pînă la noi.
Al doilea ciclu, reprezentat prin manuscrise din
prima jumătate a secolului al XVII-lea, este alcă-
tuit din legende privitoare la materia Vechiului
Testament şi la legăturile lui cu Noul Testament.

Legendele privitoare la Vechiul Testament îşi au
originea în literatura iudaică. Imaginaţia pioasă a
poporului evreu nu se putea mărgini, în cursul veacuri-
lor, la materialul legendar al Bibliei, care aci înfăţişa
o povestire prea sumară pentru a satisface curiozi-
tatea, aci dădea naştere la contradicţii. De aceea
legendele biblice au fost amplificate.

în prelucrarea textului biblic au jucat un rol
important chiar rabinii, carii au combinat şi între-
ţesut datele scripturilor canonice, fie pentru a înlă-
tura contradicţiile, fie pentru a mulţumi curiozita-
tea populară, fie pentru a pune, în cursul timpului,
legendele biblice în acord cu noile concepţii etice şi
dogmatice, fiindcă, după cum se ştie, cugetarea
religioasă a poporului evreu a suferit treptat influenţe
babilonice, persane şi greceşti. La dezvoltările rabi-
nice ale textului biblic, s-a adăugat, cu timpul,
elaborarea imaginaţiei colective a poporului, şi în
felul acesta s-a ajuns ca, în jurul marilor drame
şi al personalităţilor de seamă ale Bibliei, să se
urzească o serie întreagă de legende apocrife. Crea-

141

ţiunea lumii, viaţa primilor oameni după izgonirea
din rai, strămoşul neamului lui Israel, Avraam, şi
marele legiuitor Moise, au fost punctul central la
o sumă de prelucrări şi legende. Din literatura iudaică,.
aceste legende au trecut, adaptîndu-se şi dezvoltîn-
du-se, mai departe, în literaturile creştine.

In Bizanţ, aceste legende apocrife au pătruns în
hronografe, acele vaste repertorii de istorie univer-
sală cari duc povestirea evenimentelor de la creaţia
lumii pîna în vremea scriitorului. Incepînd cu opera
scriitorului bizantin, de origină siriacă, Malalas,.
materialul apocrif a trecut de Ia hronograf la hrono-
graf, pînă la compilaţiile lui Cigala şi ale lui Dorotei
de Monembasia, care au intrat în literatura noastră
din limba greacă, pe la jumătatea secolului al XVII-
lea.

Materialul legendar apocrif al Vechiului Testa-
ment ni s-a mai transmis însă şi printr-o altă compi-
laţie interesantă, cunoscută sub numele de Paleea
historica. Paleea historica este o expunere în formă
de cronică a textului biblic, amplificat şi îmbogăţit-
cu legende apocrife şi populare.

In literaturile slavice a pătruns de timpuriu,.
tradusă după o versiune greacă, care, după cum au
arătat A. Popov şi Vasiliev, nu se urcă mai sus de
secolul al IX-lea, fiindcă dintre toţi autorii citaţi
(Iosef Flavius, Grigore Teologul, Ioan Hrisostomul,
Andrei Cretanul) cel mai nou este Teodor Studitul r
care a murit în anul 826.

Paralel cu Paleea istorică, literatura rusească
mai cunoaşte o altă Paleea, interpretată (Tolkovaia
Poleia), care se deosebeşte de cea dintîi prin faptul
că materialul legendar este aci întreţesut cu comen-
tarii dogmatice şi consideraţiuni polemice, îndrep-
tate mai ales împotriva iudeilor şi mahomedanilor.
Raporturile dintre aceste două tipuri de Palii n-au
fost încă precis stabilite.

Chestiunea originii Paleei interpretate a format
subiectul unor lungi discuţiuni în literatura rusească.
Unii, ca Şahmatov, pretind că ea aparţine primelor

142

monumente ale scrisului cirilic, că este opera lui
Metodiu sau a unuia dintre şcolarii săi şi că a pătruns
în Rusia cel mai tîrziu pe la sfîrşitul secolului al
Xl-lea. Alţii, ca Istrin şi Mihailov 1 , susţin, dimpo-
trivă, că Tolkovaia Poleia a fost alcătuită în cuprin-
sul literaturii ruseşti cu puţin timp înainte de seco-
lul al XIIMea.

In literatura noastră se cunoaşte pînă acum
numai Paleea istorică. Un fragment din această
Palee, « incepînd de la zidirea lumii şi pînă la jude-
cători inclusiv », a fost găsit de Gaster în ms. 469
al Academiei Române. Despre el, Gaster ne dă
următoarele sumare lămuriri:

« Adeseaori s'a păstrat textul biblic verbal, uneori însă cu-
prinde interpolaţiuni legendare... Manuscriptul întreg este
tradus din limba slavică, şi această parte a lui pare a fi mai
mult sau mai puţin identică cu „Palia" foarte vestită în
literatura rusească ».

Titlurile capitolelor, aşa sumar cum ni le dă
Catalogul manuscriptelor româneşti de I. Bianu şi
R. Caracas (II, pp. 202 — 203), corespund în linii
mari cu titlurile capitolelor din textul Paleei gre-
ceşti, publicat, după articolul lui Gaster, în 1893,
de către Vasiliev. Din tot acest text al Paleei nu
mai avem la îndemînă, pentru studiul nostru, decît
notiţele sumare publicate de Gaster şi citate mai sus,
precum şi fragmentul despre Melhisedec, publicat
de el în Chrestomatie, I, pp. 65 — 68.

MELHISEDEC

In Biblie se pomeneşte de un personaj misterios,
care apare într-un moment hotarîtor din viaţa lui
Avraam: Melhisedec. In Cartea Facerii (XIV, 14),

1 A. Mihailov, Zur Entstehungsgeschichte der « Tolkovaia
Paleja» în Zeitschrift fur slav. Phil, Leipzig, 1927, pp. 115 —
131.

143

povestindu-se întoarcerea lui Avraam, după lupta
cu împăratul Elamului, pentru dezrobirea lui Lot,
se spune textual că « Melhisedec, împăratul Salimu-
3ui, i-a adus pîine şi vin; şi era el preot lui Dumnezeu
celui prea înalt; şi 1-a binecuvîntat ». Cine era acest
Melhisedec, cum de-a ajuns el preot al lui « Dum-
nezeu celui prea înalt », cînd făcea parte din lumea
păgînă — sunt chestiuni la care Biblia nu dă nici
un răspuns.

Apostolul Pavel, în Scrisoarea către evrei (cap.
V şi VII), dezbătînd tema că Hristos este în veci
arhiereul nostru desăvîrşit, revine asupra lui Melhi-
sedec într-o formă menită a spori misterul care
învăluia personalitatea lui şi a aţîţa curiozitatea
creştinilor :

« Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavînd
început zilelor, nici sfîrşit al vieţii, şi 'făcut fiind asemenea
Fiului lui Dumnezeu, el rămîne preot pururea ».

Acest « fără tată, fără mamă, fără spiţa de
neam » da loc la nedumerire, cu atît mai mare,
cu cît mai jos, la versetul 13, apostolul adaugă despre
Melhisedec că îşi are « obîrşia din altă seminţie, de
unde nimeni n-a slujit altarului ».

Pentru explicarea acestei aparente contradicţii
s-au plăsmuit mai multe răspunsuri, care au fost
punctul de plecare al legendelor despre Mel-
hisedec.

O tradiţie păstrată de cronicarii bizantini, înce-
pînd cu Cedrenus, Simeon Logothetul, M. Glycas,
ne spune că Melhisedec ar fi fiul lui Sit, împăratul
Egiptului, că părinţii lui erau oameni răi şi se închi-
nau la idoli, pe cînd el singur s-a reîntors la cunoş-
tinţa lui Dumnezeu. De aceea părinţii lui nu se
socotesc în numărul celor drepţi şi nici nu se pome-
nesc, încît el se poate numi, cu drept cuvînt « fără
tată, fără mamă ». Aceste tradiţiuni au pătruns în
literatura noastră mai tîrziu, în a doua jumătate a
secolului al XVII-lea, prin traducerile şi prelucrările
de pe hronografele greceşti ale lui Pătraşcu Danovici

144

(tip Gigala) şi Grigore dascălul (tip Dorotei de
Monembasia).

O altă tradiţie, necunoscută pînă acum în lite-
ratura noastră, lămureşte că Melhisedec era fiul lui
Nir, fratele lui Noe şi că a fost răpit de arhanghelul
Mihail în rai, unde a fost ţinut pînă s-au retras apele
potopului.

O a treia legendă şi cea mai frumoasă, atribuită
sfîntului Atanasie, a pătruns în literatura noastră
încă din secolul al XVI-lea, sau începutul celui de
al XVII-lea. Ea se păstrează în manuscrisul cu nr.
469, fost în depozitul Academiei Române *, precum
şi în altele mai noi, pentru care vezi <mai> jos biblio-
grafia.

Subiectul este:

Avraam a auzit într-o zi glasul Domnului îndem-
nîndu-1 sa puie şeaua pe asinul său, să ia cu el pîine,
încălţăminte şi îmbrăcăminte, să se suie în măgura
Tamariei şi acolo să strige de trei ori: «omul lui
Dumnezeu cel prea înalt ».

Înaintea lui se va ivi atunci un om însălbătăcit,
de care să nu se sperie, ci pe care să-1 ospăteze, să-1
cureţe şi să-1 îmbrace. Avraam porneşte la drum şi
împlineşte porunca Domnului. Povestea se întrerupe
aci, pentru a lămuri cine este misteriosul personaj
care trăia pe munte, în adîncul codrilor.

Melhisedec, care înseamnă în ebraică « regele
dreptăţii », se numea în copilărie numai Melhi (rege).
El era fiul unui rege păgîn, Osedec, şi al soţiei aces-
tuia, Salima. Mai avea un alt frate, cu numele Sedec.
Osedec, fiind păgîn şi dorind să aducă jertfe idolilor
săi, trimite pe Melhi în Galileea, unde îşi avea tur-
mele, ca să aducă nişte viţei. Melhi pleacă pe înse-
rate, dar, continuă textul, « într-acea noapte era
luna foarte luminată şi stelele străluceau foarte ».
Acestea dacă văzu Melhi, se miră şi gîndi întru sine,
zicînd: «Oh, pre ce lucruri frumoase odihneşte
Dumnezeu, făcătorul a toate! Duce-mă-voiu de

* V. nota de la p. 22.

145

voiu spune părintelui meu: mai bine acestuia să
înălţăm jertfă, decît bozilor celor muţi şi surzi. »
Şi astfel, complet transformat în sufletul său, Meîhi
se întoarce acasă şi împărtăşeşte tatălui gîndurile
sale. Osedec, habotnic în idolatria lui, se mînie pe
fiul său şi-1 ameninţă că-1 va jertfi în locul viţeilor.
Melhi izbuteşte cu greu să potolească furia tatălui
şi porneşte din nou spre Galileea, ca să aducă viţeii.
In acest răstimp, Osedec comunică soţiei sale că
s-a hotărît să aducă jertfă idolului pe unul din fiii
lor. Salima, care ţinea mai mult la Melhi şi care
înţelegea de unde vine hotărîrea lui Osedec, îl con-
vinge să facă alegerea prin sorţi, în speranţa că-1 va
putea mîntui pe Melhi. Zarurile cad însă tocmai
asupra acestuia. Salima trimite atunci pe Sedec să
iasă în drumul fratelui său şi să-1 sfătuiască, din
partea mamei sale, să nu se mai întoarcă acasă.
Melhisedec se retrage în « muntele Eleon, ce se cheamă
milă », şi-şi duce viaţa în pustnicie. Oraşul Salim se
năruie însă, cufundîndu-se în pămînt, în urma unui
cutremur. Şapte ani trăieşte Melhisedec în pustie-
tatea muntelui, hrănindu-se cu mugurii copacilor
şi cu miere sălbatică, rugîndu-se necontenit Dom-
nului, pînă cînd soseşte la el Avraam. Patriarhul îi
aduce hrană şi îmbrăcăminte şi, după ce-1 tunde
şi-1 îmbracă, îl conduce la casa sa şi îi dă dijmă din
toate.

Această legendă, în forma de mai sus, este tra-
dusă din limba slavă, unde se găseşte încorporată
în textul Paliei.

In limba slava legenda a intrat din literatura
bizantină, unde se găseşte publicată între operele
atribuite sfîntului Atanasie din Alexandria. Gaster
a indicat, în Literatura populară română, p. 303, că
versiunea slavă « se potriveşte întocmai cu textul
grecesc, publicat de Fabricius (pp. 311 — 320), numai
ici-colea a mai scurtat sau a mai adaus cîte ceva
traducătorul slav ». Mai apropiată este însă versiunea
slavă, şi împreună cu ea şi cea românească, de textul
cuprins în Paleea grecească, publicată de A. Vasiliev

146

in. Anecdota graeco-byzantina (pp. 206 — 211). Textul
grecesc al lui Vasiliev concordă cu textul românesc
în toate amănuntele în care acesta se deosebeşte de
versiunea românească modernă, de care ne vom
ocupa îndată. Numele sunt şi ele identice; numai
tatăl lui Melhisedec se numeşte în redacţiunea
greacă 'IcoctsSsx (de unde în versiunea românească
Osedec). In versiunea românească s-a strecurat
prin intermediarul slav un cuvînt care însă n-a
fost înţeles de traducători. Anume: se spune în
textul românesc că Melhisedec s-a retras în « mun-
tele Eleon ce se cheamă milă», ceea ce corespunde ur-
mătorului pasaj din redacţiunea greacă a lui Vasiliev:
ev tco opet tco vuv xaXou^Lsvq) 'EXatcov (= în muntele
numit acum al Măslinilor). Această greşeală de
traducere purcede dintr-o confuzie ortografică: eXaU
(t]) înseamnă în greceşte măslin; eXsoţ (x6) = milă.
Greşeala ortografică probabil a tras după sine
confuzia de sens.

Pe lingă vechea traducere românească din seco-
lul al XVI-lea se mai cunoaşte o alta, modernă,
făcută din greceşte în anul 1812, de către un oare-
care Anastasie, al cărui nume este dat în criptografie
chirilică. Textul, dedicat mitropolitului Veniamin,
s-a tipărit în acelaşi an, la Iaşi,

« Spre a se împărţi în dani de la mine
La bine credincioşii fraţi, fără de plată »,

după cum încredinţează traducătorul însuşi, în
versurile prin care însoţeşte dedicaţia sa. Titlul
complet al legendei în această traducere este: « Pen-
tru Melhisedec istorie şi tîlcuire foarte minunată
şi frumoasă. Tropariu 13 din a treaia pesnâ a marelui
canon, care canon s-au tîlcuit de arhiepiscopul al
Myralichiei Ioana din ostrovul Lind.

Această « minunată » versiune, tradusă din gre-
ceşte, se deosebeşte, după cum a arătat şi Gaster,
de vechea versiune tradusă din slavoneşte, prin
faptul că versiunea tradusă din greceşte începe de-a
dreptul cu biografia lui Melhisedec. Fratele lui Melhi-

147

10—319

sedec se numeşte aci Melhi (nu Sedec); şi asupra
lui cad sorţii care-1 menesc a fi jertfit idolilor. Cînd
Melhisedec soseşte cu viţeii, în ziua orînduită praz-
nicului, găseşte pe mama sa plîngînd şi pe fratele
său gătit pentru jertfă. în acelaşi timp,' după pilda
împăratului, şi alţi părinţi îşi gătiseră copiii pentru
jertfă, iar în capiştea idolilor se strînsese norod mult
din satele învecinate. Melhisedec, neputînd suferi
atîta cruzime, s-a retras în muntele Tavorului şi,
plecîndu-şi genunchii, s-a rugat lui Dumnezeu ca să
trimită urgia sa asupra celor adunaţi la praznic,
într-acel ceas pămîntul s-a deschis, scufundîndu-se,
şi a înghiţit cetatea din care n-a mai rămas nimic.
Versiunea modernă corespunde de aci înainte cu
cea veche din secolul al XVI-lea, povestind cum
Avraam, călăuzit de glasul Domnului, a găsit pe
Melhisedec în muntele Tavorului.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti editate: Ms. nr. 469 din Biblioteca
Academiei Române, trimis în timpul războiului Ia Moscova *,
este descris de dr. M. Gaster în Revista pentru istorie,
arckeologie şi filologie, I, pp. 74—78, şi I. Bianu şi
R. Caracas, Catalogul manuscriptelor româneşti, II, pp. 202 —
203. Din textul Paliei a publicat Gaster fragmentul privitor
la Melhisedec, în Chrestomatie, pp. 65 — 68.

Redacţiune deosebită: Pentru Melhisedec istorie şi Ui-
mire foarte minunată şi frumoasă. Tropariu 13 din a treaia
pesnă a marelui canon, care canon s-a tilcuit de Arhiepiscopul
al Myralichiei Ioanu din ostrovul Lind, Iaşi, 1812, ediţia a
2-a retipărită în 1848 la mănăstirea Neamţu; a 3-a,' «cu
cheltuiala părintelui arhimandrit Ioil, iconomu sfintei Mitro-
polii », Bucureşti, 1863. O versiune încrucîtva deosebită de
acestea (dar din aceeaşi familie) a publicat C. N. Mateescu în
revista Şezătoarea, XIII (1913), pp. 107 — 110, după un
* manuscript anterior anului 1792».

Versiuni slave: Pentru Paleea istorică: A. Popov, Hmeuin
ea ujmepamopcKOMi MocxoecxoMb oduţecmefy ucmopiu u dpeeuocmeu
pocciucxuxh) voi. I, (Kuma âbimia ueâecu u seMAU nanen ucmopu-

* V. nota de la p. 22,

148

necKan)) Moscova, IS81; o nouă ediţie, în Moscova, 1892; o
dare de seamă despre I-a ediţie: V. Jagic, Zur Apokryphen
Literatur în Archiv fur slavische Philologie, V (1881), pp.
676 — 680.

Paleea interpretată (Tolkovaia Poleia) a fost editată de
elevii lui Tihonravov: tlanen TojiKoean no cnucxy, cz^nauHOMy
ea z. KojiOMtft) ea 1406 e. Tpydb yneuuxoeb H.C. Tuxoupaeoea,
Moscova, 1896.

Pentru Melhisedec: I. Porfiriev, Anoxpu$uHecxia cxazauia
o 8emxo3aet)mubixh Autfaxh u co6biminxb 3 S. Petersburg 1877, I,
131 — 5; Pypin, XlaMRmHUKU pyccxou cmapuHuou jiumepamypbi,
III, pp. 20 — 23; dr. I. Franko, Codex apocryphus e manus-
criptis ukraino-russicis, I, pp. 92 — 102; cf. şi A. laţimirski,
Eu6jiiozpa<p~iiHecKtu o63opb AnoKpuţfioei, sa WMCHocAaesmcxou u pyc-
cxou nucbMeHHocmu, Petrograd, 1921, I, pp. 100 — 111.

Versiuni greceşti: Textul Paleei a fost publicat de A.
Vasiliev, A necdota graeco-byzantina, Moscova, 1893, pp .
188 — 292: 'Icrropîa raxXoaou 7rep!,£x<*iv arco tou ASdqx. Pentru
Melhisedec, pp. 206 — 210. Manuscripte în Muntele Athos,
Spyr. P. Lambros, Catalogue of the Greek manuscripts on the
Mount Athos, I (ed. 1895): nr. 3758 (45), cu un extras la pag.
371, şi nr. 3797 (17) (nr. 8).

Pentru Melhisedec: Fabricius, Codex apocryphus V eteri
Testamenti, I,pp.Sll — f 620;M\gne,Dictionnaire des apocryphes,
II, 583.

Studii: Gaster, Literatura populară română, p. 260
(despre Paleea ), pp. 301 — 306 (despre Melhisedec); Gaster,
llchester Lectures on Greeko- Slavonie Literature, pp. 147 — 208
(despre Paleea istorică în legătură cu hronografele bizantine
şi cu Biblia Scholastică, Biblia historiale, Speculum historiale,
a lui Vicentius de Beauvais, Biblia Pauperum şi alte paralele
occidentale). Pentru discuţiile privitoare la textul Tolkovaia
Poleia, vezi studiul recent al lui A. Mihailov, Zur Entste-
hungsgeschichte der « Tolkovaia Paleia » în Zeitschrift fur
slavische Philologie al lui Max Vasmer, Leipzig, IV (1927),
pp. 115 — 131, unde se rezumă şi lucrările anterioare.

PROROCIREA SIVILEI

Se ştie că sibilele erau, în lumea antică, prorocite
cărora credinţele populare le atribuiau o viaţă
îndelungată ce trecea peste cîteva veacuri şi uneori
o origine quasi-divină — sibila Herofila din Eryt-
heria era fiica unui cioban si a unei nimfe. Cele

10*— 318

149

mai renumite erau: sibila de la Cumae, sibila Sava,
la Iudei, şi sibila din templul lui Apolo de la Delfi.

In Asia Mică şi în Grecia, oracole sibiline, fixate
în versuri concise, erau în circulaţie publică şi se
păstrau în case particulare; în Roma însă au fost
adunate de timpuriu, păstrate cu cinste şi puse sub
autoritatea statului. Tradiţia spunea că le adusese
Tarquinius Superbul de la Cumae. Cînd Capitoliul
a fost distrus prin foc, în anul 83 a. Chr., Senatul
a trimis o delegaţie în Asia, care a adus din Eryt-
hreia şi din alte locuri, o nouă colecţie de oracole
versificate, care au fost depuse din nou în Capi-
toliu, unde au fost păstrate pînă la 404 — 408 d. Chr.,
cînd au fost arse de către Stilicon. în zilele de grea
cumpănă pentru cetate, cărţile sibiline erau cerce-
tate de către preoţi, şi răspunsul lor era hotărîtor
pentru acţiunea cetăţii.

Prin natura cuprinsului său profetic şi enigmatic,
genul literaturii sibilice, asemănător cu acela din
profeţii şi apocalipse, putea fi utilizat cu succes
în scopul unei propagande religioase. Cu deosebire,
pe vremea cînd stăpînirea romană cuprinsese toate
ţările din jurul Mediteranei, iudeii din Egipt, îmbi-
baţi de cultură elenistică, dar stăpîniţi de zelul de
a face prozeliţi, pun în circulaţie un ciclu de ase-
menea cărţi sibiline, în care, sub mască pagină,
se străduiesc să facă, în lumea politeistă, propa-
gandă pentru iudaismul monoteist. In epoca creş-
tină, fondul legendar de oracole păgîne a fost inter-
polat, preformat şi sporit cu elemente noi, pentru
a fi adaptat la nevoile creştinismului. Astfel ni s-a
păstrat un ciclu de vreo 14 cărţi de oracole, în care
sibilele prezic istoria omenirii, cu aluzii la naşterea
Mîntuitorului şi cu ameninţări şi sfaturi către
popoarele păgîne de a părăsi calea rătăcirii şi a
se reîntoarce prin pocăinţă la calea adevăratei
credinţe.

Elemente din aceste oracole sibiline au pătruns
în hronografele bizantine, începînd cu Georgios
Monahos (supranumit Hamartolos, afxapToXoc; =

150

păcătosul) din sec. al IX-lea. Acesta, întemeindu-se
pe tradiţiuni mai vechi, vorbeşte despre sibile şi
pune într-o lumină mai vie pe regina Saba din
Biblie \ care, venind la Ierusalim în fruntea unei
numeroase caravane ca să încerce prin întrebări
enigmatice înţelepciunea lui Solomon, ar fi prezis
venirea Mîntuitorului. Din prelucrarea acestor tra-
diţiuni bizantine s-a alcătuit legenda care a circulat
în' literaturile sud-slave şi care a pătruns la noi
prin două versiuni deosebite.

Textul începe prin a povesti în chip naiv împre-
jurările miraculoase în care fiica lui Solomon, Sibila,
s-a născut dintr-un ou de gîscă. împăratul David,
aflînd de naşterea ei, porunci să o ascundă în ţara
« Ugorescului'» (Ungariei). Fata crescu mare, învăţă
carte multă şi, prin înţelepciunea ei, dobîndi ţara
« Ugorescului' şi a Gorului » şi ajunse împărăteasă
la Râm.

Intr-o zi veniră uimiţi la curte cei 100 de « boieri »
ai săi, care visaseră toţi acelaşi vis: 9 sori răsărind
fiecare într-altfel. « Soarele dintîiu curat şi lin
răsăria şi foarte cu drag noi îl aşteptam şi-1 socoteam.
Al doilea soare de trei ori întuneca şi lumina îşi
ascundea. . . ». Nedumiriţi asupra celor visate,
boierii cerură reginei lor să le tîlmăcească sensul miste-
riosului vis; şi regina li-1 tîlmăceşte astfel: «Cel
soare dîntîiu iaste rodul bulgarilor buni şi biruitori.
Al doilea soare sînt grecii...». Şi astfel Sibila,
continuînd tîlmăcirea, lămureşte că: al treilea soare
sunt «frîncii»; al patrulea arcadeii; al cincilea sără-
cinenii; al şaselea sirienii; al şaptelea jidovii, şi aci
Sibila are prilejul să prorocească naşterea Mîntui-
torului, răstignirea şi învierea lui; al optulea soare

1 Despre alcătuirea legendei privitoare la descendenţa
dinastiei domnitoare din Abisinia din această legendară regină
si din împăratul Solomon,, vezi Joseph Halevy, La legende
de la reine de Saba, în Ecole pratique des Hautes Etudes.
Section des seiences hist. et philologiques. Annuaire, 1905,
Paris, 1904, pp. 5 — 24.

161

sunt iverii; iar ultimul soare: «aceia sunt tătarii
ce varsă sînge pe pămînt; şi nimeni înaintea lor nu
va sta; şi vor mînca toate ţările. Şi ei vor pieri
de nişte oameni de la apus; şi se vor chema mus-
calii ».

Legenda a circulat la noi mai întîi în limba
slavă şi o asemenea versiune, datînd, după Hasdeu
şi Miletic, de pe la începutul secolului al XVI-lea,
după Syrku, de pe la sfîrşitul secolului al XVI-lea sau
începutul celui de al XVII-lea, a fost descoperită
de Hasdeu, în acelaşi sbornic al mănăstirii Mihai-
Vodă care cuprinde şi legenda românească a morţii
lui Avraam. Sbornicul, trimis la Iaşi, cu puţin timp
înainte de căderea Bucureştilor sub germani, s-a
expediat împreună cu tezaurul statului la Moscova,
de unde nu s-a mai întors *. Textul legendei din
acest sbornic fusese însă publicat de Miletic în
sbornicul de la Sofia, în paralelă cu textul românesc
— plin de greşeli, după cum de altfel a observat şi
Gaster — al ms. cu nr. 469 din Biblioteca Academiei
Române.

Părerile învăţaţilor slavi asupra originei acestei
legende sunt împărţite. Miletic pretinde că textul
este o creaţie originală, plăsmuită în cuprinsul
literaturii bulgare, probabil în întîia jumătate a
secolului al XlV-lea. In părerea sa, Miletic se
întemeiază pe faptul că în cuprinsul legendei sunt
introduşi şi bulgarii, înfăţişaţi în culorile cele mai
simpatice, pe cînd vrăjmaşii acestora, grecii, sunt
descrişi în culorile cele mai antipatice. Primul
soare pe care l-au văzut în vis boierii sunt bulgarii:
« Cel soare dintîiu — tîlmăceşte Sivila — îaste rodul
bulgarilor, buni şi biruitori la oaspeţi şi credincioşi;
şi ce direaptă credinţă creştinească a lui Dumnezău
au închinat»; pe cînd al doilea soare sunt grecii:
«ei de trei ori au lepădat credinţa; şi cu toate

* Astăzi în fondul de manuscrise ai Bibliotecii Academiei
R. S. România. V. şi p. 111 din volumul al II-lea al ediţiei
de faţă.

152

limbile se amestecă; şi sînt iubitori de argint şi
luotori de adăman (cămată) ».

Cadrul legendei însă (9 sori reprezentînd 9
popoare) îngăduie uşor unui copist să introducă
— după preferinţe etnice — schimbări în ordinea
de succesiune şi în numirile popoarelor, după cum
de altfel vom vedea îndată. Cred că este mai aproape
de adevăr P. Syrku, care, întemeindu-se pe unele
construcţiuni şi forme greceşti din textul slav,
admite un original grecesc.

Această legendă a Sivilei în redacţie medio-
bulgară, care circula în mănăstirile noastre, a fost
tradusă, în veacul al XVI-lea, în limba română,
probabil în Ardeal după cum indică unele ungurisme
(enaş — argat ; adăman = cămată) \ Prototipul
acestei traduceri s-a pierdut, dar copii de pe el se
păstrează în versiunea manuscriptului cu nr. 469
din Biblioteca Academiei Române, publicat de
Miletic şi de T. Pamfile, precum şi în versiunea
publicată de d-şoara Eufrosina Simionescu, după
Codicele din Cohalm.

O a doua versiune românească, tradusă în secolul
al XVII-lea după o redacţiune slavă ce venea din
Serbia, se păstrează în manuscriptul cu nr. 1436
din Biblioteca Academiei Române, ms. copiat, în
anul 1701, de Costea dascălul din biserica Şcheilor
din Braşov. Versiunea a fost studiată şi publicată
în paralelă cu precedenta de d-nul Dan Simonescu.
Deşi s-au pierdut primele pagini -— textul începe
cu descrierea sorilor visaţi de boieri — ■ totuşi, (fin
fragmentul păstrat, se vede clar că este o traducere
care are la baza ei o redacţiune sîrbească.

Primul soare, visat de boierii Sivilei, nu mai este
împărăţia bulgarilor, ci împărăţia sîrbilor, despre
care se spune că vor fi « oameni smeriţi şi liubovnici
şi iubitori de ospeţi şi vor împăraţi bine şi frumos

1 Gf. Dan Simonescu, Sibilele în literatura românească,
în Contribuţii la istoria literaturii române. Seminarul de istoria
literaturii române (epoca veche) al Universităţii din Bucureşti.

153

pre castă lume, multă vreme ». Al doilea soare sunt
ivirii, înfăţiişaţi într-o lumină simpatică, după care
vin grecii, prezentaţi în aceleaşi culori antipatice
ca şi în redacţiunea bulgărească.

Pe zidurile vechilor mănăstiri bucovinene
Voroneţ, Vatra Moldoviţei şi Suceviţa se găseşte
zugrăvită şi sibila, alături de filozofii păgîni. Pic-
turile acestor mănăstiri aparţin însă unui curent
de artă occidentală italiană (cf. N. Iorga şi G. Balş,
Histoire de Vâri roumain ancien, Paris, 1922, p. 130).
Reprezentarea lor se leagă deci de tradiţiile de artă
ale Renaşterii italiene. Reprezentările iconografice
din unele biserici oltene şi muntene (Paraclisul
episcopiei din Rîmnicu Vîlcea, Biserica din Gîineni-
Argeş, Biserica cu sfinţi din Bucureşti) stau în
legătură cu tipicul obişnuit în biserica bizantină
şi transmis prin vestitele tratate de pictură religioasă,
cunoscute sub numele de Erminii.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti: Textul Sivilei din ms. Academiei
Romîne cu nr. 469, trimis în timpul războiului la Moscova,
a fost publicat întîiaşi dată, cu greşeli, de Miletifc în C6opnuKh 3a
Hapoduu yMomeopenuH Hayna u KnuoKHUHa, Sofia, voi. IX (1893),
pp. 161—210, în paralelă cu textul slav; a fost reeditat
de T. Pamfile în revista Ion Creangă, IX (1916), şi în
extras : Sibile şi filozofi în literatura şi iconografia româ-
nească, Bîrlad, 1916. Textul din Codicele de la Cohalm a fost
publicat de Eufr. Simionescu, Codicele de la Cohalm, Iaşi,
1921, pp. 47 — 49. Textul din ms. nr. 1436 al Academiei
Române a fost publicat de Dan Simonescu, Sibilele în litera-
tura românească (în Contribuţiuni privitoare la istoria litera-
turii române: Epoca veche), Bucureşti, 1929.

Texte slaye: Miletic, C6opuuKh 3a Hapoduu YMomeopeHUH
Hayxa u KuuoKHUHa, IX (1893), pp. 177 — 180; dr. Ivan
Franko, Codex apocryphus e manuscriptis ukraino-russicis, I,
pp.277 — 278, dupăunsbornic din sec. al XVIII -lea (tip: primul
soare — bulgarii). Altele semnalate de Conev, Onuct, ua
p&Konucutfâ) u cmaponeHamHum}) khuzu Hapodua Eu6AUomena,
Sofia, pp. 316 şi 444. Cf. A. Iaţimirski, Eu6Aioepa$u.HecKtu o63op?>
AnoKpu<fi>o6h ez wwcHocAaeHHCKoU u pyccKoii nucbMeHHOcmu, I (1921),
pp. 179 — 180 (i-a scăpat din vedere textul publicat de Mi-
lettf).

154

Studii: asupra motivelor în literatura noastră: dr.
M Gaster în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie,
I (1883), p. 77; acelaşi, în Literatura populară româna, pp.
337 — 339 si în Grober,' Grundriss der romanischen Philologie,
II, 2, Strassburg, 1896, p. 397; Ov. Densusiam] 1 în Cursul de
istoria literaturii române, ţinut la Facultatea de litere ţhn
Bucureşti în 1898 şi redactat de Filip Drugescu; T Pamfile,
Sibile şi filozofi, în revista Ion Creangă, IX 1916), pp 129
si urm 158 şi urm.; Eufr. Simionescu, Codicele de la Cohalm,
P p 49I-55, cf. însă şi N. Drăganu, Anuarul Institutului de
istoria naţională, Cluj, pp. 363-378; Dan Simonescu, studiul
citat mai sus. ...

Pentru studiul lui N. Milescu cf. P.P. Panaitescu , Nico-
las Spathar Milescu (1636-1708), Paris, 1925, XnMelanges
de VEcole roumaine en France, l-ere pârtie, pp. 75 şi urm.
Pentru Dosoftei: Şt. Ciobanu, Dosofteiu Mitropolitul Mol-
dovei trad. din ruseşte de Şt. Berechet, Iaşi, 1918, pp. 180-
181 Pentru Erminii, în legătură cu filozofii paguu şi cu si-
bilele* V Grecu, Darstellungen altheidnischer Denker und
Schriftsteiler in der Kirchenmalerei des Morgenlandes, Bucu-
reşti 1924 (extras din Bulletin de la section historique, Acad.
Roum. Tome IX, Congres de bizanth.) pag. 7 şi urm.

Pentru domeniul slav în legătură cu cel romanesc: Mi-
letic, studiul amintit mai sus, în C6opnuKt, IX (1893),
pp 173 si urm., consideră legenda ca un produs al literaturii
bulgare -'P. Syrku, Zur mittelalterlichen Erzăhlungshteratur
aus dem Bulgarischen, în Archiv fur slavische Literatur, VII
(1883) pp 78—98, considera, din contră, legenda ca un
produs bizantin; cf. si Veselovski în JKyp«aja Muuucmepcmea
napudnozo npoceŞmenin, 1867, februarie, pp. 241-288 \.

Pentru cărţile sibiline în literatura creştina, vezi biblio-
grafia dată de*E. Schiirer, Geschichte des judischen Volkes
im Zeitalter Jesu Christi, IV Aufl., III Bând, Leipzig, 1909,
pp. 584 — 592. Cf. şi Jeanne Lucien Herr, La reine de babba
et le bois de la croix în Revue archeologique, XXIII (1914),
pp. 1-31; Samuel Kraus, Die Konigin von Saba in den
byzantinischen Chroniken în Byzantinische Zeitschnft, XI
(1902), pp. 120-131.

LE3HNTJL CBUCJI

Manuscrisul nr. 469 al Academiei Române, aflat
acum la Moscova*, care cuprinde textele analizate
mai sus, se încheie cu o. poyeşta. apo^iiJlL^c_are_şe
vede, mai clar decît în legenda Sivilei, intenţia de a
pune In legătură materia Vechiului cu a Noului

* V. nota de la p. 22,

155

Testament. Este jg^oyeşţea _despre lemnul din care
s-a cioplit crucea pe care a fost răstignit Mîntuitorul.
Legenda tinde. sa dovedească că lemnul acesta n-a
fost un lemn ca oricare altul, ci că el este vechi
de cînd lumea, fiindcă îşi are originea de la creaţiune.
El a crescut din arborele raiului din care Adam şi
Eva au gustat fructul oprit, şi a fost menit să devină,
printr-o serie de peripeţii pe care ni le dezvăluie
legenda, lemnul mîntuirii, chiar de la obîrşia păca-
tului primitiv. Printr-un proces de interpretare sim-
bolică, legenda îşi propune să mai arate împrejurările
în care crucea Domnului a fost ridicată deasupra
locului în care zăcea căpăţîna lui Adam, astfel încît
sîngele Mîntuitorului, revarsîndu-se peste ea, a
răscumpărat-o din păcate.

Legenda a fost plăsmuită din îmbinarea unor
elemente care veneau din tradiţia scrisă şi din folclorul
iudaic (Apocalipsul lui Moise), cu elemente din
literatura apocrifă creştina, în special din Evanghelia

Llui Nicodim.
*** Ea a fost adusă în Occidentul medieval, probabil
prin cruciaţi, căci se găseşte în manuscripte latine
începînd numai din veacul al XH-lea. Din limba
latină a pătruns în toate literaturile romanice şi
germanice şi în curs de două veacuri a ajuns la o
bogată înflorire. A fost încorporată de Petru Co-
mestor (sec. XII) în Historia ecclesiastica, de Jacopo
da Voragine (sec. XIII) în Legenda aurea, a fost
utilizată de scriitorii şi de predicatorii medievali
(Brunetto Latini şi Franco Sacchetti, sec. XIV); şi
a fost dramatizată în literatura spaniolă de Calderon
în Auto el arbol del major fruto.

Forma cea mai dezvoltată a legendei se găseşte
însă în literatura slava şi română. în literatura
noastră, legenda este reprezentată, în afară de
ms. nr. 469, aflat acum la Moscova*, şi prin ms.
nr. 3813 din Biblioteca Academiei Române. Este de
regretat că versiunea manuscriptului 469 n-a fost

U

publicată de Gaster. Neavînd-o acum la îndemînă, nu
putem preciza raporturile dintre aceste două texte.

Din rezumatul sumar pe care ni-1 dă Gaster în
Literatura pop. rom. (pp. 285 — 290), reiese că diver-
genţe mari între ms. 469 şi ms. 3813 nu sunt. Totuşi,
Gaster spune că versiunea ms. 469 se compune din
două variante; pe cînd versiunea ms. nr. 3813 este
alcătuită din trei părţi bine distincte. In ms. 3813
textul este continuat cu o altă legendă, în strînsă
legătură cu precedentele, privitoare la originea celor
doi tîlhari, între cari a fost răstignit Mîntuitorul.
Aceste note distinctive, care caracterizează versiunea
manuscriptului 3813, se regăsesc şi în manuscrisele
slavone care circulau printre clericii noştri din
veacurile trecute. Astfel, ea se găseşte în codicele,
descoperit de regretatul I. Bogdan în clubul bulgă-
resc din Tulcea, codice despre care a fost vorba mai
sus (cap. I), şi care cuprinde, alături de letopiseţul
de la Bistriţa, şi cîteva apocrife. Versiunea manu-
scriptului slavon privitoare la lemnul crucii din
Codicele de la Tulcea se suprapune, în ceea ce pri-
veşte titlul şi părţile componente, peste versiunea
textului din ms. nr. 3813 al Bibliotecii Academiei
Române *.

Iată subiectul, după ms. 3813, care, după cum
se va vedea, prezintă şi el lacune:

* V. nota de Ia p. 22.

156

1 Dăm aci, în paralelă titlul şi subtitlurile ambelor
texte, folosindu-ne, pentru textul slav, de traducerea lui
I. Bogdan: Cronice inedite, p. 8 — 9:

Codicele de la Tulcea Ms. 3813

Oa«bo rpHfopHa Korecrtogd w KP'bcT'fc

htho rd Hduiir© rv ţă h, w pd3K«H-

HHH-kCK'kjX'k Kp-fccTwXk, KdKO XăHX.-

X* ca:

Cuvîntul lui Grigore teologul Cuvînt pentru sfînta cruce,

despre crucea cea curată a ales de Grigorie Bogoslov şi

Domnului nostru Isus Chris- de cele două cruci ale celor

tos şi despre crucile tîlha- doi tîlhari (f. 81 v.).
rilor, cum s-au zămislit.

157

r

L

In legenda lui Adam şi Eva se pomeneşte că în
clipele de agonie ale lui Adam, Sit, spre a uşura
chinurile tatălui său, s-a dus la rai, de unde a primit,
printr-un înger, o ramură de măslin. Din această
ramură, Sit şi Eva fac o cunună pe care o aşază
pe capul lui Adam. După ce Adam a fost îngropat
cu cununa pe cap, din cununa a crescut un pom
înalt şi minunat, care, din tulpină, s-a despărţit
în trei crăci mari. Acestea s-au împreunat, pentru
a se despărţi şi a se împreuna iarăşi din nou, şi
aceasta pînă în şapte rînduri. Din acest pom s-a
făcut crucea pe care a fost răstignit Mîntuitorul.

Crucea pe care a fost răstignit tîlharul care a
crezut în Mîntuitorul a fost cioplită şi ea dintr-un

continuare din p. 157)

SI

©pU3K W BT©jWt AP'kfl'fc HdN£M SKi
PACflAT CA liPdBEANtUH pd3KWHHHKk.

Arătare despre al doilea
lemn, pe care a fost răstignit
tîlharul cel drept.

op!43k W TptTMi AP'tR'fc HAHIM
XI PdCIJATA Ce NSR'fcpHU pd^GOHHHK.

Arătare despre al treilea
lemn, pe care a fost răstignit
tîlharul cel necredincios.

rîoR'feeTk KdK© CTiEpdBUIX CA 4THdd

AP"feBd HtpvifcAAHM-k . Poveste cum
s-au adunat lemnele sfinte
în Ierusalim.

CdOB© Jy TAdB'fe dA^MOBd. CuVlUt

despre capul lui Adam.

GdOBO W ARd pd3E0HNHKXd, KdKO

H

3dlA\'A

KdKO pdClIAX^ Hd

np-feM"fc«h Cfc WZ-k CTpdHk Td.

Cuvînt despre cei doi tîlhari,
cum s-au zămislit şi cum
s-au răstignit pe lemnul prea-
curat, de amîndouă părţile
Domnului.

De celălalt lemn pe care
s-au răstignit tîlharîul care
au crezut (f. 82 v.).

De al treilea lemn pre care
s-au răstignit tîlhariul necre-
dincos {f. 83 r.).

Cum s-au împreunat iară
lemnele în Ierusalim (84 v.).

« Capul lui Adam » (f . 88r.

« Poveste pentru cei doi
tîlhari» (R9 v.).

158

1_

mingii. OAUvJV. AfL
BUQURE Ş T I

lemn scos din rai de apele Tigrului. Cînd Sit a vrut
să facă pomană tatălui său, îngerul Domnului i-a
arătat pomul adus din rai. După sfatul îngerului,
Sit, spre amintirea tatălui său, a aprins cu acel
copac un foc mare, care arde şi acum şi va rămîne
nestins pînă în veci. Focul este străjuit acolo, ca să
nu. se apropie nimenea de el, de fiare sălbatece.
Cînd Lot a păcătuit cu fiicele lui, cuprins de remuş-
cări, s-a dus la Avraam ca să i se spovedească.
Avraam, «turburat» de cele aflate, 1-a trimes «pe
Lot să piae », cerîndu-i să aducă din focul nestins
al lui Sit. Lot a plecat spre ţărmurile Eloisului şi,
aflînd fiarele adormite, a apucat trei tăciuni şi i-a
adus lui Avraam. Avraam, cunoscînd tăciunii că
sunt din focul cel veşnic al lui Sit, s-a minunat că
i-a putut aduce şi povaţuieşte pe Lot să îngroape
tăciunii în pămînt şi să-i ude cu apă din rial Iorda-
nului: cînd tăciunii vor da lăstari, atunci păcatul
va fi iertat. Lot şi-a împlinit cu resemnare osînda;
« apa era departe », « cît numai de trei ori aducea
într-o zi de-i uda», şi totuşi minunea s-a săvîrşit:
tăciunii au dat lăstari din cari a crescut un pom
minunat. Din pomul astfel răsădit s-a făcut crucea
primului tîlhar.

Crucea celui de al doilea tîlhar, care n-a crezut
în Mîntuitorul, îşi are şi ea legenda ei. A fost cioplită
dintr-un lemn pe care-1 scoseseră din rai apele
potopului. Cînd apele au secat, lemnul a rămas pe
prundul apei ce să chiamă Merra, şi, fiind lîngă ape,
a înflorit. Cînd Moise a scos pe israeliteni din Egipt,
aceştia nu aveau apă de băut, fiindcă pretutindeni
în drumul lor apa era amară. Rugîndu-se lui Dumne-
zeu, un înger i-a arătat lui Moise pomul care înflorise
lîngă apele Merrei. Moise a luat lemnul, 1-a aşezat
cruciş în apă şi îndată apa s-a îndulcit. Din acel
lemn* a crescut, cu vremea, un copac frumos şi
minunat, din care s-a făcut apoi crucea celui de al
doilea tîlhar.

A doua parte a legendei tinde să explice mărimea
si frumuseţea neobişnuită a lemnelor din care se

159

făcuseră crucile celor doi tîlhari, atribuindu-le o
origine miraculoasă. Ei sunt pomii sădiţi pe furiş,
de Satanail în rai, în chipul următor:

La început, cînd Dumnezeu vroia sa semene în
rai seminţele pomilor, nu era decît el şi Satanail. Sata-
nail, furînd de la Dumnezeu trei seminţe, le arunca
în mijlocul raiului şi ceru Domnului să blagoslo-
vească ceea ce a sădit el. Dar Dumnezeu, cunoscînd
fapta lui Satanail, a răspuns : « Acolo sunt Eu iu
mijlocul raiului ». Cînd Satanail s-a dus să vază
pomii răsădiţi din sămînţa lui, aceştia l-au luat la
goană, şi de atunci Satanail s-a înnegrit şi s-a făcut
drac. Din sămînţa aruncată de Satanail, a crescut
un pom în «trei stîlpi »: unul al lui Adam, altul al
Evei şi al treilea al lui Dumnezeu, în mijloc. Cînd
Adam a greşit, pomul lui a căzut în apa Tigrului;
al Evei a rămas în rai, pînă cînd a fost scos de apele
potopului. Cînd apele au secat, pomul Evei a rămas
împotmolit lîngă apa Merra.

A treia parte a legendei este menită să răspundă
la întrebarea: cum se face că aceşti trei copaci,
răsădiţi în ţinuturi diferite, se găseau, pe vremea
răstignirii Mîntuitorului, în Ierusalim?

Cînd a vrut Dumnezeu să se facă casa sa, Sfîntul
Sion, a dăruit lui Solomon un inel care avea puterea
de a supune dracii sub ascultarea lui. Cu ajutorul
diavolilor, Solomon a înălţat templul pînă la acoperiş.
Pentru învelirea templului era nevoie de un lemn
mare şi trainic, care însă nu se putea găsi nicăiri.
Solomon, adunînd diavolii, aceştia îşi dau cu părerea
că poate copacul crescut din lemnul pus de Moise
în apele Merrei să se potrivească la bolta templului.
Diavolii se duc, după porunca lui Solomon, într-acolo;
taie copacul şi-1 ridică, înjugînd la el 80 de bivoli.
Cînd ajung însă la rîul Iordanului, lemnul se înnămo-
leşte pe ţărm; o ceaţă mare se răspîndeşte şi trimişii
împăratului, zbătîndu-se să scoată lemnul pe ţărm,
îl scapă în apele Iordanului şi nu-1 mai pot găsi.
Solomon este nevoit să caute atunci alt lemn. într-un
loc se afla un copac, de mii de ani, crescut din

160

tăciunii aduşi de Lot, şi la care se închina norod
mult, în credinţa, moştenită din părinţi, că <dm>
acel copac se va face crucea pe care va fi răstignit
Mîntuitorul. Solomon trimite să-1 taie. Norodul nu-1
lasă: «O, Solomone, nu te vom lăsa să tai lemnul
acesta al vieţii, că unde au văzut cineva trei tăciuni
să crească si' să facă minuni mari; şi mulţi pentru
el am aflat mîntuire, pentru că Hristos pre el se va
răstigni » \ Solomon, rănind însă pe mulţi din cei
ce se împotriveau, a tăiat şi a ridicat lemnul cu sila.
Sivila, auzind de acel lemn miraculos, a venit în
Ierusalim să-1 vadă şi, aşezîndu-se pe el, a simţit o
arsură puternică, care i-a smuls strigătul^ «O,
proclete lemnî »; la care oamenii toţi adunaţi îm-
prejur au strigat: «O, lemn, de trei ori fericit! pre
care să va răstigni împăratul Hristos ».

Solomon, ridicînd lemnul şi măsurîndu-1 la bolta
templului, a văzut că nici acesta nu se potrivea.

într-acel timp, un om, anume Esei, lucrînd pe
ţărmul Iordanului, şi-a scăpat securea în apă. Cău-
tînd-o, a găsit-o înfiptă în lemnul care se dusese
la fundul apei. Solomon, înştiinţat despre aceasta, a
trimes oameni cari să scoată lemnul din apă şi
să-1 aducă în Ierusalim.

Cînd lemnul a fost adus şi măsurat pentru aco-
periş, s-a văzut că nici el nu se potrivea. «Mare
minune — a exclamat Solomon — de aceste lemne,
cît sunt de minunate, înalte şi frumoase şi nu s-a
prins nici unul ». .

Văzînd că nici al doilea lemn n-a fost potrivit,
Solomon a întrebat din nou « dimonii » şi a aflat
de la ei că mai este un al treilea lemn mare şi frumos,
adus din Eden, de care le este şi frică să vorbească.
« Vă leg — zise Solomon — cu puterea Domnului

1 Este de observat că această parte a legendei vine in
contradicţie cu prima parte, care ne spune că lemnul pe care
a fost răstignit Mîntuitorul este acela care a crescut din
cununa aşezată pe capul lui Adam. Importanţa deosebita
acordată lemnului crescut din tăciunii udaţi de Lot nu ca-
drează deci cu totalul legendei.

161

din cer, care mi-au dat mie, duceţi-vă de-1 aduceţi ».
Demonii se duc; apucă copacul de vîrf ; îl smulg din
rădăcină, prinzînd în firele rădăcinilor şi capul lui
Adam. Cînd lemnul a fost adus în Ierusalim, s-a
constatat că nici el nu era menit pentru acoperişul
templului.

CAPUL tUI ADAM

Solomon, văzînd capul lui Adam, a poruncit să
se strîngă tot norodul şi să facă după cum va face
el. Împăratul, luînd apoi o piatră, a închinat-o către
cap, zicînd: « Mă închin ţie, ca făpturii lui Dumnezeu
celei dintîiu», şi a zvîrlit cu piatra în căpăţînă,
adăugind: «Te ucidem pre tine ca pre un călcător
si neascultător de Domnul ». Şi tot norodul a aruncat
cu piatra, făcînd, spune textul: « Lythostroton, ce
să cheamă pardosit cu pietre, jidoveşte ». Astfel s-a
format movila pe care a fost răstignit Mîntuitorul.

Într-o versiune diferită, păstrată în ms. 3813,
se povesteşte că era aşa de mare eăpăţîna lui Adain,
încît s-a putut adăposti în ea, ca într-o adevărată
peşteră de os, un ostaş al lui Solomon, surprins de
ploaie.

CEI DOI TÎLHARI

Cînd Irod căuta pe Domnul nostru Isus Hristos,
Iosif şi cu Iacov, fratele Domnului, au luat pe Măria
şi pe copil şi au fugit spre Eghipet. Pe drum, trecură
printr-un munte în cotlaurii căruia locuiau doi
tîlhari cu muierile şi pruncii lor. Soţia unuia din
tîlhari avea numai o'ţîţă şi de abia putea să-şi alăp-
teze copilul ei; cealaltă era bolnavă greu de-o săptă-
mînă, şi nu mai era în stare să-şi hrănească pruncul,
care, de foame, se zbătea între viaţă şi moarte.
Tocmai în acest timp, tîlharii prind caravana de
fugari. Tîlharul a cărui soţie era bolnavă a zis tova-

162

rasului său: «Să nu facem rău acestor oameni, mei
acestei muieri, ce să-mi apleace pruncul, că sunt 7
zile de cînd n-au supt nimic ». Invomdu-se între ei,
tîlharii duc pe drumeţi la coliba lor şi aci Precista
a alăptat « coconul tunarului » 7 zile, pînă ce s-a
însănătoşit maică-sa. De bucurie că a mîntuit copilul
de la moarte, tîlharii petrec cu cinste familia sfînta
si « au dăruit-o cu mari daruri ». Copiii, făcîndu-se
mari au apucat pe drumurile părinţilor şi s-au făcut
si ei tîlhari. Fiind prinşi, au fost aduşi înaintea Im
Pilat, care i-a osîndit să fie răstigniţi alături de
Hristos. Tîlharul care, în copilărie, « fusese doicit de
Maica Domnului », răstignit de-a dreapta Mîntuito-
rului s-a rugat lui, zicînd: « Pomeneşte-mă, Doamne,
întru împărăţia Ta »; « iar celălalt — încheie textul —
nu au grăit nimic şi au pierit ».

Legături cu literatura populară. Legenda despre
lemnele crucilor — aşa cum a fost expusă mai sus —
a crescut din elemente folclorice.

Episodul iniţial, al focului veşnic aprins de hit
si păzit de fiare sălbatice, îşi găseşte paralele si în
basmele noastre, de pildă în basmul ardelean bpin
iară de moarte \ în care se povesteşte cum fiul împă-
ratului Roşu, ducîndu-se să caute tăciuni aprinşi,
ajunge la un foc păzit de 99 de uriaşi, dintre cari
unul cu trei ochi. _ .

Motivul principal din legenda privitoare la crucea
primului tîlhar: răsădirea unui pom din tăciuni
udaţi cu apă de un om apăsat de păcat, este o tema
foarte răspîndită în folclorul tuturor popoarelor.

Gaster a adus o paralelă ardeleană din fraţii
Schott 2 , în care se povesteşte cum nişte tîlhari,
aflînd printr-un copil, de la diavol, taina prin care
îsi pot ispăşi păcatele, împlîntă în pămînt toiagul

L"

1 Boţea, Basme, apud. Şăineanu, Basmele românilor,

P " 3 a Schott, Walachische Mărchen, Stuttgart, 1845, nr.
15, pp. 165 şi urm.

163

11—319

cu ajutorul căruia săvîrşiseră primul omor şi-1 udă
cu apă adusă în gură. După cîteva zile, toiagul
înfloreşte şi se preface în măr. Scuturînd mărul, din
fiecare rod iese cîte un porumbel, care se înalţă la
cer. Se cunoaşte legenda lui Grui-Sînger versificată
de Alecsandri: un tîlhar, omorînd într-o noapte
întunecoasă, fără să ştie, pe tatăl său, este blestemat
să ude buturuga pe care zăcea bătrînul, cu apă adusă
în gură, pînă va da lăstari şi flori. Cuprins de remuş-
cări, Grui-Sînger îşi începe munca şi o duce ani de
zile, pînă cînd, odată, întîlnind pe cale o păsărică
aproape moartă, o udă cu apa adusă în gură şi o
înviorează. Din acea clipă, buturuga înverzeşte.
Alecsandri a împrumutat tema din popor. D-l Den-
susianu x a adus la aceasta o serie de paralele din
folclorul nostru şi cel străin. Astfel, tema lui Grui-
Sînger se regăseşte, aproape identică, în legenda lui
Manea tîlharul 2 . Manea ucide şi el pe tatăl său.
Codrul se preface în juru-i într-un pustiu întins, în
care nu se zăreşte decît un baston de fier înfipt
în pămînt. Ca şi Grui-Sînger, e osîndit să ude bastonul
cu apă, adusă în gură, pînă ce acela, prinzînd rădă-
cină, înverzeşte, se preface în măr şi dă roade. Cînd
pomul era plin de mere frumoase, vine la el Avraam,
care scutură mărul. Toate fructele pică, afară de 3,
care — lămureşte Avraam — sunt păcatele lui
Manea. Avraam pleacă, în timp ce Manea îşi dă
sufletul.

Paralelele se pot înmulţi. Părintele D. Furtună 5
notează o legendă în care se pomeneşte de un om
nelegiuit care omorîse pe tatăl şi pe mama sa.
Cuprins apoi de remuşcări, se spovedeşte. Preotul
îi spune că numai atunci va fi iertat cînd cele 2
măciuci prin care făptuise paricidul, puse în pămînt
şi udate cu apă adusă în gura lui, vor înverzi şi
vor da rod. Ucigaşul, ca să-şi ispăşească păcatul, se

1 Ov. Densusianu, cursul citat, pp. 123 şi urm.

2 Revista Transilvaniei, 1897, pp. 159 şi urm.

3 Cuvinte scumpe, p. 53.

164

pune pe muncă; şi minunea se împlineşte. într-o
altă legendă populară, Păcate mari, uitate, motivul
se întreţese cu tema lui Edip. Un copil, plecat de
mic de la părinţi, întorcîndu-se tîrziu, spre casă,
omoară, fără să ştie, pe tatăl său şi se căsătoreşte
cu maică-sa. Ca să-şi ispăşească păcatele, băiatul
paşte doi miei negri, pînă ce devin albi; iar maică-sa
udă cu lăcrămi o rădăcină uscată, pînă ce se preface
în pom cu flori şi fructe x .

Motivul acesta este foarte răspîndit şi în folclorul
altor popoare: la bulgari 2 , la francezi 3 , în legendele
medievale germane — legenda lui Tannhăuser, drama-
tizată de Wagner, — în vechiul folclor biblic (basto-
nul lui Aron care înfloreşte într-o noapte).

O altă paralelă interesantă din tradiţiile noastre
populare împleteşte însă tema răsădirii unui pom
dintr-un toiag uscat cu tema celor doi tîlhari între
cari a fost răstignit Mîntuitorul 4 .

Un copil, anume Mediaş, răsfăţat de părinţi,
rupe, la 7 ani, dintr-un măr un ciomag şi-1 ascunde
în podul casei. Cînd s-a făcut mare, fiindcă părinţii
îl tot certau că nu lucrează, s-a urcat în pod, a
luat ciomagul şi i-a omorît. După aceea, luîndu-şi
măciuca la spinare, a apucat calea codrului şi s-a
făcut tîlhar.

Pe cînd ţinea drumul trecătorilor, a găsit o femeie
pe care şi-a facut-o soţie şi cu care a avut doi copii
gemeni.

1 D. Furtună, Vremuri înţelepte, pp. 82 — 85.

2 Lidia Şişmanov, Legendes religieuses bulgares, pp.
227 — 230. Care este cel mai mare păcat în lume? A nu lăsa
doi iubiţi să se căsătorească. Tăciunii tîlharului înfloresc
atunci cînd ucide pe unul care vroia să spargă o nuntă.

3 Lusel, Legendes chretiennes de la Basse-Bretagne, I,
pp. 204—209; le brigand sauve avânt Termite. O versiune
mai în strînsă legătură cu lemnul crucii, la Sauve, Le folklore
des Hautes-Vosges, Paris, 1889, pp. 298 — 299. {Cf. şi Ov.
Densusianu, cursul citat, pp. 121 — 129) .

4 EI. N. Voronca, Datinele şi credinţele poporului român,
pp. 325—326, reprodusă şi de Sim. FI. Marian, Legendele
Maicii Domnului (Ed. Acad. Rom.}, Bucureşti, 1904, pp.
91-92.

165

11*— 318

în acest răstimp, Maica Domnului, care de abia
născuse pe Mîntuitor, trecînd pe acolo, poposeşte
la coliba tîlharului ca să se odihnească peste noapte.
Femeia tîlharului, văzînd-o, s-a speriat şi a îndem-
nat-o să plece, fiindcă are un bărbat rău, care o va
omorî.

Eu nu mă tem — i-a răspuns Maica Domnului - —
că ma va omorî; şi a rămas acolo.

Pînă atunci nu se obişnuia să se spele copiii.
Sfînta Fecioară, cum a răsuflat puţin, a cerut o
albiuţă şi şi-a scăldat copilul. Femeia tîlharului,
văzîn'd aceasta, şi-a scăldat şi ea, după Domnul
Hristos, pe cei doi copii ai săi, cari erau tot trupul
numai rană. Cînd i-a scos însă din albie, copiii se
vindecaseră de răni şi rămăseseră curaţi şi sănătoşi.

Pînă aci tradiţia populară se apropie de legenda
celor doi tîlhari; încheierea însă o deosebeşte. Tra-
diţia populară povesteşte că Domnul Hristos a făcut
din copilul cel mai mare un apostol, care însă la Cina
cea de taină, primind de la El trei arginţi ca să
cumpere pîine şi cheltuindu-i pe băutură, a vîndut
pe Domnul, jidovilor, pentru trei arginţi.

După acest episod accesoriu, tradiţia populară,
întorcîndu-se la tema primordială, încheie povestea
lui Mediaş bătrînul astfel:

« Mediaş bătrînul a ucis mulţi ani oameni. Odată a prins
un preot şi a vrut să-1 omoare, dar preotul i-a spus că mai
bine să se* lase să-1 spoveduească şi să-i dea canon pentru
iertarea păcatelor, căci e bătrîn şi-i vine vremea să moară.

Mediaş de spovedanie şi de celea ce-i spunea preotul
nu ştia, 1-a* ascultat şi s-a spovedit.

'Preotul îi spuse că băţul acela de măr, cu care a ucis,
să-1 înfigă în pămînt şi să care apă cu gura, pe coate şi pe
genunchi; să-1 ude pînă va înfrunzi şi va face mere.

Mediaş 1-a ascultat. Mărul a slobozit frunze şi a făcut
mere.

La un timp, trece preotul acela cu trăsura pe aproape
şi-i vine mirosul de la mere. Trimite pe vizitiu să vadă de
sunt undeva în adevăr.

Acu Mediaş era bătrîn tare, cămeşă nu mai avea pe trup,
si păr crescuse pe el.

Vizitiul, văzîndu-1, s-a spăriat şi a mers de a spus stă-
pînului său.

166

Preotul şi-a adus aminte şi, văzîndu-1, 1-a cunoscut. I-a
zis să se scoale, dar nu putea.

Scutură dar, cum poţi, mărul!

El a scuturat.

Toate merele au picat, numai două nu.

Toate păcatele îi erau iertate, pe cîţi oameni i-a fost
omorît, numai pentru tată şi mamă n-a fost iertat.

L-a mai spovedit odată şi i-a zis să mai scuture. Au
picat şi acelea. Acuma era deplin iertat, şi îndată s-a răsipit
ca colbul înaintea preotului, o

Dintre cele două teme cari s-au contaminat în
această legendă bucovineană: prefacerea unui ciomag
într-un pom înflorit care dă roade şi povestea celor
doi tîlhari între carii a fost răstignit Mîntuitorul —
aceasta din urmă a suferit alterări în partea sa finală.
După legenda bucovineană, fiul tîlharului a devenit
apostolul Domnului şi a fost identificat cu Iuda.

Motivul apocrif al celor doi tîlhari s-a resfrînt
de altfel în literatura populară, în mai multe variante.

O legendă culeasă de Marian 1 glăsuieşte că după
ce Irod a dat poruncă să se taie toţi pruncii de la
doi ani în sus, Maica Domnului, prinzînd de veste,
si-a luat copilul în braţe şi, părăsind pe Crăciun,
â luat-o la fugă. Pe drum întîlneşte, fugind de frica
lui Irod, pe « Lisaveta », mama lui Ioan Botezătorul,
si pe o a treia femeie, care urca din greu dealul
din calea lor, fiindcă purta în braţe, nu unul, ci doi
copii gemeni.

« Fugind ele tustrele pînă la mijlocul măgurii şi neputînd
mai departe fugi, de obosite ce erau, s-au oprit locului şi,
punîndu-se jos ca să se odihnească, au început a vorbi...
Şi din vorbă în vorbă, zise Maica Domnului către femeia cea
cu doi copii: .. „

— Greu trebuie să-ţi fie dumitale a duce doi copn m
braţe. Dar şi mai greu încă trebuie să-ţi fie a-i apleca pe
amîndoi! p- ^

— Greu, greu de tot! dar. . . ce e de făcut?. . . Vrind,
nevrînd, trebuie să mă împac cu ceea ce mi-a fost şi-mi este
de la Dumnezeu împărţit! răspunse femeia.»

1 Sim. FI. Marian, Legendele Maicii Domnului (Edit.
Acad. Rom.), Bucureşti, 1904, pp. 83-84.

167

^ Maica Domnului, prinzînd milă de ea, a cerut
să-i mai dea şi ei să alăpteze un copil. Femeia nu s-a
împotrivit, şi copilul care a supt de la sînul Precistei
a fost tîlharul răstignit de-a dreapta Mîntuitorului
şi a căpătat, prin credinţa lui, mîntuirea, pe cînd
fratele său a fost tîlharul răstignit de-a stînga Mîn-
tuitorului.

O altă legendă, culeasă de Voronca 1 , se apropie
în partea iniţială mai mult de motivul apocrif. Ea
povesteşte cum Maica Domnului, fugind de frica
Iui Irod cu Domnul Hristos, a nemerit într-o
pădure, la casa unor tîlhari, şi cum aci a întîlnit o
femeie, soţia unui tîlhar, care avea doi copii: unul
plin de bube. Motivul alăptării este înlocuit aci cu
motivul îmbăierii. Copilul bolnav, fiind scăldat în
aceeaşi albie în care a fost scăldat Domnul, s-a
vindecat pe deplin. Prin această substituire a moti-
vului îmbăierii, legenda populară românească se
apropie în chip surprinzător de o legendă culeasă
în insula Malta 2 . Cum se explică această asemănare?
Printr-un îndepărtat izvor literar comun, Evanghelia
copilăriei*, care povesteşte că în timpul pribegiei
familiei sfinte prin pustiu, o fetiţă care suferea de
lepră a fost vindecată prin apa în care a fost scăldat
Mîntuitorul.

Şi episodul întîlnirii cu tîlharii pe timpul fugii în
Egipt îşi are izvorul în Evanghelia copilăriei. In
capitolul XXIII 4 , se povesteşte că, pe cînd familia
stată călătorea prin pustiu, în timpul nopţii, s-a
întîlnit cu o ceată de tîlhari carii dormeau. Doi' dintre
ei pîndeau însă calea: Titus şi Dumahus. Titus s-a
rugat de tovarăşul său să lase drumul liber familiei
sfinte; şi fiindcă tovarăşul său se îndărătnicea, i-a

1 El. N. Voronca, Datinele şi credinţele poporului român
I, pp. 39 — 40.

2 Dăhnhardt, Natursagen, II, p. 28.

3 Vezi de ex. textul publicat în traducerea franceză de
Paul Peters, Evangiles apocryphes, II, Paris. 1914, cap. XVII
pp. 18 — 19. r '

4 Ibidem, pp. 26—28.

168

dat cingătoarea sa şi 40 de drahme. Pe drum, Mîntui-
torul lămureşte mamei sale că peste 30 de ani va
fi răstignit în Ierusalim, între aceşti doi tîlhari,
şi ca Titus va fi răstignit la dreapta lui şi va intra
cu el în rai.

Legenda despre capul lui Adam s-a resfrînt şi ea
în literatura populară, unde s-a contaminat cu
elemente din Alexandria, din Apocalipsul lui Avraam,
(paharul morţii), într-un preţios document folcloric,
cules în judeţul Vîlcea de Teodor Bălăşel 1 .

« Moş Adam a fost omul cel mai mare din lume. El avea
un cap grozav de mare şi nu putrezise nici pînă a venit Dom-
nul Hristos pe pămînt.

Mergînd odată Domnul Hristos cu sfeti Petre pe o
poiană, vede căpăţîna lui Adam, răsturnată pe cîmp; merge
la ea şi, lovind-o cu bastonul, o întrebă: „Moş Adame, de
cînd ai murit îţi mai aduci aminte de paharul morţii?"

— Nici pînă acum nu mi-a ieşit amărăciunea din măsele !
răspunse căpăţîna. . .

Peste căpăţîna Iui Moş Adam a dat şi Alexandru Mache-
don, cînd umbla cu oastea să cuprinză lumea. El, ca să nu
se înfricoşeze oastea de năpraznica căpăţîna, a pus o mie
de ostaşi de a coperit-o cu pietre. Ea era aşa de mare, încît
o mie de ostaşi abia au putut-o coperi în trei zile. »

r

AFLAREA SFINTEI CRUCI

Nu putem încheia ciclul legendelor privitoare la
lemnul crucii fără a aminti aci şi legenda despre
aflarea lemnului crucii, care se găseşte cuprinsă în
viaţa împăratului Constantin şi intercalată în Învă-
ţăturile lui Neagoe (ed. N. Iorga, pp. 72 — 76). Viaţa
împăratului însuşi cuprinde o serie de miracole,
obişnuite, precum s-a văzut mai sus, în literatura
hagiografică. Astfel, legenda povesteşte că împă-
ratul suferea de lepră şi că, pentru a-1 vindeca,
doctorii puseră la cale să-1 scalde într-o baie de sînge
proaspăt, adunat de la copiii mici, dar că împăratul
a respins acest sîngeros leac: «Mai bine pătimesc

1 Revista Şezătoarea, XI (1910), pp. 182 — 183,

169

eu tot aşa rău cu această boală, decît să moară atîţia
coconi şi să se topească mamele lor de jale şi de
dor şi să fiu eu vinovat la atîta moarte ». Atunci i
s-au arătat în vis apostolii Petre şi Pavel, carii l-au
sfătuit să cheme pe Silvestru, papa, ca să-i dea
«botezul mîntuirii». Cînd a primit botezul, într-ace-
laşi ceas s-a şi tămăduit de lepră. Tot aci se găseşte
şi episodul care narează cum i s-a arătat pe cer
crucea cu slovele: « Cu acest semn vei pierde pe toţi
vrăjmaşii tăi ».

După această legendă, aflarea lemnului pe care
a fost răstignit Mîntuitorul s-a întîmplat în urmă-
toarele împrejurări: patriarhul Macarie, în cel dintîi
sobor, a sfătuit pe împărat să se ducă la Ierusalim,
pe Golgota, şi să caute lemnul pe care a fost răstignit
Mîntuitorul. împăratul hotărî să meargă mama lui,
Elena. Peste puţin timp, sfînta Elena văzu în vis
o lumină strălucitoare, care-i spuse să meargă în
Ierusalim şi să caute « făcătoarea de viată cruce şi
mormîntul şi locurile sfinte, care le-au' ascuns si
le-au îngropat jidovii, de pizmă».

Pe locul unde fusese înmormîntat Mîntuitorul,
împăratul Adrian făcuse « o capiste mare si fru-
moasă », închinată zeiţei Afrodita.' Elena împreună
cu patriarhul Macarie porunciră să se sfărîme templul
şi, săpînd adînc sub temelia lui, se ivi « simţul
mormînt şi locul căpăţînei, şi lîngă acestea, aproape,
spre răsărit puţinei, aflară şi trei cruci îngropate ».'
Nici un semn nu indica prin nimic care din cele
trei cruci a fost a Mîntuitorului.

Pe cînd toţi erau cuprinşi de nedumirire şi grijă,
se afla în cetate « o jupîneasă mare şi de neam vestit »'
care se zbătea între viaţă şi moarte. După sfatul
patriarhului, crucile sunt aduse pe rînd una cîte
una, la patul bolnavei. îndată ce se puse crucea
pe care fusese răstignit Mîntuitorul, într-aceeaşi
clipă bolnava se însănătoşi, ridicîndu-se « ca din
morţi ». Vestea se răspîndeşte repede şi de pretu-
tindeni se adună norod mult ca să vadă crucea,
împărăteasa luă o parte din cruce pe care o trimise

170

împăratului, iar restul o lăsă patriarhului ca să o
arate noroadelor. Pe locul unde s-a găsit crucea
şi în toate părţile de care era legată amintirea
Mîntuitorului, împărăteasa ridică biserici.

Această legendă face parte din viaţa sfîntului
Constantin şi se citeşte şi azi în bisericile noastre
în ziua de 21 mai. Ea se leagă însă şi de literatura
hagiografică, de care ne vom ocupa în capitolul
următor.

SCRISOAREA LUI PILAT CĂTRE CHESARUL DIN ROMA

Legenda despre lemnul crucii este continuată
în ms. nr. 469 din B. A. R., pe care nu-1 mai avem
acum la îndemînă *, cu o scrisoare apocrifă a lui
Pilat către Chesarul din Roma. In această scrisoare,
Pilat aduce la cunoştinţa împăratului roman minu-
nile săvîrşite de Mîntuitor, condamnarea lui şi
zguduirile care s-au produs în clipa răstignirii:
întunecarea soarelui, cutremurul. Ghesar, aflînd
acestea şi văzînd că din pricina lui Pilat s-au întîm-
plat acele mari zguduiri ale lumii, 1-a chemat la
Roma si 1-a osîndit.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti semnalate: Gaster, în Revista pentru
istorie, arheologie şi filologie, I, (1883), pp. 76—77.

Versiuni inedite în Biblioteca Academiei Române: Ms.

nr. 3813 din sec. al XVIII-lea, f. 81 v. — 89 r.: Cuvtnt
pentru sflnta cruce. Ms. 2158, sec. al XVII-lea, f. 12 r. — 13
r. : Cuvînt pentru cinstita cruce şi pentru cele două cruci ale
celor doi tîlkari.

Versiuni slave: Jagic, Starine, V, f. 83 — 95, versiune
mediobulgară din secolul al XlII-lea; A. Popov, Ilepeoe
npu6aejieuie /ca onucarnw^ Moscova, 1879 — 1881, pp. 31 — 44
(inaccesibilă mie).

* V. nota de la pag. 22

171

N. Tihonravov, TîaMHmHUKU cmapuuuou pyccKou /tumepamypu,
I, pp. 308 şi urm., după un ms. sîrbesc din sec. al XV-lea;
Stoianovic, Glasnik, voi. LXIII, după un ms. sîrbesc din
secolul al XVII-lea; Polivka, Starine, după un ms. sîrbesc
din sec. al XVII-lea.

[Versiuni] ruseşti: N. Tihonravov, TlaMnmHUKu pyccKou
ompeneHHou numepamypu, I, 305 — 308, după un ms. rusesc
din sec. al XVI-lea; Pypin, IlaMHînmiKu cmapuuHou pyccKou
Aumepamypu, III, pp. 81 — 82, după un sbornic din sec.
XV— XVI; A. Popov, IJepeoe npuâaejieme m onucauiw (inacc
mie), pp. 63 — 66, după un ms. din sec. XVI; A. Pypin,
TîaMHmHUKU cmapuuHou pyccKou mimepamypu, III pp 84—85*
după un ms. din sec. XV— XVI.

Versiuni greceşti: Fabricius, Codex pseudepigraphicus
Veteri Testamenti, I, pp. 428 — 443.

Studii: Gaster, Literatură populară română, pp. 284 —
290; Ov. Densusianu, Curs de istoria literaturii române (epoca
veche) ţinut la Facultatea de litere din Bucureşti, în anul
1898, litografiat de Filip Drugescu, pp. 117 şi urm!; Mussafia,
Sulla leggenda del legno della Croce în Sitzungsberichte der
phil. — hist. Klasse der k.k. Akad. der Wissenschaften, Wien
63 Bând (1870), pp. 165-216; pentru versiunile occidentale:
Pr. Campers, Mittelalterliche Sagen vom Paradiese und vom
Holze des Kreuzes Christi, Kdln, 1897; W. Meyer, Die Geschi-
chte des Kreuzholzes von Christus în Abhandlungen der philoso-
phisch-philologischen Klasse der k. Bayerischen Akad. der
Wissenschaften, Miinchen, 1882, pp. 103 — 165; E. Nestle,
Die Kreuzauffindungslegende în Byzantinische Zeitschrifi,
IV (1895), pp. 319-345 (cu text).

LEGENDE HAGIOGRAFICE

în literatura românească apar de timpuriu, încă
din sec. al XVI-lea, alături de cărţile fundamentale
ale bisericii, alături de textele biblice apocrife,
şi legende hagiografice. Deşi acest gen literar se
leagă prin multe şi trainice fire de literatura reli-
gioasă canonică şi făcea odată parte integrantă
din cultul ortodox, totuşi nu putem omite din cerce-
tarea noastră cel puţin acele legende cari s-au
desfăcut din colecţiile vieţilor de sfinţi, ca indivi-
dualităţi de sine stătătoare, au circulat intens în
masele adinei ale cetitorilor de pe vremuri şi au lăsat
urme cari dăinuiesc pînă azi în sufletul popular.

înainte de a urmări aceste legende în cadrul
epocilor în care îşi fac apariţia, este necesar, pentru
a înlătura unele confuzii cari se pot face, să deter-
minăm caracteristicile distinctive ale acestui gen
literar şi să arătăm prin ce se leagă de literatura
populară.

Materia care face obiectul acestor legende hagio-
grafice se poate grupa în două mari grupe: vieţi
de martiri şi vieţi de asceţi.

Prima este reprezentată prin marii iluminaţi,
carii, în vremurile de prigonire, au preferat să îndure
chinurile morţii, decît să abjure credinţa. Eusebiu
din Caesarea (260—340), care a trăit aproape de epoca
lor, ne-a descris avîntul mistic prin care au îndurat
chinurile cele mai groaznice cei ce primeau cununa
de martiri: spînzuraţi, arşi pe rug, aruncaţi în arena
fiarelor, sfîşiaţi cu cochilii şi unghii de fier. în
timpurile acelea, cînd creştinismul, la începuturile
sale, era în luptă cu păgînismul, sprijinit de toată
autoritatea statului roman, nu era cu putinţă ca
societatea creştină să nu înţeleagă ce admirabile

175

pilde, ce înviorătoare mîngîieri, în prigoniri, putea
oferi forţa morală a acestor eroice jertfiri de viată
pentru noua credinţă. Iată, de pildă, comunitatea
creştină din Smirna, transmiţînd celei din Philo-
melium o relaţiune, scrisă prin pana «fratelui
Marcian », despre martirul episcopului Policarp,
încheie cu rugămintea de a trimite « această scrisoare
şi fraţilor mai îndepărtaţi, pentru ca şi ei să glorifice
P e ^Domnul ». Cînd furia persecuţiunilor s-a înteţit
însă, şi creştinii piereau cu miile, rî-a mai fost posibil
să se consemneze în scris martiriul fiecăruia. Pentru
pătimirea unor martiri s-a mai putut găsi material
de informaţie în arhivele proconsulare; patimile
celor mai mulţi s-au păstrat însă pe cale orală.
^ După ce Constantin cel Mare impune creşti-
nismul ca religie de stat în toate graniţele impe-
riului roman, epoca martirilor se încheie 'şi atenţia
bisericii este îndreptată spre o altă formă a eroismului
vieţii religioase: ascetismul. Sfîntul vremurilor noi.
este acum ascetul; acesta, retras departe de zvonu-
rile lumii, în singurătăţile pustiului, ducea lupta
împotriva deşertăciunilor lumii, pentru dezrobirea
sufletului de patimile trupului şi de toate ispitele
amăgitoare, pe care le întinde Duhul întunericului,
spre a primejdui mîntuirea.

In năzuinţa de a expia prin pocăinţă păcatele
lor şi ale semenilor, îşi impuneau asperităţi de viată
şi chinuri trupeşti.

_ Astfel, unii refuzau orice adăpost şi stăteau fără
nici un acoperiş sub arşiţa soarelui vara, iar iarna
în vifor, vînturi şi ploi, pînă ce corpul li se umplea
de răni.

Alţii au imaginat o curioasă formă a asceziei,
pentru a scăpa de privirile curioşilor şi a se izola
şi mai mult. Incepînd cu sfîntul Simion Stilitul,
într-un avînt de eroică extravaganţă, pun să se
construiască o coloană înaltă de cîte 20—30 de metri,
cînd nu găseau în apropiere o rămăşiţă de templu
sau alte monumente vechi, şi, urcînd'u-se cu scările
sus, stăteau acolo, ani de zile, pînă la sfîrşitul vieţii.

176

Forma particulară a penitenţei lor era imobilitatea.
Stăteau acolo sus, în picioare, nemişcaţi, în rugă-
ciune şi post, învingînd somnul şi îndurînd toate
intemperiile vremii. Hrana depindea mai mult
de ajutoarele pe care creştinii pioşi din vecinătate
se însărcinau spontan să le-o procure. Cîteodata,
în jurul coloanei se adunau o sumă de discipoli,
cari cu timpul se uneau între ei şi fundau o mică
mănăstire în preajma sfîntului.

Biserica şi creştinătatea a privit întotdeauna cu
admiraţie pioasă pe aceşti asceţi, carii, în năzuinţa
spre desăvîrsirea sufletului, îşi mortificau trupul.
Ei erau socotiţi ca oameni inspiraţi de Dumnezeu, şi
sprijinul lor era cerut în împrejurări grele. In vremu-
rile de cumpănă ale Imperiului bizantin, ameninţat m
însăşi existenta lui, împăratul Isaac Angelos, după
cum' ne spune' cronicarul Nicetas Homates, convoacă
în palatul său pe «călugării cari umblă cu picioarele
goale, pe cei ce se culcă pe pămîntul gol, şi pe cei
ce trăiesc deasupra pămîntului, pe coloane» şi le
cere să se roage lui Dumnezeu ca să îndepărteze
primejdiile care ameninţau imperiul. Dacă împăraţii
bizantini arătau atîta consideraţie pentru aceşti
solitari mistici, ne putem închipui cu cîtă veneraţie
îi priveau masele naive şi credule ale poporului
care se adunau în jurul lor pentru a le cere ajutorul
în boale si nenorociri. Trupul lor era socotit ca
făcător de 'minuni şi după moarte; şi nu odată s-au
văzut cetăţile luptîndu-se pentru moaştele unui
ascet, socotit ca sfînt. Ei formează, dar, a doua
grupă importantă în legendele hagiografice.

Exceptînd cîteva — foarte puţine — vieţi de
sfinţi care fac impresia unei mărturii contimpo-
rane marea majoritate a legendelor hagiografice a
fost plăsmuită în veacul al VMea. In vremurile
acelea, cultul sfinţilor luase un avînt pe care cu
greu ni l-am putea închipui. Localităţile în care
se păstrau moaştele lor deveniseră centre de pelerinaj
pentru toată creştinătatea. în zile de comemorare,
drumurile cari duceau spre aceste centre — drumuri

177

desemnate adesea m documentele timpului cu numele
de strata publica peregrinorum — erau împînzite
de convoiuri nesfîrşite de pelerini. Mulţimea aceasta
care venea din adinei depărtări pe drumuri prăfuite,
stăpînită de o evlavie mistică, dar şi de dorinţa de
a căpăta îndurarea şi ajutorul sfîntului, era avidă
să cunoască viaţa şi, mai ales, minunile lui. Pentru a
satisface curiozitatea pioasă a pelerinilor şi în
acelaşi timp pentru a răspunde la trebuinţele cul-
tului în ziua sortită comemorării, s-au 'alcătuit
legendele hagiografice.

în plăsmuirea lor se vădesc două influenţe deose-
bite. Una, reprezentată prin curentul tradiţiilor
populare, îşi are originea îndepărtată în povestirile
martorilor contimporani cu sfîntul, dar care, trans-
mise din generaţie în generaţie şi de la o comunitate
creştină la alta, fuseseră în mod inconştient prelu-
crate de imaginaţia maselor.

Prefăcută în felul acesta, în curs de mai multe
veacuri, personalitatea istorică a sfîntului a pierdut
trăsăturile ei distinctive, cadrul istoric şi geografic
în care s-a desfăşurat viaţa lui s-a şters treptat ; în
locul acestora fantasia colectivă a maselor populare,
înclinată spre simplificare şi miraculos, a creat,
din amintiri vagi şi din fondul străvechi al legendelor
populare, tipul generic al sfîntului, în care mai ales
latura miraculoasă a vieţii lui a fost accentuată.

Gulegînd din gura poporului aceste legende, cînd
n-a plăsmuit totul din imaginaţia lui sau n-a avut
materiale anterioare, hagiograful a fost înclinat să
sublinieze elementul miraculos, cu atît mai mult
cu cît în modelele literare ce-i stăteau dinainte,
literatura apocrifă a Vechiului şi Noului Testament
— care exercita o mare atracţie asupra maselor
populare — supranaturalul alcătuieşte miezul poves-
tirilor.

In sfîrşit, în prelucrarea materialului popular
concepţia hagiografului despre natura şi rolul sfîn-
tului a mai putut fi influenţată, în afară de tradiţia
literară a apocrifelor şi de curentele filozofice ale

178

timpului şi în special de mistica neoplatoniciană,
care pretind că omul, în extazul religios, se poate
lepăda de materialitatea trupului, se poate desface
de tot ceea ce îl leagă cu pămîntul şi că, pătruns
de divinitate, poate sta mai presus de legile fizice
ale naturii. Oricît de departe ar fi fost chilia călugă-
rului hagiograf de zvonurile lumii, totuşi ceva din
cultura profană a pătruns şi în vechile mănăstiri,
mai ales dacă ţinem seamă că oameni cu o vastă
cultură a timpului lor au renunţat la bunurile lumii
pentru a-şi petrece viaţa în liniştea mănăstirilor.
Ideile misticii neoplatoniciene au influenţat — după
Glinther 1 — concepţia pe care creştinătatea veacului
al V-lea şi al Vl-lea şi-a format-o despre sfinţi.
Pentru hagiograf, sfîntul, martir sau ascet, este
campionul lui Dumnezeu pe pămînt, menit să ducă
lupta împotriva păgînismului şi împotriva ispitelor
acestei lumi trecătoare. Dar aceşti iluminaţi, cari
se confundau cu sufletul lor în Mîntuitorul şi duceau
lupta în numele lui, nu puteau fi părăsiţi în clipele
hotărîtoare. Fiul Domnului radia în jurul lor nimbul
sfinţeniei care destrăma influenţa legilor fizice ale
materiei şi înălţa sufletul celui prigonit peste puterile
naturii. Această concepţie despre caracterul divin
al sfîntului explică introducerea elementului mira-
culos în legenda hagiografică. De îndată ce intră
martirul în arenă şi este supus la chinuri, se simte
puterea divină a Mint uit orului, care-1 sprijină împo-
triva prigonitorilor săi. Torturile cele mai groaznice
la care sunt supuşi nu-şi pot produce efectul, deoarece,
ocrotiţi de harul divin, trupul lor este imun: fiarele
nu-i sfîşie, săgeţile nu-i străpung, flăcările nu-i
mistuie, otrava nu-i distruge.

Sfinţii Mamas şi Iulian sunt osîndiţi să fie sfîşiaţi
de fiare* sălbatice. Aduşi în amfiteatru, la ziua hotă-
rîtă, se dă drumul fiarelor înflămînzite, dar, spre
marea mirare a judecătorilor şi a poporului, fiarele,

1 Legendenstudien, Koln, 1906.

179

12—318

ajungînd în faţa sfinţilor, îşi domolesc furia şi le
ling picioarele. Sfîntul 'Tirs, sărbătorit la 14 decem-
brie, este vîrît într-un sac cu scorpii şi vipere şi
aruncat în mare, la 30 de stadii depărtate; prin
ajutorul îngerilor, sacul se sfîşie şi sfîntul se întoarce
la liman, călcînd pe valuri cum ar călca pe uscat.
Sfîntului Roman, sărbătorit la 18 noiembrie, i se
taie limba, şi totuşi după aceasta grăieşte, proslăvind
pe Mîntuitorul mai' tare şi mai clar decît înainte. Sfînta
Glycheria este sfîşiată'cu unghii de fier, şi totuşi
striga călăilor săi: « Nelegiuiţilor, chinurile voastre
nu-mi fac nici un rău, Mîntuitorul meu, Isus Hristos,
mă ocroteşte ». Pentru a scoate şi mai bine în relief
caracterul divin al sfîntului, hagiograful acumulează
chiar, asupra lui, o serie nesfîrşită de asemenea chinuri
într-o gradaţie crescîndă; tipic este în această
privinţă cazul sfîntului Gheorghe.

Elementul miraculos intervine adesea şi la
moartea martirilor. Cînd sfîntul loan cel Nou este
ucis de şeicul din Cetatea Albă, se zăreşte în puterea
nopţii un stup de foc înconjurat de candele şi trei
bătrîni în veşminte albe, cîntînd psalmi de laudă
mucenicului. Un evreu ţintind arcul spre bătrîni
rămîne cu mîna înţepenită pe arc pînă ce mărturi-
seşte vedenia.

' Tot prin minuni se vădeşte şi caracterul divin
al sfinţilor asceţi. Sfînta Tecla, urmărită de nişte
tineri destrăbălaţi, se roagă lui Dumnezeu, şi stînca
muntelui se despică în două, pentru a o primi. Cînd
sfîntul Alexe moare, necunoscut de nimeni în casa
tatălui său, clopotele din Roma, sunînd misterios,
vestesc moartea lui. Sf. Marian n-are nevoie de
candelă ca să vadă noaptea spre a scrie; degetele
lui răspîndesc, în miezul nopţii, lumina necesară.
La moartea sfîntului Lazăr Stîlpnicul, coloana pe
care trăise el străluceşte în tăria nopţii aşa de puter-
nic, încît o zăresc din mari depărtări ucenicii sfîn-
tului, cari se adună în jurul lui.

Am putea înmulţi aceste exemple, dar vom avea
prilejul să revenim 'în mai multe rînduri în cursul

180

studiului nostru asupra aceste! laturi caracteristice
a legendei hagiografice. Deocamdată ne mărginim
VSm că, în afară de motive caracteristice naturii
"sa i T genului hagiografic - imunitate a marti-
rilor în torturile cele mai groaznice — se găsesc, m
legendele hagiografice, adesea, o suma de elemente
Saculoase de intere's folcloric. Episoade miracu-
S care alcătuiesc ţesătura basmelor populare,
au fost încorporate în legendele hagiografice. Lupta
voinculS cuVlaurul pe ţărmul unei ape pentru
mîntuirea unei fecioare, temă care apare in vechiul
m t al lui Perseu si Andromeda, în legenda celtica
TtoTristan şi Iseult şi într-o mulţime de basme
nopulare, a fost încorporată şi în redacţiile mai
no? ale vieţii sf. Gheorghe. Deşi introdus m viaţa
Xntului după sec. XII, motivul a dobîndit o yitah-
fate ţa de ? puternică, încît a **2«jrtpg«»
iconografia: mai toate icoanele noastre înfăţişează
pe statul Gheorghe în luptă cu balaurul. în Manu-
lll de iconografie al înaltului regent p 8 s patriarh,
dr. Miron Cristea - publicat acum 20 de ani -se
pflă reprodus la p. 4, o icoană «ciudata»: sfîntul
ChnstX din biLica de la Rastoşnea zugrav*
cu cap de cîine. Icoana este Insa m conformitate cu
legenda sfîntului, aşa cum se ceteşte în Vieţde
sTrdilor si chiar în Mineile din vremunle noastre,
RuL de 9 mai: «Sfîntul mucenic Chnstofor era
căpcîn din tara celor ce mănîncă pe oameni...
si nu putea să grăiască omeneşte »> \ Capcimi,
monştri cu capul de cîine, care latră în loc de a vorbi
Tnt un vechi element din folclorul popoarelor
mediteraneene. In tradiţiile neamului nostru cap-
cînii, după cum vom vedea mai jos, au fost identi-
ficaţi cu tătarii din Buceag.

Multe alte asemenea motive din folclor se găsesc
din belşug întreţesute în structura legende or hagio-
grafice;' de ex. motivul inelului miraculos, care,

1 Mineiul pe
1894.

luna mai, tipărit cu aprob. Sf. Sinod, Buc.

181

12*— 318

sfărîmîndu-se, prevesteşte moartea eroului; al
copilului care vorbeşte înainte de naştere; al cerbului
miraculos care călăuzeşte pe calea mîntuirii.

Cele mai frumoase legende hagiografice sunt
tocmai acelea care s-au adăpat mai mult din izvoarele
de veşnică tinereţe ale povestirilor populare. Acest
element miraculos din folclor a fost şi pricina pentru
care unele legende hagiografice au fost traduse mai
de timpuriu în literatura noastră ori au fost extrase
mai tîrziu din colecţiile vieţilor de sfinţi, copiate
la un loc cu textele poporale şi răspîndite în păturile
largi ale neamului, pînă în vremurile noastre.

In formarea sufletului românesc din trecut,
literatura hagiografică, cu atmosfera ei de misticism
şi supranatural, a adus şi ea partea ei de contribuţie.
Misionarul catolic Marcus Bandinus, în relaţia
călătoriei sale prin Moldova anului 1646, ne descrie
cultul consacrat sfinţilor medici fără de argint
Cosma şi Damian, în satul Filipi, de lîngă Trotuş:
pelerinajul bolnavilor din Moldova şi Ardeal către
acest miraculos liman de însănătoşire, legendele
fantastice care circulau în jurul bisericuţei de pe
vîrful muntelui, procesiuni nocturne cu făclii,
melodii de glasuri îngereşti ş.a. însuşi cronicarul
moldovean Grigore Ureche, narînd lupta lui Ştefan
cel Mare cu Ţepeluş, la Rîmnic, adaugă, după
tradiţia populară, cum « să se fie arătat lui Ştefan
Vodă, sfîntul mucenic Procopie, îmblînd deasupra
războiului călare şi întrarmat, ca un viteaz, fiind
într-ajutoriu lui Ştefan Vodă şi dînd vîlhvă oştii lui »
şi încheie cu adorabila lui naivitate pioasă: «ci este
de a şi credere acest cuvînt, că dacă s-au întors
Ştefan Vodă cu toată oastea sa, . . . la scaunul său
la Suceava, au zidit biserică pre numele sfîntului
mucenic Procopie la sat la Badeuţi, unde trăieşte
şi pînă astăzi » x .

1 Cf. C. Giurescu, Letopiseţul Ţârii Moldovei, pînă la
Aron-Vodă (1359—1595), întocmit după Grigorie Ureche
Vornicul, Istratie Logofătul şi alţii de Simion Dascălul, p.

182

Corpul complet al Vieţilor de sfinţi a fost tradus,
pentru întîiasi dată la noi de Mitropolitul Dosoftei
şi tipărit la Iaşi în 1682 K Legende hagiografice cu
caracter întrucîtva popular pătrund în literatura
noastră încă din secolul al XVI-lea. In cel mai vechi
manuscript de texte poporane, în Codicele Sturdzan,
se găsesc două asemenea legende hagiografice: una
avînd un caracter apocrif, sfîntul Sisinie; cealaltă
desprinsă din colecţia Vieţilor de sfinţi: sf. Vineri.
în Codicele de la Cohalm apar o serie de legende
hagiografice, dintre care una a devenit populară:
Viata sfîntului Alexie. Chiar şi învăţaturile lui
Neagoe au cuprins între alte materiale şi o legendă
hagiografică : Viaţa sfîntului Constantin 2 .

BIBLIOGRAFIE

Hagiografia noastră îşi are sursele ei — prin literatura
slavă - în hagiografia bizantină. Despre hagiografia bizan-
tină Ehrhard şi Gelzer, prelucrînd Gesckichte der byzanti-
nischen Literatur a lui Krumbacher, ed. II (1897) spun (p.
176)- « Kein Gebiet der byzantinischen Literatur liegt nocn
sodunkel und so verworren vor den Augen des Foreschers
wie das hagiographische. Es gleicht einem dichten Urwalde
der sich endlos und lichtlos ins Ungemessene ausdehnt und
in dessen Inneres kein Pfad fiihrt. Auf Schritt und Tntt lauft
man Gefahr, sich in dem Dickicht zu verlieren, wâhrend schon
die Schatten der Nacht am Horizonte heraufziehen » * (la p.
182 bibiiogr.). De atunci s-au făcut progrese însemnate in
domeniul hagiografiei. O preţioasă revistă, Analecta Bollan-

65. Ediţia Kogălniceanu, 1872, p. 166. Cf. şi lupta din codrii
Cosminului: « Zic unii să se fie arătat lui Ştefan Vodă la
acel răsboiu sfîntul mucenic Dimitrie», ed. Giurescu, p. 81.

1 înaintea lui Dosoftei se găsesc elemente hagiografice
în Cazania lui Goresi şi în aceea a mitropolitului Varlaam.

2 Corn. de d-1 D. Russo.

* <Nici un domeniu al literaturii bizantine nu este atit
de obscur şi de încurcat înaintea ochilor cercetătorului decît
cel hagiografic. Se aseamănă cu o pădure virgina care se
întinde la nesfîrşit, fără vreo lumină, şi în interiorul căreia
nu duce nici o cărare. La fiecare pas există pericolul sa te
rătăceşti în hătis, în timp ce umbra nopţii se ridică la orizont. >

183

diana, care apare din 1882 şi a ajuns acum la voi. XLVI,
este consacrată exclusiv studiilor de hagiografie (indice gene-
ral la voi. I-XX publicat în apendice la t. XXII şi XXIII).
Pentru orientarea generală se pot consulta cu mult folos
următoarele studii: dr. H. Giinter, Legenden-Studien, Koln,
1906; R. Reitzenstein, Hellenistische Wundererzăhlungen,
Leipzig, 1906; precum şi documentatele lucrări ale bolan-
distului Hippolyte Delehaye; Les legendes hagiographiques,
Bruxelles, 1905; Les origines du culte des martyrs, Bruxelles,
1912; Les passions des martyrs ei les genres litteraires, Bru-
xelles, 1921; Les legendes grecques des saints militaires, Bru-
xelles, 1909 ; Les saints stylites, Bruxelles, 1923.

LEGENDA SFÎNTULUI SISINIE

Este o legendă fantastică, plină de naivităţi,
care — după cum vom vedea — îşi are originea în
lumea superstiţiilor păgîne şi care, deşi oprită de
biserică, s-a strecurat totuşi pînă în vremurile noastre.
Ea are şi azi o întinsă circulaţie în masele populare,
unde a exercitat o puternică influenţă asupra ciclului
de credinţe şi superstiţii privitoare la naştere şi
primii ani ai copilăriei. Subiectul este următorul:

Sisinie a fost un mare viteaz care, după ce a biruit
multe oşti, s-a întors spre « Ravia » (Arabia), unde
i se arătă în vis îngerul Domnului, sfătuindu-1 să
■se ducă la sora sa, Melintia, căreia Satana îi răpise
cinci copii şi căreia se pregătea să-i răpească acum
pe al şaselea.

In acest răstimp, Melintia îşi zidise un stîlp de
marmură şi se închisese înăuntru. Ajungînd Sisinie
la stîlp, pe vreme de viscol, ceru surorii sale să-i
deschidă. Diavolul, prefăcîndu-se într-un grăunte
de mei, se furişă înăuntru sub copita calului sf.
Sisinie, răpi copilul şi fugi cu el către mare. Sfîntul
Sisinie se luă după diavol şi, întîlnind pe drum
o salcie, o întrebă dacă nu cumva a văzut pe diavol
fugind cu un copil în braţe. Salcia, deşi-1 văzuse,
răspunse totuşi că nu 1-a văzut; şi sfîntul o blestemă:
să înflorească, dar poame sa nu facă. Mai departe

184

întîlneşte un rug, care şi el răspunse că nu 1-a văzut.
Sfîntul' blestemă şi pe rug ca: unde-i este rădăcina,
să-i fie şi vîrful; şi cine va trece pe lîngă el, să se
împiedice în crengile lui şi să-1 blesteme. Abia lîngă
mare, un măslin răspunse sfîntului drept: că a văzut
pe dracul cu un copil, afundîndu-se în mare. Sisinie
blagoslovi măslinul: să fie pom sfinţit, la toate
bisericile de lumină şi oamenilor de spăsenie (din
el sa se facă untdelemnul pentru candele şi mirul
pentru miruit). Ajungînd pe ţărmul mării, sfîntul
aruncă undiţa în mare, scoase diavolul pe uscat şi
începu a-1 bate cu 82 buzdugane de fier, pînă cînd
Satana, neavînd încotro, restitui copiii. Sisinie nu
lăsă pe diavol să-i scape din mînă pînă ce acesta
nu se jură că nu se va apropia de locul « iuo {= unde)
ruga aceasta grăi-să-va şi numele tău pomeni-

se-va ».

Rugăciunea, despre care se vorbeşte aci, se afla
şi ea copiată pe cele două foi adăugate la sfîrşitul
volumului, şi scrise de « ierei popa Simeon », însă
în limba slavonă.

In această rugăciune, locul sfîntului Sisinie îl
ia arhanghelul Mihail, care povesteşte cum, scobo-
rîndu-se din muntele Eleonului, s-a întîlnit cu
«Vestita» şi a bătut-o pînă cînd aceasta şi-a spus
toate numele şi s-a legat să nu se apropie de casa
unde se găseşte rugăciunea.

Alături de vechea redacţiune a legendei sfîntului
din veacul al XVI-lea, Hasdeu a publicat şi o redac-
ţiune cu totul nouă, care, pe la 1860, s-a imprimat
pentru întîiaşi dată la Iaşi şi care, după aceasta,
s-a republicat în nenumărate rînduri, la Bucureşti.
Textul acestei noi redacţiuni circula cu mult înainte
în literatura noastră, şi forma cea mai veche a ei
•o găsim într-un manuscript din 1760, păstrat în
Biblioteca Academiei Române. Redacţiunea modernă
se deosebeşte de cea veche prin modificări de detaliu
şi prin introducerea unor incidente noi. Sfîntul
Sisinie se află cu fraţii săi Sines şi Sinodor însoţind
pe împăratul lai la vînătoare. Dumnezeu dezlănţuie

185

o furtună şi-i risipeşte; Sisinie nemereşte, după
voia Domnului, la chilia surorii sale. în sfîrşit, în
incidentul întîlnirii sfîntului cu arborii, în redac-
ţiunea modernă este introdus şi paltinul, care răs-
punde sfîntului adevărul şi este blagoslovit: «să
stea înaintea bisericii cu păcătoşii la pocăinţă şi
cu drepţii la spăsenie ». Se pare că această versiune
modernă nu trece dincolo de secolul al XVII-lea şi
derivă dintr-un original grecesc, apropiat de cel
publicat de Sathas în Bibliotheca graeca medii aevi
(V, p. 573).

Redacţiunea modernă este şi ea însoţită de
rugâcime, tradusă însă în limba română. Aceasta
prezintă şi ea la rîndul ei dezvoltări; între altele:
Satana, luat de scurt de sfîntul arhanghel Mihail,
mărturiseşte ca se duce la sf. Fecioară Măria să o
muncească, fiindcă a auzit că va naşte pe Mîntuitorul.

Hasdeu, în interesantul studiu care însoţeşte
publicaţia textelor, considera această legendă ca o
concepţie personală a popei Ieremia Bogomil,
întemeietorul sectei. Pornind de la constatarea că
valea Dunării, din cauza numeroaselor bălţi pe
care fluviul le formează de-a lungul celor 'două
maluri în România şi Bulgaria, este un teren prielnic
pentru răspîndirea frigurilor palustre, ajungea la
încheierea: « că marele reformator bulgar din secolul
al X-lea, popa Bogomil, s-a socotit dator a înzestra
el însuşi pe sectarii săi cu o rugăciune specială contra
acestui puternic demon şi că această rugăciune,
prefăcută şi reprefăcută, a ajuns la noi în forma pe
care ne-o dă Codicele Sturdzanus ».

Hasdeu îşi întemeia această părere pe urmă-
torul pasaj dintr-un indice de scrieri eretice, publicat
la Moscova în 1644:

« Sînt fabule ale bl aste matului Ieremia, popă bulgăresc, care
spune cum şedea sîntul Sisinie pe muntele Sinaia şi menţio-
nează şi pe îngerul Mihail, ca să înşele mai bine mulţimea şl
bîrfeşte că frigurile sunt şeapte fiice ale lui Irod ».

O variantă rusească a legendei sf. Sisinie conţine,
într-adevăr, toate elementele menţionate în indice.

186

In concordanţă cu notiţa din acest indice, Hasdeu
mai aduce încă următoarea mărturie a patriarhului
de Constantinopol, Sisinie, din veacul al XlV-lea:
« Să nu credeţi că eu aş fi Sisinie cel mincinos,
descris de nebunul popă Ieremia, spre amăgirea
oamenilor ».

S-ar părea că aceste argumente ale lui Hasdeu,
primite şi de Gaster, sunt decisive şi ca legenda a
fost într-adevăr plăsmuita de către întemeietorul
ereziei bogomilice. Şi totuşi, Hasdeu se înşela în
deducţiile sale, fiindcă s-au găsit o sumă de variante
ale legendei în literaturile Orientului, care n-au
venit nicicînd în contact cu literatura bulgărească,
şi în forme dintre care unele sunt anterioare apari-
ţiunii bogomilismului. Astfel, în 1883, Gaster publica
cîteva paralele interesante din literatura ebraică al
căror prototip îl data în secolul al IX-îea. Şase ani
după aceasta, la congresul orient aliştil or din 1889,
Fries comunica o redacţiune arabă; iar în 1894,
Rene Basset publica o versiune păstrată în sinaxarul
abisinian, însoţită de rugăciunea magică, care, ca
şi versiunea română şi slavă, serveşte de talisman
lehuzelor.

în preţiosul studiu, care însoţeşte textele, Basset
conchide că:

« prezenţa acestei legende în literatura arabă şi abisiniană
pe de o parte, iar pe de alta în literatura slavă şi română,
stabileşte în chip incontestabil că ea este împrumutată
dintr-un original comun, care nu poate fi decît grec i>.

Părerea lui Basset este îndreptăţită; numai că
originalul grecesc fusese publicat cu vreo 18 ani
mai înainte, de N. Sathas, în Biblioteca graeca
medii aevi (tom V, p. 573). După Sathas, Reitzen-
stein şi Pradel au dat la lumină un ciclu de versiuni
greceşti dintre care unele, scrise pe papirus, ne
vin din vechiul mediu elenistic al Egiptului. Avem
însă dovezi — din domeniul iconografic — că, încă
din secolul al V-lea, legenda era cunoscută în Egiptul
elenistic. în iarna anului 1901 — 1902, arheologul
francez Jean Cledat a dezgropat, în Egiptul de jos,

187

lingă Ahimine (in Hermopolis magna), la Bauît,
ruinele unei mănăstiri zidite pe la anul 400. Intre
frescele care se găsesc acum la muzeul din Cairo
se află una care înfăţişează pe un sfînt călare pe
un cal negru şi îmbrăcat în costum part, cu o tunică
albă, ţinînd în mîna stingă un scut, în dreapta o
suliţă cu care străpunge sinul unui demon, căzut la
picioarele calului. La dreapta, se află însemnat
numele sfîntului: O AriOS 2ISINNI0S

In fresca mănăstirii de la Bauît, demonul feminin
se numeşte AAABASAPIA. Numele demonului diferă
însă de la versiune la versiune: în legenda din sina-
xarul abisinian se numeşte «Uerzelia»; în redacţi-
unea greacă « TuXXou » ; în cea ebraica « Lilith » ;
în cele slave « Avestiţa ». Lăsînd la o parte aceste
deosebiri de nume, divergenţele de amănunte,
prefacerile şi adaptările pe care le-a suferit legenda
în trecerea ei dintr-o literatură într-alta, în cuprinsul
tuturor versiunilor amintite mai sus se găsesc însă
citeva trăsături caracteristice comune, care dove-
desc în chip neîndoielnic strînsa interdependenţă
a acestor versiuni, şi anume:

1. în toate versiunile sfîntul mîntuitor face parte
din grupa sfinţilor (călăreţi) militari şi se numeşte
Sisinie.

2. în toate versiunile sfîntul duce lupta împotriva
unui demon feminin care răpeşte copiii mici şi
provoacă moartea lor.

3. Sfîntul, învingînd demonul, îl sileşte să-şi
spună formele în care se preface şi numirile pe care
le poartă sub fiecare din aceste forme; aceste numiri,
scrise alături de ale sfîntului, au darul de a împiedica
influenţa nefastă pe care o exercită demonul asupra
lehuzelor şi copiilor mici. De aceea, conjuraţia scrisă
este purtată ca amulet de femeile lehuze şi de copiii
născuţi de curînd.

Aceste caracteristice apropie legenda de sfera
credinţelor şi concepţiilor populare privitoare la
influenţa nefastă a demonilor şi de întregul ciclu al
exorcismelor. într-adevăr, în masele populare

188

rurale vieţuieşte pînă azi, sub învelişul creştinismului,
paralel cu credinţa în demoni care pot lua felurite
forme de animale', superstiţia, îndestul de răspîndită
la toate popoarele, că cel ce cunoaşte numele demo-
nului îl poate tine sub ascultarea sa. In legenda
sfîntului Sisinie] duhul rău, Avestiţa sau Samca,
se poate metamorfoza în 12 ipostaze; şi în fiecare
din aceste ipostaze poartă un nume deosebit. De
aceea legenda înşiră toate aceste nume, căci, daca
ar lipsi o singură numire, descîntecul şi-ar pierde
valoarea: demonul s-ar putea strecura sub înfăţi-
şarea si numele care n-a fost pomenit. Numirile
corespund cu forma în care se poate preface demonul,
sau cu una din trăsăturile esenţiale ale fini sale.
Astfel, în redacţiunea grecească — unde se vede
mai clar aceasta — el se numeşte fj-uia (musca),
pentru că se poate preface în muscă, spre a pătrunde
în casa lehuzelor; TCrrouivT) (înaripată), pentru ca
are aripi; T^Aa-aa (care se afundă în mare), pentru
că se cufundă' în mare spre a scăpa de Sisinie;
TiouSovtxTpLa, care înăbuşe copiii; firpi^Xa, care îi
strînge de gît; a^aTomvoucra, care le suge vinele etc.
După toate probabilităţile, această parte a legen-
dei alcătuieşte sîmburele ei primitiv: o veche formulă
de exorcism', din lumea păgînă, împotriva demonilor
cari primejduiau naşterea şi viaţa copiilor mici.
Ea a supravieţuit şi după răspîndirea creştinismului,
dar s-a adaptat noilor împrejurări, prefăcîndu-se
în legendă hagiografică. Totuşi, alături de legenda,
s-a păstrat si vechea formulă magică, care, copiata
alături de cea dintîi sau chiar singură, păstrează
puterea profilactică. x

Din care parte a lumii pâgîne a pătruns insa,
în creştinism, această formulă de exorcism?

Reitzenstein, publicînd cîteva variante greceşti
ale legendei sf. Sisinie, descoperite printre vechi

i Paul Perdrizet, Negotium perambulans m tenebris,
Strassbourg, 1922 (Publications de la Faculte des lettres)
pp. 22 — 24.

189

papirusuri egiptene, spune textual că vrea să dea
prin ele o idee « de trecerea acestui soi de literatură,
din lumea păgînă în iudaism, şi de aci in creştinism » *
Se cunoaşte într-adevăr rolul pe care l-au avut
evreii în răspîndirea exorcismelor. Chiar în Faptele
apostolului Pavel cetini că apostolul a întîlnit, în
Efes, fii de preot evreu cari se foloseau de numele
Mîntuitorului în exorcisme, şi că a ars acolo cărţi
în valoare de 30 000 de drahme. Irinaeus ne spune
că evreii erau cunoscuţi, în timpul său, prin meşte-
şugul de a scoate dracii din om, cu descîntece în
care invocau numele Domnului. Hipollytus adaugă
că aceşti descîntători internaţionali, cari forfoteau
în primele veacuri, utilizau formule magice în care
cuvinte ebraice se încrucişau cu cuvinte greceşti;
şi într-adevăr, aserţiunea lui a fost confirmată, în
timpurile noastre, prin descoperirea de papirusuri
cu asemenea formule magice bilingve. Acest fel de
exorcisme se aflau scrise în cărţi; şi pînă tîrziu,
în evul mediu, se pomeneşte, la curtea lui Manuel
Comnenul, de un evreu, Aaron, care, cu ajutorul
unei astfel de cărţi, putea să gonească legiuni întregi
de draci 2 . Astfel stînd lucrurile, nu ar fi exclus ca
şi exorcismul prin care se înlătură apropierea duhului
necurat de casa lehuzelor să fi fost împrumutat, în
primele veacuri, de greci de la evrei — aceasta cu
atît mai mult cu cît se cunosc şi o serie de paralele
ebraice. Dar avem indicaţii că superstiţia despre
rsAXw sau TuXXO, duhul necurat care omoară
copiii mici, era cunoscută în lumea greacă cu mult
înainte de creştinism. Un fragment din Sapho —
poeta din sec' VII — VI a. Chr. — aminteşte pe
TeXkouc, 7rou8ocp[.ÂXtoT£pa; iar paremiologii şi lexi-
cografii greci, comentînd acest cuvînt, ne spun că
ruXXou era, după credinţa lesbienilor, numele unei
fecioare care murise înainte de vreme şi a cărei

1 Reitzenstein, Poimandres, Leipzig, 1904, p. 299.

2 E. Schiirer, Geschichte des jiidischen Volkes, Leipzig,
1909, pp. 407 — 414.

190

fantomă înspăimîntă copiii mici şi le pricinuieşte
moartea.

Orientaliştii au mers mai departe şi au întrezărit
drumuri noi', care duc spre originea acestei super-
stiţii populare. Astfel, C. Franck, în Zeitschrift
fur Assyrologie (XXIX, pp. 161 şi urm.), întemein-
du-se pe aserţiunea lui Mihail Psellos, care spune
că termenul TuXXto este vechi în limba greacă
şi vine din ebraică, pune în legătură acest cuvînt
cu babilonicul gallu, un demon răufăcător, care,
prefăcîndu-se în panteră, fură copiii mici.

De altă parte, Lilit, demonul din versiunea
ebraică, care corespunde grecescului TuXXco, îşi are
si el originea în credinţele mitice ale asirienilor.
Lilit este pomenit de Isaia, în profeţiile sale, ca crăia-
să a duhurilor nopţii şi, după o veche legendă, a
fost creată o dată cu Adam, ca să omoare copiii
noi născuţi. Orientaliştii o pun în legătură cu demo-
nul babilonian lilla, lill, invocat în exorcismele
cuneiforme. De altfel, în aceste exorcisme se vorbeşte
adesea de « demonii carii se furişează ca şerpii, pe
sub uşi, şi răpesc copilul de pe genunchi omului ».

Dacă aceste date ale orientaliştilor sunt bine
stabilite, atunci tocmai din ciclul credinţelor şi
ritualelor religioase ale asiro-babilonienilor a por-
nit acest exorcism, împreună cu superstiţia de care
e legat; s-a răspîndit la popoarele Orientului şi a
pătruns în creştinism, prefăcîndu-se, poate în Egipt,
în legendă hagiografică. Ea trebuie să fi fost, în
primele veacuri, destul de împrăştiată în lumea
creştină; dar biserica a recunoscut caracterul ei
păgîn şi contrar dogmelor creştine, căci sinodul al
V-lea ecumenic a hotărît înlăturarea filacteriilor şi
pedepsirea strej uit orilor, adică — explică Pidalio-
nul — di celor ce «fac baiere legîndu-le cu mătase,
scriind într-însele chemări de draci » \ Nota, care

1 Pidalion sau Cirma corăbiei... a bisericii ortodoxe,
tradusă din greceşte în româneşte de mitropolitul Veniamin,
Neamţ, 1844, f. 168.

191

m

însoţeşte textul Pidalionului, lămureşte şi mai pre-
cis intenţia sinodului faţă de legenda şi de rugăciunea
sf. Sisinie prin cuvintele: «se cuvine a se caterisi şi
preoţii acei ce cetesc la bolnavi hîrtia ce se numeşte
a Ghelei (textul grecesc: TuXXw), precum în limba
noastră samca ».

Dar cu toate repetatele opuneri ale bisericii,
legenda a circulat totuşi pretutindeni; şi este într-a-
devăr surprinzătoare vitalitatea cu care această
elucubraţie, răzbătînd peste mii de ani, trăieşte
încă în sufletul poporului nostru. Sfîntul Sisinie
este considerat şi azi ca un sfînt protector al lehu-
zelor şi copiilor, iar icoana lui se păstrează în multe
case de ţară. Legenda — tipărită de diferite case de
editură a cărţilor poporane — circulă şi azi în satele
noastre, servind ca amulet. Dintre numirile pe care
le poartă diavolul în această legendă, două au pă-
truns adînc în ciclul superstiţiilor populare: Samca
şi Avestiţa, aripa Satanei.

După datele pe care ni le dă Marian, « Samca
este cel mai viclean şi mai periculos dintre toate
spiritele necurate ». Se arată lehuzelor sub diferite
forme de animale — afară de porumbiţă, viţel şi miel,
simbolurile nevinovăţiei — «şi nu numai că 'le înspăi-
mîntă», dar «le frămîntă, le torturează şi le sminteşte,
aşa că cele mai multe mor înainte de naştere ».

Puterile acestui duh necurat se întind şi asupra
pruncilor, cari dacă au scăpat cu viaţă în pîntecele
mamelor, cînd acestea au fost chinuite, sunt urmă-
riţi după naştere. « Copiii, cuprinşi de acest spirit,,
capătă un fel de cîrcei de stomac, care-i frămîntă
prin lăuntru şi-i zgîrcesc aşa de tare că-i fac ghem şi
le duc picioarele la gură ». Alţii, iarăşi, se întind din
toate încheieturile, « înholbă ochii, fac spumă la
gură », alţii, în sfîrşit, sunt schimonosiţi : « li se
sucesc mîinile sau picioarele, se încrucişează, li se
strîmbă fălcile... şi dacă nu mor în scurt timp,
rămîn astfel pentru toată viata » *.

Pentru a scăpa de urmările Samcei, femeile lehuze
poartă ca amulet legenda cu formula de conjuraţie
a Avestiţei. In multe localităţi din Bucovina, poporul
scrie numirile Samcei pe pereţii casei, cu credinţa
că prin aceasta îndepărtează duhul necurat de locuin-
ţa lor. La copiii mici, amuletul se vîră într-un săculeţ
şi se poartă la gît; într-alte părţi se pune în perna
pe care doarme copilul sau în albia care-i serveşte
de leagăn. Interesantă este superstiţia că tinerii
trebuie să se păzească de a scrie cartea de samca,
căci în acest caz Samca se leagă de ei; numai moş-
negii o pot scrie, căci asupra lor Samca nu are alta
putere decît a-i face să crisce (scrîşnească) din dinţi
în timpul somnului.

In lipsa cărţilor de samca, se recurge la aşa-numi-
tele « descîntece de Samca sau Avestiţa » * în care
Samca este înfăţişată în chipurile cele mai fioroase.
Într-un descîntec'de apucate, cules în Moldova, se
pomeneşte chiar salcia şi rugul din legenda scrisă:

4 Am plecat la salcie ;

— Bună dimineaţa, salcie.

— Şezi, dacă ai venit.

— N'am venit să şez,

Ci am venit să te întreb
D'un strigoi roşu. . .

Şi m'am dus la rug;

— Bună ziua, rugule.

— Şezi.

— Nu şez,

Că n'am venit să şez,
Ci am venit să te întreb
D'un strigoi roşu

Pentru tămăduirea boalei se întrebuinţează,
alături de descîntece, care sunt însoţite de anume
practice magice, şi nişte plante speciale, care cresc
pe sub păduri şi care se fierb şi se beau cu zahăr sau

1 Amicul Familiei, Gherla, IV (1880), p. 70.

192

1 Gh. Dem. Teodorescu, Poesia populară română, pp.
390, 392.

2 Gr. Tocilescu, Materialuri folcloristice, I, 1, p. 568.

193

se pun în scăldătoarea copiilor mici l . Sunt cunoscute
în popor sub numele samca, sancă, săncuţă, sîmcâ,
sîmcoi.

Curios este însă ca în lumea cărturarilor mărunţi,
viaţa sf. Sisinie continuă încă a fi prelucrată.
într-o naivă refacere, care pretinde a fi « poveste
populară culeasă» 2 , elementele de legendă: salcia,
măslinul, rugul, au fost înlocuite cu elemente din
basme (Foamete împărat ) şi din cercul supersti-
ţiilor populare (vrăjitoare, drăcărie). De altă parte,
în lumea satelor, elementele din viaţa sfîntului,
mai apropiate de literatura poetică a poporului, s-au
desprins din cadrul superstiţios şi circulă ca legende
de sine stătătoare: legenda măslinului şi a rugului
de mure 3 .

De altfel, intervenţia arborilor ca ajutători sau
vrăjmaşi ai unui sfînt este o temă obişnuită în fol-
clor. Ea apare şi în ciclul de legende privitoare la
fuga familiei sfinte prin Egipt (plopul, viţa de vie,
mărul, părul, bradul, rugul) 4 . Dăhnhardt 5 , care a
urmărit această temă în domeniul folclorului, a
găsit o suma de paralele interesante pînă în India
răsăriteană.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti editate: Hasdeu, Cuvente den bătrini,
II, pp. 284—291, versiunea copiată de popa Grigore
din Măhaciu, cu textul slavonesc în paralelă şi cu o
redacţume modernă, tipărită la Bucureşti în 1878, în josul

1 Artur Gorovei şi M. Lupescu, Botanica populară
Fălticeni, 1915, p. 119 '

Dracul în capcană. . . poveste populară culeasă de M
Ion Popescu, edit. R.O. David şi M. Şaraga, fără dată şi

1 O C fi 1 1 tfl trP

3 Şezătoarea, anul XXX, voi. XVIII, 1922, p. 29.

4 Marian, Legendele Maicii Domnului, pp. 59 — 72;
Al. Rosetti, Colindele religioase la români, Analele Acad.
Rom., tom. XI, mem. secţ. lit., Bucureşti, 1920, pp. 33—34.

6 Natursagen, II, 40 — 49 şi 54—66.

19*

paginii. Aceeaşi versiune, republicată de Gaster în Chresto-
matie, I, pp. 6 — 7 ; o alta, din 1779, ibidem; Ion Creangă,
IV (1911): Patru variante ale cărţii poporane « Avestiţa aripa
Satanei», formulele de conjuraţie şi anume: a) «Eu Pavăl
Săjinit. . . », copiată de dascălul Grigore, tipograful mitro-
poliei, în 1752, pp. 38—39; b) tipul: « Sisonie-Mihail », copiată
în 1783, pp. 39—40; tipul « Sisin-Mihail », din întîia jumătate
a sec. al XVIII-lea, pp. 70—71; tipul « Sisinie- A vestita »,
pp. 97 — 98, din anul 1809; Ion Creangă, VIII, pp. 194 — 197;
legenda sfîntului Sisinie, ms. din 1803; Arhiva, Iaşi, 1889, p.
247, formulă de conjuraţie tip « Sisinie-Mihail », din 1800;
Marian, Naşterea la români, p. 29, ms. din mănăstirea Drago-
mirna, fără indicaţie de dată şi copist; ibidem, p. 30, o altă
variantă (tip «îngerul Mihail»), după un text publicat la
Sibiu în 1863; Şezătoarea, V (1899, p. 156); Pamfile, Mitolo-
gia poporului român, I, Duşmani si prieteni ai omului, Bucu-
reşti, pp. 237 — 239, după 'un ms. din 1809; pp. 239-241,
după un ms. copiat de popa Sandu ot Vîsăneşti.

Menţionate: Gaster, Revista pentru istorie, arheologie şi
filologie, 1884, p. 339; Molifta sfîntului Sison de coconi cei
omoriţi dă diavolu, dintr-un ms. din 1790—1800, din Moldova.
Textul se tipăreşte necontenit şi astăzi de diferite case
de editură. în Biblioteca Academiei Române se găsesc însă
numai cîteva exemplare. Cel mai vechi datează din 1869
şi are titlul: Minunile lui sfîntul Sisoe sau hotărîrea lui Pilat
din Pont asupra lui Isus Hristos, cu un tablou, aflate şi date
la lumină de Gkeorghe Popovici, Bucureşti, Tip. Theodor
Mihaescu şi Vaidescu. Deşi titlul este tipărit cu litere latine,
cuprinsul are litere chirilice. Broşura este alcătuită din urmă-
toarele elemente: 1. formula magică: « Eu, robul lui Dumne-
zeu, sfîntul Sisoe, pogorîndu-mă din muntele Sionului, adică
din măgura Eleonului, văzui pre Arhanghelul Mihail, voievod
îngeresc, întîmpinînd pe Avestiţi, aripa Satanei»; 2. Legenda
sf. Sisinie, în redacţiunea dezvoltată publicată de Hasdeu
f. 2; 3. Visul Maicii Domnului, f. 6; 4. Tălmăcire după copia
din limba grecească a hotârîrii făcută la al şaptesprezecelea an
al oblăduirii împăratului romanilor Tiberie Chesaru din Pon-
tie Pilat « găsită la anul 1509 de la Hristos în oraşul Cula din
Italia, într-o piatră foarte frumoasă» (f. 7 — 10); 5. închină-
ciune către Prea Sfînta Născătoare de Dumnezeu (f. 10—12);
6. Cugetare dureroasă din inimă, pentru multa mulţime a
patimilor Mîntuitorului nostru Hs. Dumnezeu, prin Înger de
Dumnezeu arătată: Celui dintru sfinţi părintelui nostru Dimi-
trie mitropolitul Rostovului, al Iaroslavului şi al Rusiei, făcă-
torul de minuni. Celelalte 4 ediţii ale Academiei (cea mai
nouă din 1913) reproduc exact acelaşi text, ta care o ediţie,
(fără dată), a adăogat următoarele rînduri — ca o dovadă
de cum se amăgesc şi azi masele naive şi superstiţioase:
« Această carte a fost trimisă din cer poporului de Domnul
Isus Christos, şi în zilele noastre s-a găsit tipărită în mănăsti-

195

13 -3 20

rea Muntelui Athos, de un călugăr bătrîn. Această carte
trebuie să o aibă tot creştinul, pentru a nu se atinge de casa
sa Necuratul şi pentru ajutorarea copiilor şi femeilor însăr-
cinate ».

Manuscripte inedite în Biblioteca Academiei Române.

Descrise de I. Bianu şi R. Caracas, Catalogul manuscriptelor
româneşti, II, p. 206: ms. nr. 473, sec. al XVIII-lea, copiat de
« Stoian de la Anthim », nr. 4, legenda în aceeaşi versiune ca
cea din Cod. Sturdzanus; p. 209, ms. nr. 476, sec. al XVIII-lea,
a aparţinut « popei lui Bucur», f.187: Povestea lui sveti
Sisoe (textul însă s-a pierdut). Nedescrise încă: ms. nr.
3820, f. 235 — 243, copiat «de erei Gheorghe şi de un copil
al mieu Rodion, la anul 1775, mai 21, cînd lăcuiam la
oraşul Prejmir», f. 235 — 243: Povestea sfîntului Sison, le-
genda, în redacţia mai nouă, al cărei tip a fost pu-
blicat de Hasdeu* după textul tipărit în 1862, ca paralelă la
redacţia din Cod. Sturdzanus. Ms. nr. 2226, copiat pe la
1805, f. 32 v.— 39 v: « Acastă carte laste pentru ca să nu
să apropie diiavolu de acea casă unde să vor afla aceste
scrise în numele Tatălui şi a Fiiului şi al Sfîntului Duh, amin »;
este formula magică tip: arhanghelul Mihail învingînd pe
Satana, care munceşte pe Preacurata Fecioară Mana; f.
34 r. — 39 v: «Acastă molitvă este a lui sfeti Sison pentru
coconii cei mici ce au furat diiavolul din leagănul sori-si;
acastă să puie în leagănul copilului să nu să apropie diavo-
lul» 1 este legenda sfîntului în redacţia mai nouă. Ms. 2621,
sec. XVIII-XIX, f. 11 v. şi urm., conţine legeda sfîntului
în redacţia mai nouă, cu acelaşi titlu şi indicaţie ca ms.
2226. Ms'. nr. 2897, copiat în 1824, de Ioan Neculau Cerne,
ţf 44 r ) f. 41 — 44 r. cuprinde formula magică, tip arhan-
ghelul Mihail. Ms. 4767, sec. al XVIII-lea, f. 19 v. - 20 v.
(sfîrşitul s-a pierdut; conţine legenda sfîntului în versiunea
mai nouă).

Texte slavoneşti: Tihonravov, IJaMamHUKu pyccKou
ompeneuHoii Aumepamypu, II, pp. 351 — 353.

Texte greceşti: C. N. Sathas, Bibliotheca graeca medii
aevi, V, pp. 570 — 579; Reitzenstein, Poimandres, Studien
zur griechisch-ăgyptischen und fruhchristlichen Literatur,
Leipzig, 1904, p. 299.

Studii: Hasdeu, Cuvente den bâtrîni, II, pp. 263 — 283;
Gaster, Literatura pop. rom., pp. 393 — 400; Gaster, Anuar
pentru israeliţi, an. IV, pp. 73 — 79 (Lilith şi cei trei îngeri);
Gaster, Beitrâge zur vergleichenden Sagenforschung, Leipzig,
1884; Gaster, Jlchester Lectures on tke Greeko- Slavonie Litera-
ture, pp. 80 — 85 ; Veselovski, ffîypnaAb Muuucmepcmea Hapodnazo
npoceţutemn, S. Petersburg, 1894; R. Basset, Les apochryphes
ethiopiennes, IV, în La Haute Science, I, p. 193, 271 şi 344;

196

Paul Perdrizet, Negotium perampulans in tenebris (Publica-
tions de la Faculte des lettres de VUniversite de Strassbourg),
Strasburg, 1922.

LEGENDA SFINTEI VINERI

Este o legendă din ciclul martirilor, în care au
intrat elemente de basm (zmeii), lucru de altfel
obişnuit în domeniul hagiografiei, după cum s-a
arătat în capitolul precedent. A fost copiată de popa
Grigore din Măhaciu, înainte de 1600, după un ori-
ginal pierdut, şi se păstrează în Codex Sturdzanus
(pp. 180 — 185). 'A fost studiată şi publicată de Has-
deu în Cuvente den bătrîni. Prototipul pierdut al
copiei din Codex Sturdzanus fusese tradus din limba
slava, după cum se poate vedea din titlu: rra nenea.

în limba slavă legenda fusese tradusă din Mineiele
greceşti, unde poartă titlul de: Yjâyia IIapac7X£(3Yj.

Legenda, nu numai că nu are nimic comun cu
bogomilismul, după cum se crede încă la noi — ea
cuprinde, de altfel, elemente cu totul contrare bogo-
milismului: venerarea crucii — dar nu este nici măcar
apocrifă. Ea face parte integrantă din cultul ortodox,
şi în ziua de 26 iulie (ziua martirului ei) biserica
noastră serbează, alături de sfîntul martir Ermolae,
şi pe sfînta Vineri sau Paraschiva (cu numele grec).
Cu acest prilej se ceteşte în sinaxar viaţa sfintei şi
se cîntă imnuri de laudă în amintirea ei, după cum
se poate vedea în Mineiul pe luna iulie, tipărit cu
aprobarea sfîntului sinod (cf. ed. din Bucureşti,
1894, p. 297) *.

1 Motivele care se întreţes în legenda sfintei Vineri se
regăsesc şi în alte legende hagiografice. Motivul de basm cu
balaurul se regăseşte bunăoară în Viaţa sfîntului MU (10
noiembrie) si a sfîntului Marcian (2 noiembrie). Ca şi sfînta
Vineri, sfîntul Mii face semnul crucii peste balaur şi acesta
moare; la fel sfîntul Marcian înseamnă cu degetul semnul
crucii si suflă peste un zmeu uriaş « ieşit din megieşitul pus-
tiu », şi balaurul « se sfărîmă » în bucăţi. Chinul fierberii
într-un cuptor se regăseşte şi el în Viaţa sfîntului Victor,
sărbătorit la 10 noiembrie ş.a.m.d.

197

13*-324

In versiunea din Codex Sturdzanus, legenda are
următorul subiect:

Intr-o cetate îndepărtată, locuiau doi creştini
curaţi la suflet: Agaton şi Polfia (în redacţiile mo-
derne, Polithia ; în cele greceşti , IloXtOsta), care
ajunseseră la adinei bătrîneţi, fără să fi dobîndit
nici un copil. Şi rugîndu-se ei necontenit Mîntuito-
rului ca să-şi întoarcă mila spre ei şi să le dăruiască
un copil, li se arătă în vis îngerul Domnului, care le
spuse că Dumnezeu a auzit rugăciunea lor şi le va
dărui o copilă, pe care s-o boteze cu numele Vineria,
întrucît se va naşte într-o Vineri. Copila se născu
în luna lui Brumariu (octombrie), 15 zile; şi părinţii,
ca să împlinească făgăduinţa dată Domnului, o
închinară bisericii. La vîrsta de cinci ani, copila,
luminată de Dumnezeu, părăsi casa părintească şi
plecă în lume să propovăduiască legea cea nouă a
Mîntuitorului.

Nemeri mai întîi în cetatea Antiohiei, la un împă-
rat mare, anume Antioh (în redacţiunile moderne,
Antoniu; în cele greceşti; 'AvOwvtoţ). La predica ei,
mulţi primiră creştinismul, dar evreii se plînseră
împăratului că « a venit o boierească în cetatea lor
de propovăduieşte şi spune de fiul Măriei, cela ce
au răstignit părinţii noştri în cruce ». Împăratul,
mîniat, porunci să fie adusă înaintea sa. Sfînta se
înfăţişă, şi împăratul, răpit de frumuseţea ei, îi
ceru să i se închine şi « îi va fi doamnă şi împără-
teasă spre toate casele lui ». Sfînta îl blestemă, şi
împăratul, cuprins de urgie, porunci să fie răstig-
nită pe cruce. Sfînta se rugă lui Dumnezeu să n-o
părăsească; şi într-acel ceas se ivi un nor pe cer şi
se dezlănţui un vifor mare încît rostogolea pietrele
uriaşe ca pe nişte frunze. Un înger se arătă sfintei
şi-i rupse legăturile care o încătuşau. Ostaşii, văzînd
minunea cerească, căzură la pămînt şi strigară toţi
şi se rugară sfintei să-i facă şi pe ei creştini. Sfînta
se ridică şi-i boteză, dar împăratul, prinzînd de
veste, porunci să o prindă din nou, să o lege şi să
o arunce într-o căldare, în care vor fi fiert mai întîi,

198

şapte zile şi şapte nopţi, plumb şi smoală şi « piatră
zmicurata ». Slugile împliniră porunca împăratului.
Şi a şaptea zi, venind împăratul şi cerînd să se
deschidă cazanul, văzu pe sfînta Vineri stînd în
picioare. Împăratul, vroind să se apropie de cazan
ca să se încredinţeze mai deaproape, sfînta luă cu
mîna apă clocotindă din căldare şi aruncă în obrazul
împăratului, care orbi. împăratul se rugă de ea
să-i redea vederile, că se face creştin. Sfînta, îndui-
şată, căzu cu faţa la pămînt şi plînse pînă ce « baltă
se făcu din lăcrămile ei ». Sculîndu-se, sfînta luă cu
mîna dreaptă din lăcrămile ei, unse ochii împăratului
în numele Tatălui, Fiului şi Sf. Duh; şi într-acea
clipă împăratul văzu mai bine şi mai limpede decît
înainte. împăratul şi toţi ai lui se botezară, iar sfînta
plecă înainte, la alt împărat, Atizma (în redacţiu-
nile moderne « Asclipie, ighemonul cetăţii»; în cele
greceşti: 'AoxXy)7ci6<;). Acesta ceru şi el zadarnic
sfintei să se închine Dumnezeului lui, « că va fi
doamnă şi împărăteasă tuturor palatelor sale ».
împăratul', mîniat de refuzul fetei, porunci să fie
dusă înaintea zmeului din cetate, căci într-acea
cetate locuia un zmeu în care intrase diavolul cu
duhurile sale necurate.

Sfînta, ajungînd înaintea zmeului, făcu asupra
lui semnul crucii; diavolul fugi, iar ea, punînd picio-
rul pe fălcile zmeului, se plimbă prin măruntaiele
lui şi ieşi afară nevătămată. împăratul, văzînd
această minune, se creştină împreună cu toate slugile
lui şi cu toţi oamenii lui.

Sfînta plecă apoi spre Aclit împărat (în redacţiu-
nile moderne Tarasie « ighemonul cetăţii » ; grec. :
Tapacrtoţ); dar şi acesta, îndîrjit că sfînta nu
vroieşte să se închine Dumnezeului la care se închină
el şi « să-i fie doamnă şi împărăteasă », porunci să
fie * aruncată într-o căldare de smoală, plumb şi
piatră, trei zile şi trei nopţi; dar sfînta scăpa neatinsă,
în timp ce o pară de foc, întinzîndu-se de la căldare,
înconjură pe slujbaşi şi îi arse. împăratul, sfătuin-
du-se cu sfetnicii lui, porunci să i se taie numaidecît

199

capul. Sfînta ceru să i se îngăduie a-şi face rugăciunea.
Şi sfînta se rugă astfel:

« Doamne, ascultă-mă, şarba ta. . . rogu-te să faci mese-
rere ta şi să dai măriîa ta celora ce vor face pomenă mie şi
prinosul, şi liturghie, şi lumînare, şi vor cinsti această zi
blagosloveşte, Doamne, casele lor, si ficiorii lor, si holdele
lor şi dobitoacelor lor toate, şi fugă de ei toate* duhurile
rele şi fărmăcătoarele, şi sufletele lor să fie luminate- e (si)
cela ce nu o va cinsti această zi, Venera mare, cu milostenie
şi cu rugăciune la beserecă; iară cela ce va lucra într-însa
acela sa fie blăstemat; e cela ce o va cinsti şi o va posti şapte
zile, să fie lui sănătate şi ertăciunea păcatelor, si cine nu va
cinsti sfînta Vineri, ce o va spurca de voie cu 'carne sau cu
bnnza, fără de harţi...; acela să nu biruiască, că sfînta
Venen rastignitu-s-au Hs. de voie în cruce, cu oţet si cu fiere
adapară-1. . . ».

Şi după aceea sfînta zise «muncitorilor» săi:
« Faceţi cum v-au zis Domnul vostru ». Şi i se tăia
capul în ziua de 26 Cuptoriu (iulie).

Exortaţia finală a legendei lipseşte din miniele
greceşti, precum şi din miniele noastre de astăzi.
Ea a fost fără îndoială intercalată ulterior.

Acest final al legendei a contribuit mult la răs-
pîndirea în lumea satelor a cultului sfintei Vineri,
care trebuieşte cinstită, prin suspendarea muncii,
în fiecare vineri a săptămînii. Materialele folclorice
adunate din diferite ţinuturi de diferiţi culegători
învederează destul de limpede şi răspîndirea acestui
obicei pe întinsul ţării, şi rădăcinile lui trainice.

Iată, spre pildă, cîteva din aceste documente:

«Vinerea nu se face leşie, nici se toarce, nici se coasă
nici cămeşi se spală, că e rău de păţanii.

Femeile nu cos vinerea, ca să nu rămîie oarbe.

Cînd tai unghiile miercurea şi vinerea îi păcat.

Să nu-ţi tai unghiile. . . vinerea, că uiţi unde pui ceva-
nu mai ţii minte. »

(Şezătoarea, anul VI, p. 60.)

« Dintre^ zilele săptămînii, vinerea trebuie mai cu deose-
bire păzită. In această zi nu se ţese, căci se crede că întocmai
cum baţi cu vătalele, tot astfel va bate si grindina; nu se
coase, căci cum spargi pînza cu acul, asa vor fi sparte şi
samanătunle de către grindină; nu se zoleşte, adică nu se

200

spală rufe, căci cum clocoteşte uncropul în zolniţă, aşa va
clocoti şi piatra peste semănături. »

(R. Codin şi Mihalache, Sărbătorile, p. 61.)

« Transilvania. Vineria sau sfînta vineri este o zi în
care femeile se abţin de la multe lucruri precum: pieptănatul,
maturatul în casă, facere de leşie, căci cred că lucrînd vreun
lucru de acesta, „li s-arată", adică femeia, care lucră, pă-
ţeşte ceva: o cuprinde vreo boală, îi coace vreun deget,
i se aruncă o bubă.

Vineria nu se coase, nu se spală haine, nici se coace pită,
pentru că vine Vineria (Sabolciu).

Bucovina. Se crede că fetele care postesc vinerile, se
vor mărita mai curînd. »

(A. Gorovei, Credinţe si superstiţii ale pop. rom. V.
F.'rom., XXVII, p. 355-356.)

Cultul sfintei Vineri este vechi la poporul nostru
şi se pare că în veacurile trecute era şi mai accen-
tuat decît azi. Marcus Bandinus, misionarul catolic
care în 1646-8 a vizitat Moldova, spune, în raportul
său către scaunul papal, despre poporul nostru, că:

« ziua de vineri din fiece sâptămînâ o serbează în onoarea
sfintei Vineri, pre care şi-o închipuiesc a fi sfînta şi că (ea)
cu genunchii plecaţi la tronul lui Dumnezeu se roagă pentru
ei. De aceea orbeşte cred că e mai rău a ofensa pre sfînta
Vineri decît pre Dumnezeu. în numele sfintei Vineri, calicii
capătă milostenii multe. » x

Ca şi legenda sfintei Duminici, imaginaţia
populară, impresionată de interdicţia muncii în
ziua de sf. Vineri şi de ameninţarea blestemului —
« iară cela ce va lucra într-însa acela să fie blestemat »,
— a creat un ciclu întreg de poveşti, în care ni se
spune cum o femeie spăla rufe (sau făcea altă muncă)
în ziua de vineri, cînd se pomeneşte pe înserate cu
o babă înaintea ei, îndemnînd-o să se odihneacă o
leacă, că îi va sfîrşi ea lucrul. Femeia, cuprinsă de
frica, se strecoară pe uşa din fundul tindei la cumă-
tră-sa, care-i deschide capul că^ bătrîna este sfînta
Vineri şi o învaţă ce să facă. întorcîndu-se acasă,
femeia strigă cît poate :

1 V. A. Urechia, Codex Bandinus, în Anal. Acad. Rom.
seria II, tom. XVI(1894), p. 152.

201

— Vai, cum ard munţii unde sade sfînta Vineri,
că le-au dat foc zmeii paraleii.

Baba se face nevăzută; femeia aprinde opaiţul,
întoarce lucrurile din casă pe dos şi se culcă. într-un
tîrziu, se pomeneşte cu baba bătînd la uşe şi
chemînd pe rînd toate lucrurile din casă* să-i
deschidă:

— Nu pot, răspunde fiecare, că sunt întors.
Numai opaiţul, pe care femeia îl uitase neîntors,

alergă şi descuie uşa. Cînd baba se ivi pe prag,
cocoşul tocmai vestea miezul nopţii. Sfînta Vineri^
neavînd încotro, plecă spunînd femeii:

— Afla, muiere ahotnică de lucru şi necinstitoare
de zile sfinte, că eu sunt sf. Vineri, ce venisem să
te fierb în ciubărul cu cămeşi, pentru că de multă
vreme îmi feşteleşti ziua cu leşie şi zoi \

în cuprinsul acestei legende au pătruns multe
elemente din cercul superstiţiilor populare, de ori-
gine pâgînă (zmeii, lucrurile 'întoarse pe dos), încît
sfînta Vineri a pierdut caracterul ei creştin şi aureola
divină, devenind o bătrînă răzbunătoare şi rău-
făcătoare, care, ca şi duhurile necurate, dispare îndată
ce aude cîntecul cocoşului. Această întreţesere lao-
laltă de elemente atît de disparate, constituie însă
una din trăsăturile caracteristice ale psihologiei
populare.

In cîteva versuri populare inedite, culese în Gîm-
pul Pînei (jud. Hunedoara), de la o femeie de 73
de ani, pe care ni le comunică d-1 Tudor Avram,
funcţionar la Biblioteca Academiei Române, sfînta
Vineri apare în cadrul ei firesc de elemente creştine
şi într-o formă care dovedeşte strînsa dependenţă
de exortaţia finală a legendei. în aceste versuri
se pomeneşte, ca şi în formulele de descîntec, de
« un ficor de domnişor », care « cu ochii lăcrăma,
cu inima sînşe (sînge) mesteca » şi pe care « nimeni
nu-1 vedea », fără numai « surorile lui Lazăr, Magda-

1 Tudor Pamfile, Mitologie românească. I. Duşmani şi
prieteni ai omului, Bucureşti, 1916, pp. 117 — 125.

lena ». Acestea, care, « adunau flori de miere », pe
« cîmpii Iu Rusalim », deteră cu mina într-un « skine »
( spin) :

« Nu fu skine ;

Fu albine.

Din albină se făcu ceară;

Din ceară se făcu lumine (luminare).

Lumine s' aprinsă;

Poarta iadului să închisă;

Ş'a raiului să deschisă;

Şi ieşi sfînta Vinere din rai,

Şi n'i zisă,

Şi n'i rîsa: ....

Cine poate spune povestea sfintei Vineri,

S'o zică:

Joi sară de două ori,

Vineri dimineaţa de trii ori,

Că 1-oiu scoate din lacuri,

Din pacuri;

Şi 1-oiu duce,

Une-o h'i mesă'ntinsă,

Făclii aprinsă,

Izvoarăle răci şi fîntîni curate;

Şi 1-oiu scăpa de păcate. »

Din contextul acestor versuri: « Cine poate spune
poveste sfintei Vineri s-o zică. . . că l-oi scoate din
lacuri...», se vede legătura cu partea finală a
legendei, în care se recomandă cinstirea sf. Vineri,
făgăduindu-se sprijin în nevoi. Dar pasajul ne mai
învederează că într-o vreme legenda, sau poate chiar
numai formula de mai sus, era considerată ca un
talisman care avea puterea miraculoasă de a înlătura
din calea celui ce o cunoştea şi spunea de trei ori,
duhurile necurate, cu tot şirul de nenorociri care-1
pîndesc.

Că legenda sfintei Vineri a trebuit să fie, în tim-
purile vechi, foarte răspîndită în popor, se vede şi
din faptul că ea a împrumutat material pînă şi
pentru colindele populare. în ciclul colindelor din
noaptea Ajunului, se află unul intitulat: Colindul
sfintei Vineri, în care se pomeneşte chiar episodul
cu munca sfintei în cazan. Colindul începe prin a
povesti că la scaunul de judecată al Domnului,

203

sfînta Vineri, « genunchiată », se roagă Domnului,
amintind că atunci cînd a fost trimeasă « să boteze
pămîntul », numai cetatea Iordanului « nu s-a dat
botezului »:

« Ci pe mine prinsu m'a;

Prinsu-m'a

Legatu-m'a;

Cu cuţit tăiatu-m'a;

în cazan băgatu-m'a;

Şi trei zile fiertu-m'a

Numa'n ceară şi'n reşină l ».

în legătura cu datina de a cinsti sfînta Vineri
prin post, stau şi cîteva proverbe populare : « A
minca joia post şi vinerea carne », adică a face lu-
crurile pe dos — a fi prost; « Parcă-i sfînta Vineri »,
despre un om prăpădit de slab (ca unul care a dus-o
numai cu postul) ; « Nu e totdeauna Vinerea mare »,
adică nu e totdeauna sărbătoare de odihnă ; « A
nemerit ca ţiganul vinerea la stînă ». 2

Trebuie să adaug însă că tradiţia de a cinsti
prin rugăciune şi post ziua de vineri — în care, după
biserică, a fost răstignit Mîntuitorul — face parte
din orînduielile bisericii ortodoxe şi este recoman-
dată chiar de pravile. Astfel, Pravila de la Govora,
la glava 381, spune textual:

« (Zonara) Dumnezeeştii Apostoli vor şi poruncesc cum
postim sfintele şi marile paresimi, tocma să postim miercu-
rile şi vinerile a tot anul. . . »

«Că zice canonul 68 al sfinţilor apostoli şi porunceşte:
ori fiecare episcop, au preot, sau diacon, sau ipodiacon, sau
citeţ, sau cîntăreţ, ce nu va posti sfintele paresimi şi toate
miercurile şi vinerile a tot anul: aceluia sa i se ia darul. . .
iară de va fi mirean, să se afurisească, fără numai de va fi
cineva bolnav. » 3

De aceea înclinăm a vedea în adaosul final,
privitor la cinstirea sf. Vineri prin rugăciuni şi post,

1 G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, pp. 32 — 33.

2 I. A. Zanne, Proverbele românilor, VII, pp. 118, 186,
216; VI, 390.

3 Ci. textul şi în loan M. Bujoreanu, Colecţiune de legiui-
rile României vechi şi cele noi, III, Bucureşti, 1885, p. 296.

204

adaos pe care-1 întîlnim, după prototipul slavonesc,
în cea mai veche versiune românească a acestei
legende hagiografice, mîna abilă a unui cleric,
rîvnitor de a-şi aduce pe această cale poporenn la
ascultarea canoanelor.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti: Hasdeu, Cuvente den bâţrini, II,
no 145-156 după textul copiat de popa Gngore din
Măhaciu. Copii derivînd din acelaşi prototip ™?™ M T ° * n
care derivă si versiunea din Codex Sturdzanus, în. N. lorga
Studii si documente cu privire la istoria romanilor XIU
(1906) 'pp- 53-54, fragment descoperit in scoarţele unei
plaUri coresiene; Ms. nr. 4182, f 530 v., copiat de popa
Urau din Gotigleatiu, jud. Bihor, pe la 1676 (cf. mai sus pag.

36) Cîte trele versiunile au adaosul privitor la sărbătorirea
zilei de vineri, şi în toate martiriul sfintei este pus in luna

<<Br Versiune deosebită în Mineele slavo-române (cîntările
în slavoneste; vieţile sfinţilor în. româneşte), traduse de
Radu Greceanu, după cum mărturiseşte însuşi: « după syna-
xarul grecesc ». Martiriul sfintei este aşezat aci in luna iulie,
adaosul final despre sărbătorirea zilei de vineri lipseşte^
Aceeaşi versiune si în Mineiul de la Rîmnic, tradus de Fi aret
(1780? în care însă s-au transpus în româneşte şi cintanle.
Această versiune se resfrînge în toate mineiele ulterioare
pînă la cele din zilele noastre. Cf. de ex Mmeiul pe luna
iulie din 1894, « tipărit cu aprobarea sfintului sinod ».

Originalul legendei în Vieţile sfinţilor şi în mineiele gre-
ceşti Cf de ex. Biot âytwv U tyjc; ft&ipwfic Y**"^ ?) TO j

'Etuum6ttov Kufrfacov elţ xotvîjv «ţeteiav, tipărita la Veneţia,
la Nicdae Glykis, în 1685, la 26 iulie (p 633-635): Tco mnA
2jS S-nj «rfstxoa « TÎfc Aflat oa^ap-rupo^ Hapa^u^.

VIAŢA SFÎNTULUI ALEXIE

Sfîntul Alexie era unicul fiu al unui « mare boier »
din Roma, Eufimian şi al soţiei sale Glasia, doi
creştini evlavioşi, « carii aveau pururea în casa lor

205

mea

mese intmse pentru văduve sărace şi pentru cală-
ton ». Copilul dobîndit după îndelungate rugăciuni
către Domnul, vădeşte de mic multă înţelepciune
şi tragere de inimă către învăţătură. « Cînd fu vre-
mea de a-1 însura », Eufimian şi soţia sa căutară
şi-i gasira o fiica de crai şi, făcînd veselie mare
11 duseră la biserică, unde-i cununară preoţii. Inima
Jui Alexie era insă la Dumnezeu, şi în seara nuntii
rămas singur cu soţia sa, el scoate inelul de aur din
deget şi, invălumdu-1 într-o năframă, îl restituie
soţiei, spumndu-i: « Ia-1 acesta şi-1 ţine; si de acum
sa iie Dumnezeu între noi, pînă va vrea sfinţia sa »
Apoi iese; se duce la ţărmul mării; se îmbarcă pe
o corabie şi porneşte în largul mării. Ajuns la ţărmul
Capadochiei, debarcă şi pleacă în tovărăşia unui
sihastru, spre Edesa, unde se păstra icoana nefăcută
de muni omeneşti, pe care Mîntuitorul o trimisese
lui Avgar i. Aci împarte tot ceea ce avea săracilor
şi, devenit el msuşi sărac, şedea ca un cerşetor în
veşminte _ proaste, la uşa bisericii sfintei Marii
amnmd şi veghind zile şi nopţi întregi. In acest
răstimp părinţii săi, îndureraţi, trimit servitorii
sa-1 caute m lume; aceştia ajung la Edesa; îl întîl-
nesc la uşa bisericii; îi dau de pomană, dar nu-1
recunosc, şi nici el nu vrea să se dea pe fată. Servi-
torii se întorc fără nici o ispravă; soţia si părinţii
ramm deznădăjduiţi. ' F '

Trecură astfel 17 ani Alexie sta nemişcat la usa
bisericii, pocămdu-se. într-o noapte însă, Maica
Frecista se arată în vis unuia din slujitorii bisericii
gramdu-i: '

A a .il— o^ă-te de adu omul lui Dumnezeu în besereca mea că
destoinic , aste împărăţiei ceriului; căci ca nişte mir foarte
frumos şi cu bună mirosenie ruga Iui îaste; şi Duhul Svînt
odihneşte spre îns; şi ca soarele ce luminează toată lumea
aşa îaste purtat numele lui înaintea îngerilor lui Dumneiău î'

1 Despre legenda lui Avgar în literatura românească si
despre icoana nefăcută din mîini omeneşti, cf. NCaS
in Convorbiri literare, 1925 (nr. din aprilie . ^"°J an >

206

Preotul ieşi; îl căută pretutindeni şi, negăsindu-1,
intră în biserică, şi « plîngînd, ruga pre svînta Pre-
cista Maica Domnului să-i arate pre omul lui Dum-
nezeu ». Atunci i se arătă Maica Domnului şi-i zise:
«Un mişel (sărac) ce şeade înaintea besearecei
acesta îaste omul lui Dumnezeu ». Alexie este adus
în biserică. Vestea se răspîndeşte în toată ţara despre
omul lui Dumnezeu, şi de pretutindeni vin credin-
cioşi să-1 vadă. Alexie, văzînd că-1 cunosc toţi, fuge,
soseşte la ţărmul mării, se îmbarcă pentru Ptarsis,
dar cînd se afla în larg, o furtună se dezlănţuie pe
mare şi corabia este împinsă de vînturi într-un port
vecin cu Roma. Debarcă, îşi revede oraşul copilă-
riei şi, rătăcind pe străzi, întîlneşte pe tatăl său,
care nu-1 recunoaşte. Alexie îl roagă, binecuvîntîn-
du-1 şi pe el şi « pe cel ce-1 are în lături, departe,
într-o ţară », să-i dea şi lui un loc de adăpost în casă
şi să-1 lase să se sature, alături de robii săi, din fărî-
mele ce vor cădea de la masa lui. Auzind bătrînul
cu cîtă jale grăia de cel înstrăinat, se înduioşa, îl
luă în casa lui, îi făcu o chiliuţă înaintea scării sale
şi dete poruncă slugilor să aibă grijă de el şi să-1
servească din mîncarea lui. In acest răstimp, mama
şi soţia lui îl doreau şi-1 plîngeau; şi nu ieşeau nicăieri
din cămara lor. Alexie stătu sub scara tatălui său
17 ani, fără să se destăinuiască nimănui, nici tatălui,
nici mamei, nici soţiei sale, ocărit şi batjocorit de
servitorii casei. « Apoi, simţind că i se apropie sfîr-
şitul », ceru hîrtie şi cerneală pe care scrise în taină
« jitia sa ».

Era într-o zi de duminică; episcopul Marchian,
împăraţii şi norodul tot se afla în biserică, cînd
deodată se auzi glas din cer, sfătuind « să cerce pe
omul lui Dumnezeu, care se roagă pentru toată
lumea, că de vineri a ieşit din viaţă ». Norodul căută
pretutindeni în cetate pe sfînt, dar negăsindu-1, se
adună din nou, seara, în biserica Sf. apostol Petru
şi, rugîndu-se cu lăcrămi către Domnul să le arate
pe omul lui Dumnezeu, se auzi iar glas din cer: «în
casa lui Eufimian este ».

207

— *—

Eufimian rămase încremenit, neştiind nimica din
toate acestea. Atunci împăratul şi împărăteasa, vlă-
dicii, norodul, toţi cu făclii aprinse şi miresme de
tămîie, se îndreaptă spre casa lui Eufimian şi găsesc
în sfîrşit pe sfînt, după lămuririle unei slugi bătrîne,
în cerşetorul adăpostit sub scară. Faţa lui era lumi-
nată, ca de înger, iar în mină ţinea o hîrtie pe care
îşi scrisese toată povestea vieţii' sale. Tatăl, mama şi
soţia îl recunosc; şi pe cînd izbucnesc în hohote de
plîns: «O, cîţi ani te aşteptai să auz glasul tău, să
auz vorbele tale de unde petreci. . . şi cîţi ani pustii
fuseşi în casa părinţilor tăi şi nu ţi-a fost milă de
noi!...», în jurul sfîntului se săvârşesc minuni;
trupul lui mirosea ca mirul, şi toţi suferinzii, carii se
apropiau de el, se vindecau.

Această mişcătoare legendă, care a devenit
populară în tot Orientul şi care a avut un puternic
răsunet şi în literaturile Occidentului, unde a fost
adesea prelucrată în versuri, nu are nici un funda-
ment istoric. Ea s-a format cu timpul, dintr-o poveste
siriacă, Viaţa lui Ioan Calybitul, scrisă în secolul al
V-lea şi care înfăţişa avîntul mistic al unui nobil din
Gonstantinopol care, părăsindu-şi familia, a venit
cu pelerinii în Edesa şi, amestecîndu-se printre
săracii cetăţii, a dus o viaţă aspră de ascetism si de
mizerii, pînă s-a stins din viaţă. Această legendă
siriacă a trecut apoi în lumea 'bizantină, unde un
scriitor cu imaginaţie romantică a înfrumuseţat-o,
introducînd în partea iniţială scena părăsirii soţiei
în noaptea nunţii, cu înapoierea inelului, şi adăogînd
k sfîrşit reîntoarcerea în căminul părintesc, unde
sfînţul trăieşte, necunoscut de nimeni, pînă la capătul
vieţii. Din Bizanţ, legenda a pătruns în Occident,
unde toate elementele de colorit bizantin au fost
înlocuite prin amănunte de aspect apusean (papa,
biserica Sf. Petru etc.) aceasta cu atît mai uşor cu
eît oraşul TtofAT], care în originalul bizantin indica
Constantinopolul, era pentru occidentali Roma.

In Apus, micul roman hagiografic s-a localizat
aşa de bine, încît pînă tîrziu, în timpurile noastre,

208

se arăta la Roma casa în care s-a născut sfîntul Ale-
xie. In această prelucrare occidentală legenda s-a
reîntors în Bizanţ, a trecut la slavi şi prin slavi a
ajuns la noi. Cea mai veche formă se păstrează în
Codicele de la Cohalm, care poartă încă rămăşiţe din
originalul slav: jitiea sfîntului; bojieiu etc.

Ea a fost apoi retradusă mai tîrziu de Dosoftei,
de mitropolitul Veniamin, şi ni s-a păstrat nu numai
în colecţiile Vieţilor de sfinţi, ci şi ca legendă de sine
stătătoare, alături de alte poveşti hagiografice şi
chiar de texte profane cu caracter popular.

De aceea legenda sfîntului Alexie s-a resfrînt în
imaginaţia populară, care a prelucrat datele hagio-
grafice, 'împletindu-le cu elemente străine.

Sim. FI. Marian a cules din gura poporului un
ciclu de patru legende \ în care se poate urmări
procesul de transformare a unui element literar
pătruns în tradiţia orală.

într-o primă variantă, Alexie a devenit, ca şi
Ioasaf, fiul unui împărat, iar Edesa a fost înlocuită
cu o mănăstire, unde tînărul prinţ ajunge cel mai
umil dintre călugări. Pricina plecării din mănăstire
este împrejurarea că, după moartea stareţului,
fraţii îl aleg pe el ca arhimandrit. De la întoarcerea
în 'casa părintească, tradiţia populară urmează
liniile mari ale legendei hagiografice.

A doua legendă populară concentrează interesul
în jurul motivului care a determinat despărţirea
lui Alexie de lume şi retragerea lui în pustie. Pricina
în această legendă este nu înclinarea către ascetism
a lui Alexie, ci faptul că părinţii săi n-au vroit să-1
lase a se căsători cu fiica unui vecin, pe care o îndră-
gise, ci au ţinut cu orice chip ca să-1 căsătorească
cu o altă fată, mai bogată, dar şi mai urîtă. El se
face nevăzut în noaptea nunţii, se retrage într-un
pustiu, şi trăieşte acolo, într-o vizuină, pînă cînd,
de griji şi de nevoi, îmbătrîneşte aşa de tare încît,
temîndu-se să nu moară negrijit, se hotărăşte să se

1 S. FI. Marian, Sărbătorile la români, II, pp. 198 — 201.

200

întoarcă în casa părinţilor săi. La moartea sa lasă
două scrisori: una în care îşi destăinuie viaţa; alta:
«în bordeiul unde a locuit şi a murit» şi' în care

«era scris că: preotul totdeauna să întrebe pe cei tineri ce
vor să se cunune de le este cu voie să se cunune, ori nu; şi
de ie va fi cu voie, să-i cunune; de nu, nu; şi să nu facă nicio-
dată cum a făcut preotul care 1-a cununat pe dînsul cu cine
nu i-a fost voia. Şi de atunci este la cununie întreita întrebare,
ca să nu i se întîmple cuiva cum i s-a întîmplat si lui Alexie,
omul lui Dumnezeu ».

O a treia legendă a absorbit în sine elemente
burleşti din ciclul lui Păcală K După ce Alexie,
«un om mai mult bisericesc decît lumesc », « a pără-
sit casa şi mireasa şi s-a dus în lume », a dat într-o
zi peste un cioban care păştea o turmă de oi. Intrînd
în vorbă cu el, 1-a hotărît să-şi schimbe hainele,
ciobanul îmbrăcîndu-se în haine de prinţ cu fire
de aur, Alexie, în hainele negre şi murdare ale cio-
banului, îmbrăcat astfel, ajunge la o mănăstire,
unde se roagă să fie primit printre călugări. Arhi-
mandritul îl primeşte, însă, mai întîi ca cioban.
Alexie se mulţumi; şi chiar în acea zi, luînd oile
mănăstireşti, plecă cu ele la păscut. Într-o zi, pe cînd
păştea oile, fiind flămînd, s-a aşezat jos să mănînce.
în acest răstimp, vine la el un berbece, care sta
astfel ca şi cum ar fi vroit să-i dea şi lui de mîn-
care. Alexie îi dete o bucăţică de pîine, berbecele o
mîncă şi se întoarse din nou. Alexie îi dete o altă
bucăţică; şi urmă astfel pînă cînd Alexie bagă de
seamă că berbecele are în lîna sa un fluier. Sculîn-
du-se de jos, luă fluierul şi începu să cînte.

« însă ce să vadă? . . . Cum a prins a cînta, îndată au înce-
put şi oile a juca. Ba nu numai atîta, ci pînă chiar şi florile, şi
buruienile, şi pomii, şi pietrele începură a sări în sus şi a juca.
La mănăstirea aceea, unde era Alexie cioban, se afla între cei-
lalţi călugări şi unul foarte bătrîn, care nu ştia ce să mai
facă şi cum să se mai chinuiască ca să fie mai bun si mai
plăcut înaintea lui Dumnezeu, şi de aceea într'una di'n zile
se băgă sub pămînt, ca să se mai chinuiască si acolo.

1 P. Dulfu, Isprăvile lui Păcală, ed. VII, Buc, 1922

pp. 44 — 49.

210

Dar iată că într-o zi, trecînd Alexie cu turma sa pe-acolo,
şi începînd iarăşi a cînta din fluier, începu deodată şi călu-
gărul cel bătrîn de sub pămînt a sări în sus şi a juca mai
dihai decît un fecior holtei, şi atîta ce a jucat şi s-a zbuciu-
mat pînă ce a slăbit cu totul, şi dacă n-ar fi încetat Alexie
de cîntat, chiar şi sufletul şi l-ar fi dat de atîta joc şi de slab
şi obosit ce era ».

Alexie, vazînd că fluierul său e fermecat, povesti
totul arhimandritului şi ceru să fie primit şi el în tagma
călugărilor. Fu primit; dar mai tîrziu părăseşte
mănăstirea, fiind oprit de a continua asperităţile
ascezei. De aci înainte legenda populară se apropie
de legenda hagiografică.

Marian mai adaogă, în Sărbătorile la români,
II, pp. 192 — 193, « că există despre sf. Alexie încă
şi un fel de colindă, care se cîntă sau se ceteşte în
ziua lui, afară, la soare ». Versiunea pe care o publică,
prescrisă de I. Pop-Reteganul după un manuscript
vechi, aflat în Strîmbu, prezintă asemănări cu « cîn-
tecul pustiei» a lui Ioasaf:

« Un fecior de împărat,
Bun gînd Dumnezeu i-a dat,

O prea frumoasă pustie!
La pustie s'au plecat
Şi de lume s'au lăsat,

O prea frumoasă pustie!
Iar diavolu-1 ispitia,
Ca el pustia s'o lase;
Dumnezeu gîndu-i direasă,
Ca să nu îşi lase pustia,
Că rău îl va judeca.

O curioasă contaminare între legenda sflntului
Alexie şi supravieţuiri din vechiul fond păgîn ne-o
înfăţişează superstiţiile legate de ziua sfîntului Alexie,
în care sfîntul apare ca un protector al gîngăniilor.
In unele ţinuturi, sfîntul Alexie mai este numit şi
« Alexâ cel cald » sau « Omul cel cald al lui Dumnezeu »,
« fiindcă Dumnezeu I-a dăruit cu căldură, pentru
credinţa lui cea neclintită », şi de aceea « în ziua lui
se dezgheaţă şi se deschide pămîntul pentru ieşirea
tuturor jigăniilor, gîngăniilor şi gujuliilor ». Sătenii

211

14—3-^0

şi mai ales sătencele serbează pe simţul Alexie cu
multă cinste : 1. « pentru că el este omul lui Dumnezeu,
e sfînt »; 2. « pentru ca să nu li sîngere vitele şi mai
ales ca să nu le muşte şerpii şi nevăstuicele »; 3.
« pentru ca să nu-i supere jigăniile şi gîngăniile, care
ies în ziua aceasta din pămînt ». De aceea, în ziua de
sfîntul Alexie nu se lucrează. Nu este bine nici chiar
a vorbi sau a te gîndi, în ziua de sf. Alexie la gîngă-
nii, « căci tot anul îţi vor ieşi în cale şi te vor muşca » x .
Chiar şi în viaţa pescarilor, sfîntul Alexie joacă un
rol important. La ziua sfîntului, pescarii se duc
dis-de-dimineaţă la pîrîu, prind un peştişor, îl mă-
nincă viu si rostesc următoarea formulă:

«Alexie, omul lui Dumnezeu,
Eu am venit Ia pîrîu,
Să prind un peşte
Să -l mănînc

Cum este el din pîrîu,

Iar tuşă te rogi lui Dumnezeu,

Todeauna pentru mine

Să pot prinde peşte bine». 2

în legătură cu aceste credinţe şi superstiţii s-a
pus şi cunoscuta legendă a cocostîrcului, după care
Alexie ar fi fost un om căruia Dumnezeu i-a dat
sarcina de a arunca în mare o ladă grea. Ajuns însă
la ţărmul mării, Alexie nu şi-a putut stăpîni curiozi-
tatea, ci a deschis lada, şi atunci toate gîngăniile,
pe care Dumnezeu le strînsese ca să scape omenirea
de ele, au ieşit afară. Alexie a alergat după ele să le
prindă, dar în zadar. Dumnezeu 1-a prefăcut atunci
într-un cocostîrc, care să le strîngă înapoi 3 .

BIBLIOGRAFIE

Teste publicate: Eufrosina Simionescu, Codicele de
la Cohalm, Iaşi, 1924, pp. 57 — 60, cu o introducere în care
originalitatea lasă de dorit; dr. M. Gaster, Revista pentru
istorie, arheologie şi filologie, II (1884), pp. 341 — 352. în

1 S. FI. Marian, Sărbătorile la români, II, pp. 201 — 210.

2 S. FI. Marian, ibidem, p. 200.

3 S. FI. Marian, ibidem, p. 202.

212

Yieţile sfinţilor, publicate de mitropolitul Dosoftei, se gă-
seşte la ziua de 17 martie; această versiune remaniată se
găseşte în toate mineiele pînă în ziua noastră, începînd cu
Mineiul tipărit de episcopul Mitrofan, la Buzău, în 1698.
O versiune deosebită, în Vieţile sfinţilor, publicate la mănăs-
tirea Neamţului, prin îngrijirea mitropolitului Veniamin.
Extrasă din Minee, viaţa sfîntului se publică şi azi ca o carte
populară. în Biblioteca Academiei Române se găsesc două
asemenea ediţii: Viaţa sfîntului Alexie, omul lui Dumnezeu^
tipărită de un creştin ortodox, Bucureşti, 1892 şi 1894; Gaster,
Chrest., II, pp. 67 — 69.

Manuscripte din Biblioteca Academiei Româno. Ex-
ceptînd numeroasele Vieţi de sfinţi, legenda lui Alexie se
găseşte în următoarele msse.: Descrise în I. Bianu şi
R. Caracas, Catalogul manuscriptelor româneşti : nr. 480,
copiat la anul 1700, din porunca lui Mihail Cantacuzino, de
Mitru logofătul, pentru mănăstirea Sinaia; nr. 339, copiat
în 1727, de Doico Copilul. Nedescrise: nr. 4104, f. 136—141,
copiat de « Enachi sin Hagi Dragul ot Tighina, în dugheana
jupînului Theodor Dorobăţul, la leat 1777, Eşi )>; nr. 4252, f.
2—13, copiat de Petre Popovici, în Vîrşeţ, la 1839; nr. 1282,
f. 87 şi urm., copiat de două mîini, la 1867. Par a se apropia
de tipăriturile de la Rîmnic: nr. 3181, pe f. 38 v. o notă:
« acela au fost popa Gligoriu din Remetea-Pogonici, lîngă
satul Fîrliug, acela e manuscrisul lui de cînd au fost popă
în Visag»; 3004, f. 30, sec. XVIII; nr. 481, copiat la 1814;
ms. nr. 2339, f. 89 v. — 100.

Versiuni slave: I. I. Sreznjevski, CefydfyuH u 3aM§mKu
O MajlOU36%CmHblXh u HeioefycmHbixh naM^HmmiKaxh, câopHUKh
Pî. A. HayKh, t. I, 1867, cap. XXXI; St. Novakovic, IIpuMepu
KHbuofceeHOcmu ii je3UKa cmapoza u cpncKo-cjioeeucKoza ed. III,
Belgrad, 1904, pp. 464 — 472; G. Polivka, Starine, XXII (1890),
pp. 208 — 219. V. şi Jagic, Die Alexiuslegende als serbisches
Volkslied în Archiv filr slavische Philologie, IX (1886), pp. 523 şi
urm.; K. Strekelj, Zur Alexiuslegende în Archiv filr slav. Phil.,
X (1887), pp. 347 — 349; K. Strekelj, Weitere Beitrăge zur
Kunde uber dos slovenische Alexiuslied în Archiv filr slavi-
sche Phil. , XI (1888), pp. 597-606; J. H. Vasilievifi, Jţea
cpncua pyuonuca în Oejied, I, (1894), pp. 150—157 (mie inacce-
sibil).

Versiuni greceşti: Francisco Măria Esteves Pereira,
Legende grecque de VHomme de Dieu Saint Alexis în
Analecta Bollandiana, XIX (1900), pp. 242 — 253, după:
un Parisianus din sec. al X-lea, Vaticanus, sec. al Xll-lea,
comparate cu un Baroccianus al Bibi. Bodleiene din Oxford;
Margarete Rosler, Die Fassungen der Alexiuslegende mit
besonderer Beriicksichtigung der mittelenglischen Versionen,
Wien und Leipzig, 1905, după 3 msse. din Paris.

213

14*-324

Studii: Gaston Paris, România, VIII (1879), pp. 163
şi urm.; Max Friedrich Blau, Zur Alexiuslegende, Wien,
1888; Arthur Amiaud, La Ugende syriaque de Saint Alexis,
Vhomme de Dieu, Paris, 1889; Th. Noldeke, Zur Alexiusle-
gende în Zeitschrift der deutschen Morgenlăndischen Gesellschaft,
t. LIII (1899), pp. 256—258; Margarete Rosler, Die Fassun-
gen der Alexiuslegende, Wien u, Leipzig, 1905; Gaster, Re-
vista pentru istorie, arheologie şi filologie, II, pp. 335 — 341;
Hasdeu, Etymologicum Magnum, col. 861 — 863 (Alexie din
credinţele poporane, apărător contra veninului şerpilor =
Hercule din mitologia greacă. Numele s-ar datori unei etimo-
logii populare greceşti, *A>i£wc = preservateur, p. 863).

LITERATURA ASTROLOGICĂ DE PREVESTIRE

De timpuriu, încă din secolul al XVI-lea, s-a
răspîndit în straturile poporului nostru, deopotrivă
nivelate prin lipsa de cultură, paralel cu literatura
apocrifă, şi un ciclu de cărţi astrologice, interesante
prin urmele pe care le-a lăsat pînă azi în masele
populare.

Aceste cărţi pornesc de la ideea că toate schim-
bările care se petrec pe faţa pămîntului stau în core-
laţie cu constelaţiile şi planetele cereşti, şi, pe temeiul
raporturilor misterioase care leagă viaţa pămîntulni
cu mersul constelaţiilor, şi lumea visurilor şi a sub-
conştientului omenesc cu tărîmul realităţilor, pre-
tind să dezvăluie omenirii tainele pe care viitorul
le ascunde în cutele sale.

Preoţii caldeeni, vrăjiţi de măreţia variabilă a
cerului lor înstelat şi de armonia constelaţiilor,
constantă în schimbările sale, au ajuns să desprindă
din bolta cerească zodiile — pe care le considerau
ca divinităţi, — să stabilească semne zodiacale şi,
după îndelungate observări, să creadă, în misticis-
mul lor astral, că pot afla influenţele pe care le au
aceste divinităţi asupra vieţii pămîntului şi a soar-
tei omului. Astfel s-a ajuns în vechiul Babilon la
un întreg sistem de determinism astral. In săpă-
turile întreprinse pe ruinele vechei Ninive, s-a găsit
o sumă de tablete cuneiforme, scrise din porunca
regelui Sargon I, cu preziceri astrologice: « Cînd
constelaţia Ursei se întoarce, nenorocire peste în-
treaga ţară ».

Din Caldeea, astrologia a trecut pe de o parte în
Egipt, unde s-a încrucişat cu fondul autohton de
credinţe zoomorfice, pe de altă parte în vechea
Grecie^ pe drumurile deschise de Alexandru cel

217

Mare către focarele de cultură ale Asiei şi prin scri-
itorii sirieni elenizaţi, cari au jucat un rol important
în plămădirea filozofiei stoice şi neoplatoniciene.
Mai tîrziu, cînd Roma ajunge 'o putere mondială
şi vine în contact cu vechiul Orient, astrologia cal-
deeană ajunge şi pe ţărmurile Tibrului şi se răspîn-
deşte în societatea înaltă. Pe timpul luptelor dintre
Marius şi Sylla, se pomeneşte că, în timp ce armatele
lui Marius şi Cinna se îndreptau spre Roma, consulul
Octavius a rămas în cetate, încrezător în prezicerile
astrologilor caldeeni. Şi Sylla punea preţ pe preve-
derile caldeenilor. Cu timpul, credinţele 'astrologice
se răspîndesc în toate straturile societăţii romane.
Septimiu Sever cerea adesea, în ceasuri grele, sfatul
astrologilor; iar în sec. al IV-lea, Ammianus mărtu-
riseşte că, pe timpul său, mulţi romani nu mai
credeau în zei ci în constelaţii.'

In ţinuturile noastre, astrologia pare să fi pătruns
de timpuriu, adusă prin elementele militare ale colo-
nizaţiei romane în Illyricum şi prin negustorii
sirieni din porturile pontice 1 .

Cu toate elementele ei superstiţioase, aceste urme
din credinţele religioase astrale au prins rădăcini
atît de adinei, în primele veacuri ale erei noastre,
în imperiul roman, încît împăraţii creştini au deschis
lupta în contra lor. In anul 357, Constantin inter-
zice, printr-un edict, consultarea astrologiei : «nerao . . .
consulat... mathematicum. . . Chaldaei et magi et
ceteri, quos maleficos... vulgus appellat, nec ad
hanc partem aliquid moliantur. Sileat omnibus
perpetuo deviandi curiositas ». * Împăratul Honorus
a dat un edict, poruncind arderea acestui fel de
cărţi: «De mathematicis urbe Roma et invitatibus

1 George G. Cantacuzino, Colonizarea orientală în Illy-
ncum (Acad. Rom., mem. secţ. ist., seria IV, tom. VIII,
mem.16), Bucureşti, 1928.

* <Nimeni să nu cerceteze. . . astrologia. . . pe caldeeni,
pe magi şi pe ceilalţi pe care. . . vulgul îi numeşte păgubitori,
nici ei să nu urzească ceva în această privinţă. Veşnic diva-
ganta curiozitate a tuturor să înceteze. >

218

omnibus pellendis et conicibus eorum cremendis » *,
In lupta deschisă de căpeteniile politice ale statului,
s-a amestecat şi biserica. încă din secolul al IV-lea,
sfîntul Ioan Hrisostomul se ridică împotriva acestei
literaturi, într-o omilie intitulată: Pentru minci-
noşii prooroci şi cei fără Dumnezeu eretici, omilie
care a fost tradusă în limba noastră de Radu Gre-
ceanu şi încorporată în Mărgăritar iul, tipărit la
1691. El spune acolo textual: «că ce creştini sunt
aceia, cari păzesc basme jidoveşti şi elineşti şi ursi-
torile şi vrăjile şi astrologiele. . . şi obriciri de zile
şi de luni şi de ani şi treptenice . . . ». In aceeaşi
epocă, sfîntul Nicetas, episcop de Remesiana
(3g0 — 420), a alcătuit pentru tinerii cari doreau să
îmbrăţişeze creştinismul o carte îndreptată contra
horoscopului individual (liber adversus genethlialo-
giam).

Această lupta, pornită încă din secolul al IV-lea
de fruntaşii bisericii şi ai statului, a contribuit ca în
indicele de cărţi oprite de a fi cetite de credincioşi
să fie trecute, alături jle legendele apocrife, şi cărţile
astrologice. Astfel, în indicele inedit păstrat în Biblio-
teca Academiei Române — de care m-am ocupat în
capitolul I şi pe care-1 reproducem în anexe: « Cărţile
ereticeşti carele nu se cade a le ceti credincoşii direptu»,
sunt trecute şi: «Astrologul. . ., cartea Gromovnicul,
Fulger alnicul, Socotitorul de vise . . . ». Din indice, dispo-
ziţiile acestea au trecut , în Pravilele de legi, care au
pătruns apoi în literatura noastră. In Cele şapte
taine a lui Evstratie biv logofăt, tipărită de mitropo-
litul Varlaam, cu cheltuiala domnului Vasile Lupu,
în 1644, se reproduce hotărîrea soborului de la « An-
ghira », contra celor ce « caută în stele » sau « făcu
alte meşteşuguri să cunoască mişcarea lucrurilor ne-
ştiute »:'«Aşijderea ceia ce-şî socotesc zua întru care
s-au născuţii si zicu c-au fostu bună sau rîa şi aceştia

* < Despre măsurile de a-i izgoni din Roma pe astrologi
şi pe toţi nechemaţii de acest fel şi de a le arde manuscri-
sele^

219

să aibă canon 5 ai » K Dar cu toată stavila pusa împo-
triva lor de biserică şi autorităţile statului, totuşi
cărţile, răspunzînd unei curiozităţi fireşti a sufletu-
lui omenesc, s-au strecurat peste veacuri, s-au
răşpmdit de la bizantini la slavi si au pătruns Jn
literatura noastră încă din secolul al XVI-lea. Carac-
teristic pentru starea de lucruri de la noi este nu
numai faptul că asemenea cărţi astrologice, oprite
de soboare, s-au copiat şi tipărit de către preoţi,
cît mai ales împrejurarea că, chiar în secolul al
XlX-lea, ele apar din teascurile tipografice ale
Mitropoliei din Iaşi. O mulţime de ediţii tipărite în
Bucureşti şi Braşov pornesc de la Calendarul pe
şapte planete, tipărit la 1816, în tipografia Mitropoliei
din Iaşi.

Literatura astrologică este reprezentată în epoca
de care ne ocupăm prin următoarele texte: Rojda-
nicul, Gromovnicul şi Trepetnicul.

ROJDANICUL

După cum indică şi numele (slav. jiojkahth = a
se naşte) 2 , Rojdanicul este cartea care pretinde
că dezvăluie viitorul omului.după luna sau zodia
în care s-a născut.

Cel mai vechi text din cîte cunoaştem pînă astăzi
este fragmentul scris de popa Ioan Românul în
1620, în Sîmpetrudin _ ţinutul Hunedoarei. Frag-
melrtur^ţ.e_o_jio4u\e-jie-fectu.oasă după texte mai
vechi, după cum se poate constata din numeroasele
trunchieri de fraze, care fac pe alocurea textul
neclar. El înfăţişează aceleaşi particularităţi de limba
ca şi Alexandria şi Albinuşa (Fiore di virtu): dublete
fonetice şi morfologice care ne îndreptăţesc a distinge
două straturi de limbă, unul caracterizînd regiunea

1 Cf. textul şi în Gaster, Chrestomatie, I, p. 114.

2 în slavă, cartea se numeşte p$H:,\anHn-h sau pSîkaenmu.

220

din care venea textul (nordul Ardealului sau Banatul) ;
altul reprezentînd graiul copistului.

în Rojdanicul popei Ioan Românul, prevederile
despre viitor — spre deosebire de alte tipuri de
zodiace posterioare — se fac după luna în care s-a
născut copilul. Textul începe după calendarul bizan-
tin cu luna septembrie ■— numită în graiul poporului:
« Răpciunii » (raptio uvae = culesul viilor) şi conţine
cele patru luni următoare: « Brumarîu » (octombrie);
<( Brumarîu mari » (noiembrie) ; « îndrele » (decembrie) ;
restul, adică trei părţi din text, s-a pierdut.

în cuprinsul fiecărei luni, materia este împărţită
în douăjparagrafe distincte: primul, cuprinzînd soarta
băieţilor; al doilea, viitorul fetelor. Iată, ca pildă,
cum' va fi, după acest text, soarta celor născuţi în
luna decembrie:

în luna 1 îndrele, de va naşte ficorul, el va fi mijlociu
în stătu. La o zi svîntă va fi născutu. De arii învăţa carte, el
aru fi învătătoriu tuturora; de nu va învăţa, el va fi muncito-
rîu. Şi de va vre să slujească, ave-va cinste mare de boieri şi
de Domini său. De tinăru, el va fi cămatnicii; iară de
cătră bătrîneţe, bine va lăcui. Semne va ave de vărsatu.

Boli-va de cap şi de toate încheeturile. Primejdi va ave,
că va cade despre un cală. Semnu va ave în capă; şi va ave
o frică re 2 ; ci să păzască de un cuţitu şi de o săgată şi de o
săcure. Si la u riu mare, va ave frică şi va arunca orecine. . .
Păntru muere lui, va auzi nişte cuvinte rele, de va merge
nainte judecatei. Şi va ave o griaţă şi o frică într'o noapte,
de un neprielnicii mare; ce să să roage Născutului Iu Hristos.
Şi 12 lucrure. . . va sta primejdi pînă la moarte. De va trece
de cie, va vie 86 ani.

Textul acestui tip de roj danie se apropie într-a-
devăr, după cum observase şi Gaster, de textul
slavonesc, reprodus de Novakovic în IîpuMepu
KHbotceeuocmu u jesuna. Versiunea lui Novakovic
este însă un fragment extras din publicaţia mai
veche a lui Safarik, Lesekorner, p. 129. în recenzia
slavă, publicată de Safarik, materia fiecărui capitol
este însă cu mult mai dezvoltată decît în textul

221

ă

1 în ms.

A0H <ft

2 în ms.

: reh.

românesc, căci cuprinde pe larg felurite reţete
recomandate pentru bolile de care poate fi atins cel
ce s-a născut în luna respectivă şi, ceea ce este mai
curios, reţetele privitoare la oameni sunt urmate
de reţetele privitoare la cai.

Un al doilea tip de rojdanic poartă numirea de
zodiac, de la grecescul ^coSiaxo^ (£co8lov = conste-
laţie), şi a pătruns la noi, după cum indică
şi numele şi faptul că apare în msse. tîrzii, în epoca
influenţei greceşti. Zodiacul se deosebeşte de vechiul
rojdanic (tip Codex Neagoeanus) prin faptul că
prezicerile se fac aci, nu după lună, ci după zodia
în care s-a născut băiatuTsau fata, în următoarea
ordine:

Vărsătorul de apă 11 ianuarie — 8 februarie

Peştele 9 februarie — 12 martie

Berbecele 12 martie — 12 aprilie

Viţelul 12 aprilie — 12 mai

Geamăn 12 mai — 12 iunie

Racul 12 iunie — 12 iulie

Leul 13 iulie — 15 august

Fecioara 16 august — 13 septembrie

Cumpăna 14 septembrie .— 13 octombrie

Scorpia 13 octombrie — 12 noiembrie

Săgetătorul 12 noiembrie — 13 decembrie

Ţapul 13 decembrie — 11 ianuarie.

Al treilea tip este mai complicat, fiindcă cuprinde
în compoziţia sa elemente din alte cărţi de preves-
tire. Este reprezentat prin calendarul tipărit la Bra-
şov, în 1733, cu titlul: Calendari acumu întîi rumî-
nescu alcătuiţii de pe cel sîrbescu. Aşezatu-s'au pe
limba rumâneascâ ca întru 100 de ani să slujească
ca şi celu slovenescu întfacesiu chipu au fostă, fiindu
de un mare astrologii la Kiev scosu de un mare dohtor
muscată 8*0,11 tălmăcit întf acesta chip precum acum
s^au izvodită şi precum în izvod am aflaţii acumu
în stambă noao s y au dată, în Braşovu, 1733, Fev. 20.
La sfîrşit se dă numele dascălului Petcu Şoanulu
de la Braşov, prin osteneala căruia s-a făcut publi-

222

1763

1791

1768

1796

1774

1802

1785

1813

caţia K Acest tip se deosebeşte de celelalte două
prin faptul că prezicerile viitorului se fac după pla-
neta care stăpîneşte anul în care s-a născut cineva.
Sunt şapte planete: « Saturnus, Jupiter, Marsu,
Soarele, Venus, Mercurius, Luna » — fiecare stăpî-
nind succesiv un număr de ani. De pildă, planeta
Saturnus stăpîneşte anii:

cr(u)g leat Anul

19 2 1735

24 2 1740

2 2 1746

13 2 1750

La fiecare planetă materia este alcătuită din
următoarele elemente:

1. Un rojdanic prescurtat:

« Oamenii carii să născu într'această planită sîntu mun-
citori, lacomi, zavistnici, vicleni la vorbă, gînditori, plini la
trup ...»

« Tot această planită face rînduială la urechia dreaptă
şi la oasele mari; la splină melanholie, de la care se scor-
neşte boală ».

2. Prevederi privitoare la starea timpului:

«Anul în care îaste acea planită: friguros, ploios, nero-
ditori. Primăvara: friguroasă; înfloritura şi iarba tîrzie,
grindine. Vara: friguroasă, tinoasă, neroditoare; vînturoasă;
la iulie cald şi frumos . . . ».

3. Precizări privitoare la starea vremii pe luni

şi zile:

« Pînă la 4 zile frigu; la 8, mai caldu, la 16 amestecaţii ;
de la 21 pînă la 23 iarnă apoi mestecată; 28, mai caldu,
la sfîrşit nu prea bine ».

Şi urmează astfel mai departe: februarie, mar-
tie etc.

Calendarul din 1733 se încheie cu altul mai
prescurtat, alcătuit după luni şi zodii, în chipul
următor :

1 I. Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia românească veche,
Acad. Rom., p. 48.

223

« La Ghenarie ia 11 (?) zile vine soarele la zodia vărsă-
tori de apă. La întîia zi şi la 3, de va fi seninu, va fi anul
roditori. Cine să naşte la 8 zile Ghenarie are minte bună,
tristu, gînditori; învăţătura îi place, care îi aduce bogăţie.
Iară fetele vor fi pricepute; de apă să se păzească ».

Textul acestui calendar a fost adesea copiat şi
retipărit în diferite rînduri. Versiunea descrisă şi
publicată fragmentar de Gaster în Literatura populară
română, p. 505, este o' reproducere de pe partea
Finală a Calendarului din 1733. Acesta, retipărit
în 1816 în tipografia Mitropoliei din Iaşi, a fost apoi
răspîndit şi prin alte tipografii din ţară şi Ardeal
şi se publică încă pînă în vremurile noastre.

ARĂTARE PENTRU SEMINŢE

Calendarul din 1733 cuprinde şi un text care
dezvăluie raporturile misterioase dintre diferite faze
ale lunii şi creşterea seminţelor aruncate în brazdele
pămîntului, precum:

« Cînd îaste creşterea lunii, sămînţa vîrtoasă să să sa-
mene la pămînt uscat; iar cînd scade luna sămînţa cea moale,
cum îaste inul şi cînepa iproci, să se samene în pămînt moale,
că inul şi cînepa de să va sămăna cînd creşte luna, să va
face prea înaltă: îar de să va sămăna, cînd scade luna, să
va face mai scurtă şi mai deasă».

Şi această parte a Calendarului din 1733 a inte-
resat publicul cetitor de pe timpuri, alcătuit mai
ales din plugari. Ea a fost copiată şi retipărită adesea
şi se resfrînge între altele şi în Calendarul tipărit
la Iaşi în 1816, din care a extras Gaster fragmentul
publicat în Lit. pop. rom., p. 504.

GROMOVNIC

Gromovnicul (de la slavonescul rpo<wh = tunet,
r^MOK'K = de tunet) este o carte de astrologie care
dezvăluie prefacerile ce se vor săvîrşi pe pămînt şi

224

în soarta omenirii, după zodia în care cade tunetul.
El a fost tradus în limba noastră probabil în aceeaşi
epocă în care a fost tradus şi Rojdanicul, dar nu ni
s-a păstrat decît în copii tîrzii. Se pare că era destul
de răspîndit şi mai ales destul de căutat la începutul
secolului al XVII-lea, fiindcă cea dintîi carte ieşită
din tipografia instalată la Alba Iulia în 1639 cuprin-
de, alături de alte texte, şi un Gromovnic. Tipografia
chirilică din Alba Iulia fusese instalată după stăruin-
ţele principelui Ardealului Gh. Râkoczi, care se
străduia să răspîndeasca calvinismul printre români,
şi prin cărţi de slujbă bisericească traduse în limba
naţională. Materialul tipografic fusese adus de mitro-
politul Ardealului, Ghenadie, din Ţara Românească,
unde funcţionau tipografiile întemeiate de Matei
Basarab. Pentru ca, în aceste împrejurări, conducă-
torii tipografiei mitropolitane din Alba Iulia să
pună sub teascul tiparului, alături de Paraclisul
Maicii Domnului, moîitvenice şi alte texte religioase,
şi un Gromovnic, ei au trebuit, pentru aceasta, să
aibă în vedere şi preferinţele cetitorilor din timpul
lor.

Cît de mult era căutat acest text de astrologie
de cetitorii vremurilor trecute — carii, mai ales în
lungile nopţi de iarnă, aşteptau curioşi să vadă ce
se va alege de seminţele ce germinau sub brazdele
jilave, acoperite de zăpadă — se vede şi din faptul
că Gromovnicul a fost tradus în mai multe rînduri
de cărturarii neamului. O traducere deosebită, fă-
cută poate în aceeaşi epocă, se păstrează într-un
manuscris « de pre la capătul secolului al XVII-lea »,
din care a publicat un fragment Cipariu în Organul
Luminării din 1847 (nr. XXV, p. 130), fragment
reprodus si de Gaster_ în Chrestomatie română, I,
p. 175.

O altă traducere se păstrează în ms. nr. 1436
din Biblioteca Academiei Române, copiat la Braşov
de Costea dascălul de la biserica Şchei, în anul
1703. Această nouă traducere, după cum indică
titlul: BpcovTOjXoytov xal CT£ta(j.oX6yttov ccat)&y)vco (-ppov

225

ToXoyLov icai GeiG{io\6yiov aX7)8t,v6v) 1 a fost făcuta du-
pă un original grecesc, probabil în Ţara Românească,
în epoca lui Brîncoveanu, cînd cultura grecească
era în plină înflorire la noi. Originalul acestei tra-
duceri s-a pierdut, dar o copie a putut ajunge pînă
la Braşov, în mîna dascălului Gostea.

Textul acestor noi traduceri, mai bogat în amă-
nunte, diferă ca redacţie de vechea tipăritură din
1639 2 .

1 Gr. ppovToţ, tunet; aziaii6q = cutremur.
s Iată o pildă:
Ms. 1629 din B.A.R. f. 11 Gromovnicul den 1639

nZodiia peştelui ţine ţara
Frîncască şi partea aca mare.
De va tuna în zodila peştilor
zăoa, grîu nu să va face ;
pre alocurea, puţin nevoe; şi
spaimă mare întră oameni.
Şi în Ţarigrad va fi foamete
şi stricăciune . I arn ă mare .
La toate acele dintăi, Iar
cele de pre urmă foarte să
vor face roduri. Şi întru boi
moarte; şi mai vîrtos întru
acelelalte în 4 picioare şi
în gadini. Şi ivire unui împă-
rat mare. Şi grîu mult va
fi, şi peşti vor muri; iar cele
în patru picoare vor naşte
bine ; şi domnii şi cei ţări
şi puternici să vor smeri
foarte. Şi la Răsărit omor
de fiumă.

Iar de va tuna noaptea,
roade bune să vor face şi în
locurile Varvarilor aşijderea.

Iar de va fi cutremur zioa,
cetăţi şi oraşe să vor amesteca
şi la ostroave foamete. Şi cei
îmbogăţiţi vor peri, iar să-
racii să vor îmbogăţi şi să
vor mări ; şi acei ce vor călă-
tori, să vor păgubi; şi pre
tot pămîntul eftinătate
mare. . . »

« Peşte. De va tuna în
numărul peştelui, grîneloru
va fi perire; pren oraşe vo-
roavă multă; şi nevoe pren
toată lumea; şi în Ţarigradu
foamete şi paguba. Va fi
iarna bună, şi otată semă-
nătura ce de vreme, şi ce
trăzie va fi bună; şi boiloru
perire. La răsăritu iară să
va (fi) cutremuru, multe
boale voru fi. Iară să va
tuna noapte sau va fulgeră,
rane şi moarte întru oameni
va fi; şi mai-marele Aravi-
tenilor va peri; şi după ac6ia
fi-le-va bucurie. Iară ce va
fi cutremur, mutare şi robie
va fi într'aceîa parte.»

âse

TREPETNICUL

Trepetnicul (slav TpeneTNHK k de la rpemTK
« tremur ») este o carte din acelaşi ciclu, care prezice
viitorul omului după diferitele mişcări ale trupului,
precum: bătaia ochilor, clipirea genelor, bătaia pal-
mei, clătirea buzelor etc.

Iată, ca pildă, un fragment din cel mai vechi
text (1639), tipărit de d-1 Drăganu:

« De se va clăti vîrful capului, va dobîndi, sau de-i va
dîrui Dumnezeu unfl cuconfi, foarte înţeleptu va fi. De se
va clăti închietura capului, neşte streini neştiuţi voru veni
şi-i voru aduce dobîndă. Chică de se va clăti, în oaste veri
merge, şi iară sănătos veri veni. Ochiul diretu de se va clăti,
ce veri gîndi pre voie-ţi va fi. Ochiulu stîngu şi sprinceana
stingă, de se vor clăti amîndoo odată, o mînie iute despre o
parte-ţi va veni şi apoi Iară se va potoli ».

Şi aceasta carte a fost tradusă de timpuriu în
literatura noastră, fiindcă se găseşte publicată lao-
laltă cu Gromovnicul, în tipăritura de la Alba Iuiia,
apărută în 1639. Precum a arătat d-1 N. Drăganu,
acest text a fost, în cursul timpului, necontenit
copiat şi retipărit împreună cu textele astrologice
în Calendarele anuale, pînă în timpurile noastre.

CALENDARUL LUI BRÎNCOVEANU

înrudite cu precedentele prin natura cuprinsului,
dar deosebite de ele prin redacţie, prin punctul de
vedere din care e înfăţişată materia şi, în sfîrşit,
prin legătura lor cu astrologia Occidentului sunt
Calendarele pe care le alcătuia pentru Constantin
Brîncoveanu, « mica şi plecata sa slugă », Ion Ro-
manul. Acesta avea, după cum o spune el însuşi
într-o prefaţă, « obiciuita pre an datorie » de « a se
închina Domnului » cu « tălmăcirea almanacelor ».
Dar în anul 1701 astrologul curţii era în întîrziere.
O boală grea — podagra — îl ţintuise în pat, încît
« diastimă şi răgaz a sa ridica nu i-a dat si nici a

227

15-324

lucra ». Se mai adaugă şi faptul că în acel an calen-
darele după care lucra i-au venit tîrziu în mînă.
^Calendarul lui Ion Românul cuprinde o serie de
prognosticuri privitoare la evenimentele politice care
urmau — după astrologi — să se petreacă în ţările
Europei, pe anul 1700. Materia este împărţită pe
anotimpuri şi, în fiecare anotimp, este grupată în'
3 capitole, după următorii factori: « Kira Vale»,
« Vulturul fulgerător al lui Zevsu » şi « Frumiol ».
Iată cîteva specimene:

<i Kira Vale zice:

Norodul Italiei va mulţumi ceriului, slujind iubiţilor
prinţipi, cărora caută cu ochi milostivi, va da lor a să bucura
de a lor bunătăţi.

Supt Taur va întîmpina oarece zăticneală o lucrare prin
care s'ar cădea oarece zăticneală să se împace inemii a mul-
tor tară neîncredinţate.

'întru o ţară despre miază-noapte, să vor tocmi nişte
osebiri cu carâ pururea acea crăie să va uni, ca să poată urma
bunei socoteli a craiului său.

întru o cetate mare să vor arăta semne de bucurie şi
de veselie de obşte înainte unui obraz de cinste.

Să va vărsa aurul a unii respublice den porunca a mai
marilor ei pentru apărarea margenii ţărăi sale.

Acel mare care au învăţat pre un vecin al său a primej-
dui, va piarde stăpînirea lui şi viaţa.

Armata de mare a unui respublice iaste de tot gătată;
numai teamerea celor mai mare ai săi o ţine în liman ».

Almanahurile acestea erau traduse după acele
Foglietti novelli, de care era plină Italia sec.
al XVII-lea. (Ramiro Ortiz, Per la storia della cultura
italiana in Rumania p. 198; cf. mai jos şi bibliogr.).

Nu lipsesc nici aluziile la setea de bani a turcilor:

« Otomanul îmblînzit cu nişte pohlibuturi a unor mar-
ghioale care-i sunt pretecstul bunei slujiri că isprăvescu trebile
va da porunci de mare strîngere de bani derept care lucru su-
puşii lui vor vorbi multu de rău ».

Probabil că asemenea prognosticuri numai pe
placul Brîncoveanului nu puteau fi, dar alcătuitorul
almanahului avusese grijă să spună:

« La aceste prognostice nu iaste a să uita neştine sau a
crede, de vreme ce toate în voe a ziditorului şi otcîrmiitoru-

228

lui totul sînt puse; şi în puternică mîna sa stau; şi despre a
sa orînduială toate să mişcă şi să mută, să fac şi să prefac ».

Credinţele în determinismul astral, aduse la noi
prin cărţile examinate mai sus, se găsesc şi în alte
texte de literatură populara. In romanul lui Alexan-
dru cel Mare, de exemplu, roman alcătuit în Egiptul
elenistic din sec. al III-lea a. Chr., Nectaneb, ultimul
faraon al Egiptului, ne este înfăţişat ca vraci şi
cetitor de stele. Fugind din Egipt, după nimicirea
oştirii sale, la curtea lui Filip, el amăgeşte prin vicle-
nie pe Olimbiada şi, scrutînd tainele cerului, opreşte
pe loc naşterea lui Alexandru, pînă ce se « tocmesc
zodii norocoase ».

Prin caracterul lui fatidic, acest gen de literatură,
care se ceteşte şi astăzi cu o curiozitate vie la sate,
a lăsat urme adinei în sufletul popular.

In cuprinsul basmelor noastre, nu este împărat
şi împărăteasă care, rămaşi fără copii, să nu colinde
pe la vraci şi cetitori de stele. «A fost odată — începe
basmul Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte
(Ispirescu) — un împărat mare şi o împărăteasă,
amîndoi tineri şi frumoşi; şi voind să aibă copii. . .
au umblat pe la vraci şi filozofi ca să le caute la stele
şi să le ghicească dacă or să facă copii » sau: « A fost
odată o babă şi un unchiaş. Ei, pînă la vremea de
bătrîneţe, nu avură nici un copil. Ce nu făcură?. . .
Şi ca sa aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cît.
Ba merseră pe la deseîntătorese, ba pe la meşteri
vrăjitori, ba pe la cetitori de stele... ». Cetitorii de
stele sunt aduşi la curţile împărăteşti pentru â smulge
tainele viitorului şi în zilele de restrişte. în basmul
Piaza cea rea un împărat, căruia « pagubele îi curgeau
gîrlă », chiamă în cele din urmă « un cetitor de
stele să-i spue ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda
şi nu poate să dea înainte ». Ca şi zodiacele, cetitorii
de stele sunt în stare să dea leacuri pentru boale.
Pentru boala unui fiu de împărat, după ce se încer-
cară toate mijloacele, în cele din urmă fu adus un
cetitor de stele « cu multă cheltuială din ţări străine »
şi acesta spuse că « pînă cînd împăratul nu va avea

i?*-3-:o

229

lapte de pasăre de peste apa Iordanului, cu care să
se ungă la ochi, nu-i va veni văzul ».

Credinţa că viaţa omului e determinată de mersul
constelaţiilor şi ca soarta lui va fi bună sau rea,
după planeta în care s-a născut, îşi găseşte şi ea,
deseori, expresia în basme. într-un basm cules de
Ion Pop Reteganul Toarceţi fete, c-a murit, baba
Cloanţa, după ce se povesteşte cum o fată săracă şi
leneşă a ajuns împărăteasă, povestitorul poporan
adaugă: « Toate ca toate, dar una ca asta nu visase
Ileana, că mă rog, a fi împărăteasă doară e lucru
mare, nu iac'aşa. Să vede că Ileana se născuse în
planeta cea bună 1 ».

In basmul cules de Ispirescu: Cele douăsprezece
fete de împărat şi palatul cel fermecat se spune despre
eroul principal că: « Pasă-mi-te se născu în ceas bun
şi era ursit să ajungă ceva » iar într-alt loc că «steaua
sub care se născuse, venia să-1 slujească» 2 . De aci
şi expresiile pe care le găsim în gura poporului:
« Rea zodie mai ai 3 » sau « Vai de steaua lui ».

BIBLIOGRAFIE

Manuscrise vechi româneşti editate. Rojdanicul: N.
Cartojan, Cel mai vechi zodiac românesc: Rujdeniţa popei Ion
Românul (1620) în Dacoromania, voi. V (1928), pp. 584 — 601,
facsimile şi transcriere în caractere latine (cu studiu introduc-
tiv); M. Gaster, Chrestomatie română, II, pp. 66 — 67; după
un ms. din 1799 (Ioniţă Giurescu).

Gromovnicul : N. Drăganu, Cea mai veche carte rakocziană
în Anuarul Institutului de Istorie Naţională al Universităţii,
Cluj, I, 1922, pp. 253 — 258 după textul tipărit în tipografia
Mitropoliei din Alba Iulia în 1639; Cipariu, Organul luminării,
Blaj, 1847, nr. XXV, p. 130, fragment dintr-un ms. «de
pre la capătul secolului XVII » (Principii de limbă şi de

1 I. Pop Reteganul, Basme.

2 Colecţia Minerva.

3 F. Ciauşianu, Superstiţiile poporului român în asemă-
nare cu ale altor popoare vechi şi nouă, Edit. Acad. Rom.;
Din viaţa suflet, a pop. rom. Buc, 1914, p. 109.

330

scriptură, ed. II, Blaj, 1866, p. 14); acelaşi, republicat de
Gaster în Chrestomatie română, I, p. 175; Gaster, Chrestomatie
română, II, pp. 164 — 165, după textul lui Ioniţă Giurescu
din 1799, descrierea codicelui în Hasdeu, Cuvente den bătrîni,
II, pp. XXVIII — XXXV şi I. Bianu, Catalogul manuscriptelor
româneşti, I, pp. 616 — 617.

Trepetnic: N. Drăganu, Cea mai veche carte rakocziană
in Anuarul Instit. de istorie naţională, Cluj, I, 1922, pp. 260 —
263; Gaster, Chrestomatie română, II, pp. 122 — 123, fragment
după un ms. din 1779 (Giurescu) şi Literatura populară română,
p. 518, după un ms. din 1784; Hasdeu, Cuvente den bătrîni,
II, pp. XXXI — XXXII, extras dintr-o ediţie bucureşteană
de Ia 1863 şi pp. XXXI — XXXII, extras din codicele Ioniţă
Giurescu.

Texte tipărite: Din secolul al XVIII-lea aceste cărţi
de prevestire au fost întrunite laolaltă sub numele de
Calendariu, copiate şi publicate pînă în zilele noastre. Este o
literatură foarte stufoasă, pe care numai o monografie, pe care
o şi pregăteşte d. D. Mazilu, ar putea-o descurca.

Notăm aci cîteva din ele (tipărituri şi msse. din Bibi.
Acad. Rom.) mai importante: Calendari acuma întâi rumâ-
nescu alcătuită de pe cel sîrbescă. Aşezatu-s-au pe limba rumă-
neascâ ca întru 100 de ani să slujească ca şi celu slovenescu
intr'acestă chipil au fostă, fiindă de un mare astrologu la Kiev
scosu; de un mare dohtor muscalu s'au tălmăcit într'' acesta
chip, precum acum s'au izvodită şi precum în izvod am aflată;
acuma în stambă noao s'audatu în Braşovu, 1733, februarie
20. (Cf. descrierea în I. Bianu şi N.' Hodoş, Bibliografia
românească veche, II, Bucureşti, 1910, p. 48).

Calendariu pe 112 ani scosu dinu multe felîuri de cărţi:

I. De la facerea lumii; 2. Din Testamentul Nou; 3. Dinu
cartea lui Florină; 4. Din cartea lui Pedimontană doftorulă.
Din calendariulă lui Petru împâratulă Moscvei. Toate acestea
arătate cărţi au fostă pe la ţările lor încredinţate şi tipărite.
La sfîrşitul prefeţei: « Tipăritu-s'au acestu Calendariu în
tîrgulu laşului în zilele prea luminatului Domnu, Alexandru
Ioanu Mavrocordatu Voevodu, 1785 august 8, cu gravuri
de protoierei Mihailu Policarp Strelbiţki.» (Materialul de
rojdanic aşezat pe zodii; descrierea în I. Bianu şi Nerva
Hodoş, Bibliografia românească veche, II, pp. 301 — 302;
N. lorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea,

II, p. 337; E. Pîcot, Notice bibliographique sur le protopope
Mihail Strebickij, Paris, 1905.) Calendariu pe şapte planete
aşăzat, în care cuprinde 140 de ani, începîndu-sâ de la 1816
şi pînă la 1956, arâtînd timpurile anului, cum şi în fieşte
care zi ce vreme va fi, întocmit pe clima locului acestuia a
Moldovieî <şi> Valahieî <. . . > arată şi alte multe semne, cum
şi din Gromovnic, cutremurile şi tunetele, ce vremi vor să fie
după aceste semne; acum întîiaş dată dat în tiparîu în tipo-

231

grafiia sfintei Mitropolii în Iaşi, let 1816, deehembrie 15.
(Reproduce materia calendarului din 1733. Pentru descriere
cf. I. Bianu şi N. Hodoş, Bibliografia românească veche,
t. III, fasc. II, p. 14). Acest Calendar a fost apoi adeseori
retipărit: în 1823, la Bucureşti, în 1836 (ed. IlI-a), 1847
(ed. Vi-a) etc; la Craiova în 1886, 1889, 1890, 1891; la
Braşov în tipografia lui Ioane Gatt, la 1859 cu « cheltuiala
dumisale neguţătorîului Manolache Barbu din Bîrlat ». El
s-a retipărit pînă în timpurile noastre; ediţii mai noi în
Biblioteca Academiei, din 1892, 1901, 1902.

Calendarele tipărite Ia Buda şi Sibiu sunt alcătuite în
spiritul timpurilor noi şi vădesc alt caracter. « Calendarele. . .
urmate după calendarul vestitului Cazamia », ieşite din
tipografia Buciumului Român sau publicate (1859) de
D. Bolintineanu, Alexandru Zanne şi Pantazi Ghica, ironi-
zează în <( profeţiile sau observaţiile astrologice ale adevă-
ratului Cazamia» vechile prognosticuri. în locul materialului
astrologie, înfăţişează literatură.

Gromovnicul tipărit separat: Gromovnicu al lui Iraclie
împăraţii carele au fostă numărâtorîu de stele. Acum a doao
oară tipărită la leat 1795, Bucureşti. Ediţia a IlI-a a apărut
în 1817. (I. Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia românească
veche, II, pp. 374 — 375; Gaster, Gesch. der rom. Literatur,
în Grober, Grundriss der rom. Phil., p. 422).

Trepetnicul: Trepetnicu de semnele omeneşti, tălmăcita
din astronomicască ... i fizicască învăţătură, cu împreonarea
aceloru şapte planete cine şi suptă care planetă s'au născuţii.
S'au însemnată şi 30 de zile întrunii anu, care aducă
mare stricăciune omului de nu să va păzi. Iaşi 1791, (I.
Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia românească veche, II,
p. 344 — 345). Textul tipărit pe două coloane: în stînga
textul rusesc în caractere drepte, în dreapta cel româ-
nesc în caractere cursive. Redacţie diferită de cea publicată
la Alba Iulia în 1639.

Manuscripte inedite în Biblioteca Academiei Române. Roj-

danic sau Zodiac: Descrise în I. Bianu, Catalogul manuscrip-
telor româneşti din Biblioteca Academiei Române, I, p. 617:
nr. 270, 7: Calendar, scosu după limba ungurescă pă limba
rumănească dă acest an şi dă alţi trecuţi ani şi dă alţii ce
vor sâ fie, precum $â vede, copiat de Ioniţă Giurescu
logofătu din sărăfiia judeţului Prahova, la 1799 (materia
este înfăţişată pe luni şi zodii).

Pe zodii: Ms. nr. 2640, cu nota « Tipăritu-s'au acest
calendariu în tîrgu laşului în zilele prea luminatului Domn
Alexandru Ioan Mavrocordat Vvod 1785 Av<gust> 8» cu
ilustraţii semnate de protoierei Mihail Policarp Strelbiţki
(cf. mai sus: Tipărituri) ; nr. 3794, f. 1 — 35, începe cu « zodia
vărsătorului de apă», sec. XIX; nr. 270, copiat de Ioniţă
Giurescu în 1799; nr. 4273 fragment: «Zodia vitalului în

282

care gosul iscălit este născut » de Ion Chiriac Şătrarul din
Tîrgul Moineşti, 1845.

Rojdanie sau zodiac pe planete: Ms. nr.

1845, copiat de Miron Tăutu din Suceava (Bucovina) la
1798, april 15 (cu figuri); 2138, copiat la anul 1832 după
calendarul pe 140 de ani « acum întăia dată dat în tiparlu
în tipografia sfintei Mitropolii în Iaşi la 1816»; 3561 copiat
de «Marcu erei Alexie Popovici izu. sud Gorj de susu» la
anul 1786; nr. 3614, copiat în 1828 de Petrache Isăcescu;
nr. 4655, f. 1—31 v., copiat la anul 1787 de Gavril Galeri;
nr. 2118, f. 16 v. — 35 copiat în secolul al XVIII-lea; nr. 2124,
copiat la anul 1796; nr. 941: Calendar scosu de pe limba
ungurească după acest an acum şi de alţi trecuţi şi de alţi
ani ce vor să fie precum sâ va vedea, copiat de Luca Poenar,
la 1825; nr. 3742 copiat la 1835, august 13 de « Alexie Eremiia
obărlaitenant ».

Gromovnic: nr. 2138, f. 29 şi urm., copiat în anul
1832 ; nr. 1845, f . 34 şi urm., copiat de Miron Tăutu în Suceava
în 1798; nr. 3561, f. 29 şi urm., copiat la 1786 de «Marcu
erei Alexie Popovici izu sud Gorj de susu»; nr. 941, f. 9
şi urm., copiat de Luca Poenar la 1825; nr. 2124, f. 35 v.—
48, începutul a 12 zodii pentru tunet şi cutremur, copiat
la anul 1796; nr. 4515, f. 2 v. «scoase după tipar acuma
doua oară tipărite la leat 1830 aprilie 5 făcut de Anei din
Văleni»; nr. 270, copiat de Ioniţă Giurescu la 1799.

Trepetnie: Descrise în I. Bianu, Catalogul manuscriptelor
din Biblioteca Academiei Române, I, p. 301: ms. nr. 132,
sec. al XVIII-lea; p. 425: ms. nr. 187 «Trijpesnjzj (sic) de
semne omeneşti, de pă limba elinască s'au tălmăcit [în] româ-
nească în anul 1852, noiembrie 20; şi am prescris-o eu Gheor-
ghie Gligorie Mincu, tot la anu 1852, februarie în 27, la
Braşov»; p. 616: ms. nr. 270, Trepetic de semne omeneşti,
copiat de Ioniţă Giurescu; p. 622: ms. nr. 274, Tripetnicu
pentru clătire trupului, adică încheieturile omului, sec. al
XVIII-lea; I. Bianu şi R. Caracas, Catalogul manuscriptelor
româneşti din Biblioteca Acad. Rom., p. 178 : nr. 452,
sec. XVIII — XIX, Trepetnie de semne trupeşti; p. 353:
nr. 590, Trepetnie de semnele omeneşti la trup, cum să arată.
Nedescrise: Ms. nr. 1845, f. 45 v.— 51, începutul Tripidnicului
dă sămni omeneşti, copiat de Miron Tăutu, Suceava, 1798,
april, 15; nr. 4515, f. 13 — 17: Trepetec de semne omeneşti,
sec. al XVIII-lea; nr. 3806, f. 58-64 v.: Trepetînică de
slamne omeneşti, copiat la 1748 (f. 87 v.) «de Petru Şindea
nemiş » (vezi mai sus, p. 103) ; nr. 2858, f. 58 şi urm. Sâmnile
de parte trupului ominesc ce se vor clăti, ms. nepaginat, sec.
al XlX-lea.

La sfîrsitul Gromovnicului tipărit în Bucureşti la 1795
(ed. Ii-a), se află adăugat un alt text de preziceri intitulat:

2*3

T«*pfHii u>3AP"fe npcpeKd wt (wîka«tko x*f"CTOBî» ( Lucrarea pro-
rocului Esdra de la naşterea lui Hristos). Este Coliadnicul,
în care, diferitele aspecte ale vremii, din cursul anului ce
vine, sunt prevestite după ziua în care cade naşterea
Mîntuitorului. De ex.: «Duminică, de va fi naşterea lui
Hristos, iarna va fi îndoită şi ploioasă; toamna vînturoasă;
pre vremea secerişului vremi bună; şerpilor peirea; poame
multe; miere multă; îmblătitorilor puţin grâu... »

Calendarele lui Brîncoveanu se găsesc în Biblioteca Aca-
demiei Române, înregistrate la nr. 3213 (pe anul 1701) si
2358 (pe anul 1704). Cf. şi p. 235.

Texte slave: âafarik, Serbische Lesekorner oder histo-
rischkritische Beleuchtung der serbischen Mundart, Pesth,
1833, p. 129 (rojdanic); St. Novakovic, IIpuMepu jcrnotce-
enocmu u je3uxa cmapoea u cnpcKo-CAoeencx oea Belgrad, 1904:
rojdanic (p. 606, acelaşi din Safarik); colednic (p. 607);
zde rele (p. 608); lunovnic (p. 608); gromovnic (p. 612);
sanovnic şi trepetnic (p. 615).

Texte astrologice se găsesc şi Ia Pypin, Jloofcnun u
ompeneu. khuzu pyccuou cmapunu, Tihonravov, TlaMnmHUKU
pyccKou ompeneuHoii jiumepamypbi, II, pp. 361 şi urm., 398 şi urm.

Texte greceşti: Cf. bibliografia din Krumbacher,
Geschichte der byzantinischen Literatur (ed. 1897), pp. 630 —
631. Pentru alte texte, cf. mai jos, Herm. Diels. Pentru texte
greceşti în ţările noastre, cf. C. Litzica, Catalogul manuscrip-
telor greceşti din Biblioteca Academiei Bomâne, în indice,
pp. 548—549 subt numele: zodie, prevestiri, Vrontologion,
Seismologion, astrologie.

Manuscripte greceşti din Muntele Athos la Spyr. P. Lam-
bros, Catalogue of the Greek manuscripts on Mount Athos,
II, indice subt numele:

Z<i>Siov, Z4>8oXoyiov (p. 513); BpovroX6yiov (p. 497);
'AaxpaTTtov xal ppovTtov (p. 492); BpovrocrEiatiot;; Bpovro-
ox6(p)mov tuv î^oSlcov; 'HpaxXstou BpovToXoyiov (p. 514) şi
ZcopoaaTpou 'A7roTeAouu-£va ex T7J<; ppovT7](; (p. 514) ; 7tpoyvwcm-
xa (p. 552) ; Seiau-oXoyLov (p. 554) ; SeX7]vo8p6[Aiov (ceXyjvo-
Âoytov) (p. 554).

Studii: Hasdeu, Cuvente den bătrîni, II, pp. XXVIII —
XXXV; Gaster, Literatura populară română, pp. 497 — 543;
Gaster în Grober, Grundriss der rom. Philologie, II, 3, pp.
420—425; Gaster în Zeitschrift fur romanische Philologie
(al Iui Grober) IV, pp. 65—70, despre trepetnicul nostru
în legătură cu unul turcesc; cf. însă şi rectificările şi comple-
tările lui A. Veselovski în Archiv 'filr slavische Philologie,
V, pp. 469 — 470; V. N. Peretz, MamepiaAu kj> ucmopiu
anoKpu0a u jiezeubu. 1, Kt ucmopiu rpoMHUKa, St. Petersburg,
1899 (mie inaccesibil); V. N. Peretz, Marnepiajiu m ucmopiu
anoKpu$a u Jiezeudbi. II, Kz ucmopiu JlyuuuKa, St. Petersburg,

234

1901 (inaccesibil); M. N. Speranski, Hsz ucmopiu ompeneunou
.îumepamypbi. II, TpenemuuKZ,, St. Petersburg, 1899 (inacc);
N. N. Cononov, M37, o6nacmu acmpoAoeiu «JJpesHocmu». Tpydbi
CjiaenucKou KoMucciu Mock. ApxeoA. 06uf., t. IV, Mosco-
va, 1907 (inacc); Herm. Diels, Beitrăge zur Zuckungsliteratur
des Okzidents und Orients, I: Die griechischen Zuckung-
sbucher Melam-pus şi II: Weitere griechische und aussergrie-
chische Literatur und Volksuverlieferung în Abhandl. der
kgl. preuss. Akademie d. Wiss., 1907 şi 1908, Berlin,
1908—1909 (se vorbeşte şi de textele slave şi române);
Franz Boli, Sternglaube und Sterndeutung. Die Geschichte
und das Wesen der Astrologie (în colaborare cu Cari Bezold),
Leipzig, 1918.

Se cunosc din calendarele lui Brîncoveanu exemplare din
anii: 1693, 1694, 1695, 1699. Calendarul din 1693 poartă
următorul titlu: Calendar ce să chiamă Foletul Novei « Fo-
glietti novelli » de anul 1693, carele dupre limba frîncascâ
in rumânească, s-au intorsu de jupînul Ioan Romanul, 1693.
Numele de autori citaţi în aceste calendare sunt italiene:
11 Gran Pescator di Chiaravalle, II Fruniolo, La Tartana
delle Stelle, II Gran Cacciator di Lagoscuro, La Pallade Astro-
loga... Despre aceste calendare vezi: Al. Odobescu, Revista
română, I (1861), pp. 657 — 660; N. Iorga, Studii şi Documente,
V, pp. 126 — 127 şi 311, n. 1; N. Iorga, Activitatea culturală
a lui Constantin Vodă Brîncoveanu în Analele Acad. Rom.,
mem. secţ. ist., XXXVII, pp. 173-174 şi Ramiro Ontz,
Per la stor'ia della cultura italiana in Rumania, Studi e ncerche,
Bucureşti, 1916, pp. 198 — 206.

FIZIOLOGUL

Fiziologia este o curioasă carte de ştiinţe natu-
rale, în care animale, păsări, reptile şi peşti sunt
descrise cu obiceiurile lor, după tradiţii populare,
pentru a fi apoi interpretate ca simboluri ale unor
idei morale şi religioase. El este dar, alcătuit din
două părţi: una care cuprinde descrierea vieţuitoare-
lor, alta care înfăţişează interpretarea morală.

Obiceiurile vieţuitoarelor sunt înfăţişate cu tră-
sături legendare şi naive, în care se amestecă uneori
şi animozităţi de ordin confesional: gheonoiul, de
exemplu, îşi sfîşie pieptul pentru ca să reverse sînge
peste rănile puilor săi şi să-i învieze, « erodionii »,
nişte « păsări albe care-şi fac cuiburile în locuri
pietroase de pe mare », « prin părţile Vineţii », « nici
cum nu se apropie de papistaşi », dar totuşi se « întrec
să iasă înaintea vreunui creştin care ţine limbă
elinească », venind pînă la masa acestuia şi mlncînd
din fărimiturile pîinii lui.

In ciclul animalelor descrise de Fiziolog, intră şi
animale mitice, ca de pildă: gorgonia, care are chi-
pul de muiere, perii capului de balaur şi care omoară
numai cu privirea ei cea groaznică şi înveninată,
sau finixul, care trăieşte pe lîngă cetatea Iliopol,
stînd nouă ani pe « chedrii tavanului, fără hrană,
că hrănit este de duhul sfînt ». După nouă ani i se
umple aripile de mireasmă şi, auzind toaca preotu-
lui din cetate, intră cu el în biserică, se aşează pe
jertvelnic şi îndată se aprinde şi se face cenuşe,
pentru ca a doua zi preotul să îl afle reînviat şi
întinerit K

1 Iată şi descrierea păsării: «Acest finicsu este pasăre
pre frumoasă decît toate păsările şi decît păunul. Că păunul

\ceste animale şi păsări, reale sau fantastice,
sunt interpretate după particularităţile şi obiceiu-
rile lor fireşti sau închipuite, ca tipuri ale unor idei
relisioase sau morale.

Iată, spre pildă, descrierea si interpretarea sim-
bolică a cocorului:

« Cocorul este pasăre cu glas foarte marej şi se strîngu
cătrâ sară, pentru ca să mîie; şi-şi pune straja pe unul din-
tr'înşii, di-i păzăşte. Şi luînd o piatră, într'un picior o ţine
si ncelalant picior stă. Şi stă ca să nu adoarmă. Iar cin d
adormitează, îi cade piatra din unghiile lui. Atunce sţraga
cu glas mare şi deşteaptă pe ceealanţi cocon, ca să să paziasca

V \sa°sY'tu omule, dacă auzi glasul bisericii deşteaptă-te
den somnul morţii şi te trăzăşte. Că beserica este straja, ca
să scapi de săgeata vrăjmaşului ce aprinsa; iar mila lui
Dumnezeu te va acoperi. Că toaca îţi este straja, ca şi cocorul,
că te păzeşte de somnul morţii ...»

în chipul de mai sus e descris fiecare animal sau
pasăre: pelicanul, care-şi sfîşie pîntecele pentru ca
din sîngele lui să-si învieze puii, este icoana Mintui-
torului, care a fost răstignit pe cruce şi străpuns
cu suliţa in coaste « întru înoirea a toata lumea »,
lăsînd omenirii cuminicătura; gheonoaia, care zboară
din copaciu în copaciu, oprindu-se la lemnul găunos
pentru a-1 scobi cu ciocul si a-şi face cuibul in el,
este asemănată cu diavolul « care umblă din ora m
om cercînd cu vicleşugul său » şi se opreşte la cel
slab în care se încuibează; porumbii carii umbla
în stol, păzindu-se să nu-i prindă şoimii, sunt sim-
bolul creştinilor care se adună la biserică, ferindu-se
de ispitele diavolului; broasca de apă care, daca-i
seacă balta, aleargă într-alta mai mare, seamănă
cu « călugărul cel rău şi lacom » care, daca vede ca
lipsesc bucatele sau băutura în mănăstirea sa, luge
într-alta.

are cap de aur şi de argint; iar finicsul acesta are chip de
împărat si de pietre scumpe şi este cu cununa m cap şi cu
Slţăminte în pi6oare ca împăratul». Cf. versiunea publi-
cată de Gaster în Archivw glottologico italiano, A, ia»b,
p. 278.

237

Autorul acestui curios tratat de zoologie, care,
preocupat de ideea mîntuirii sufletului omenesc^
caută în lumea naturii simboluri pentru învăţăturile
evanghelice, nu ne este cunoscut. Multă vreme s-a
crezut că este sfîntul Epifaniu, dar această părere
este astăzi definitiv înlăturată. Într-adevăr, se găsesc
cîteva manuscripte vechi în care opera este atribui-
tă sf. Epifaniu (f 403); dar în altă grupă de manu-
scripte, opera este pusă pe seama altor autori. De
altă parte, urme din Fiziolog se găsesc împrăştiate
prin scrierile sfinţilor părinţi din secolul al IV-Iea
şi al III-lea (Clement din Alexandria, Origene), ba
pînă şi în secolul al II-lea Ia sf. Justin. martirizat
în 165.

Părerea admisă astăzi este că Fiziologul a fost
alcătuit în Egipt, prin veacul al II-lea, cînd se încru-
cişau acolo cultura elenistică cu cea iudaică si orien-
tală. Din Egipt, a trecut în Bizanţ şi a pătruns,
de timpuriu, prin veacul al IV-lea sau al V-lea în
Occidentul latin unde era cunoscut şi sub numele
de Bestiarii şi unde a fost prelucrat, în proză şi
versuri, în toate limbile romanice şi germanice.
In vremurile de adînc misticism ale evului mediu,
s-a bucurat de o întinsă popularitate: a fost întrebuin-
ţat în şcoli ca manual didactic, a străbătut în roma-
nele « courtois », ca de pildă în Floire et Blanchefleur,
a inspirat arta medievală, împrumutînd motive de-
corative pentru turnurile, portalurile, amvoanele şi
vitraliurile domurilor, precum şi ornamentaţii pentru
vignetele şi iniţialele pergamentelor. Deşi Fiziologul,
este trecut în decretul Gelasian printre ' cărţile apo-
crife, totuşi el a fost tratatul de ştiinţe naturale din
care s-a hrănit mentalitatea naivă a 'evului mediu.
însuşi sfîntul Ieronim, într-una din scrisorile sale
familiare, povesteşte, cu elemente împrumutate din
Fiziolog, scena întîlnirii sfîntului Antoniu, în pustie,
cu un hipocentaur şi cu un satir, care ar fi cerut
sfîntului să se roage şi pentru el lui Dumnezeu.
Ieronim adaugă apoi că, pe vremea lui Constantin
cel Mare, un centaur ar fi fost adus în Alexandria,

238

stîrnind curiozitatea mulţimii, că puţin după aceasta
centaurul a murit, şi că hoitul lui, fiind sărat ca să
nu putrezească, a fost transportat la Antiohia unde
se afla împăratul.

Cînd asemenea naivităţi se citeau în operele
patristice, nu trebuie să ne mai surprindă faptul
că truveri ca Thibauld, contele Champagnet şi
rebele Navarrei, ori istorici şi naturalişti ca Jacques
de° Vitry, au împrumutat din Fiziolog elemente,
spre a " evoca minunăţiile feerice ale Orientului
îndepărtat. Chiar în plină Renaştere, geniul unui
Leonardo da Vinci căuta în Bestiarii curiozităţi
interesante pentru tratatele lui ştiinţifice.

Şi în literatura bizantină Fiziologul s-a bucurat
de multă trecere, fiind cînd prescurtat, cînd ampli-
ficat, cînd prelucrat în versuri.

De la bizantini, el a trecut la slavii sud-dunăreni,
unde este reprezentat prin două traduceri diferite:
una făcută în epoca de înflorire a literaturii bulgare,
alta mai tîrziu, în epoca de supremaţie a literaturii

La noi, Fiziologul a pătruns de timpuriu, încă
din epoca influenţei slavone. Această traducere se
resfrînge în versiunea publicată de Gaster în Archivio
glottologico italiano (X), după un manuscript copiat
în anul 1777. Textul publicat de Gaster descinde
din aceeaşi familie din care descinde şi versiunea
sîrbească 'publicată de Novakovic în Starine (XI,
p. 181 şi urm.), după cum o dovedeşte identica
alterare 'a numelor greceşti de animale şi păsări
în ambele versiuni. Astfel cuvîntul grecesc yu^ care
înseamnă vultur, este redat în intermediarul sîrbesc
prin vyp, iar în traducerea românească prin vip;
grecescul v]8p6^, cal de mare, apare în versiunea
sîrbească sub forma endropu, iar în cea românească
sub forma: en drop. Textele corespund, în sfîrşit,
uneori aproape verbal.

Prototipul versiunii sîrbeşti derivă la rîndul
său după o redacţiune grecească, asemănătoare

239

prin factura (descrierea animalului urmată de inter-
pretarea teologică) şi prin întinderea ei cu redacţiunea
grecească, publicată de Migne în Patrologia ' ser ies
Graeca şi atribuită sfîntului Epifaniu.

a doua versiune românească, copiată în anul
1774, a fost publicată de C. N. Mateescu în revista
Ion Creanga (VII şi VIII). Această versiune se
deosebeşte fundamental de versiunea publicată de
Gaster şi prin întindere (are nu mai puţin de 40 de
capitole) şi prin factură (descrierea animalelor nu
mai este însoţită de interpretarea religioasă şi
morală).

Această versiune, publicată de C. N. Mateescu
— păstrată şi în cîteva manuscripte din Biblioteca
Academiei Române — deşi anterioară ca dată versi-
unii Gaster, resfrînge totuşi o traducere mai nouă
după un text grecesc, lucru de care ne putem con-
vinge din numeroasele nume greceşti de animale,
păsări şi peşti, cărora traducătorul român nu le-a
putut găsi corespondentul în limba sa. Prototipul
grecesc al versiunii româneşti a fost alcătuit de
către Damaschin Studitul, arhiepiscopul Nau-
pactei, între 1566—1570 şi închinat lui Mihail
Cantacuzino.

Textul grecesc a fost publicat pentru întîia dată
la Veneţia, în 1743, şi s-a răspîndit, în afară de
tipar (o a doua ediţie s-a făcut în 1744), şi prin nume-
roase manuscripte, dintre care unele au ajuns pînă
în Muntele Athos. Astfel de copii manuscripte
au fost găsite de S. Lambros în mănăstirile Xenofon,
Dionsiat şi Iviron.

După o tipăritură veneţiană sau, mai probabil,
după un manuscris din Muntele Athos, adus la noi
prin călugării români din metohul românesc, sau
poate chiar prin hagii, s-a făcut către sfîrşitul
secolului al XVI Mea sau în prima jumătate a
celui de al XVIIUea, această nouă traducere a
Fiziologului. Titlul versiunii româneşti corespunde
de altfel cu titlul originalului grecesc:

240

A lui Damaschin arhiereul AajjLtxox^voîi dp/tepeto? toO

Studitului adunare de la filo- StouSItou. , 4 . „. _

wfii cei vechi pentru firea Euva$poun<; oara toc (^Xia twv

osebirilor oare cărora vietăţi. toxXociwv cpiXoa69«v, oaa sbrav

TCEpt TWV TTETEIVWV OpVECOV XCCL

rcepl twv xepaouwv î^titov xal rcepl
twv -9-acXoKyaUov xal ^sTa^pam?
el? to xotvcî)T£pov.

în afară de aceste 2 versiuni româneşti, cunoscute
pînă acum, se mai găseşte o a treia în ms. nr. 1436
din Biblioteca Academiei, versiune copiata fara
titlu deosebit, ca o continuare de text, la sfîrşitul
Darovaniei \ de către Costea, dascălul de la biserica
Schei din Braşov, în anul 1693. Această nouă versiune
se apropie întrucîtva ca factură de versiunea Gaster,
dar se deosebeşte de ea şi prin ordinea de succesiune
a capitolelor si prin conţinutul lor.

Fiziologul 'a fost, dar, destul de răspîndit în
literatura noastră veche şi el a îmbogăţit tezaurul
popular de legende ornitologice. Din Fiziolog a
pătruns în popor legenda despre turturică, care,
rămasă fără sot, nu se mai aşază pe lemn verde,
nici nu mai bea apă limpede, legendă care s-a
resfrînt în cărţile vechi, cîţ şi în linca populara
si cultă. Ea se găseşte în învăţăturile lui Neagoe,
în Evanghelia învăţătoare de la Dealu (1644) 2 , a
fost culeasă în mai multe variante din gura poporului
în Muntenia si Bucovina 3 şi a fost literanzată la
începutul secolului trecut de Enăchiţă Văcărescu
(Amărltă turturică) şi Asachi (Păsâruica stingheră ).

1 Ultimul capitol al Darovaniei are numărul 39 după
care urmează fără nici un titlu de text: capitolul 40: « Pentru
pilda leului » (f. 44 v.) ; cap. 41: « Pilda de fii » (45 r.) ; cap. 42:
«Cuvînt de zimbru» (f. 45 v.) ş.a.m.d

2 G. Dem. Teodorescu, Poesu populare, p. 348 in nota.

3 G Dem. Teodorescu, Poesii populare, p. 348; Marian,
Ornitologia populară română, II, Buc. 1883, p. 201 şi urm.;
variantă istriană - şi romanice, la Hasdeu, Cuvente den
bătrîni, II, pp- 728-730 şi 442-444.

4 O. Densusianu, Literatura româna moderna, 1, duc.
1920, p. 95; Cartojan în Revista filologică, I (1927), Cernăuţi,
pp. 200-201.

241

Şi Antim Ivireanu pare să fi cunoscut Fiziologul
din care a împrumutat unele imagini pentru Dida-
hiile sale K Din Fiziolog derivă credinţele populare
despre pelican, care-şi sfîşie pieptul ' pentru a-şi
hrăni puii, şi tot din Fiziolog a împrumutat Heliade
Rădulescu, care se dovedeşte a fi fost în copilăria sa
un pasionat cetitor de cărţi populare, pe « vasiliscul »
din oda sa: La Schiller:

Du sarcina o suflet, du corpul după tine

In sus pe calea strimtă, cu filii, cu consoarte...

Te luptă cu Ananga, cu aspra Neavere,

Cu limbile de şarpe, cu ochi de Vasilisc.

Vasiliscul nu este, după cum adnotează încă
unu autori de cărţi didactice pentru liceu: « şopîrlă,
care-şi schimbă coloarea pielei, cameleonul », ci
este animalul fantastic din Fiziolog, care numai cu
privirea lui înveninată ucide de la distanţă.

In literatura noastră veche, legendele F iziologului
s-au încrucişat cu legendele similare, răspîndite
printr-o altă carte poporană, de cuprins moral,
care apare încă din secolul al XVI-lea Fiore di
virtu.

BIBLIOGRAFIE

Texte publicate: M. Gaster, II Physiologus rumena în
Archivio glottologico italiano {al lui Ascoli), X (1886), pp.
273—304, după manuscriptul copiat de Andonache 'Ber-
heceanul, ciubucciu în casa lui Manolache Bassarabu
din Bucureşti, la 1777, text românesc si traducere italiană
(după textul german de prof. Pietro Merlo), cu variante
dintr-un dicţionar manuscris slavo-român din 1673 care, la
traducerea numelor slave de animale, conţine adaose extrase
din Fiziolog. C. N. Mateescu, după un manuscript copiat în
1774 de dascălul Duma cu următorul titlu: Oarecare cunoş-
tinţe de la filozofii vechi pentru firea şi obiceiurile năravurilor
oarecarora jivini adunate de Preatnţeleptul întru arhierei
Damaschin Studitul, descriere, facsimil şi cîteva capitole
m Calendarul revistei Ion Creangă pe 1914, p. 40 şi urm.

1 D. Russo, Studii şi critice, p. 24, notă.

242

Textul complet în revista Ion Creangă, VII (1914) 2, 36, 68,
VIII (1915), pp. 257, 278, 298, 320, IX (1916).

Manuscrise inedite şi nesemnalate din Biblioteca
Academiei Române. Redacţii apropiate de tipul publicat de
Gaster: ms. 1436, f. 44 v., copiat de Gostea dascălul din
Biserica Şcheilor din Braşov, la anul 1693; ms. 2158, sec.
al XVIII-lea, f. 20—24, fragment conţinînd următoarele
capitole: « Pildă pentru pasarea ce să cheamă finics; vultur;
pil; zimbru; inorog; bou; lup; vulpe; gorgoniia; aspidă;
şarpe; idrop; hime ».

Redacţie apropiată de versiunea C. N. Mateescu: ms.
nr. 3548, f. 1 — 39: A lui Damaschin arhiereul Studitului
adunare de la filozofii cei vechi pentru firea osebirilor oare-
carora vietăţi. Textul începe cu vulturul şi sfîrşeşte cu broasca
de mare. Pe f. 39 v. data: 1832 av(gust) 9. Manuscriptul a fost
adus de la mănăstirea Văratecul. Ms. 4274, f. 1 şi urm.,
are acelaşi titlu ca ms. precedent, avînd după titlu data:
1832 iulie 28; începe cu vulturul şi sfîrşeşte cu « hamileunul ».

Versiuni slave: V. Jagic, Gaoro w a-km,^-*, ţfoAiiH,H]Ck h
rtmiii,H);k, Knizevnik, III, 1866, p. 124 şi urm.; Novakovic,
Physiologus caoro o r£ih,s\'t» pahii,hxi> h rttTtiiL,H!(h., Starine, XI
(1879), pp. 191 — 203.

Versiuni greceşti: Migne, Patrologia, series graeca, 43
(1864), col. 517 — 534; ediţie critică a textului atribuit Iui
Epifanius în Fr. Lauchert, Geschichte des Physiologus, Strass-
burg, 1889, pp. 229—279. O redacţie atribuită lui Petru de
Alexandria a fost publicată de A. Karnejev, Der Physiologus
der Moskauer Synodalbibliothek în Byzantinische Zeitschrift,
III (1894), pp. 26—63. O recenzie greacă în proză, după un
ms. fragmentar: V. Puntoni, Frammenti di una recensione
greca in prosa del Physiologus în Studi italiani di filologia
classica, III (1894), pp. 169 — 191. O versiune greacă a Fizio-
logului din Bibi. Acad. Rom. în G. Litzica Catalogul manu-
scriptelor greceşti, p. 503, nr. 756 (357), 5.

Pentru msse. din Muntele Athos: Spyr. Lambros, Cata-
logue of the Greek manuscripts on Mount Athos, nr. 794, 3777,
3861, 4250, 4272, 4468.

Studii: Gaster, Literatura populară română, pp. 139,
572 (urme în învăţăturile lui Neagoe), 138 — 140, (legăturile
cu Floarea darurilor) ; D. Russo, Studii şi critice, p. 8 (urme
în Învăţăturile lui Neagoe), 24 (în Didahiile lui Antim Ivi-
reanu!) , 23 — 26 (amârită turturică); N. Cartojan, Fiore di
virtu în literatura românească, în Analele Acad. Rom., mem.
secţ. lit., seria III, tom. IV, mem. 2, pp. 3—5; I. Negrescu,
Influentele slave asupra fabulei româneşti în literatura popu-
lară scrisă în Arhiva, Iaşi, XXXII (1925), nr. 3, 4, pp. 191
şi urm.; dovezi că versiunea Gaster este tradusă din slavă
şi în notele lui Gaster din Archivio glottologico italiano, X

243

lfr-324

(1886), pp. 273 — 304; Fr. Lauchert, Geschichte des Pkysio-
logus, Strassburg, 1889; Max Goldstaub, Die Entwicklung
des latein. Physiologus, Leipzig, Teubner, 1892; G. Polivka,
Zur Geschichte des Physiologus in den slavischen Literaturen
în Archiv fur slavische Philologie XIV (1891), pp. 374-404
si XV (1892), pp. 246 — 273; A. Springer, Vber den Physio-
logus des Leonardo da Vinci, Leipzig, 1884. Despre manuscri-
sele slave ale Fiziologului în ţările noastre cf. şi I. Bărbu-
lescu, Curente literare la români în perioada slavonismului
cultural, Bucureşti, 1928 (ed. Casei Şcoalelor), pp. 250 şi
372.

18*— 320

FIORE DI VIRTtJ

înainte de a trece la romanul popular, ne vom
ocupa în capitolul de faţă de o interesantă operă
care se leagă de literatura italiană medievală şi
care face tranziţia de la legendele religioase apocrife
către romanul popular. Este Fiore di viriii —
cunoscută în literatura noastră veche sub numele
de Albinuşa şi Floarea Darurilor — cea mai repre-
zentativă din literatura florilegiilor 1 .

1 Din literatura florilegiilor au mai circulat la noi în
epoca influenţei slavone şi maximele lui Maxim Confesorul,
care s-au unit mai tîrziu, în manuscriptele româneşti, cu
Albina, tradusă din greceşte, a călugărului bizantin Antonie.
Aceste florilegii, referitoare mai ales la virtuţile ascetice,
au circulat mai mult în lumea călugărilor, n-au devenit
texte populare. Studiul lui Ghenadie Enăceanu despre acest
tip de florilegii, publicat în Analele Academiei Române, secţ.
lit., seria 2, tom. XII (1892), pp. 129—162, trebuieşte utilizat
cu multă precauţie, fiindcă conţine erori. Aşa de pildă, ca
să dăm un singur exemplu: afirmaţia lui Ghenadie că tradu-
cătorul român « este sub influenţa împărţirii ştiinţelor din
evul mediu » cînd materiile teologice se numeau sctwţe-
pLxat = interne, iar cele neteologice şi mai ales filozofice
purtau numele de l^oxepiHaE = externe, şi concluziile ce
se scot de aci, nu corespund cu realitatea. împărţirea ştiin-
ţelor în « interne şi externe » nu aparţine traducătorului
român, fiindcă ea se găseşte întocmai în titlul textului bizan-
tin:

Migne, Patrologia series
graeca voi. 91 col. 721-1018
'Ap^â Mtxţiţiou cpiXoc6q>ou xal
[j,ccpTupo<; , xecpaXaaa &zo\oyix.<x
■^toi, sxXoyai ex Sia90p6iv
fkfJXttov T&v te xa&' TIJJ.OLC, xul
xcov ahjpa&ev.

Textul românesc
Ale Părintelui Maxim filo-
zofului şi mucenic capete de
bogoslovie, adecă cuvinte
alese din multe cărţi dintr'ai
noştri şi dintr' acelor din
afară.

Pentru identificarea lui Antonie monahul cf. şi D. Russo,
Elenizmul în România, Bucureşti, 1912, pp. 57 — 58.

247

A fost alcătuită în secolul al XHI-lea, în Bologna,
după cît se crede, de Tommaso Gozzadini, un frate
din ordinul călugărilor benedictin!. Din Bologna,
s-a răspîndit repede în toată Italia. In 1474 a fost
pusă sub tipar şi a fost aşa de mult citită şi gustată,
încît pînă la 1540 numai, a avut vreo 40 de ediţii.
Ea a trecut curînd peste graniţele literaturii italiene,
călătorind prin toate literaturile Occidentului şi a
răzbătut pînă în Orient, fiind tradusă în: sîrbă,
română, greacă, rusă şi armeană. In literatura
noastră a pătruns încă din secolul al XVI-lea şi a
străbătut peste veacuri, pînă la jumătatea celui
trecut, devenind o adevărată carte populară.

Acest neaşteptat succes se datoreşte gustului prin
care călugărul benedictin a izbutit să întreţeasă în-
tr-un tot unitar, ca într-un adevărat mozaic, elemente
cu totul disparate la prima vedere.

Cuprinsul. Cartea, care tratează despre virtuţi
şi viţii, este alcătuită din 34 de capitole, aşezate
însă astfel încît, după fiecare virtute, să urmeze
viţiul opus: dragoste-pizmă, bucurie-întristare,
direptate-strîmbătate, adevăr-minciună. . .

Fiecare capitol, la rîndul său, este alcătuit din
patru secţiuni bine distincte: prima secţiune o
formează definiţia virtuţii sau a viţiului despre care
se vorbeşte, a doua, compararea virtuţii sau a
viţiului respectiv cu un animal real sau mitic, a
treia, o serie de maxime şi, în sfîrşit, capitolul se
încheie cu o povestire morală, menită să puie în
lumină avantagiile virtuţii sau nenorocirile aduse
de viţiu.

Definiţiile capitolelor sunt în genere scurte şi
clare :

« Minciuna, care iaste păcatul cel împotriva adevărului,
precum au zis Aristotel, iaste ca să ascunzi adevărul, cu
vreun cuvînt, pentru ca să înşeli pre altul».

După definiţie, urmează în fiecare capitol — po-
trivit cu gustul cărturarilor din evul mediu, carii

248

căutau pentru ideile morale simboluri in lumea
materială — asemănarea virtuţii sau a viţiului cu
un animal. Aşa de exemplu, mînia este asemănata
cu ursul:

i carele foarte mănîncă la miiare şi, vrînd casă o scoată
din uleîu albinele îl muşcă pre nas şi pre ochi. Iar ursul
fâsă mnarea şi să mînie pre albine, ca să le maniace; şi
atuncTa v7n Ni celelalte şi-f muşcă; şi atuncea lasă pre ceale
dnSiu şi aleargă la cele de a doa oară; şi atîta iaste mmnarea
fui dt de ar îi fost mii de albine, va să-şi facă izbindire;
ep at?a nimica nu-şi izbîndeste spre nici una, lannd
pre cele dintîiu pentru ceale de a doa oara».

In chipul acesta sunt asemănate viclenia cu
vulpea; puterea cu leul, temerea cu iepurele bărbăţia
sufletului cu şoimul, îngîmfarea cu păunul, infrmarea
cu măgarul sălbatec ş.a.m.d. în ciclul asemănărilor
sunt introduse şi animale fantastice despre care
povesteau călătoriile în Orientul îndepărtat şi in
care credea lumea naivă a evului mediu, precum,
pasărea fenix, care renaşte din propria ei cenuşe,
vasiliscul «carele junghie pre om şi-1 omoară numai
cu vederea lui », pasărea caladrmon « care_ are
această fire întru sine, că dacă o aduc înaintea
bolnavului şi iaste ca să moara de acea boala
întoarce capul ei şi nu-1 vede, iar deca iaste ca sa
se scoale bolnavul, îl veade şi toata boala lase d n-
tr'însul », sau leoncornul (inorogul), care « are multa
dulcată, ca să sază lîngă fată şi deaca veade vreo
fată, el îndată mearge Ia dînsa şi adoarme in braţele
ei; şi atuncea vin vînătorn de-1 prind; ...intr-alt
chin nu să poate prinde ».

Toate aceste povestiri naive sau legendare despre
animale reale sau fantastice, au fost scoase din
acele vestite tratate de ştiinţe naturale ale evului
mediu, cunoscute în Occidentul latin sub numele de
Bestiarii în Orient sub numele de Fiziolog. Ele
au avut o mare influenţă asupra artei şi literaturii
medievale si, întrucît au circulat de timpuriu Ş1
în literatura noastră, lăsînd urme în literatura popu-
lară ne vom ocupa de ele într-un capitol aparte.

Maximele privitoare la virtuţi sau viţii, care
urmează după compararea cu animalele şi care alcă-
tuiesc a treia secţiune a fiecărui capitol, sunt extrase
din izvoare foarte disparate: sfintele scripturi şi
scriitorii antichităţii clasice, autorii creştini medie-
vali şi cei păgîni. Evangheliile şi Ovidiu, Solomon
şi Iuvenal, Platon şi Isus Sirah, Seneca si sfîntul
Grigore, Avicenna şi Toma Achinatul. . .'— toată
chintesenţa înţelepciunii antice şi medievale, creştine
şi păgîne, a fost pusă la contribuţie, spre a se extrage
sfaturi potrivite pentru înlăturarea viţiilor şi întă-
rirea virtuţilor. Această vastă antologie de maxime,
grupate pe virtuţi şi viţii, ar fi fost greu de întocmit'
chiar pentru un călugăr benedictin, dacă el n-ar
fi găsit în literatura italiană a timpului său maximele
culese şi grupate, după diferite puncte de vedere,
în alte lucrări.

Maximele sunt, în genere, alese cu gust, potrivite
cu virtutea sau viţiul respectiv şi exprimate într-o
formă concisă şi lapidară precum:

«Tulie (Cicero) au zis: De desuptul milarii cei dulci,
sa lipeşte otrava cea amară» (XV: îmbunarea, linguşirea).

«Alexandru au zis: Noaptea s'au făcut, pentru 'ca să
socotească omul ce va face zioa » (X: înţelepţia).

«Pythagora: Scumpul (avarul) este ca măgarîul ce
poarta povara altuia; aşa şi scumpul strînge avuţie altora
iar el numai ce-i cu bănatul ».

«Casiodor au zis: în ce chip buretele nu dă apă pînă
nu-I storc], aşa şi scumpul nu dă nimănui nimica, pînă nu-i
iau cu sila» (scumpetea = avariţia).

«Varos au zis: Albina ţine în gură mierea si în coadă
acul ».

Partea cea mai atractivă a cărţii o alcătuiesc însă
istorioarele morale prin care se încheie fiecare capitol
şi care sunt menite să dovedească foloasele sau
primejdiile pe care le aduc virtuţiile sau viţiile. Ele
sunt extrase din izvoare felurite: textele' biblice,
Vitae Patrum, Gesta Romanorum, romanul lui Ale-
xandru cel Mare— şi înfăţişează un preţios material
pentru literatura comparată, întrucît cele mai multe
dintre ele au trecut de la un scriitor medieval la

250

altul, au fost reluate de scriitorii moderni, şi au
legături interesante cu folclorul universal. Iată de
pildă istorioara Împăratul şi călugărul, încorporată
în capitolul despre socotinţe:

Un împărat, ducîndu-se într-o zi la vînătoare,
dete într-o pădure peste chilia unui călugăr, care
scria o carte. împăratul, iscodind lucrurile şi aflînd
că în cartea sa călugărul scrie despre înţelepciune,
ceru sa-i dea şi lui o învăţătură. Atunci călugărul,
luînd condeiul, scrise pe un petec de hîrtie: «Ce
vrei să faci, omule? Păzeşte-te şi-ţi adu aminte de
apoi şi ce veri păţi ». împăratul, luînd hîrtia, după
sfatul sihastrului, o lipi pe pragul uşii.

In acest răstimp, boierii Rîmului, sfătuindu-se
între ei să scape de împărat, cumpărară cu galbeni
mulţi pe bărbierul împărătesc şi-i propuseră ca,
atunci cînd va fi chemat să-şi vază stăpînul, să-i
taie grumazii. Bărbierul se învoi, dar cînd fu chemat
la curtea împărătească, cetind pe pragul uşii: «Ce
vrei să faci, omule? Păzeşte-te şi-ţi adu aminte
de apoi », înmărmuri de groază, crezînd că împăratul
a descoperit iţele complotului. Intrînd în sală, se
aruncă la picioarele lui, cerîndu-i iertare şi mărturi-
sindu-i totul. împăratul trimise după boierii cari
« fuseseră în sfatul morţii lui » şi-i osîndi pe toţi
la moarte, afara de bărbier, pe care-1 iertă. Apoi
trimise după călugăr să-1 aducă în palatul său
şi-1 puse în mare cinste pentru « scriptura ce-i
dăduse ».

Această istorioară, culeasă poate din Gesta
Romanorum (cap. CUI), este o temă de folclor. Em.
Cosquin, care a urmărit-o în legătură cu legenda
pajului sfintei Elisabeta a Portugaliei, a indicat o
sumă de variante 1 : o poveste arabă, una turcească,
o legendă culeasă în insula Ceylon, o alta la Mirzapur,
în India septentrională. Forma cea mai veche a

1 Emmanuel Cosquin, Etudes folkloriques . Recherches
sur Ies migrations des contes populaires et leur point de depart,
Paris, 1922, pp. 100 — 104.

251

legendei se găseşte în cartea: Parabolele lui Bud-
haghosha 1 .

O altă poveste, îngerul şi sihastrul, încorporată în
capitolul privitor la dreptate, a fost scoasă din
colecţia hagiografică de legende pioase, Vitae Patrum,
a fost utilizată de predicatorii şi povestitorii medie-
vali (Jacques de Vitry, Etienne de Bourbon, Gesta
Romanorum, Jean le Jeune etc), a fost reluată de
Luther, a fost intercalată de Voltaire în romanul său
Zadig (cap. XX) şi trăieşte pînă azi la noi, ca poveste
populară 2 .

Pătrunzînd în literatura noastră, Fiore di virtii n-a
rămas în forma lui stereotipă. Unii copişti, cu mai
mult spirit de individualitate, l-au prescurtat în
unele capitole şi amplificat în altele. Chiar cea mai
veche copie românească a textului (Codex Nea-
goeanus, 1620) cuprinde în capitolul prim cîteva
pagini despre post din textul Albinei (cf. ms. 3821
din B.A.R., f. 215); iar în capitolul privitor la
« curtenia tinerilor », o istorioară care nu se găseşte
nici în originalul italian şi nici în intermediarele
sîrbesti sau greceşti. Este graţioasa legendă a Casiei 3 .

1 Aci legenda are următoarea formă: Un tînăr din
Benares, ducîndu-se să înveţe în Ţara Yakka-Silâ, nu poate
prinde nimic. La plecare, dascălul său îi dă următoarea
formulă magică: «Ce faci acolo? Ce faci acolo? Cunosc
planurile tale ». Tînărul, întorcîndu-se în Benares, după o
ispravă în care formula magică şi-a dovedit puterea, o vinde
regelui. în răstimp, primul ministru, cumpărînd pe bărbierul
regelui, se înţelege cu el ca să taie gîtul regelui, cînd îl va rade.
Pe cînd bărbierul se pregătea să aducă la îndeplinire com-
plotul, regele, aducîndu-şi aminte de formula magică, o
spune tare. Restul urmează ca în legenda din Fiore di virtu.

2 Gaston Paris, Vange ei Permite în La poesie du moyen-
âge, voi. I, Paris, Il-e ed. (1887), p. 151. Gaidoz, Melusme,
II (1879), p. 444; Gaster, Literatura populară română, p. 142;
Anton Schonbach, Die Legende vom Engel und Wallbruder
în Sitzungsberichte der k.k. Akad. der Wissensch. Phd.-hist
Klasse, Wien, 1901 (CXLIII), XII; N. Cartojan, Fiore di
virtu în literatura românească. Analele Acad. Rom., mera.
secţ. lit., seria III, t. IV, mem. 2, pp. 11 — 13.

' 3 N. Cartojan, op. cit., pp. 9 — 11.

262

Un tlnăr împărat bizantin, vroind să-şi aleagă o
mireasă, trimite poruncă să se adune la curte, din
toate colţurile împărăţiei sale, cele mai frumoase şi
înţelepte fete.

Cînd fecioarele se adunară în sala palatului din
Bizanţ, împăratul le înştiinţa că aceleia pe care şi-o
va alege ca logodnică, îi va dărui un măr de aur.
Multe fete frumoase şi înţelepte aşteptau darul împă-
ratului, dar privirile acestuia se îndreptară către
doua care stăteau retrase deoparte. Erau Casia şi
Tbeodora. împăratul, îndreptîndu-se spre ele şi vroind
să ofere mărul Casiei, îi adresă cuvintele: «Mare
lucru cum pieri lumea toată pentru o femeie»; la
care Casia răspunse: «Pentru o femeie pieri lumea
toată, dar tot printr-o femeie a cîştigat lumea toată ».
împăratul, surprins de răspunsul neaşteptat al fetei
şi cugetînd că ea nici nu devenise împărăteasă şi
a căutat să-1 ramîie, se întoarse de la ea şi oferi mărul
prietenei sale: Theodora. Casia resemnîndu-se, sărută
atunci pe Theodora şi-i grăi: «Fericită Theodora,
tu eşti astăzi împărăteasa lumii, dar să ştii ca eu
voiu fi împărăteasă mai mare decît tine ».

într-adevăr, Theodora s-a urcat pe tronul Bizan-
ţului, dar Casia s-a retras într-o mănăstire şi a devenit
împărăteasă în împărăţia cerului.

Această istorioară — care a atras atenţia multor
bizantinologi 1 — are un strat istoric şi eroinele ne
sunt cunoscute: Theodora de Paflagonia este soţia
lui Teofil şi împărăteasa care a pus capăt luptelor
iconoclaste, Casia, autoarea de epigrame şi cîntece
bisericeşti. Legenda însă, în forma în care s-a povestit
mai sus, este, după cum a arătat Jean Psichari 2 , un

1 Cf. în special: C. Krumbacher în Kasia, în Sitzungs-
berichte der philosoph.-philolog. und hist. Klasse der k.k. Akad,
der Wissenschaft zu Miinchen, 1897, I Bd., p. 305 şi Charles
Diehl, Figures byzantines, I-e serie, V-e ed. Paris, 1912,
pp. 133 şi urm.

2 Cassia et la Pomme d'or în Annuaire de V Ecole pratique
desHautes Etudes, 1910 — 1911, Section des sciences hist.et phil.,
Paris, 1910, pp. 5-53, conf. şi N. Cartojan, op. cit., p. 11.

253

reflex al folclorului bizantin: ea apare în hronografe
posterioare, iar, de altă parte, alegerea unei mirese
prin mijlocul unui măr de aur, nu cadrează cu
ceremonialul obişnuit la curtea bizantină.

Traduceri româneşti din limba italiană. Fiore
di virtu a fost unul din cele mai răspîndite texte în
literatura noastră veche. A fost tradus, începînd
din secolul al XV-lea, în mai multe rînduri şi din
mai multe limbi.

Prima traducere ridică pentru istoria noastră
literară o problemă din cele mai interesante, nu
atît pentru că versiunea românească a pătruns încă
din secolul al XVI-lea în limba rusă, cît pentru faptul
că indică, pentru timpurile vechi, un neaşteptat
contact direct între literatura noastră şi literatura
italiană. Din nenorocire, această traducere s-a pierdut
în forma românească, dar se păstrează în traducere
rusească, într-o copie manuscrisă din secolul al
XVIII-lea, în muzeul Rumeanţev din Moscova. In
acest manuscript, textul are următorul titlu inte-
resant :

« Cartea Floarea darurilor (virtuţilor) şi a păcatelor
tradusă din limba italiană în valahă sau bogdănească
de către Gherman Vlahul, iar din vlahă tradusă în
slavă de Veniamin ieromonahul Rusin, la anul 1592 1 .»

versiunea românească, tradusă în secolul al
XVI-lea direct din limba italiană, este într-adevăr
un caz unic pînă acum! Dar nu este imposibil, daca
ne gîndim la vechile relaţii ale Moldovei cu Italia:
soliile lui Ştefan cel Mare şi Alexandru Lăpuşneanu
la Veneţia, fiicele lui Petru Şchiopul măritate în
cetatea lagunelor cu greco-italieni cari au ridicat
colegiul Flangini, numit astfel după unul din ginerii
Domnului, la anii de studiu ai lui Radu Mihnea în

1 Khuzo, <pAopech dapoeauiHAVb u 3Ao6aMh 3 npeeedeua 3 ejiocKazo
lazuKa na eojiocKU o.ji6o ftozbaubCKuu npc3h FepMcma eoAOutUHHa,
a nomoMi 3 eonoutcxazo na cjioeeubCKU upe3b lepoMOHana Pycuna
Poxy a $ u. e.

254

Veneţia, unde se afla sub îngrijirea mătuşei sale
Mărioara Adorna Vallarga care stătea în mănăstirea
de călugăriţe din insula Murano. Nu este exclus ca,
în asemenea împrejurări, Gherman Vlahul, a cărui
personalitate ne este pînă acum necunoscută, să fi
transpus Fiore di virtu din limba italiană în română.
Dar pentru fixarea definitivă a acestui punct, care
aruncă o lumină nouă peste un colţ întunecat din
munca de cultură a strămoşilor, va trebui studiată
amănunţit traducerea rusească, pînă acum inedită
— numai cîteva fragmente s-au publicat — în legă-
tură cu toate versiunile româneşti.

Traduceri din slavă. în afară de această veche
traducere moldovenească, făcută direct din italiană,
s-a mai făcut în secolul al XVI-lea o altă traducere
din slavoneşte, după toate probabilităţile în Ardeal.
Versiunea acestei noi traduceri s-a păstrat în doua
copii: una făcută în anul 1620 de către popa Ion
Românul din Ardeal (în aşa-numitul Codex Nea-
goeanus), alta făcută în anul 1693 de către Costea
dascălul din biserica Şcheilor din Braşov (păstrată
în ms. 1436 din Bibi. Acad. Rom.). Ambele copii
înfăţişează însă o versiune aşa de alterată faţă de
originalul italian, încît toată acea simetrie a elemen-
telor variate, care constituie farmecul literar al
acestei antologii morale, a fost nimicită. Din ver-
siunea românească, lipsesc două capitole: unul
despre viţiul minciunii, altul despre virtutea umi-
linţii. Definiţia, care alcătuieşte prima secţiune a
fiecărui capitol din originalul italian, a fost suprimată
în şase capitole ale versiunii româneşti (scumpetea =
= avariţia ; nebunia ; direptatea ; adevărul ; tră-
penia = puterea; trufia); istorioara morală, cu care
se încheie în originalul italian fiecare capitol, lipseşte
şi ea din cinci capitole ale versiunii româneşti (nebu-
nia; proştii — lealitatea; ticăloşii; nesocotinţa; curte-
nia).

în originalul italian, maximele sunt totdeauna
citate cu numele autorului lor: « Seneca dice. . .

255

Omero dice. . . Ancora dice Omero. . . Cesare dice. . .
Prisciano dice . . . » ; în versiunea românească maximele
sunt mai totdeauna înşirate fără nume de autor, în
acelaşi rînd, fără interpunctaţie, ba adesea, sentinţe
deosebite, emanînd de la cugetători diferiţi, sunt
legate între ele prin conjuncţia copulativă : « şi ».

Numeroasele urme slavone în cuvinte, ca: diîală=
= faptă, prilâsti = amăgi; liubov, liuboste — iubire,
a se vâznesi = a se mări, trăpenie = putere, precum
şi fragmente de frază ca as© k8ko (aşadar), pe care
le găsim în traducerea românească, ne arată că
intre originalul italian şi versiunea românească tre-
buieşte căutat un intermediar slavon.

In literaturile sud-slave, Fiore di virtu apare
pentru întîiaşi data în limba sîrbilor croaţi.

Textul italian a trecut de timpuriu în lumea
călugărilor benedictini din mănăstirile sîrbeşti aşe-
zate pe coasta Croaţiei, şi într-una din acestea,
poate — după cum crede dr. Petar Kolendic, decanul
facultăţii de litere din Skoplje — în mănăstirea
Sf. Nicolae din Onus, în insula Krk, textul a fost
tradus în limba sîrbească. Traducerea s-a pierdut,
dar o copie de pe ea, destul de veche, făcută la
începutul sec. al XV-lea, se păstrează în Biblioteca
Academiei iugoslave din Zagreb. Acest ms., publicat
acum cîţiva ani de către Rudolf Strohal, în Zagreb,
este incomplet, fiindcă lipseşte jumătate din text.
Partea care lipseşte se păstrează însă într-un alt
ms., din 1520, publicat în întregime de către Milan
Resetar. Din compararea părţilor comune, păstrate
in cele două msse., glagolitic şi chirilic, s-a putut
constata ca ambele decurg dintr-un prototip comun,
care a fost tradus în secolul al XlV-lea în mănăsti-
rile croate benedictine de pe coastele adriatice. Nu
este exclus ca o copie, plină de lacune, din această
traducere sîrbească să fi răzbătut cu prilejul migra-
ţiunii păturii culte a sîrbilor — în urma dezastrului
de pe cîmpia Mierlei, — pînă în ţările noastre, unde
a fost tradusă în secolul al XVI-lea, în părţile
Ardealului. In orice caz însă, versiunea sîrbească,

256

aşa cum ne-o înfăţişează textele publicate de Strohal
si' Resetar, nu poate fi originalul direct al versiunii
româneşti, fiindcă textele sîrbeşti n-au lacunele
constatate în versiunea românească.

In afară de această veche traducere românească,
care, după criterii interne de text şi de limbă, apar-
ţine 'secolului al XVI-lea, se mai găseşte în Biblio-
teca Academiei Române o versiune independentă de
cea dintîi, dar foarte prescurtată şi mutilată, care
n-are altă importanţă decît că ne spune, într-o notă
finală, că a fost tradusă după o versiune slavă,
tălmăcită şi ea la rîndul ei din greceşte. Mai multă
importanţă par a avea trei foi din veacul al XVII-lea,
în care textul românesc este aşezat pe coloana din
dreapta, pe cînd pe cea din stînga se află textul
paleo-slav. Din nefericire, aceste fragmente, care au
înfruntat vicisitudinile timpului, sunt prea mici ca
să ne putem face o idee precisă despre această nouă
versiune.

Traduceri din greacă. Versiunile româneşti tra-
duse din slavoneşte sunt, toate, defectuoase, de
aceea în epoca lui Brîncoveanu s-a simţit nevoia
unei noi traduceri, care s-a făcut de data aceasta

din greceşte.

In limba greacă se cunosc însă două versiuni.
Prima a fost tipărită pentru întîiaşi dată la Veneţia,
în 1529, de către « Giuoan Antonio da Sabio & Fra-
telli ad'instantia di M. Damiano di Santa Măria»,
sub titlul: "Av^oc; twv -/^p^wv. Se pare că această
traducere grecească s-a făcut, nu după un text
tipărit, ci după un manuscript, şi că ea circulase
multa vreme în copii înainte ele a fi intrat sub
teascul tiparului. Aşa s-ar explica numeroasele şi
importantele divergenţe dintre versiunea greacă şi
dintre incunabulele şi tipăriturile italiene contim-
porane, precum: schimbări în dispoziţia materiei pe
capitole, omisiuni de text (de ex. din cap. III
delVallegrezza, a rămas numai definiţia şi o maximă),
transmisiuni de maxime de la un autor la altul şi,

•257

în fine, alterări de nume proprii (satiricul roman,
Iuvenal, din textul italian, a devenit în traducerea
grecească: 6 aytoc; BevaXto<; — Sfîntul Venalie).

Această traducere a fost mult gustată în colonia
grecească, stabilită în Veneţia după căderea Constan-
tinopolului, şi a fost întrebuinţată ca manual de
lectură pentru educarea tineretului. Ea conţinea
însă, ca şi originalul italian, cîteva istorioare naive,
cu caracter întrucîtva indecent, şi comparaţii cu
animale fantastice, care nu mai cadrau cu nivelul
de cultură al timpului. Ca atare, nu putea fi, deci,
pusă cu succes în mîna tineretului, de aceea se
simţea nevoia unei ediţii revizuite. Această refacere
s-a îndeplinit, suprimînd în cea mai largă măsură
maximele care păreau poate greoaie şi plicticoase
pentru înţelegerea copiilor, înlocuind exemplele cu
caracter indecent prin istorioare morale şi substi-
tuind animalelor mitice, animale reale, mai apro-
piate de cercul de observaţie al copiilor. în acelaşi
timp, pentru a se da cărţii o răspîndire mai mare,
s-a păstrat, alături de textul grecesc, şi cel italian,
aşezîndu-se pe coloana din dreapta textul italian,
pe cea din stînga cel grecesc. în forma aceasta,
cartea era destinată şi pentru tineretul grec care
vroia să înveţe limba italiană, dar şi pentru italienii
cari vroiau să înveţe limba grecească. Refăcută
astfel şi aprobată de reformatorii studiilor din
Padova, în 1755, cartea a apărut pentru întîiasi
dată în Veneţia, la 1756, din tipografia lui Antonio
Bortoli, şi a avut pină în veacul al XlX-lea nume-
roase ediţii.

Ediţia italo-greacă nu a răzbătut în literatura
noastră, însă prima traducere grecească a fost la
rîndul ei tălmăcită în româneşte, pe vremea lui
Brîncoveanu. în acea epocă, un boier, paharnicul
Constantin Sărachinu, fiul lui « Gheorghe Dohtor
Criteanul» (din Creta), ducîndu-se, cum spune însuşi,
« spre închinare la Muntele Athos », a găsit în « acea
grădină a Maicii Preciste », între multe «cărţi de
înţelepciune » şi cartea numită « Floarea Darurilor,

258

RUQURESTi

scrisă în limba grecească ». AducinJ-o cu sine la
întoarcerea în ţară, o încredinţează spre traducere
ieromonahului Filothei, din Muntele Athos, care,
întîmplător, se afla şi el atunci în ţară.

Traducerea a fost apoi tipărită în 1700, in
mănăstirea Snagov, prin osîrdia « smeritului iero-
monah Antim Ivireanul ». Traducătorul Filothei
Sfîntagoreţul, care venea dintr-un mediu grecesc,
îşi cunoştea bine şi limba maternă şi limba greacă.
Tălmăcirea lui este cu mult mai clară decît tradu-
cerile anterioare. Totuşi, traducerea lui prezintă şi
ea, pe alocurea, stîngăcii. Autorul nu găsea uşor
în limba literară a epocii sale cuvinte româneşti
care să circumscrie precis noţiunea exprimată prin
cuvintele originalului. Astfel, ca să luăm un singur
exemplu, cuvîntul lealtă, din originalul italian,
tradus în greceşte prin 6p&6tt)to<; (rectitudine),
este redat în româneşte prin îndireptare. Cuvîntul
îndireptare este departe de a evoca noţiunea de
lealitate, şi el dă naştere la confuzii, întrucît tradu-
cătorul se foloseşte de acelaşi cuvînt, îndireptare,
pentru a tălmăci şi noţiunea de educaţie, cuprinsă
în grecescul 7uat&eu<yts, care corespunde prototipului
italian corezione. Două capitole din Floarea Darurilor
poartă, dar, titlul de îndireptare, dar unul (al
Xl-lea) înţelege prin îndireptare, educaţie, pe cînd
altul (al XVII-lea) : lealitatea.

Cu toate aceste defecte, traducerea călugărului
Filothei din Muntele Athos era cu mult superioară
vechilor traduceri. De aceea, ea s-a răspîndit repede
în toate ţinuturile româneşti, înlocuind din circu-
laţie traducerile făcute după texte slavone. Ea era
încă cetită şi copiată la începutul secolului al XIX-
lea, cînd ierei Ioan Ştefanovici, parohul bisericii din
Bolgar, echiul Braşovului, în credinţa că, din vechea
cărţulie «fiecare doftoria şi nectarul poate suge. . .
ca albina care sboară cu mare osteneală şi cu sănă-
toasă înţelepciune şi luare aminte, peste cîmpuri
şi livezi şi grădini, din floare în floare », o pune sub
teascul tiparului in tipografia şi cu cheltuiala fra-

259

17-319

ţilor Constandin şi Ioan Boghici. La baza acestei
tipărituri stă, după cum se spune în prefaţă, un
exemplar « tipărit din vechi în Snagov », « după
greceşte pre româneşte întors ». Această nouă publi-
caţie a fost atît de căutată, încît în anul următor
(1808), tipograful Friederich Herfurt scoate o altă
ediţie; în anul 1814 cartea se retipăreşte pentru a
patra oară, la Sibiu, şi în sfîrşit, în 1864, la Bucu-
reşti.

Influenţa asupra literaturii populare. Este
lesne de înţeles că o asemenea carte, care a circulat
aproape patru veacuri în literatura noastră, copiată
în toate colţurile pămîntului românesc, imprimată
de cinci ori, nu putea trece fără să lase urme asupra
literaturii maselor populare. Material din ciclul
asemănărilor cu animalele se găseşte împrăştiat şi
în tradiţiile populare, ca de exemplu: păunul, consi-
derat ca simbol al deşertăciunii x ; tema amărîta
turturică (din capitolul fecior ei- castită) care a
influenţat, după cum am văzut la capitolul despre
Fiziolog, lirica cultă şi pe cea populară, sau remi-
niscenţele despre sirene, păstrate în tradiţiile despre
faraoni « un soiu de peşti, pe jumătate femei », carii
stau ascunşi cînd marea se frămîntă şi se ridică
deasupra valurilor cînd apa se linişteşte, amăgind
prin cîntecele lor pe corăbieri 2 . Istorioarele morale,
ca de exemplu: Fiul înpâratului Theodosie sau
îngerul şi sihastrul, au fost şi ele prinse din gura
poporului de diferiţii culegători de material folcloric.
îngerul şi sihastrul a fost chiar prelucrată de curînd
de d-1 M. Sadoveanu în Povestiri pentru copii (1926,
Pustnicul Ieronim).

O deosebită importanţă prezintă însă, pentru
studiul paremiologiei populare, ciclul de sentinţe din
capitolele privitoare la virtuţi şi viţii. Proverbe ca:

1 S. FI. Marian, Ornitologia poporană română, II, Cer-
năuţi, 1883, p. 271.

2 Tudor Pamfile, Mitologia românească. Duşmani şi
prieteni ai omului, Acad. Rom., Bucureşti, 1916, p. 301 — 302.

« Găina, cînd va oua, aude o mahala », sau « Albina
în gură cu miere şi-n coadă acul cu fiere », sau «Vul-
turul stă-n loc, veghiază, dar el muşte nu vînează »,
ori « Din gura mincinosului, nici adevărul nu se
crede » 1 , îşi găsesc formele corespunzătoare în Fiore
di virtu 2 .

BIBLIOGRAFIE

Texte editate : Fragment din Albinuşa (Codex
Neagoeanus, 1620), (cap.: prevedere-înţelepţie ; nebunie;
tocmeală- întărire ; netocmală-neîntărire), cu variante din
ms. 1436 şi în paralelă cu textul respectiv din Floarea Daru-
rilor e publicat ca anexă la studiul nostru: Fiore di virtu
în literatura româneasca, Analele Academiei Române, mem.
secţ. Iit., seria III; tom. IV, mem. 2, Bucureşti 1928, pp. 92—
105; Floarea Darurilor (descrierea şi introducerea) în I. Bianu
şi Nerva Hodoş, Bibliografia românească veche, I, p. 393.
Fragmente (cap. II, Păcatul pizmei şi XIII, Pentru darul
înţelepţiei, necomplet) în M. Gaster, Chrestomatie română,
Leipzig, Buc. 1891, I, pp. 340—343.

Inedite: Codex Neagoeanus (nr. 3821 din Bibi. Acad.
Rom.); ms. nr. 1436 din B.A.R., copiat în 1693, de Gostea
dascălul de la biserica Şcheilor din Braşov; ms. cu nr. 559
din B.A.R., trei foi de text slavo-român din sec. al XVII-lea
(o foaie a fost reprodusă de N. Cartojan în op. cit.; vezi şi
pi. VI din acelaşi studiu) ; fragmente din versiuni deosebite
în Iiarion Puşcariu, Documente pentru limbă şi istorie, Sibiu,
1889, I, pp. 27 — 29: învăţături despre alte lucruri şi pp. 22 —
27: Sentinţe biblice şi adevăruri din viaţă. Cf. pentru rapor-
turile lor cu celelalte texte: N. Cartojan, Fiore di virtu,
pp. 65—70. Pentru o versiune rusească tradusă din limba
valahă în slavă la 1592, Polivka, Archiv fur slavische Pkilo-
logie, XV (1892), p. 272 şi M. Speranski (v. mai jos: studii).

Versiuni slave: Jagic, Prilozi k historiji knjizev-
nosti naroda hrvatskoga i srbskoga în Arkiv za povjestniku
jugoslavensku,lX, Zagreb, 1£68, pp. 67—78, fragmente din
versiunea Kukuljevic în paralelă cu versiunea Posilovic.
Textul complet al versiunii Kukuljevifi în Milan Resetar,
JJu6po od MH03uiex pasjioza dy6poeauKU KupuncKU 36opuuK od. e.
1520 în 36opuuK sa ucmopujy 3 jeauK u KHuoKeeuocm cpncKoz

1 A. Zanne, Proverbele românilor, I, pp. 312, 468, 471,
713; VII, 675.

2 N. Cartojan, Fiore di virtii, pp. 8 — 9.

261

17*-319

uapoda (CpncKa Kpaa. AKedejuuia) . tlpno odejibeube khuzcl
XV, Belgrad, 1926. Textul glagolitic de la începutul sec. al
XV-lea a fost publicat de Rudolf S tronai, Cvet vsake mudrosti.
Najstarije hrvatsko umjetno sacuvano knijSevno djelo iz 14
vyeka, Zagreb, 1916.

Versiuni greceşti : Redacţiunea grecească veche a
fost publicată pentru întîiaşi dată la Veneţia, în 1529, sub
titlul: "AvO-o;; tcjv x a P^ TWV . de către Giouan Antonio da
Sabio & Fratelli ad instantia di M. Damiano de Santa Măria;
ediţia italo-greacă la 1756 în Veneţia, la Bortoli; alte ediţii
v. N. Gartojan, op. cit., pp. 72 — 74. Pentru ediţiile italo-
greceşti şi raporturile lor cu red. greacă veche cf. N. Cartojan,
op. cit., pp. 72—81.

Originalul italian : S-a publicat încă din secolul
al XV-lea: Fiore di vinii che tratta di tutti i vitti humani . . .
et come si deve acquistare la virtii, Veneţia, 1474. O bună
ediţie a dat I. Bottari, Roma, de Rossi, în 1740. Pentru alte
ediţii vezi J. Brunet, Manuel du libraire, II (ed. 1861, p. 1262).

Studii: asupra versiunii româneşti a Florii Darurilor
în Gaster, Literatura populară română, pp. 138 — 145; asupra
versiunilor sîrbeşti — în afară de prefeţele la ediţiile amintite
mai sus: dr. Petar KolendiC, «Fiore di virtii)) y natueM npeeody
XIV Bena în TIpuA03u za KHuMcesHocm, ie3UK 3 ucmopiy, u (fioAKJiop,
cartea III, Belgrad, XV (1923), pp. 133 şi urm.; Petar
Kolendifi, Fra Pavao Posilovic i njegovo « Nasladenje » în Rad
Jugoslavenske Akademije, Kniga 20, Zagreb, 1915, p. 185.
Despre versiunea Posilovid şi dr. Dragutin Prohaska, Dos
kroat.-serb. Schrifttum in Bosnien und der Herzegowina, Zagreb,
1911, pp. 107-108.

Despre versiunile româneşti în legătură cu interme-
diarele slave şi greceşti: N. Gartojan, «Fiore di vinii» In lite-
ratura românească (Academia Română, mem. secţ. lit.,
seria III, tom. IV, mem. 2), Bucureşti, 1928; N. Cartojan
« Fiore di virtii » dans la litterature roumaine în Archivum
Romanicum, voi. XII (1928), 4, pp. 501 — 514.

Despre originalul italian : C. Fraţi, Ricerche sul « Fiore
di virtiiit în Studi di Filologia romana, Roma, 1893, p. 247
şi urm.

ROMANUL POPULAR

Legendele biblice, ca şi cele apocrife, traduse în
literatura noastră încă din veacul al XV-lea, au
deschis pentru sufletul românesc cele dintîi zări de
lumină.

Aceste legende au trezit interesul pentru cetit,
au aţîţat curiozitatea pentru literatura de imaginaţie
şi au pregătit spiritele pentru poveştile mai întinse,
cu intriga mai complicată, reprezentate prin romanul
popular.

Romanul popular este o întreţesere de teme,
luate, în întregul lor sau în parte, din literatura
orală a maselor populare şi prelucrate de autori,
carii în cele mai multe cazuri nu pot fi identificaţi.
Din ciclul poveştilor şi al legendelor populare care
circula pretutindeni şi în care se păstrează uneori
rămăşiţe din concepţii şi credinţe de cultură primi-
tivă dintr-o epocă ce trece dincolo de pragurile
istoriei, şi-au împrumutat materialul autorii cărţilor
populare. Romanul, ca orice carte populară, este
dar produsul a doi factori deosebiţi: poporul, care
dă comoara de poveşti şi legende, cărturarul, care
adună din popor, amplifică uneori cu elemente
literare înrudite şi fixează în scris materialul poporan.

Chiar romanele cari au un caracter istoric, ca
de pildă celebra Alexandrie, cuprind întreţesute pe
fondul de şterse amintiri istorice despre marele
cuceritor, o sumedenie de mituri populare. Aşa,
bunăoară, arimaspii — oameni cu un ochi în mijlocul
frunţii, carii săpau mărgăritarul şi se luptau pentru
apărarea lui cu sgripsorii, monştri cu trupul de leu
dar cu aripi şi cap de vultur — sunt amintiţi cu
vreo cîteva veacuri înainte de alcătuirea romanului
de Herodot, kynokefalii — căpcînii — sînt un alt

265

element popular pomenit de mulţi istorici şi natura-
lişti antici (Herodot, Aelian, Ctesias, Pliniu), sau,
în sfîrşit, apa vie, pe care o găseşte Alexandru cel
Mare în ostrovul gymnosofiştilor, este şi ea un
incident obişnuit în basmele tuturor popoarelor,
unde este pomenită cu diferite numiri; « dc0auo/ro
vepo » la greci, « zivaya vodă » la ruşi, « la fontaine
de jouvence » la francezi etc.

Dar tocmai aceste elemente de folclor universal
dau romanului popular acea putere de vitalitate prin
care străbate timpul şi spaţiul.

Trecînd însă din mînă în mînă, de la copist la
copist şi de la traducător la traducător, cartea
poporană — ca şi poezia populară — este în necon-
tenită prefacere, încorporînd ingrediente noi şi
variate şi devenind şi pe această cale o operă ano-
nimă şi colectivă.

Modificările cele mai interesante le suferă romanul
popular la trecerea dintr-o limbă într-alta. Plăsmuit
într-o anume epocă, el poartă coloarea locală a
ţării şi a vremii: religie politeistă sau monoteistă,
mahomedană sau creştină, poligamie sau mono-
gamie etc. Trecînd peste hotarele veacurilor şi ale
neamurilor, traducătorii succesivi, dîndu-şi seama că
formele de viaţă socială ale prototipului nu vor fi
înţelese în cercul cetitorilor cărora se adresează
traducerea lor, prelucrează acele forme specifice,
adaptîndu-le la condiţiile etnografice şi sociale ale
mediului lor. Astfel, în prelucrarea persană a roma-
nului lui Alexandru cel Mare, Alexandru — Iskender
— a devenit un adevărat erou naţional: este fiul
lui Darie, « Darab », şi al fiicei lui Filip, iar la căpătui
războaielor sale, după victoria asupra lui Por,
întreprinde un pelerinagiu la Kaaba.

In redacţiunile medievale ale Occidentului, roma-

Inul a dobîndit un pronunţat colorit feudal. Alexandru

e înconjurat de cei 12 pairs, de amiralul Babilonului

1 şi de o întreagă curte de vasali, şambelani, duci, —

ba şi un jongler îşi face apariţia în acest colţ de lume

, medievală.

In redacţiunea noastră, Alexandru împărat poartă
pe capj ca şi domnii noştri, « gugiuman » cu stemă
de aur şi pene « albe de stratocamil », se îmbracă
în « caftan de aur », este înconjurat de « voevozi,
vornici, vistieri şi căpitani » şi nu-i lipseşte, fireşte,,
nici « vraciul ».

Prin romanul lui Varlaam şi Ioasaf, întemeie-
torul religiei budiste a devenit un ascet creştin,,
trecut în rîndul sfinţilor, dar pentru ca legenda
indică a lui Buddha să fie prelucrată în roman
hagiografic creştin, a trebuit să sufere multe trans-
formări şi să încorporeze elemente străine de obîrşia
ei, ca de pildă: apologia lui Aristides, alcătuită în
secolul al Il-lea, pierdută în originalul grecesc, dar
păstrată în versiuni siriace şi armene.

Prin aceste adaptări la mediuri sociale şi etno-
grafice deosebite, prin treptata înlăturare a tot
ceea ce este specific local, prin nesfîrşitele adausuri
de elemente venite din timpuri şi de la popoare
îndepărtate, romanul popular a căpătat acel carac-
ter de universalitate prin care a răzbătut peste

veacuri.

Romanul popular apare în literatura românească
încă din secolul al XVI-lea; şi pînă pe la jumătatea
veacului următor el ne-a venit, prin mijlocirea litera-
turilor sud-slave, din două direcţiuni opuse, din
două lumi cu totul diferite: din lumea Occidentului
medieval, latin şi cavaleresc, stăpînit de cultul
bravurii, al onoarei şi al « curtoisiei », sau, prin
Bizanţ, din lumea Orientului mistic, înclinat spre
parabole, sentinţe şi enigme.

Această încrucişare de elemente atît de deose-
bite în literaturile sud-slave se explică, precum s-a
văzut în capitolul I, prin împrejurările specifice în
care s-a dezvoltat viaţa popoarelor slave din Balcani,,
în evul mediu.

Intinzîndu-se pînă la ţărmurile Mării Adriatice,.
aşezaţi la graniţele Imperiului bizantin, slavii sud-
dunăreni au împrumutat din literatura acestuia, fie
în epoca de înflorire a literaturii bulgare, fie mai

267

tîrziu, prin multiplele legături care au unit Serbia
medievală cu Bizanţul, alături de multe elemente
literare, şi cîteva romane.

Literatura bizantină, pe lîngă romanul moştenit
din epoca de agonie a clasicismului grec — din care
însă n-a ajuns pînă la noi, în epoca de care ne ocu-
păm, decît Alexandria — se îmbogăţise de timpuriu
şi cu un interesant ciclu de romane cu caracter
popular, venite din Orientul îndepărtat. Plăsmuit
în India veche sau Asiria şi alcătuit în genere dintr-o
serie de poveşti, enigme şi parabole, încadrate în
rama unei povestiri generale, romanul oriental a
pătruns în literatura bizantină x prin Siria, care,
cîştigată la creştinism, devenise în evul mediu o
ţară de cultură elenică. Din Bizanţ, romanele acestea
au trecut mai departe la slavii sud-dunăreni şi două
dintre ele: Varlaam şi Ioasaf şi Arckirie şi Ânadan
au ajuns de timpuriu şi la noi.

Romanul occidental a pătruns în literatura sîr-
bească prin ţinuturile adriatice care primiseră cato-
licismul şi care se aflau, precum s-a văzut în capi-
tolul I, în sfera de stăpînire sau de influenţă ungară
ori veneţiană (Ragusa). Pe aceste ţărmuri sîrbeşti
în care înflorea cavalerismul, au pătruns, alături de
alte elemente literare, şi cîteva prelucrări în proză
din ciclul vestitelor romane « courtois » ale evului
mediu occidental.

De la sîrbi, romanele acestea au călătorit mai
departe, ajungînd chiar pînă în Rusia.

Astfel se face că, cel dintîi roman al literaturii
noastre, Alexandria, deşi este prin originea sa o
plăsmuire bizantină, totuşi ne-a venit din Occident,
unde marele cuceritor macedonean a fost preformat,

1 în literaturile europene, romanul oriental a mai pătruns
şi prin Spania, unde fusese adus de arabi. Tradus din limba
arabă în latina medievală, de evreii din Spania, romanul
oriental s-a răspîndit în tot Occidentul şi a avut o influenţă
deosebită asupra novelisticei spaniole în începuturile sale.
Cf. D. M. Menendez y Pelayo, Origenes de la Novela, tom. I,
ed. II, Madrid 1925, pp. CXIV-CXIX.

268

după concepţia cavalerismului medieval, într-un
împărat cavaler, cu trăsături de « courtoisie » şi de
generozitate, atît de plăcute jongleuri-lor medievali 1 .

ALEXANDRIA

/"* Originea. Expediţiile lui Alexandru cel Mare,

( cu neîntreruptul şir de victorii fulgerătoare, cu
imensitatea ţinuturilor cucerite în nouă ani, cu

/ varietatea şi pitorescul obiceiurilor şi al costumelor,
cu exotismul vegetaţiei şi cu tragicul sfîrşit al
eroului, au mişcat într-atît sentimentalitatea şi
imaginaţia contimporanilor, încît epopeea vieţii lui

\ a căpătat de la început un colorit mitic. Chiar isto-
ricii cari au luat parte la războaiele lui Alexandru
(Callisthenes, Onesicrit, Aristobul, Nearh) au ames-
tecat in operele lor realitatea cu fantezia. Scrierile
lor s-au pierdut într-adevăr, dar în fragmentele pe
care le citează scriitorii posteriori (Polibiu, Arrian,
Aelian, Strabo, Pliniu, Lucian ş.a.), se recunoaşte
germenul unor episoade care au intrat mai tîrziu
în ţesătura romanului (de pildă, întîlnirea lui
Alexandru cu amazoanele sau cu gymnosofiştii).

1 Nu putem aşeza în epoca de care ne ocupăm în acest
volum şi Romanul Troîei în versiunea lui Guido delle Colonne,
identificată de noi în manuscriptul nr. 2183 din Biblioteca
Academiei Române, deoarece sîrbii n-au cunoscut această
versiune a romanului. Redacţiunea legendei ţroiane, publicată
pentru întîiaşi dată de Miklosic în Starine, III (1871) şi repu-
blicată în variante de Jagic (Primeri star. hrv. jezika, 1S66,
II, pp. 180 — 184 şi în Arkiv za povjest. jugoslav. IX, 1868,
pp. 121 — 135), de dr. P. T. Gudev (în C6opuuKh 3a Hapoduu
yMomeopenun Hayxa u KfiU&CHUHa, VI, 1891, pp. 345 — 357) şi
Pypin (în Onepah AumepamypHou ucmopiu cmapuuHbixh noe%cmeu
u cKaaoKh pyccKuxh, 1891, IV), a fost analizată pe larg de noi
în Legendele Troadei în literatura veche românească, Analele
Academiei Române, mem. secţ. ist., tom. III, mem. 3, Buc.
1925, pp. 12 — 14. Ea este cil totul deosebită de romanul
românesc, păstrat în ms. nr. 2183 al Academiei Române.
Despre acest roman ne vom ocupa, aducînd date noi, în
voi. II al lucrării noastre.

269

Paralel cu naraţiunile istoriografilor, ostaşii cari
au luat parte prin meleaguri depărtate la războaiele
cu atîtea rase, întorcîndu-se la vetrele lor, au umplut
lumea cu poveşti despre cele văzute şi păţite. Aceste
poveşti, v tranşmise_din generaţie în generaţie s-au
amestecat cu elemente din folclorul vechiului Orient,
şi astfel s-a format, în jurul personalităţii lui Alexan-
dru, un nou ciclu de legende cu caracter popular.
f. Pe timpul Ptolomeilor, un autor necunoscut din
Egiptul elenistic, poate chiar din Alexandria, a
adunat legendele populare şi tradiţiile scrise, le-a
unificat şi a alcătuit romanul lui Alexandru cel
Mare. Romanul s-a răspîndit apoi în toate ţinuturile
cari şe aflau sub influenţa elenismului şi a fost, în
* cursul veacurilor, necontenit amplificat şi prelucrat.
Textul primitiv al romanului s-a pierdut, dar se
cunosc peste 20 de msse. bizantine, împrăştiate prin
diferite biblioteci ale Europei.^Toate aceste manu-
scripte se pot grupa în 3 familii, cari se înrudesc
însă între ele, întrucît derivă dintr-un prototip
comun. Cele 3 familii de msse. bizantine, notate cu
literele A.,B.,C, înfăţişează fiecare o fază aparte în
evoluţia romanului: A, păstrează mai bine carac-
terul istoric, C, se caracterizează prin deplina dezvol-
tare a elementului miraculos şi prin introducerea
elementului creştin. în această grupă de msse.,
Alexandru a devenit un adevărat erou al creşti-
nismului. Ajungînd în Ierusalim, după îndemnul
proorocului Ieremia, se leapădă de idoli şi aduce
jertfe lui Savaoth Dumnezeu. De aci înainte, toate
războaiele grele pe care le poartă împotriva popoa-
relor păgîne le cîştigă chemind în ajutorul ostaşilor
săi pe Dumnezeu.
f^ In cîteva din manuscriptele greceşti, romanul
f este atribuit lui Callisthenes — de aci şi numirea
l de Pseudo Callisthenes, prin care este în genere
1 cunoscut şi menţionat romanul in literatura univer-
Xsală. Acest Callisthenes, căruia i s-a atribuit romanul,
era nepotul de vară a lui Aristotel. El a însoţit pe
elevul unchiului său în Asia şi a scris o vestită poveste

270

a expediţiei războinice, care însă s-a pierdut. In
cursul unui banchet, Callisthenes a fost ucis de
Alexandru, fiindcă şi-a îngăduit să critice cu seve-
ritate fastul oriental pe care-1 adoptase marele
cuceritor. Această moarte tragică şi nedreaptă i-a
cîştigat simpatia lumii vechi. Curtius îl numeşte
« vindex publicae libertatis », Cicero laudă arta şi
strălucirea stilului său, iar statuia lui împodobea
încă la Roma grădinile serviliene, pe vremea lui
Pliniu.

Nu e de mirare ca în asemenea împrejurări fabu-
loasa povestire a lui Alexandru a putut fi pusă sub
autoritatea acestui scriitor, atît de iubit de cei vechi.

Răspîndirea. Din imperiul bizantin, romanul a
călătorit spre Orient la popoarele care au făcut
odinioară parte din împărăţia marelui cuceritor, spre
nord la bulgari, şi prin bulgari la ruşi, şi spre Occi-
dent, la popoarele romanice şi germanice. în Occi-
dent, romanul a pătruns prin două traduceri latine:
una făcută înainte de anul 340, de un oarecare
lulius Valerius, rezumată pe vremea lui Carol cel
Mare, într-un Epitome, a doua, făcută în Italia prin
veacul al X-lea de arhipresbiterul Leo. Acesta
fusese trimes, între anii 941 — 944, de către doi duci
din Campania, în solie la împăraţii din Constan-
tinopol, Constantin şi Romanos. Cu acest prilej,
arhipresbiterul a adus cu el, la întoarcerea în patrie,
o copie grecească de pe romanul lui Alexandru,
mai apropiată de familia C, pe care mai tîrziu, din
porunca ducelui, o traduce în limba latină, sub titlul:
Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de
proeliis. Această versiune latină, tradusă în vechea
franceză într-o vreme cînd numeroase şcoli înteme-
iate între Loire şi Somme deşteptaseră gustul pentru
antichitatea clasică, stă la baza prelucrărilor roma-
nice din Occident.

In sec. al Xl-lea şi al XH-lea, cînd truverii
colindau din castel în castel pentru a cînta în sunetul
violelor, în sălile somptuoase ale oaspeţilor, isprăvile

271

de vitejie ale eroilor din vremuri trecute, materialul
legendar privitor la Alexandru cel Mare a fost şi el
prelucrat în epopee. încă din sec. al Xl-lea, un
poet cleric, Alberic de Besancon sau Briancon, a
alcătuit, în versuri de 8 silabe monorime, o poemă
asupra lui Alexandru. Această poemă, remaniată
în Poitou, a fost transformată la sfîrşitul sec. al
XH-lea sau începutul celui de al XlII-lea, într-o
mare epopee de 20 000 de versuri, de către 3 jon-
gleuri: Lambert le Tort de Châteaudun, Pierre de
Saint-Cloud şi Alexandre de Bernay.

Alexandria sîrbească. Din Franţa, materialul
epic asupra lui Alexandru s-a întins în tot Occi-
dentul şi a ajuns pînă în Italia, unde s-a încrucişat
cu traducerea arhipresbiterului Leo l . O versiune
în proză, apropiată de Historia de proeliis, ampli-
ficată în partea finală, pare să fi trecut în Serbia şi
a fost tradusă în sec. al XHI-lea, în Croaţia, ai cărei
locuitori se aflau în strînse legături de negoţ, pe de
o parte cu cetăţile italiene, pe de altă parte cu
oraşele şi insulele greceşti. Romanul era cunoscut
în secolul al XlV-lea pe ţărmurile Adriaticei, fiindcă
este amintit într-un testament scris în anul 1389,
în oraşul Zara: «liber Alexandri în littera sclaua »
(= glagolitice) 2 . Originalul occidental al versiunii
sîrbeşti nu s-a descoperit pînă acum, dar, precum
a arătat A. Veselovski, forma numelor proprii din
versiunea sîrbească a romanului presupune la baza
ei nume de origină latină. Aceste prototipe latine
au fost redate în traducere, potrivit cu fonetismul
limbii sîrbeşti. Traducerea sîrbească s-a răspîndit
repede în numeroase copii la bulgari, la ruşi şi la noi,
unde s-a găsit o copie făcută în 1562, în mănăstirea

1 O versiune a textului Historia de proeliis în literatura
rusă a fost menţionată de V. Istrin, AjieKcartdpua pyccmtx
xpomzpaţfioe, pp. 313—315.

2 V. Jagic în Archiv fur slavische Philologie, XXV (1903),
p. 157.

272

Neamţu, din porunca mitropolitului Grigore. In a
doua jumătate a secolului al XVI-lea, o asemenea
versiune sîrbească a fost tradusă şi în limba română.
Traducerea românească. Prototipul traducerii
româneşti s-a pierdut; se păstrează însă o sumedenie
de copii manuscripte, dintre care cea mai veche
se află cuprinsă în Codicele Neagoeanus (ms. nr. 3821
din Bibi. Academiei Române) şi a fost făcută pe la
1620, de popa Ion Românul, în satul Sîmpietru,
din comitatul Hunedoarei (Ardeal). Prototipul venea
din ţinuturile de nord ale Ardealului; nu putem
însă preciza dacă el a fost tradus, după cum crede
d-1 Iorga x , în Moldova.

în cuprinsul acestui manuscript, se află urmă-
toarea notiţă, foarte interesantă pentru psihologia
clerului, care trecea de la traducerea şi răspîndirea
legendelor religioase la romanul de vitejie, iubire şi
moarte tragică a lui Alexandru:

«Adecă eu mult greşit şi ticălos popa Ion (în
altă notă slavonă: flliUA* non Ion Riiajfh = tî-
nărul popă Ion Românul), din sat din Sîmpetru,
scris acastă carte ce se chemă Alixandrie . . . ^şi mă
usteniîu cît putuîu şi o scris să cetascâ şi să soco-
tiascâ bine ce este împărăţie ceştii lumi deşarte şi
mîngânoasâ. . . ».

Originalul sîrbesc a lăsat urme adînci asupra
traducerii româneşti, urme care se resfrîng prin
toate copiile manuscripte, pînă în tipăriturile din
vremea noastră. Astfel numele proprii din toate
manuscriptele şi tipăriturile româneşti poartă pînă
astăzi pecetea arhetipului sîrbesc, deosebindu-se cu
totul de prototipul bizantin. Cu deosebire, se străvede
originalul sîrb în numele proprii, cari în originea
lor sunt alcătuite din nume comune, precum: Nago-
mudrii, numele brahmanilor gymnosofişti, pe care-i

1 N. Iorga, Istoria literaturii române, I, p. 168; Faze
sufleteşti şi cârti reprezentative la români în Analele Acad.
Rom., tom. XXXVII, s. II, mem. secţ. ist.; G. Pascu, Archi-
vum Romanicum, 1926, p. 444 şi urm.

273

întîlneşte Alexandru într-o insula din preajma
raiului. Acest nume este alcătuit din sîrbescul
nagb == gol şi mudn = înţelept, după modelul
prototipului bizantin yupLvoCTocpLoTca (din y\J{i^6q =
gol şi crocpuTTYjţ = înţelept). Traducătorul sîrb a
descompus numele bizantin în elementele sale
componente, redîndu-le pe fiecare în parte prin
corespondentul slav, şi a alcătuit astfel numele
propriu: Nagomudrii. Traducătorul român a păstrat.
întocmai forma sîrbeasca: Nagomudrii. La fel este
şi numele Psoglavii, pe care-1 poartă monştrii întîl-
niţi de Alexandru în pustiuri, din pbSb = cîine
şi glava = cap, formaţiune corespunzătoare greces-
cului xuvoxecpaXot, din xuvoţ = cîine şi Jce9aXvj =
cap. Traducătorul român, deşi avea la înde-
mînă în limba epocii sale cuvîntul câpcîne, din
legendele populare, totuşi în cartea a IlI-a, la
episodul limbilor pagîne, a păstrat cuvîntul în forma
sîrbeasca: Psoglavii.

In afară de onomastică, care are peste tot înfă-
ţişarea sîrbeasca, traducătorul român a mai păstrat
■din originalul slav şi cîteva fraze stereotipe. Astfel,
în episodul călătoriei lui Alexandru în ostrovul
Nagomudrilor, se povesteşte că Alexandru, întîl-
nind un brahman — - în text: « un om gol » — ,
■acesta 1-a salutat cu formula slavă: mm tebe braţe
{pace ţie frate); la care Alexandru i-a răspuns i o
VhSberrib radostb (şi în toate bucurie).

Numele proprii cu fonetism slav, precum şi for-
mula de salutare slavă, păstrate — mai mult sau
mai puţin alterate — ca nişte adevărate fosile din
prototipul pierdut al vechii traduceri în toate
manuscriptele româneşti, pînă la ultimele tipărituri,
constituiesc o dovadă că la baza manuscriptelor
româneşti există o singură traducere făcută din
sîrbeşte. Ipoteza unei alte traduceri din greceşte
a Alexandriei trebuieşte înlăturată. Manuscriptul
copiat de Vasile Dumitrovici Zugraf în 1778 şi
descris în Revista istorică XII (1926), pp. 312 — 313
de d-1 C. C. Giurescu este, după cum m-a încredinţat

274

*#m wm mmwmimmw.

1 -,,,,

9. Scenă din Alexandria

furnicile uriaşe care mănîncă oameni -

Bibi. Acad. Rom., ms. rom., nr. 869,

ilustrat de Năstase Negrule.

10. Scenă din Alexandria
— racii uriaşi — .
Bibi. Acad. Rom., ms. nr. 869
ilustrat de Năstase Negrule.

11. Ilustraţie la Alexandria
— cetatea împărătesei Cleofila — .
Bibi. Acad. Rom., ms. rom. nr. 869.
ilustrat de Năstase Negrule.

U:

MW

>*

akS i

t x T 1

m

BiSBW.' f»(j«

&

v *

12. Ilustraţie la Alexandria
— cetatea lui Por împărat — .
Bibi. Acad. Rom., ms. rom. nr. 869,
ilustrat de Năstase Negrule.

|&*u*itfM.<i'«Vfca4f4«

> > , v " « *S* " ' ' V

«jî / ^ *> ., ' ■*■■' » /; î *** r&

\^AAAA<ltHtiA -A

(lî* fiii £iA

ng$8*A0ti®&'&**T&''*ttt0 nat **a* *«*•«-/«■ -a *jLf*fr

mrw.m *

13. FarZaam. şi loasaf.
Bibi. Acad. Rom., ms. nr. 2470,
foaie de titlu.

<on«i«o7

kavco MinH

iMf'tO /IK/M CROf l'O) »

ru^iui" W/if«rn'Jrw

Uit)' Kâ/WXK* K"£*

A *y*.d «ii *£ k'A AA.I HUI
AHHA tbsIILA/tXtt •> ( ZO«tf

A"

,44*

**M*I'0*«f > A4AM A/ViAA'kf
IIIHAAA tatt>) A\*'â\A*X'

Yaa&â :9- ' ÂMkbAg*H>

.ÎN »

t-triâiicl,

kt A Xirp V i*A\p*k **X

f(49Kf(CM &*\AAA sX+A

W* *lA*tt , vaCmm
rMUiH H + UitAsn/uiH

X*1COA€A TMrf iXV.fi
fccV , C*>-44*-4tf» i rJf

r-rtAfriOi nf tfIf-4 YiXâXţH
AIAţm UtHAAMttXttAfTtt*

14. Varlaam şi loasaf.

Bibi. Acad. Rom., ms. nr. 2470.

Text slavonesc şi românesc.

15. Varlaam şi loasaf.
Bibi. Acad. Rom., ms. rom. nr. 1398.

M

HW

i a u jm

fpHAM EtOAMM U1HAXH fvChifi*

16. Varlaam şi Ioasaf.

Bibi. Acad. Rom., ms. rom. nr. 2008.

foaie de titlu.

examinarea textului, pe care d-1 uiurescu a avut
amabilitatea să mi -l împrumute, tradus tot din
sîrbeşte. Deşi copistul pretinde că este traducător
şi că 1-a tradus el din greceşte, totuşi înfăţişarea
sîrbească a numelor proprii şi formulele de salutare
slavă îl dezmint.

Traducerea românească şi originalul sîrbesc.
Versiunea românească concordă cu redacţiunea sîr-
bească şi în ceea ce priveşte cuprinsul episoadelor,
şi in ceea ce priveşte succesiunea lor. Deosebirile
între ambele redacţiuni, mici şi de puţină însemnă-
tate, le-am notat pe larg în lucrarea mea: Alexandria
în literatura româneasca, 1910 (pp. 73 — 77). Din
versiunea românească lipsesc cîteva incidente şi
episoade ale redacţiunii sîrbeşti, de pildă, în episodul
Troiei, călătoria lui Alexandru la mormintele stră-
vechilor eroi, pe care le cădelniţează, sau incidentul
cu filozoful Menandru (în unele manuscrise sîrbeşti:
Aristoclis), care, vroind $ă linguşească pe Alexandru,
se oferă să-i preamărească amintirea, precum Omir
a cintat pe « împăraţii Frigiei », dar pe care Alexandru
îl pune la locul lui, cu un răspuns plin de înţelep-
ciune. Din textul românesc, mai lipsesc: cap. 25,
din cartea I-a, în care se povesteşte întoarcerea lui
Alexandru la « Filipus cetate », după expediţia în
Egipt şi Asia Mică, cap. 29 din cartea a IlI-a a ver-
siunii Novakovic, în care se povesteşte cum pahar-
nicul Vreonuş, fiind certat aspru de Alexandru,
pentru că spărsese un pahar preţios, menit Ruxandei
— s-a aprins de mînie, hotărîndu-se să-şi otrăvească
stăpînul. Prin acest episod, sfîrşitul tragic al eroului
este mai motivat în redacţiunea sîrbească. Dar şi
versiunea românească înfăţişează pe alocurea un
text mai bun decît versiunea sîrbească. De exemplu,
în episodul Amazoanelor din cartea a IlI-a, ver-
siunea sîrbească a lui Novakovic omite trei scrisori,
schimbate între Alexandru şi Talistrada.
/ — Unele schimbări introduse în numele de popoare
/ sunt interesante pentru datarea prototipului sîrbesc,
\ de care se leagă versiunea românească. In versiunile

275

■^

sîrbeşti, publicate de Jagic şi Novakovic, ca şi în
redacţiunea neogreacă, methonii şi sciţii din redac-
ţiunile bizantine (cf. Miiller, cap. al XXII-lea) au
fost înlocuiţi prin cumanii veacului al X-lea; în
prototipul versiunii româneşti, cumanii au fost
înlocuiţi prin tătari.

Prin întreaga sa factură, romanul românesc, ca
şi cel sîrbesc şi neogrec, se apropie mai mult de
familia manuscriselor bizantine C. Din această familie
descinde, precum am arătat mai sus, Historia
Alexandri Magni de proeliis, intermediarul occidental
care se află la baza versiunii sîrbeşti.

Cuprinsul. In forma în care romanul bizantin
s-a întors din Occident în Peninsula Balcanică,
personalitatea marelui cuceritor a fost prefăcută/
după concepţia cavalerismului medieval. Alexandrul
a devenit un adevărat împărat creştin, care în pele-
rinajul la Ierusalim se lepăda în biserica Domnului
de idoli, şi care are în firea sa trăsături de cavalerism,
lealitate şi mărinimie ca şi eroii din romanele
« courtois ». Totuşi elementele din prototipul alexan'
drin s-au păstrat intacte. Alexandru este înfăţişat
ca fiul natural al ultimului rege egiptean, Nehtinav.
Acesta, silit de oastea lui Darie să-şi părăsească
tronul, se refugiază în Macedonia, la curtea lui
Filip, plecat ca vasal în oastea lui Darie. Acolo,
Nehtinav se înfăţişează reginei în chipul zeului
Amon, şi opreşte pe loc naşterea lui Alexandru,
pînă se tocmesc zodii norocoase. Filip, întorcîndu-se
de la oaste şi înştiinţat în vis, de zeul Amon, că i s-a
născut copil, intră în cetate şi-1 binecuvîntează.
Alexandru învaţă în şapte ani de la Aristotel toată
filozofia şi de la Nehtinav cursul planetelor, umbletul
zodiilor şi cetirea stelelor. De copil, dă dovadă de
curaj şi vitejie: încalecă pe năzdrăvanul Ducipal,
luîndu-se la întrecere cu boierii tatălui său, îşi
încearcă norocul armelor în ostrovul Dalfionului,
sileşte pe Filip să se împace cu soţia lui, Olimbiada,
pe care o părăsise, după sfatul unor boieri, înfrînge
pe tătari, cari năvăliseră în Macedonia şi prinde,

în sfîrşit, pe Anarhos împărat, care răpise pe Olim-
biada şi rănise grav pe Filip. Filip, cu ajutorul lui
AJexandru, îşi răzbună pe Anarhos, dar şi el moare
de rana primită. Alexandru se urcă atunci pe scaunul
lui Filip şi, sfătuindu-se cu « boierii săi », dă poruncă
să se pregătească ostile de război. In acest răstimp,
Darie, aflînd că a murit Filip, trimite pe Candarcus
la Macedonia, ca să domnească acolo, şi cere pe
Alexandru, ca sa petreacă la curtea sa, pînă va fi
de « domnite ».

Alexandru primeşte pe sol cu cinste, dar rupe
cartea lui Darie şi-i răspunde ironic. Darie trimite
atunci pe un alt sol, Calinderus, cu o scrisoare
şi cu jucării de copil: două rotile să se joace, două
racle să le umple cu haraciu şi doi saci de sămînţă
de mac, ca să numere cîţi soldaţi are. Alexandru
sparse raclele, roase macul şi trimite o carte, cu o
traistă de piper, să-1 roază şi să vază cît sunt « machi-
donenii » de iuţi şi de tari. «*^

După aceea, tînărul împărat adună ostile pe
cîmpiile cetăţii Filipus şi porni mai întîi asupra
Solonului, care se închină lui Alexandru, apoi asupra
« cetăţii Antina » pe care Alexandru « o bate cu
tunurile », o cucereşte cu « tătarii » şi o arde. De
acolo pleacă spre Rîm, unde rîmlenii primiră pe
învingător cu cinste, îl conduseră în « biserica lui
Solomon », pe care o făcuse « Sabela », sora lui
Solomon, şi acolo îi arătară cartea lui Daniile
împărat, în care se prezicea despre inorogul — adică
Alexandru — care va junghia pe pardosul de la
răsărit, adică pe Por împărat. De acolo, Alexandru
purcese spre Ţara leşească, spre Englitera şi marea
Albă, la Ţarigrad. Aci intrară în « catarge » şi răz-
bătură: Alexandru la Alexandria, în Egipt, unde
zidi cetatea Alexandria, Vizantie la Ţarigrad, unde
făcu Vizantia, iar Ptblomei spre marea Acrîm
Tătaru, spre Ardeal şi Ţara Românească. După un
an, se întîlniră cu toţii şi porniră spre Darie împărat.

înainte de a se lupta cu Darie, împăratul mace-
donean trece pe la Troada cetate, pe la Ierusalim,

276

277

18*— 319

unde îl primeşte proorocul Ieremia si îl cădelniţează
cu cădelniţe de argint. Alexandru, după sfatul lui
« Ieremia prooroc », intră în biserică, se închină lui
Dumnezeu şi se leapădă de idoli. De acolo, Alexandru
pleacă spre Egipt, unde egiptenii, recunoscînd în
el pe fiul lui Nehtinav, i se închinară şi-1 dăruiră
cu multe daruri. Alexandru ajunge la ţărmurile
Eufratului. Darie trimise împotriva macedonenilor
pe voevodul Mamant, dar, într-o luptă crîncenă,
Alexandru ieşi învingător şi ajunse cu ostile la
conacul lui Darie. Darie fuge înspăimîntat, trimi-
ţînd cărţi în toate ţările sale să se strîngă ostile la
Babilon. în acest răstimp Alexandru, îndemnat în
vis de proorocul Ieremia, pleacă însuşi sol la curtea
lui Darie. Acesta făcu « divan mare » cu boierii,
tocmi parada, pentru a uimi pe sol prin strălucirea
pompei şi bogăţia sa, şi invită solul la masă. Împă-
ratul macedonean ia pe rînd trei pahare, pe care le
bagă în buzunar. întrebat de ce face aşa, el răspunde
că aşa e legea la împăratul său: pînă la al treilea
pahar, toate sunt ale solului. Un boier al lui Darie,
care fusese în solie la Macedonia, recunoscu pe
Alexandru şi-1 destăinui. Darie strînse sfatul ca să
hotărască; Alexandru, prinzînd de veste, se 1 îmbrăcă
repede în haine persane, ieşi din palat şi la fiecare
din cele trei porţi ale cetăţii, spuse că a fost trimes
de Darie împărat, ca să strîngă ostile, arătînd, spre
încredinţare, cîte un pahar împărătesc. Cînd ostile,
trimise de Darie, plecară pe urma lui, era prea tîrziu:
Alexandru trecuse apa Sinarului şi intrase între ai
săi.

Darie, « plîngînd cu multă jale », trimise « cărţi »
la Por, împăratul Indiei, cerînd ajutor împotriva
macedonenilor. Por, prevăzînd primejdia ce-1 aştepta,
trimise oştirile sale, dar în două lupte care durară
de dimineaţa pînă seara, armatele persane şi indiene
sunt nimicite. Darie însuşi, fugind, este rănit de doi
slujitori ai săi şi lăsat în picioarele cailor. Alexandru,
trecînd pe acolo şi auzind pe Darie, văicărindu-se
în pulbere, îl ridică de jos în «căruţa sa de aur»

27S

şi-1 duse la « Persida cetate ». Acolo, învingătorul
se urcă în scaunul lui Darie, şi Darie, văzînd pe
biruitor în «jilţul său », ceru să fie adusă fiica sa,
Ruxanda, şi o încredinţa lui Alexandru ca soţie,
învingătorul, mişcat, porunci să fie spînzuraţi uci-
gaşii lui Darie.

După un an de odihnă în cetatea Persidei,
Alexandru porneşte din « Vavilon », ca să încheie
lanţul cuceririlor sale. Se aruncă mai întîi asupra
împărăţiei lui Criş împărat (Cresus), pe care o cuce-
reşte repede şi apoi, părăsind hotarele lumii locuite,
răzbate în ţinuturile minunăţiilor, unde află: furnici
uriaşe care mîncau oamenii, « arimaspii », oameni
cu un ochi în mijlocul frunţii cari săpau mărgăritarul
şi se luptau cu sgripsorii, pitici de un cot, oameni
cu şase picioare şi şase mîini, căpcînii, monştri cu
doua capete, unul de cîine şi altul de om. într-un
colţ îndepărtat, în preajma raiului, află într-un
ostrov pe nagomudrii « brahmanii gymnosofişti »,
« urmaşii lui Sit ». Ei trăiau despărţiţi de femeile
lor şi se hrăneau cu poame. Ascultau de Evant
împărat, de sub jilţul căruia izvora un izvor cu
apă vie, din care cuceritorul primeşte o sticlă în
dar. De la Evant împărat, Alexandru pleacă mai
departe, ajunge la porţile raiului, dar este sfătuit
de îngeri să se întoarcă în lume.

După ce mai rătăceşte cîtvâ timp prin pustietăţi,
unde află alte minunăţii: izvorul cu apă vie, « ispo-
linii », monştri cu capul de om şi trupul de cal,
oameni cu un picior, o mînă, un ochi şi coadă de
oaie, Alexandru ajunge la hotarele Indiei, la Por
împărat. Se dau două lupte mari în care şiretenia
lui Por este înfrîntă de agerimea şi vitejia lui Alexan-
dru, în cele din urmă, se hotărăşte ca Alexandru
să se lupte singur cu Por, şi Alexandru, ucigînd pe
Por, rămîne împărat al Indiei.

Dar prin cucerirea Indiei, avîntul războinic al
eroului nu se potoleşte. El lasă în India, ca împărat
în locul său, pe Antioh, şi porneşte mai departe,
spre răsărit. Ajunge în ţara Amazoanelor, a căror

279

împărăteasă îi trimite ca « haraciu » 3 000 de fecioare,
pe care însă Alexandru le trimite înapoi.

Trecu mai departe prin ţara Mersidonului, puse
pe fugă limbile păgîne, pe care, cu ajutorul lui
Dumnezeu, le închise între două şiruri de munţi,
ca să nu mai iasă la lume, şi, în sfîrşit, după ce
pătrunse printr-o peşteră şi în infern, unde văzu
pe Por şi pe Darie împărat legaţi de draci — ajunse
la cetatea de aur, cu palatul de pietre scumpe :
smarald, mărgăritar şi safir, al înţeleptei împără-
tese Candachia. De acolo, viteazul împărat, luîndu-şi
cuvenitul « haraciu » şi după ce cuceri toate ţările
despre Răsărit, se întoarse în Babilonia şi trimete
spre Macedonia să i se aducă şi soţia. Aci, vestit
în vis de proorocul Ieremia despre sfîrşitul apropiat,
este cuprins de tristeţe. Zadarnic încearcă să-1
mîngîie « Aristotel filozoful » şi generalii săi. Gîndul
morţii apropiate îl stăpîneşte tot mai mult şi-i
imprimă o bunătate sufletească şi o dărnicie care
trebuie să fi mişcat adînc sentimentalitatea naivă
a cetitorilor de pe vremuri. De pildă: un om vine
şi îi cere să-1 ajute ca să-şi mărite fata; Alexandru
îl dărui cu 100 ferdele de galbeni. Un calic îi iese
înainte şi-i cere să-1 miluiească; Alexandru îl dăru-
ieşte cu o cetate : « nu caut eu cumu se cade ţie,
ce cautu cumu să cade mie să dau ţie ». Un tîlhar,
adus înaintea lui Alexandru şi întrebat : « de ce
tîlhăreşti ? », răspunse « De sărăcie; eu omor cîte un
om şi-mi zic oamenii tîlhar, iar să mă ierţi împărate,
că tu eşti mai mare tîlhar decît mine, că ucizi cu
miile şi-ţi zic oamenii împărat ». Alexandru îl iertă
şi-1 făcu căpitan peste oşti.

în acest răstimp, sosesc olăcari de la Macedonia
şi Persida, vestind venirea Olimbiadei şi a Ruxandei.
Alexandru îşi tocmeşte ostile şi iese cu paradă mare
în întîmpinarea lor. întîlnirea e mişcătoare. Se fac
ospeţe şi serbări mari, dar, pe cînd Alexandru se
afla în culmea gloriei şi a fericirii, în umbră se urzea
complotul împotriva lui. O femeie rea din Mace-
donia, fiindcă fiii săi nu primiseră « domnia » Mace-

doniei le trimete otravă. Gel mai mic, vazind ca
Ataandru ţine cu orice chip să păstreze pentru el
Macedonia într-o zi, pe clnd împăratul se întoarse
X vTăt'oare, îi turnă otrava în pahar Alexandru,
sfinţind că este otrăvit, chemă pe Fihp vraciul
darioate sforţările acestuia sunt zadarnice; de abia
poate să-i prelungească viaţa trei zile, ca sa-şi
tocmească împărăţiile». în faţa morţii, marele cu-
ceritor este cuprins de adîncă întristare: «o lume
mmcmoasă, o lume înşelătoare, o moarte năpras-
nici, o 'mărire putredă şi mîngănoasă. cumu
Z akti dulce în puţină vreme şi de graba vim
amar».' In mişcătoare cuvinte, care vor fi stors
L™rămi cetitorilor de odinioară, eroul îşi ia ultimul
Kb bun - iertăciune - de la soţia »: «Văz^
cumu vine moarte de năprasnică şi lacata ca pre
noi ne va împărţi (despărţi) şi vnaţa noastră nime
nu o avu în lume. . . », de la mama sa, de la ostaşii
săi cărora le recomandă pe mama şi soţie : « lacata
fraţilor, maica me şi împărăteasa me o las in mina
voastră, să le cinstiţi şi să le socotiţi pentru frăţie
noastră pînă la moarte voastră». Apoi ceru sa i
se aducă calul. Ducipal, văzîndu-şi stăpînul în ago-
nie plecă capul -«mergea lăcrămile dm ochii Iu
££/, _ apoi, aruncîndu-şi ochu peste domn, şi
zărind pe omorîtorul lui Alexandru îl înjunghie cu
cornul si se făcu nevăzut. Alexandru îşi dete su-
fletul • Ruxanda, neputînd îndura durerea, lua « nan-
geriul» soţului şi se junghiă. Ostaşu « i-au pus
pe amîndoi într-un sicriu de aur şi i-au dus la Ale-
xandria şi au făcut un turn înalt si i-au zidit acolo
şi stau pînă azi».

Influenta asupra cărturarilor. Introdusa în lite-
ratura noastră in secolul al XVI-lea Alexandria
s-a răspîndit repede în toate straturile societăţii:
călugări, preoţi, neguţători, boieri, dascăli de şcoala,
copii de casă, toţi şi-o treceau cu nesaţ dm mina
în mînă si, pînă în pragurile veacului al XIX-lea,
a format lectura de copilărie a marilor scriitori, cari

281

i-aupus temeliile literaturii moderne: Heliade Rădu-
lescu, Grigore Alexandrescu şi Mihail Kogălniceanu K
Cît de mult a plăcut acest roman de aventuri
războinice şi de călătorii fantastice, se vede şi din
faptul ca numeroşii cărturari de pe vremuri, care-şi
copiau textul, se opreau adesea din copiat pentru
a amplifica povestirea cu reminiscenţe din lecturile
lor, sau cu pasagii extrase din alte izvoare, precum
de ex. : legenda dărîmării Troiei şi a lui Ninus şi
Semirarnida din cronografe. Un călugăr din mănă-
stirea Putna, care auzise ceva din discuţiile făcute
în jurul originei noastre romane de cronicarii moldo-
veni, adaugă şi el o nota despre Dachia şi D adriani;
un alt copist amplifică această notiţă cu ştiri
« despre marile împărat Troian carele au bătut pe
Dachiani » şi cu legenda descălecatului lui Dragoş,
scoasă, ne încredinţează el, « din letopiseţul lui
Ştefan Vodă ». Şi mai interesante sunt cazurile în
care cărturarii de pe timpuri amplificau creaţiunile
lor proprii, sau alte texte pe care le copiau, cu pasagii
sau amintiri din Alexandrie. Astfel Învăţăturile lui
Neagoe către fiul său Teodosie reproduc într-un loc,
cuvînt de cuvînt, un fragment din Alexandrie;
un copist al cronicii lui Stoica Ludescu, ajungînd
la povestea morţii lui Mihai Viteazul, adaugă cîteva
rînduri, pline de indignare, împotriva ungurilor « pe
care se cade să-i blestemăm toţi creştinii » şi pe care-i
crede scoborîtori dintr-acele « limbi rele şi păgîne
ce le-au închis Alexandru Machedon între munţi » 2 .
împotriva răspîndirii Alexandriei se ridică cronicarii
moldoveni, Miron şi Nicolae Costin şi mai ales stol-
nicul Constantin Cantacuzino, care vede în Alexan-
drie «o aflare de o mare grămadă de minciuni...

1 Heliade Rădulescu, Încercările şi dispoziţiile mele de
literatură; Gr. Alexandrescu, Satira duhului meu; M. Kogăl-
niceanu în schiţa de Istoria literaturii române, publicată în
Magazin filr die Literatur des Auslandes, 1837, nr. 8 din
18 ianuarie 1837.

2 Cf. versiunea publicată de St. Nicolaescu în Revista
pentru istorie, arheologie şi filologie, XI, p. 136.

282

după care umblă norodul acesta, rătacindu-să
si cred celea ce niciodată de crezut nu sînt » \

Copiat necontenit timp de trei veacuri, textul
romanului s-a desfăcut, cu timpul, în două versiuni:
una dezvoltată, păstrînd textul primei traduceri,
întreg, alta prescurtată, obişnuită în Bucovina.
Către sfîrşitul domniei lui Brîncoveanu (1700),
romanul este pus sub teascul tiparului, prin chel-
tuiala neguţătorului Apostol Mânu, după cum ne
încredinţează secretarul de limbi occidentale al lui
Brîncoveanu, florentinul Antonio Măria del Chiaro 2 ;
a fost pusă din nou sub teascul tiparului în marea
mişcare produsă de Şcoala ardeleană de a ridica
pătura ţărănească prin carte. Ea a apărut în anul
1794, în tipografia lui Petru Bart şi cu osteneala
lui Dimitrie Iercovici, care pomeneşte în prefaţă
străduinţele pentru « treaba copiilor celor româneşti
ale lui D. Estatovici, Şincai şi Molnar Doftorul ».
Doi ani după aceasta, protopopul Mihail Strelbiţki,
pribeag din Moldova, tipăreşte în tîrguşorul Movilău,
de peste Prut, o nouă ediţie care reproduce pe cea
din Sibiu, şi, de atunci, tipăriturile se ţin lanţ pînă
în timpurile noastre, cînd chiar Casa Şcoalelor a luat
asupra-şi sarcina de a tipări pentru lumea satelor
această veche carte de vitejie şi fantezie.

Influenţele romanului asupra artei şi literaturii
populare. Romanul lui Alexandru cel Mare este
alcătuit din două straturi de elemente: unul cult
—tradiţii istorice, adunate din cărţi, altul popular
—legende culese din gura poporului. Elementul popu-
lar a străpuns mai adînc în structura romanului în
cartea a Ii-a, după luptele lui Alexandru cu Darie,
înainte de a începe luptele cu Por împărat, Alexan-
dru, trecînd peste hotarele lumii mirului (otxou^ivyj

1 N. Iorga, Operile lui Constantin Cantacuzino, Bucureşti,
1901, p. 67.

2 Istoria delta moderne rivoluzioni di Valachia, ed.
N. Iorga, Vălenii de Munte, 1914, pag. 52.

2S3

a lui Herodot), nemereşte în adîncul unor
pustietăţi, unde dă peste cele mai ciudate creaţiuni
ale imaginaţiei populare: căpcînii cu capul de cline
şi trupul de' om, furnici uriaşe care mîncau oamenii,
monştrii cu capul de om şi trupul de cal (ispolinii)
şi, în sfîrşit, într-un ungher depărtat, grădinile
raiului.

Aceste elemente mitice, împrumutate din fondul
de legende comun tuturor popoarelor, au contribuit
si ele, într-o mare măsură, ca romanul să se răspîn-
dească în păturile largi ale neamului şi să lase urme
adinei în toate domeniile artei şi literaturii populare.
în diferite vremuri şi locuri, Alexandria a inspirat
fantezia artiştilor noştri populari. O icoană profană,
zugrăvită între anii 1680—1700 de monahul
Gheorghe, care semnează şi latineşte « Georgius
Pater », şi expusă cîndva la o expoziţie din Sibiu,
înfăţişează pe Alexandru, marele împărat, care...
«cu' Dumnezeu Savaoth au bătut pe groaznicul
Poriu indianul» precum şi diferite scene din Alexan-
dria: «popi de la India», «împărăteasa lui Porni,
Gletemiştera », «petrecerea lui Porîu împăratul la
îngropăciune», «voivozii lui Alexandru» 1 . Contras-
tul dintre ambiţia nemărginită a lui Alexandru
şi tragicul său deznodămînt conţinea în sine un
element de moralizare, care, exploatat în vechile
noastre predici de îngropăciune (ms. nr. 701 din
B.A.R.), nu putea să scape picturii bisericeşti. Am
pomenit mai sus, la Călătoria Maicii Domnului la
iad, de picturile cari împodobesc pridvorul celor 2
biserici din satul Pietroşiţa, judeţul Dîmboviţa.
Introducerea celor 3 mari împăraţi ai lumii: Darie,
Por şi Alexandru în scena muncilor din iad este de-
sigur inspirată de episodul Alexandriei, în care se
povesteşte scoborîrea marelui cuceritor în infern.
în drumul spre împărăteasa Cleofila, Alexandru
pătrunde printr-o peşteră în iad, unde întîlneşte

1 N. Iorga, Negoţul şi meşteşugurile în trecutul românesc,
Bucureşti, 1906, p. 69. O alta în Ion Creangă, IV, 1.

284

pe socrul său, Darie, şi pe Por împărat, pe care nu
se poate abţine de a nu-1 mustra: «O marele Poru
împăraţii, cumu te protivei Iu Dumnezău, iar
aemu tu eşti legat», la care Por îi răspunse: «Şi
tu te păzeşte să nu te văzneeşti, că aica vei fi şi tu » l ,
în literatura orală a poporului urmele Alexan-
driei se întîlnesc pretutindeni: în cuprinsul plin de
umor al oraţiilor de nuntă,

« Dar nunul cel mare,
Călare pe un cal
Ca un Ducipal 2 »

în colindele pe cari copii le cîntă pe uliţele satelor,
în noaptea unui an nou,

<i Aho, ho, ho!

Bucuraţi-vă, boieri mari, bucuraţi-vă

De ăst clopoţel vărsat,

Din ziua lui sfîntu Vasile lăsat,

Precum s'a bucurat

Şi Alixandru Mackidon împărat 3 »

în basme, unde personalitatea eroului, desfăcută de
episoadele romanului, a fost prinsă în cadrul fantastic
al poveştilor populare, în zicători şi proverbe:
na fi Alexandru Machidon» = a fi viteaz; «a fi
Ducipal » = cal voinic şi frumos, plin de agerime;
« a avea bogăţiile lui Por »; « a fi bogat ca Criş » sau
simplu «Crisu el » = putred de bogat; «de cînd
cu Antina» = demult de tot 4 , dar mai ales în
legende şi tradiţii.

Dintre episoadele Alexandriei, cel cu apa vie,
care este în sine un element de basm, a avut un
puternic răsunet în sufletul popular. Izvorul cu apă
vie îl află Alexandru, după cum văzurăm mai sus,
în ostrovul nagomudrilor, sub jilţul de aur al lui

1 După textul din Codex Neagoeanus apud N. Carto j an,
Alexandria în literatura românească. Noui contribuţii, 1922,

p. 105.

2 G. Dem. Teodorescu, Poesii populare, p. 174, v. 78—80.

3 A. Candrea, Ov. Densusianu şi Th. Speranţia, Graiul
nostru, II, pp. 412, 507.

4 A. Zanne, Proverbele românilor, VI, pp. 3, 6, 68, 103.

285

Evant împărat. Acesta dăruieşte lui Alexandru,
« ca plocon », « un clondir » cu apa vie, din care sa
se folosească la bătrîneţe. Alexandru dă sticla în
păstrarea unui aprod, dar despre această sticlă nu
se mai pomeneşte nicăieri, nimic.^ După un ciclu
de legende populare, roabele lui Alexandru cel Mare
i-au băut apa vie, şi, devenind printr- aceasta nemuri-
toare, au căpătat aripi, cu cari s-au înălţat la cer.
Ele sunt ielele sau rusaliile K. Această legendă este
aşa de răspîndită, încît a pătruns pînă şi în descîn-
tecele pentru cei «loviţi de iele»:

« Azi cutare

Din pat s'â sculat,

în mirosul florilor

în graiul cîntărilor,

La drum a plecat;

Cu fetele lui Lixandru împărat

în cale s'a întîmpinat 2 . »

In legătură cu legendele privitoare la apa vie
stă şi ciclul legendelor despre Ducipal, care ca toţi
caii năzdrăvani, s-a bucurat în popor de o adîncă
simpatie. Calul lui Alexandru cel Mare a devenit
şi el nemuritor: după unele versiuni, roabele i-ar
ii dat şi lui o înghiţitură din apa vie, după alte
versiuni, calul ar fi sorbit în insula nagomudrilor
din chiar izvorul cu apă vie ce curgea sub jilţul
lui Evant împărat. El se află acum în « ostroavele »
sau în « coadele mărilor ». Cînd i se face dor de
stăpînul său, nechează aşa de tare, că se cutremură
pămîntul de la o margine la alta. La vremea de apoi,
se va întîlni cu Alexandru, care va încăleca pe el
şi vor intra împreună în rai 3 .

Un alt episod, care a impresionat puternic imagi-
naţia maselor populare, este călătoria lui Alexandru
în ostrovul nagomudrilor. Acest episod a dat naştere
tradiţiilor despre Blajini. Tradiţia noastră populară

1 Şezătoarea, III, p. 103.

2 Şezătoarea, XI, 1910, p. 4.

3 Revista Ion Creangă.

286

— aşa cum este relatată de Marian l — spune că
Blajinii, Rocmanii, sau Rogrnanii, sunt o seminţie
de oameni carii trăiesc retraşi într-un ostrov,
Înconjurat de apa Sîmbetei, în preajma raiului. Ei
sunt urmaşii lui Sit, feciorul lui Adam. Petrec
viaţa în rugăciuni, trăiesc goi şi se hrănesc cu poame.
Sunt despărţiţi de femeile lor şi doar odată pe an,
la Paşte, se întîlnesc cu ele, petrecînd împreună
cîteva zile.

In această descriere a Blajinilor, avem toate
notele de genealogie şi caracter cu care sunt prezin-
taţi în Alexandrie nagomudrii. Denumirea de Blajini
(de la slavicul blazen = fericit) este epitetul dat
necontenit de Alexandru Machedon nagomudrilor,
fiindcă după moarte ei se duc de-a dreptul în rai.
Rohmanii, Rocmanii, sau Rogrnanii, numire obiş-
nuită mai ales în părţile nordice ale Bucovinei,
nu poate fi despărţită de forma ruteană corespunză-
toare, Rahman, care trebuieşte socotită ca o formă
coruptă din prototipul Brahman al redacţiunilor
bizantine şi greceşti.

Poporul nostru sărbătoreşte Pastele Blajinilor
în Duminica Tomei sau joia după Paşti, « pentru
durerea de mîini, de picioare, dar mai ales pentru
rodirea ţarinelor ». Astfel, prin mijlocirea Alexandriei,
au ajuns brahmanii indieni să fie sărbătoriţi în tra-
diţiile poporului nostru!

Cît de intens a trăit Alexandria în sufletul popular,
ne-o dovedesc şi urmele pe care le-a lăsat în topo-
nimie, în diferite localităţi din ţinuturile noastre,
ca de exemplu în: comuna Topal din judeţul Con-
stanţa, în Bordeiul Verde din judeţul Brăila, în
comuna Cavadineşti-Horincea şi Jorăşti din Covurlui
şi în altele, sătenii povestesc, pînă în vremurile
noastre, că Alexandru Machedon a trecut cu oştirile
prin hotarele satului lor, în unele chiar împreună
cu Darie şi Por împăratul (Sadova-Dolj). în multe
sate, localnicii explică aspectele mai neobişnuite

1 S. FI. Marian, Naşterea la români, p. 156.

287

m

ale solului cu reminiscenţe din Alexandria. Aşa
bunăoară, în Ardeal, la Cheile Turdei, se afla o
uriaşă despicătura de munte, în care localnicii văd
încă urmele calului lui Alexandru Machedon. In
preajma satului Luizi-Călugăra din judeţul Bacău
se înalţă o movilă mare de pămînt a cărei origine
sătenii o atribuie marelui cuceritor. Alexandru,
trecînd cu oştirile sale pe acolo, în urmărirea lim-
bilor păgîne, a poruncit ca fiecare ostaş să toarne
cîte o traistă de pămînt; din pămîntul adunat de la
atîta amar de oaste s-ar fi ridicat movila.

In satul Recica sau Reşca, din Romanaţi, se
află ruinele străvechei cetăţi romane, Romula. pe
care locuitorii o numesc, pîna azi, Antina. Hasdeu
propunea derivarea acestui nume popular din Anto-
nina sau Arcina. De fapt, avem şi aci a face cu locali-
zarea unui episod din Alexandrie. Antina este numele
popular al Atenei şi cu acest nume este pomenită
cetatea în toate redacţiunile româneşti ale romanului.
în tot cuprinsul romanului lui Alexandru, nicăieri
nu este descris pîrjolul în colori mai impresionante,
decît la cucerirea cetăţii « Antina ». Locuitorii din
Romanaţi, neputîndu-şi explica altfel ruinele, şi-au
închipuit — întrucît romanul povesteşte că Ale-
xandru a trecut şi prin ţinuturile noastre — că acolo
a trebuit să fie « Antina cetate ». O legendă culeasă
în Reşca pune în legătură originea ruinelor cu eroul
macedonean şi dă amănunte întrucîtva asemănă-
toare cu cele din Alexandrie. Interesant este însă
faptul că şi locuitorii din comuna Chiscani (judeţul
Brăila) pomenesc de Antina cetate, pe care a bătut-o
Alexandru Machedon, dar ale cărei ruine se află
— după credinţa lor — în Dobrogea x .

Dacă la urmele pe care le-a lăsat romanul lui
Alexandru cel Mare în toponimia româneasca,
adăugăm şi influenţele asupra onomasticii, nume ca:
Darie, Ruxanda, purtat şi de soţia lui Alexandru

1 N. Densusianu, Extrase din chestionarul istoric (ms.
4562 B.A.R.), p' 365.

288

Lăpuşneanu, Candachia, « bătrîna din Bălăceni » 1 ,
atunci avem o imagine mai completă de intensitatea
cu care a trăit în sufletul poporului nostru romanul
fantastic al lui Alexandru cel Mare.

BIBLIOGRAFIE

Manuscripte româneşti: Versiunea din Codex Neagoeanus
a fost publicată fragmentar (12 foi) de I. Bianu în Columna
lui Traian, 1883, pp. 322 şi urm., 445 şi urm.; completat
de N. Cartojan în Alexandria in literatura românească.
Noui contribuţii. Studiu şi text, Bucureşti, 1922, pp.
82— 1 22 . Versiunea prescurtată, într-o copie făcută de
Vasile Calmuschi din Suceava (Bucovina), între 1784—1806,
publicată de M. Gaster în Chrestomatie română, II, p. 132
şi complet în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie,
VII (1893), pp. 337 şi urm. Fragment după un ms. din 1799
în Gaster, Chrestomatie română, I, p. 166.

Pentru alte manuscripte din Biblioteca Academiei Ro-
mâne: N. Cartojan, Alexandria în literatura românească,
Bucureşti, 1910, unde se studiază şi raporturile dintre dife-
ritele grupe de msse., pp. 31 — 70; acelaşi în Alexandria în
Ut. rom. Noui contribuţii. Studiu şi text, Bucureşti, 1922,
pp. 6—13. Alte manuscrise semnalate: Bîrlea, însemnări din
bisericile Maramureşului (în N. Iorga, Studii şi documente,
XVII), Bucureşti, 1909, p. 113: ms. din Hărniceşti, Mara-
mureş; St. Berechet, Documente slave de prin arhivele ruseşti,
p. 3: ms. copiat în 1790 în Chişinău de Ştefan dascălul din
Putna; prof. B. Conev, Ormc-k iu p^noiiHCHT-fc h craponfu-niHri:
BHHrH Hd HdpoAHdi-d KHGAHOTfKd b-k Gc^Hia Sofia, 1910, p. 518:
ms. fără început şi fără sfîrşit, copiat la 1795; C. C. Giurescu,
Revista istorică, XII (1926), pp. 312 — 313: ms. din 1778,
copiat de Vasile Dumitrovici Zugraf (conf. mai sus, p. 274);
revista Ion Neculce, 1923, p. 241: ms. din 1786, aparţinînd
familiei Holban.

Texte slave: Manuscrisul slav, copiat în 1562 în
mănăstirea Neamţului din porunca mitropolitului Grigorie
al Sucevei, a fost descris în Starine, V. Un ms. sîrbesc complet
din sec. al XVI-Iea cu variante din alte msse.: Stoian Nova-
kovic, npunoeemKa o Ajiexcaudpy BejiuKOM y ctnapoj cpncxoj
KHbuotceeHocmu 3 Belgrad, 1878; alt ms. copiat la Sarajevo
în 1782: Jagic, Starine, III, p. 215.

1 N. Iorga, Cronici muntene, p. 86. V. Bogrea, Daco-
românia, I, p. 457.

289

Textul bizantin editat de C. Miiller după trei msse.
din Bibliotheque Naţionale de Paris (A, sec. al XVI-lea;
B, anul 1469; C, anul 1567) în Scriptorum graecorum Biblio-
theca, voi. XXVI: Pseudo-Callisthenes, Ed. Firmin Didot,
Paris. Un arhetip bizantin mai apropiat de versiunea din
care derivă redacţiunea sîrbească şi neogreacă: A. Vese-
lovski, H3h ucmopiu pomana u noefymu. BunycKh nepeuu. rpeno-
«mawniucKiu nepiodz,, S. Petersburg, 1886, după un ms. din sec.
XV— XVI; acesta a fost întregit în lacunele sale cu un
laurentian din 1521 de A. Veselovski în Archiv fiir slavische
Philologie, XI (1881), p. 327.

Studii: M. Gaster, Literatura populară română, pp. 7 —
31 şi în Grober Grundriss, der romanischen Literatur, II, 3
(1896), p. 379; N. Cartojan, Alexandria în literatura româ-
nească, Bucureşti, 1910: clasificarea mss.-lor cunoscute,
reconstituirea prototipului pierdut, filiaţiunea acestuia cu
redacţiunea sîrbească (p. 31 — 77), raporturile cu versiunile
bizantine, răspîndirea textului prin tipar, Alexandria în
scrierile cărturarilor şi în literatura populară; N. Cartojan,
Alexandria în literatura românească. Noui contribuţii. Studii
şi text, Bucureşti, 1922, se reia chestiunea dovedindu-se că
toate versiunile româneşti descind dintr-un prototip sîrbesc
şi că nu se vede nici o traducere făcută după un text grecesc.
Se studiază apoi: prelucrarea şi amplificarea romanului în
mss. româneşti; Codex Neagoeanus (din punct de vedere
lingvistic) spre a se ajunge la localizarea traducerii (în Ardeal).
V. Bogrea, Dacoromania, I (1920 — 21), p. 453 şi urm.; III,
p. 878, conf. însă şi N. Cartojan în revista Societatea de mîine,
1924, p. 699, şi 1925, p. 379; I. Minea, Viaţa Românească,
1923, p. 109.

Puncte de vedere noi şi interesante în N. Iorga, Faze
sufleteşti şi cărţi reprezentative la români cu specială privire
la legăturile « Alexandriei » cu Mihai Viteazul, în Analele
Acad. Rom., tom. XXXVII (1915), meni. secţ. ist; N. Iorga,
Livres populaires dans le Sud-est de VEurope et surtout chez
Ies Roumains. Quatre conferences donnees en Sorbonne, edit.
Acad. Rom., Bulletin de la Section historique, tome XIV,
Bucureşti, 1928, pp. 3 — 14; V. Bogrea, în jurul « Alexandriei »,
Pastele Blaj inilor şi altele, în Analele Dobr ogei, an. III, nr. 3
(1922), pp. 325 — 338 şi extras; V. Bogrea în Grai şi suflet,
(III) 1927, pp. 1 — 11.' Asupra romanului în general: Iulius
Zacher, Pseudo-Callisthenes, Halle, 1867; Dario Carraroli,
La leggenda di Alessandro Magno Mondovi, 1892; Th. Nol-
deke, Beitrăge zur Geschichte des Alexanderromans în Denk-
schriften der Wiener Akad. philos.-hist. Klasse, 38 (1890);
E. A. Wallis Budge, The history of the Alexander the Great,
being the Syriac version of the Pseudo-Callisthenes, Cambridge,
1889 şi în Zeitschrift fur Assyrologie, VI (1891), pp. 357 —
404; Adolf Ausfeld, Der griechische Alexanderroman, Leipzig,

290

1907 (publicat după moartea autorului de Kroll) ; H. Christen-
sen, Die Sprache des byzantinischen Alexander gedichtes în
Byzantinische Zeitschrift, VI (1897). în literatura franceză:
Paul Meyer, Alexandre le Grand dans la littârature francaise
du moyen-âge, Paris, 1886; A. Hilka, Der altfranzosische
Prosa- Alexanderroman nebst d. lat. Original der Historia de
Proeliis (Recenzion J), Halle a. S., 1920; E. Faral, România,
XLIII (1914), pp. 199 şi 353. Friedrich Pfister, Der Alexan-
derroman des Archipresbyters Leo untersucht und herausge-
geben (Sammlung mittellateinischer Texte, nr. 6), Heidelberg,
1913. G. Millet, Uascension d'Alexandre în Syria: Revue
d'Art oriental, IV (1923).

Pentru domeniul slav: A. Veselovski în Archiv fiir slav.
Phil., I (1876), p. 608; precum şi o serie de articole preţioase
publicate în yKypnaji Munucrnepcmea Hapoduazo IlpoceeuţeHuX)
1884, iunie-septembrie ; 1885, octombrie, şi în IÎ3i itcmop.
pOAtaua u noe%cmu, S. Petersburg 1886 — 8 (CâopnuKh M. A.
HayKb XL, XLIV); Veselovski, M. Gaster şi A. Garkavi în
CSopHUKh H. A. HayKh, LIII, 1891, nr. 7. Despre Alexandria
bulgărească care descinde dintr-o versiune bizantină v.: V.
Istrin, A AeKcandpin pyccKuxb xpOHozpa0oeh } wcrifydoGaHuie u mencm*,
Moscova, 1893 (recenzie: Jagic, Archiv fiir slav. Phil. XVI,
pp. 224 şi urm.).

Un ultim studiu bun, care îmbrăţişează întregul cîmp
al cercetărilor: Francis Peabody Magoun, jr., The Gests of
King Alexander of Macedon, two Middle-English AUiterative
Fragments Alexander A . and Alexander B., Cambridge, Har-
yard University Press, 1929.

VABLAAM ŞI IOASAF

Romanul lui Alexandru cel Mare, tradus în
secolul al XVI-lea, se răspîndise în toate ţinuturile
româneşti şi, prin cuprinsul său eroic, mişcase sufletul
războinic al poporului. El corespundea astfel unei
stări sufleteşti, determinate de necontenitele lupte
pentru apărarea pămîntului românesc şi ale destinelor
naţionale, lupte care culminează în epopeea război-
nică a lui Mihai Viteazul. Gîteva decenii mai tîrziu,
în epoca de linişte şi pace relativă, cînd sforţările
tuturor sunt îndreptate spre opera de organizare şi
muncă culturală pe tărîmul vieţii religioase, se
traduce un alt roman, în spiritul vremurilor noi:
Varlaam si Ioasaf. Traducătorul acestui roman — des-

291

19-318

pre care Krumbacher spunea că este « cel mai renumit
şi mai bun roman spiritual al evului mediu » — este
învăţatul boier muntean Udrişte Năsturel din Fie-
reşti, nepot de fiică a lui Radu'Calomfirescu si cum-
natul lui Matei Basarab (fratele domniţei Elena).

Cuprinsul romanului, în linii mari, este urmă-
torul:

După moartea Mîntuitorului, apostolii s-au îm-
prăştiat în cele patru colţuri ale pămîntului, ducînd
pretutindeni învăţăturile evanghelice.

Prin predica apostolului Toma, creştinismul se
răspîndise pînă în laturile Indiei, unde multă lume,
lepădîndu-se de măririle deşarte ale acestei lumi
trecătoare, se retrăgea în adîncul pustietăţilor
pentru a trăi acolo, în sihăstrie, « viata 'cea
îngerească ». Împăratul Indiei, Avenir, « mare în
bogăţie şi putere », văzînd cum îl părăsesc supuşii,
plin de mînie, dete poruncă în toate olaturile împă-
răţiei sale ca, cei ce nu se leapădă de creştinism,
să fie munciţi în chinurile cele mai groaznice.

In acest răstimp, Dumnezeu dete împăratului,
care nu avea nici un copil, « un cucon foarte frumos >>.
împăratul, plin de bucurie, chemă la praznic noroade
de pretutindeni, duse copilul cu alai mare la capiştea
idolilor şi îi puse numele Ioasaf şi făcu praznic mare.
Intre mulţimea de astrologi şi filozofi caldeeni,
care luară parte la această sărbătoare, unul dintre
ei, mai înţelept — cercetînd mersul zodiilor — preve-
steşte împăratului că « statul copilului nu va fi în
împărăţia sa, ci într-altă împărăţie nouă şi că va
primi legea pe care el o prigoneşte ».

împăratul fu cuprins de multă amărăciune şi
grije şi, de teamă ca nu cumva să se aprindă în
sufletul copilului dorul de lumea singurătăţilor, se
hotărî să privegheze de aproape creşterea 'lui. In
acest scop, clădi pentru copil un palat mare si
luminos, cu grădini întinse şi frumoase, puse să-I
servească numai slugi tinere şi dete poruncă ca
nimic din ceea ce aduce întristarea să nu răzbată

292

pînă la sufletul copilului. In această lume idilică
trăieşte prinţul pînă la vîrsta primei tinereţi. învă-
ţase toată filozofia şi « punea înaintea dascălilor
săi întrebări despre lucrurile firii, cu atîta iscusinţă,
încît se minunau toţi de înţelepciunea lui ». Dar
sufletul lui iscoditor nu putea rămîne multă vreme
încătuşat între zidurile palatului. Dornic de ori-
zonturi noi, cere tatălui său învoirea de a ieşi din
palat, pentru a-şi desfăta sufletul cu priveliştea
lucrurilor pe care nu le mai văzuse. împăratul,
temîndu-se să nu-i pricinuiască vreo întristare, se
învoi şi dete poruncă ca pretutindeni pe uliţele
oraşului, pe unde va trece fiul său, să se întoc-
mească numai privelişti plăcute şi frumoase: jocuri,
cîntece şi veselie.

Dar într-o zi, din nepaza însoţitorilor, tînărul
întîlneşte pe cale un cocoşat şi un orb.

« Cine sunt aceştia, întrebă el, nedumirit, că
înfricoşată este vederea lor ? »

Astfel află el pentru întîiaşi dată că sănătatea
este măcinată de boli şi că aceste nenorociri izbesc
fără de veste viaţa omenească. Tînărul se întoarse
îngîndurat acasă. Peste cîteva zile, întîlni în cale
un bătrîn albit de zile, cu faţa sbîrcită, gîrbovit pe
toiagul său. Cuprins de spaimă, feciorul de împărat
ceru să-1 aducă aproape de el. Şi, cu acest prilej, el
află întîiaşi dată un alt adevăr: că tinereţea se
sfîrşeşte cu bătrîneţea, că tatăl său, mama sa, rudele
sale, omenirea întreagă, ajunge astfel în asfinţitul
vieţii. în sfîrşit. într-alt rînd întîlni pe cale un mort
şi atunci descoperi taina cea mare pe care i-o ascun-
sesera toţi: că viaţa se încheie cu moartea.

Această constatare produse o adîncă zguduire în
sufletul îngîndurat al tînărului. întristat, se gîndea
necontenit: «oare cînd mă va ajunge şi pe mine
moartea ? Şi după moarte cine-şi va aduce aminte de
mine ? Şi dacă voi muri şi mă voi risipi întru nefire,
oare mai fi-va pentru mine vreo viaţă şi altă lume ? »

Pe cînd tînărul prinţ se zbătea în prada acestor
gînduri triste, trăia în pustiurile Senaridului, hrănin-

19*318

du-se cu mugurii copacilor şi adăpîndu-se cu rouă
cerului, un călugăr desăvîrşit, Varlaam. Acesta,
aflînd prin destăinuire dumnezeiască de fiul împă-
ratului, se hotărî să-1 mîntuiască şi, în acest scop,
îşi schimbă portul său călugăresc cu haine mireneşti,
se urcă într-o corabie şi ajunse la India. Aci, se
înfăţişă unuia dintre dascălii tînărului prinţ, în
chipul unui neguţător, şi ceru să fie introdus înaintea
lui Ioasaf, căci are să-i dăruiască « o piatră neste-
mată, fără pereche în lume, care şi celor ce sunt cu
inima oarbă le poate da lumina înţelepciunii ».
Dascălul introduce pe Varlaam la Ioasaf. Varlaam
îi dezvăluie deşertăciunea acestei lumi amăgitoare,
« în care unii vin şi alţii se duc » şi mîntuirea pe care
o aduce în veşnicie, credinţa creştină, sufletului
nemuritor, « căci moartea nu este decît o despărţire
a sufletului de trup ».

Răpit de frumuseţea învăţăturilor lui Varlaam,
sprijinite pe parabole atrăgătoare, Ioasaf simte
scoborîndu-se o lumină dulce în sufletul său întunecat,
cere să i se dea botezul şi cuminecătura. După
plecarea lui Varlaam, Ioasaf îşi schimbă cu desa-
vîrşire felul său de viaţă. Se închide în el însuşi
şi duce în palat o viaţă singuratecă de adevărat
ascet, petrecea timpul în rugăciuni şi lăcrămi, chemînd
pe Domnul, pînă la lumina zilei.

în acest răstimp, împăratul, înştiinţat de prefa-
cerea săvîrşită în sufletul copilului, sfătuindu-se cu
vizirul său Varahia, pun la cale un plan prin care să
poată smulge pe Ioasaf de la viaţa creştinească.
In nişte pustietăţi trăia un unchiaş vrăjitor, Nahor,
care semăna la înfăţişare aidoma cu Varlaam. Este
adus la curtea împăratului şi convins ca să se dea
drept Varlaam şi să susţie la început superioritatea
creştinismului asupra păgînismului într-o discu-
ţie cu filozofii păgîni dar, la sfîrşit, să se dea
bătut.

In acest timp, împăratul se face a trimite în
toată împărăţia sa pe urma lui Varlaam şi răspîn-
deşte apoi zvonul, în cetate, că Varlaam a fost

294

prins şi că va fi silit să dezbată cu filozofii împăratului
superioritatea credinţei lui.

A doua zi se adună lume multa la curtea împă-
rătească, spre a fi de faţă la dezbaterea lui Varlaam
cu filozofii păgîni. Ioasaf, printr-o inspiraţie divină,
spune celui pe care-1 credea a fi Varlaam că, dacă
în discuţia încinsă se va dovedi învins, atunci îi
va smulge inima şi o va arunca la cîini, fiindcă şi-a
îngăduit să-1 aducă în rătăcire. Nahor, înspăimîntat,
susţine cu atîta însufleţire religia creştină, încît
adversarii săi sunt învinşi şi el însuşi, în toiul dez-
baterii, luminat pînă în străfundul conştiinţei de
Dumnezeu, se converteşte la creştinism, se retrage
în pustiu şi primeşte botezul de la un sihastru.

O primejdie mai mare ameninţă însă în acest
timp pe Ioasaf. Un vrăjitor, Tevda, pus la c alejie
preoţii păgîni, se duce la împărat şi-1 convingerea ,
dacă vrea să izbăveascaJpeJ3fiO~j|ăU- din_jpătacîrea
în care a căzutŢ^ hu~ este decît o singură cale:jiă
înlocuiască slugile care servesc pe Ioasaf cu fete
tinere şi frumoase, fiindcă — susţinea el — nu este
pentru tinereţe o ispită mai mare decît dragostea.
El aduce ca dovadă, spre a convinge pe împărat, o
pildă de care ne vom ocupa îndată şi care a devenit
celebră prin pana lui Boccacio şi a lui La Fontaine.
împăratul face precum îl povăţuise Tevda, înlocuieşte
slujitorii cu fete tinerei i fru moase, între care stră-
lucea o fiică de crai,~robita. Aceasta izbuteşte aproape
să prindă pe_Ioaş^LJn_Jajrturila-dragostei. Ioasaf,
rugîndu-se Domnului mul te ceasuri, «aromi puţin-
tel » şi are în vis vedemiffaiului şi a iadului. Deştep-
tîndu-se, îşi veni în fire şi, cutremurat de ceea ce
văzuse în vis şi de cele ce erau în jurul său, fu cuprins
de mare scîrbă. Tevda, care vine cu. Împăratul
şi se străduieşte să-1 aducă la păgînism, este convins
el însuşi de adevărurile eterne ale învăţăturii creş-
tine, se întoarce la peştera lui, îşi arse cărţile- de
vrăjitorie « ca pe început a toată răutate », se duce
în pustie şi prime şte botezul de la acelaşFcal jîgăr
cu darul preoţiei, de la care 11 primise~şi iNahor.

295

Originea romanului. Se credea într-o vreme
că romanul are un substrat istoric şi că a fost redactat
de sfîntul Ioan Damaschinul *-; cercetările între-
prinse de aproape un veac de către orientalişti, au
stabilit însă că sfîntul Ioan Damaschinul nu are
nimic comun cu romanul, care este o prelucrare,
după concepţia creştină, a legendei lui Buddha şi a
tatălui său Quddhodana, regele din Kapilavastu.
Asemănările dintre romanul lui Ioasaf şi legenda
lui Buddha sunt izbitoare, căci iată cum ne pove-
steşte viaţa lui Buddha, cartea indică Lalitavistâra,
alcătuită cu şapte decenii înainte de era creştină:

Quddhodana, regele din Kapilavastu, dobîndeşte
un copil de-o frumuseţe rară, la naşterea căruia
brahmanii prezic că va renunţa la tronul tatălui
său, pentru a se face ascet. Pentru a înlătura această
nenorocire, Quddhodana zideşte trei palate măreţe:
unul în care copilul avea să-şi petreacă zilele primă-
verii, altul în care avea să petreacă vara şi un altul
menit pentru timpul iernii. La fiecare palat, 500
de slugi veghiau asupra copilului, ca să nu răzbată
nici o durere pînă la el.

Dar într-o zi, tînărul prinţ, Siddhârta, ieşind spre
grădina plăcerii, întîlneşte pe drum un bolnav,
chinuit de friguri şi de gîndul morţii apropiate.
Aflînd de la vizitiul său pentru întîiaşi dată ce este
boala, Siddhârta renunţă la plăcerile rîvnite şi,
îngîndurat, se întoarce în palat.

Într-o altă zi, pe cînd ieşea pe poarta dinspre
răsărit, ca să se ducă la grădina Lumbinî, de care
erau legate amintirile copilăriei sale, întîlneşte pe
drum un moşneag încovoiat sub povara bătrîneţii
şi atunci, aflînd ce este bătrîneţea, se întoarce
întristat în palat. In sfîrşit, într-o altă zi, pe cînd
Siddhârta ieşea prin poarta despre asfinţit, ca să
se ducă în grădina desfătărilor, întîlneşte pe cale
un mort şi atunci, înţelegînd nimicnicia vieţii

1 Cf. şi G. Pascu, Istoria literaturii române din sec. al
XVII-lea, p. 76.

296

omeneşti, cade într-o adîncă meditare: «Nenorocită
sănătatea pe care boalele o distrug; nenorocită
tinereţea pe care bătrîneţea o nimiceşte; nenorocită
viaţa în care omul rămîne aşa de puţin ».

Pe cînd era în prada acestor gînduri triste,
Siddhârta, întorcîndu-se spre palat, întîlneşte un
alt tînăr, care prin cetirea Vedelor se pregătea a
deveni brahman. într-o atitudine de linişte desă-
vîrşită, purtînd cu demnitate haina de călugăr şi
vasul de cerşit, cu ochii ţintă în jos, această nouă
întîlnire face o impresie profundă asupra lui
Siddhârta.

Aflînd că tînărul ucenic de brahman a renunţat
la toate ispitele vieţii şi că, străduindu-se să înăbuşe
în sine germenul tuturor dorinţelor, îşi duce în
linişte existenţa de ascet, Siddhârta înţelege că
numai acesta, dintre toţi oamenii, a pătruns misterul
vieţii omeneşti şi că numai în religie se află liman
de ' mîngîiere pentru nefericirea vieţii omeneşti.
« Intrarea în religie — spune el — a fost întotdeauna
lăudată de înţelepţi ». întors acasă, tînărul prinţ
împărtăşeşte tatălui dorinţa de a se face brahman.
Tatăl, întristat, cere sfatul tribului; şi cu toţii
hotărăsc că tînărul prinţ să fie împiedecat cu sila
de la înfăptuirea gîndului său. Intr-o noapte însă,
pe cînd străjile, pe care tatăl le pusese la toate porţile
palatului, erau obosite de priveghere, Siddhârta se
strecură pe nesimţite din palat, se duse la grajd
şi, cu toate străduinţele vizitiului său care-1 implora
să nu-şi jertfească tinereţea, încalecă pe cal şi se
făcu nevăzut.

înainte de a ajunge la cunoştinţa supremă,
Buddha, ca şi Ioasaf, este supus unei ispite hotărî-
toare. în pădurea în care se retrăsese, Mara, zeul
iubirii, al păcatului şi al morţii, încearcă să-1 ademe-
nească prin fiicele sale, dar tînărul prinţ rămîne
neclintit în hotărîrile sale; şi demonul Mara, ca şi
Klingsor din Parsifal, văzîndu-şi oastea risipită,
este nevoit să recunoască singur că « împărăţia lui
a trecut ».

297

După cum se vede din cele expuse mai sus, cadrul
vieţii lui Ioasaf este identic cu cadrul vieţii lui
Buddha, începînd cu cele trei fatale întîlniri', care
alcătuiesc axa celor două povestiri; deosebirea
principală stă numai în rolul pe care-1 joacă în
romanul creştin personalitatea călugărului Varlaam,
care înlocuieşte pe tînărul brahman din legenda lui
Buddha. Dar această prefacere era cerută de însăşi
necesitatea transformării legendei budiste în roman
creştin. Problema principală a transpunerii din
forma budistă în cea creştină era următoarea:

Buddha putea prin proprie intuiţie şi meditare
să ajungă la cunoaşterea supremă, care să-i îngăduie
formularea noului sistem de religie, Ioasaf nu putea.
Şi nu putea fiindcă, după concepţia creştină, el
trebuia să fie iniţiat în învăţăturile Mîntuitorului
şi legat de biserica lui prin săvîrşirea celor două mari
mistere: botezul — curăţirea sufletului de păcatul
strămoşesc — şi cuminicătura — împărtăşirea celui
botezat cu trupul şi sîngele lui Isus. Insă atît iniţierea
în preceptele evanghelice, cît, mai ales, împlinirea
celor două mistere, nu le putea săvîrşi decît cineva
înzestrat cu darul preoţiei, transmis de la sfinţii
apostoli, cari la rîndul lor îl primiseră de la Mîntuitor,
în ziua coborîrii Sfîntului Duh asupra lor.

De aceea adaptarea legendei lui Buddha la creş-
tinism nu se putea face decît prin introducerea călu-
gărului Varlaam, care, după ce pregăteşte treptat
sufletul tînărului prinţ pentru înţelegerea adevăru-
rilor evanghelice, îşi încheie misiunea, prin săvîr-
şirea celor două mistere, singurele care chezăşuiau
legătura lui Ioasaf cu Mîntuitorul.

Cînd s-a făcut această transpunere şi în ce împre-
jurări ■ — sunt probleme care au fost rezolvate prin
îndelungate şi migăloase cercetări. Ele au fost
deschise în 1859, de Laboulaye, într-un articol din
Journal des Debats şi continuate apoi de Felix
Liebrecht, Max Muller, H. Zotenberg, E. Kuhn,
Giinther şi alţii. La lumina adusă de aceste studii,
s-au putut reconstitui drumurile pe care le-au

298

urmat şi fazele principale prin care au trecut tra-
diţiile legendare indice despre Buddha, pînă ce au
fost transformate în roman hagiografic creştin.
Iată care sunt în linii generale aceste faze:

Din India viaţa lui Buddha a pătruns mai întîi
în Persia învecinată, în epoca Sasanizilor — poate
chiar pe timpul lui Gosroes cel Mare. Mai tîrziu,
cînd creştinismul se răspîndeşte în Persia, un creştin
prelucrează viaţa lui Buddha, după vederile creşti-
nismului, introducînd în structura romanului pe
călugărul Balauhar (Varlaam) care, pregătind sufletul
tînărului prinţ pentru adevărurile religiunii creştine,
îl botează şi' cuminecă. Redacţiunea persană în
limba pehlvi — limba oficială a Persiei, în epoca
Sasanizilor — s-a pierdut, dar existenţa ei ne este
atestată prin descoperirea unei vechi redacţiuni
arabe, care poartă în chip neîndoielnic urmele unui
original persan. Din Persia, după ce a fost tradus
în limba arabă, romanul a pătruns în Siria, care
pe aceste vremuri era o ţară de cultură greacă.
Tradusă în limba siriacă, povestea a luat două căi:
una spre nord în Georgia, unde a fost tradusă prin
secolul al Vl-lea, alta spre vest, ajungînd pînă în
mănăstirea sfîntului Saba, din Palestina, la două
leghe de Ierusalim. Aci, un călugăr, Ioan, i-a dat
forma grecească, care i-a înlesnit pătrunderea în
literaturile europene 1 .

Din literatura greacă, romanul a pătruns la slavii
sud-dunăreni şi a fost tradus — după cum ar indica

1 După cum se poate vedea din acest arbore genealogic
al redacţiunilor, versiunea arabă, care a fost tradusă de-a-
dreptul din vechea persană, se apropie mai mult de prototipul
indic, iar redacţiunea georgiană, tradusă din siriacă, repre-
zintă o treaptă 'intermediară între redacţiunea arabă şi cea
greacă. în literatura arabă numele lui Varlaam este Yuasaf,
dar acest nume este o formă coruptă din Buddasatf, explica-
bilă printr-o alteraţie datorită sistemului de transcriere al
arabilor şi perşilor, unde litera B se confundă cu Y. Buddasatf
derivă la rîndul său din Bodhisattva, numele sanscrit al lui
Buddha.

299

criteriile de limbă — în epoca de veche înflorire a
literaturii bulgare. Un ras., copiat în anul 1518,
în mănăstirea Sfîntul Nicolae Grigoriat din Muntele
Athos, a fost descris, rezumat şi publicat în extrase
de St. Novakovic, încă din 1881.

Manuscripte cu mult mai vechi decît acesta au
fost semnalate însă de către Iaţimirski, în Catalogul
său de manuscripte ruseşti şi slavone din bibliotecile
româneşti. Aceste texte, pe nedrept uitate 1 , au
trebuit să fie aduse în ţările noastre prin pribegii
slavi sud-dunăreni, poate o dată cu distrugerea
statelor lor. Gel mai vechi, copiat în a doua jumătate
a secolului al XlV-lea, s-a găsit în mănăstirea Neam-
ţului şi poartă pe filele lui numeroase note ale călugă-
rilor noştri de pe timpuri, dintre care cea mai mişcă-
toare este aceea pe care am reprodus-o mai sus:
« 0, mila ta, Doamne, mare este, plină di toate de
învăţăturile svinte ». Un fragment, înfăţişînd aceeaşi
redacţie, în formă sud-slavă, copiat pe la sfîrşitul
secolului al XlV-lea, alături de alte scrieri ascetice,
s-a găsit tot în biblioteca mănăstirii Neamţu (cf.
mai jos bibliografia). După această veche redacţie
s-au făcut numeroase copii, care au circulat prin
mănăstirile noastre. O asemenea copie se află la
baza traducerii lui Udrişte Năsturel, după cura a
arătat Iaţimirski prin compararea redacţiilor sud-
slave din sec. al XlV-lea, amintite mai sus cu acel
text slav care s-a păstrat, în paralelă cu textul
românesc, în cea mai veche copie a traducerii lui
Udrişte Năsturel (din anul 1671).

Traducerile româneşti. D-l N. Iorga în Istoria
literaturii religioase (p. 166) a exprimat părerea că
Năsturel a tradus romanul după tipăritura rusească

1 Ele au scăpat din vedere şi învăţaţilor slavi sud-
dunăreni. Cf. de ex.: B. Anghelov şi M. Ghenov, Hcmo-
pun Hă EiAeapcKUma JIumepamypa sa npuMHpu u EndAUOzpacfiuji,
Sofia, 1922, p. 310. Ele nu sunt notate nici de Pavle Popovic
în IIpezAed cpncxe Rubu^tceenocmu (ed. din 1912) cf. p. 279.
în ediţiile mai noi bibliografia a fost suprimată.

300

din mănăstirea Kutein a lui Petru Movilă. D-l
P. Panaitescu în Uinfluence de Voeuvre de Pierre
Mogila dans Ies Principautes roumaines crede că
originalul slavon al traducerii lui Năsturel « putea
să fie textul în limba sud-slavă (Novakovic), care
circula în manuscris, sau textul slavo-rus imprimat
în mănăstirea Kutein ». Notiţele preţioase pe care
ni le transmite Iaţimirski, în Catalogul sau, cu
privire la textul slavon care se află în copia tradu-
cerii lui Năsturel, făcută în 1671, ne ajută să lămu-
rim această chestiune. Iaţimirski, dînd ca probă
de limbă un fragment din acest manuscript, constată
că textul slavon este de « ortografie » rusească. In
acelaşi timp, din fragmentele corespunzătoare pe
care le aduce din manuscriptele sud-slave ale vea-
cului al XlV-lea aflate la mănăstirea Neamţu, se
constată deplina identitate a lor. Trebuie dar să
tragem încheierea că Petru Movilă va fi cerut din
Moldova — nu e singurul caz — o copie de pe ro-
manul lui Varlaam, care a intrat apoi sub teascul
tipografiei din mănăstirea Kutein. Udrişte Năsturel,
care avea legături cu învăţaţi din Kiev şi cu Petru
Movilă (cf. P.P. Panaitescu, op. cit., pp. 37 — 48),
va fi obţinut un exemplar tipărit, pe care în 1648
1-a tradus în limba româna.

Originalul lui Udrişte Năsturel s-a pierdut. Se
cunosc însă o sumedenie de copii — numai în Biblio-
teca Academiei Române se păstrează vreo 15 — ceea
ce dovedeşte cît de mult a fost cetit acest roman la
noi. Două dintre ele aparţin veacului al XVII-lea
şi au fost făcute la vreo două decenii după tradu-
cerea lui Năsturel. Prima a fost făcută în 1671, cu
cheltuiala lui Petronie, arhimandritul Tismanei, şi
păstrează, alături de textul românesc, textul slav
In redacţia rusească, copiat pe coloana din stînga.
A doua a fost făcută, în 1673, de « Fota gramatic
domnesc, dupre isvodul rumânescu, dumnealui Dumi-
traşco, biv-vel serdar », în oraşul Bucureşti. Această
copie a fost publicată în 1904 de generalul P.V. Năs-
turel, sub titlul: Viaţa sfinţilor Varlaam şi Ioasaf,

301

H^MMB^kM

tradusă din limba elenă (?!), la anul 1648, de Udrişte
Năsturel din Fiereşti, al doilea logofăt. Celelalte copii
aparţin secolului al XVIII-lea şi al XlX-lea.

Interesant este faptul că într-o grupă destul de
numeroasă de manuscripte, discuţiunile dogmatice
şi teologice au fost suprimate, probă că, chiar în
epoca în care sentimentul religios era destul de înrădă-
cinat în straturile societăţii noastre, chestiunile de
dogmă pasionau mai puţin cetitorii.

In afară de traducerea lui Năsturel, s-au mai
făcut în literatura noastră încă trei traduceri.

Una a fost făcută în 1743 de un boier oltean,.
Vlad Boţulescu din satul Mălăeşti (jud. Dolj), pe
cînd se afla închis de austriaci, în Milano. Vlad
Boţulescu a urmat pe Constantin Cantacuzino în
aventura lui romantică, de a se urca pe tronul
vechilor despoţi ai Serbiei. Planurile lor au fost
descoperite de autorităţile austriace şi amîndoi
închişi pentru timp îndelungat. Pe cînd stătea în
temniţă, departe de ţara sa, Boţulescu a tradus,
după un exemplar italian pe care-1 obţinuse de la
paznicul închisorii, Viaţa sfîntului Iosafat. Tradu-
cerea aceasta a rămas însă în Austria şi se păstrează
în « Biblioteca curţii » (Hofbibliothek) din Viena. O
copie făcută de Gr. Tocilescu se găseşte în Biblioteca
Academiei Române, sub nr. 417.

O a doua traducere, tot din limba italiană, a
fost făcută în epoca de înflorire a şcoalei latiniste,
de către Samuil Micu Clain, după o ediţie şcolară
a lui Leonardo Salviati.

O a treia traducere, foarte prescurtată, se găseşte
în Vieţile sfinţilor, înserată la ziua de 19 noiembrie.

Din aceste patru traduceri româneşti, făcute în
cursul timpului, manuscrisele lui Boţulescu şi Samuil
Clain fiind închise de timpuriu în biblioteci, au fost
scoase din circulaţia publică; redacţia din Vieţile
Sfinţilor s-a păstrat mai mult în biserici, fiind cetită
la ziua respectivă a sfinţilor; singură traducerea
lui Udrişte Năsturel a avut o circulaţie intensă în
literatura românească. Numai în Biblioteca Acade-

302

miei Române se păstrează peste 15 copii — aproape
tot atîtea cît manuscrisele Alexandriei.

Influenţa romanului. La răspîndirea romanului
a contribuit mult aureola de sfinţie cu care biserica
a învăluit amintirea eroilor, cari sunt comemoraţi
în biserica noastră la 19 noiembrie. Lupta eroică a
lui Ioasaf pentru triumful sufletului, împotriva ispi-
telor acestei lumi, a avut un puternic răsunet în
lumea călugărilor. In unele mănăstiri, ca de ex. la
Hurez, chipurile lui Ioasaf şi Varlaam împodobesc
zidurile bisericii, iar în mănăstirea Neamţului se
găsesc zugrăvite pe zidurile de sub clopotniţă, ca o
pildă înălţătoare pentru soborul de călugări, toate
fazele principale ale romanului l .

De altfel, romanul acesta hagiografic trăia în
sufletul călugărilor de la Neamţu aşa de puternic,
încît mulţi dintre ei, la îmbrăcarea rasei monahale,
îşi luau, sub influenţa romanului, numele tinărului
prinţ indian care a părăsit avuţiile şi măririle
deşarte ale lumii, Ioasaf, sau ale bătrînului _ său
mentor pe calea ascezei, Varlaam. Numai în indicele
de nume proprii, publicat de Iaţimirski ca anexă la

1 Iată aceste scene cu inscripţiile lor după notele pe
care le datorăm amabilităţii părintelui C. Bobulescu: fi naştere
Iu Iosaf »>; «au întrebat împăratul pe vrăjitori pentru Iosaf
ce va să fii»; «Varlaam botează pi Iosaf»; «cînd au venit
vrăjitorii în chipu Iu Varlaam » (avînd pe cap pălărie bicornă,
neagră, cu fulgi albi deasupra) ; « cînd au pus pi Iosaf cu
fetile spre veselii»: la mijloc chipurile Maicii Domnului şi
al Mîntuitorului, înconjuraţi de îngeri; « sfătueşte Iosaf
pentru credinţă cu tată-său»; «cînd au botezat Iosaf noro-
dul»; «cînd au dat milostenie»: dă bani de aur; «cînd au
stricat capişte » ; « sfinţirea bisericii cea din nou zidită »^ —
biserica zugrăvită în chipul mănăstirii Neamţului ; « cînd
au murit tatu lui Iosaf»; «îngroparea împăratului Indiei,
Avinir»: (Sicriul e dus de şase inşi şi e colorat în roşu; după
el e fiul cu alţi cinci oameni, iar în faţă cinci călugări : patru
cu camelofce,*unul cu capul descoperit. Convoiul e dinaintea
unei biserici de a noastre — a mănăstirii Neamţului) ; « cînd
au pus împărat în loc »; « Iosaf să călugăreşti »; « cînd căuta
pe Varlaam ».

După cum se vede întreaga poveste a lui Varlaam şi
Ioasaf zugrăvită pe zidurile mănăstirii Neamţului!

Catalogul de manuscrise slavoneşti din bibliotecile
noastre, se găseşte: un Ioasaf egumen la Neamţu,
un altul călugăr, un Varlaam egumen la Neamţu,
alţii doi, egumeni la mănăstirea apropiată, Secul.
Cît de mult a impresionat Viaţa lui Varlaam şi
Ioasaf, lumea călugărilor se vede' şi din faptul ea
finalul acestui roman, « cîntecul lui sfeti Ioasaf cînd
au intrat în pustie », care în textul lui Năsturel
este în proză:

« Primeşte-mă pustiio ca uă maică pre fiiu-său, în sînui
tău cel lin şi negîlcevitor, carele au fugit de rea şi amăgitoare
lumea aceasta. O prea frumoasă pustie! îndrăgi tu- te -am mai
vîrtos decît cămările cele împărăteşti si decît polatele cele
poleite ...»

a fost prelucrat de călugări în versuri şi pus pe
melodie :

« Primeşte-mă, o, pustie,
Intru a ta pustnicie!
Primeşte-mă şi pre mine,
Ca maica pruncul la sine;
în linişte şi'n tăcere
S'am puţină mîngîere!
Primeşte-mă şi pre mine,
Carele-am fugit de lume,
Că e rea şi'nşelătoare
Şi foarte amăgitoare

Cîntecul acesta se păstrează într-o sumedenie
de variante, care, după cît se pare, nu derivă toate
din acelaşi prototip. Un studiu asupra lor ar fi de-
sigur interesant, dar ar trebui să se ţină seamă şi
de versiunile ruseşti publicate de Bez'sonov 1 .

Prin preoţi şi călugări, cîntecul a trecut în lumea
mirenilor şi a plăcut atît de mult, încît a pătruns
pînă şi în lumea copiilor, carii îl cîntă şi azi în serile
de Crăciun la colindele cu steaua 2 .

1 Bezsonov cf. şi Gaster, Literatura populară română,
p. 53.

2 Anton Pann, Cîntece de stea, Bucureşti, 1848, pp. 21
şi 96. ^

304

Ceea ce a înduioşat simţirea şi a încîntat imagi-
naţia cetitorilor de pe timpuri, în afară de puri-
tatea serafică a sufletului lui Varlaam, desfăşurată
pe un contrast de situaţii şi pe antagonismul dintre
cele două lumi deosebite, creştinism şi păgînism, —
au fost minunatele parabole, conţinmd învăţături
de adîncă pătrundere a vieţii omeneşti.

Iată de pildă parabola inorogului, cea mai carac-
teristică, prin care călugărul Varlaam caută să con-
vingă pe tînărul prinţ despre deşărtăciunea acestei
vieţi amăgitoare şi să-1 pregătească pentru asceză:

« Cei ce se alipesc de lucrurile acestei vieţi şi se bucură
de dînsele, neaducîndu-şi aminte nicidecît de cele ce vor să
fie, se închipuesc unui om ce fugia de un inorog. Neputînd
răbda groaznicele răcniri, fugia tare ca să nu-1 mănînce.
Deci alergînd el repede, căzu într-o prăpastie mare; şi, căzînd
într'însa, îşi întinse mîinile de se apucă de un copac şi se
ţinea tare,' iar picioarele şi le înţepeni în neşte gemănîri,
părîndu-i-se de acum că este în pace şi întru tărie, fără grijă.
Dar cînd căută în jos, văzu doi şoareci: unul alb, altul negru,
cari rodeau rădăcina copacului de care se ţinea el, atît cît
era aproape să-1 surpe. Căutînd apoi în fundul prăpastiei,
văzu un şarpe groaznic la vedere, suflînd cu foc şi înfricoşat,
încolăcindu-se şi cumplit căscînd gura să-1 înghită. Iar după
aceea, căutînd iar la acea ramură pe care-şi înţepenise picioa-
rele, văzu patru capete de aspidă, ieşind dintr-acel mal mare,
lîngă care sta el. Ridicîndu-şi, în sfîrşit, ochii în sus, văzu
picurînd din ramurile acelui copac puţintică miere. De aci,
părăsindu-şi grija de nevoile ce-1 cuprinsese, cum: din afară
îl căuta iute, neastîmpărîndu-se, inorogul să-1 mănînce, jos
căsca gura cel şarpe să-1 înghită, copacul de care se agăţase
era gata să se surpe — toate acestea uitîndu-se, se porni spre
gustarea acelei puţintică miere » K

Tîlcul parabolei este următorul: inorogul «este
chipul morţii care goneşte să ajungă pre neamul
lui Adam », prăpastia este lumea, « plină de toate
răutăţile şi cursele cele purtătoare de moarte »,
copacul « cel ros dedesupt neîncetat de doi şoareci »,
de care ne ţinem noi, este cursul vieţii fieştecărui
om, « scurtată şi sfîrşită cu ceasurile zilei şi ale

1 Am introdus uşoare modificări în text spre a-I face
mai clar.

305

nopţii, apropiindu-se încetişor către scrîmpotire »,
cele patru aspide închipuiesc cele patru stihii ale
trupului omenesc, care fiind purtate fără de chib-
zuinţă, strică întocmirea trupului, balaurul cu faţa
de foc « închipuieşte pre înfricoşata rînză a iadului »
care aşteaptă pre «cei ce iubesc mai vîrtos frumu-
seţile acestei lumi, decît bunătăţile ce vor să fie »,
iar picătura cea de miere arată « dulceaţa lucrurilor
acestei lumi », după care amăgindu-se, oamenii nu
se îngrijesc de mîntuirea sufletului lor.

Această parabolă circula în literatura indiană
eu mult înainte de ivirea budismului. In vechea
epopee populară a Indiei, Makăbkărata, care se
cînta la curţile regilor în zile de sărbătoare, parabola
inorogului este povestită de înţeleptul Vidura rege-
lui Dhrtarăstra, Ea a fost apoi împrumutată şi folo-
sită în predicile lor de către propagandiştii budişti —
de aci a trecut împreună cu legenda budistă în roma-
nul lui Varlaarn; iar prin acesta a exercitat o mare
influenţă asupra literaturii medievale: a pătruns în
Gesta Romanorum, a găsit expresiune în artele plas-
tice, ca bunăoară în renumitul relief de pe baptiste-
rium din Parma sau pe capela Sf. Isidor în San
Marco din Veneţia 1 şi a devenit populară în Ger-
mania, prin poezia lui Riickert: Es ging ein Mann
im Syrerland.

Se pare că motivul acestei parabole a pătruns
şi în pictura noastră religioasă. D-l Dan Simonescu
Îmi comunică, după o informaţie a d-lui profesor
Şapcaliu din Cîmpulung, că scena se găseşte zugră-
vită pe zidurile unei biserici din Muscel (corn.
Băjeşti).

Un apolog tot atît de celebru este acela prin
care vrăjitorul Tevda caută să convingă pe împărat
că numai femeile pot smulge pe tînărul prinţ din
calea ascetismului:

1 Gf. pentru acestea acum în urmă şi Paolo d'Ancona,
Uuomo e le sue opere nelie figurazioni italiene del medioevo,
Firenze, 1923, pp. 7 — 9 şi tabl. I şi II.

306

Un împărat care deznădăjduise că va avea un
moştenitor la tronul său, dobîndi în cele din urmă
şi el un băiat. Dar, pe cînd era în culmea bucuriei,
unul din filozofii vestiţi şi doftorii mari de la curte
îi spuse că dacă copilul va vedea soarele sau focul
înainte de 10 ani, va pierde vederea şi va rămîne
orb pentru totdeauna « că tocmeala ochilor Iui aşa
să arată ».

împăratul, dacă auzi aşa, spre a înlătura primej-
dia, porunci îndată să se zidească o casă în piatră,
vîrî pe copil înăuntru cu doicile lui şi hotărî ca nici
o rază de lumină să nu răzbată pînă la copil. După
ce se împlini sorocul celor 10 ani, scoase din căsuţă
pe copil, « care nimic din ale aceştii lumi nu văzuse'»,
şi hotărî să i se arate copilului toate lucrurile acestei
lumi: «bărbaţi şi femei, aur şi argint, mărgăritare
şi pietre scumpe, carete împodobite şi cai împără-
teşti », iar slugile cari stăteau pe lingă copil, îi spu-
neau numele tuturor. Cînd întrebă copilul de numele
femeilor, unul din spătari însă, îi spuse în glumă:
«Acestea să chiamă dracii cari înşală pre oameni».
După ce copilul fu purtat să vază toate cele ce erau
de văzut, fu adus înaintea împăratului care-1 întrebă:
ce i-a plăcut mai mult. Copilul răspunde: «Alt
nimic nu mi-au plăcut, fără numai dracii ceia ce
înşală pe oameni ».

Această hazlie parabolă, care îşi găseşte şi ea
paralele în Rămăyana şi Mahăbkăraia, a fost deseori
utilizată de scriitorii medievali, versificată de La
Fontaine şi cuprinsă de Boccaccio în Decameronul
său. In literatura noastră a intrat încă din secolul
al XVI-lea prin versiunea românească a lui Fiore
di virtă. Această parabolă s-a răspîndit şi în litera-
tura poporului, în mai multe variante. 'După una
din aceste variante (G. Popescu-Ciocănel, Braşoave,
p. 131), împăratul din pilda romanului a fost înlocuit
printr-un boier care, avînd un singur copil şi vrînd
să-1 crească în frica lui Dumnezeu, 1-a încredinţat
unui călugăr. Acesta a luat copilul cu sine şi 1-a
crescut în mijlocul naturii, în pădure, numai în

20—31!

307

Haaat^Hbd^nHrfai

rugăciuni şi post pînă la vîrsta primei tinereţi.

După trecere de 10 ani, boierul, luîndu-şi
copilul acasă, îl plimbă prin tîrg ca să-i arate toate
lucrurile minunate ale acestei lumi, pe care el nu le
cunoştea, şi apoi îl întrebă ce i-a plăcut mai mult,
ca să-i cumpere:

« De, tată, răspunse băiatul — am văzut o mul-
ţime de drăcuşori, tare frumoşi... să-mi cumperi
un drăcuşor. Şi uitîndu-se împrejur, apucă pe tat-so
de mînă şi-i arată o fetişcană, aşa cam de vreo 12 ani,
cu rochiţa scurtă şi cosiţa pe spinare. »

Puţin modificată în partea introductivă (e vorba
de un sihastru care, coborîndu-se din munţi, găseşte
un copil lepădat pe care-1 ia şi-1 creşte în sihăstria
sa), parabola a fost versificată de d-1 P. Dulfu în
Snoave (1909, p. 98) de unde a fost reprodusă apoi
de T. Pamfile în Cartea povestirilor hazlii (ed. II,
Craiova, Ramuri, pp. 110—114).

O altă parabolă celebră este « cele patru racle ».
Un împărat, ca să facă pe curtenii săi să înţeleagă
pentru ce se oprise cu smerenie înaintea unor călu-
gări ofiliţi de post, şi că nu trebuie să judecăm oame-
nii după haine şi lucrurile după aparenţe, le pune
dinainte patru racle: două ferecate cu aur, două
unse cu smoală. Curtenii aleg, ca fiind mai de preţ
raclele ferecate în aur şi găsesc înăuntru « oase
împuţite şi scîrnave » pe cînd, în cele unse cu smoală
se găsesc pietre scumpe şi mărgăritare.

Această parabolă, care a fost deseori povestită
de scriitorii medievali, care a fost utilizată de Bocca-
ccio în Decameron (giornata X, 1) şi care se pare că
a inspirat lui Shakespeare o scenă din Neguţătorul
din Veneţia (actul II, scena VII), îşi găseşte nume-
roase paralele şi în basmele noastre populare. Astfel,
în basmul Fata moşneagului cea cuminte (colecţia
Ispirescu), fata moşului alege ca răsplată, pentru
serviciile făcute sfintei Vineri, o ladă necioplită, în
care găseşte însă pietre scumpe şi mărgăritare, pe
cînd fata babei alege lada cea mai mare şi mai fru-
moasă şi găseşte înăuntru şerpi şi balauri. Această

308

temă se găseşte în multe alte basme: Sflnta Vineri
(din colecţia Fundescu, Basme, p. 133), Fata moşului
şi fata babei de Ion Creangă, Pipelcuţa (colecţia lui
N. D. Popescu), Dumnezeu la porunca bogatului
(T. Pamfile, Firişoare de aur).

Pilda cu privighetoarea, care, prinsă de un vînă-
tor, îi dă zadarnic trei sfaturi, în schimbul libertăţii,
se găseşte şi ea notată în culegerile de material
popular (Gh. Popescu-Ciocănel, Braşoave, p. 167,
Să nu crezi niciodată lucru peste fire).

In sfîrşit parabola celor trei prieteni, tradusă,
după cum observase Gaster, de Zanne şi publicată
în Foaie pentru minte, inimă şi literatură în 1854
(pp. 206 — 207), se ceteşte astăzi şi în cărţile de
cetire pentru clasele primare (cf. de ex.: Cartea de
cetire pentru clasa IV-a urbană şi a IlI-a rurală
de Gh. Coşbuc, Dima, G. Costescu si Stoinescu, ed.
1908, pp. 554 şi 438).

Şi în literatura noastră veche Varlaam şi loasaf
a lăsat urme însemnate. Gavril Protul a utilizat în
Viaţa patriarhului Nifon parabola inorogului — care
se mai găseşte de altfel şi în Alexandrie, iar învăţă-
turile lui Neagoe către fiul său Theodosie cuprind
pasagii întregi din romanul lui loasaf. Astfel se
găsesc intercalate în Învăţături, partea a Ii-a,
« povestea fericitului Varlaam şi a lui loasaf, feciorul
lui Avenir », cuprinzînd pilda cu cele două cosciuge,
cu privighetoarea, slăvirea vieţii călugăreşti, (ed.
Iorga, pp. 106 şi urm.), în partea IU-a capitolele
pentru cinstea icoanelor şi pentru frica şi dragostea
lui Dumnezeu (Iorga, pp. 131 şi urm., 149 şi urm.),
în partea a IV-a « pentru cei ce fac milostenie şi
pentru viaţa lumii aceştiea », pilda cu şarpele, cu
porumbul, cu struţocamilul (pp. 169 — 181).

Romanul lui Varlaam şi loasaf, care prin admi-
rabila sa compoziţie, prin înalta concepţie morală
şi prin mireasma poeziei sale mistice a' înduioşat
sufletul cărturarilor noştri din trecut, nu a încetat
nici azi farmecul său. El a avut norocul să găsească
în zilele noastre trei prelucrători de seamă: d-nii

20*319

M. Sadoveanu, D. Pătrăşcanu şi părintele, profesor
universitar, I. Mihălcescu.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti editate: generalul P. V. Năsturel, Vieaţa
sfinţilor Varlaam şi Ioasaf tradusă din limba elenă
(?!) la anul 1648 de XJdrişte Năsturel din Fierăşti, al
doilea logofăt, Bucureşti, 1904, editează versiunea ms. lui
Fota, grămătic domnesc, din 1673, la care se adaugă pentru
o parte din text versiunea ms. copiat în 1671 cu cheltuiala
lui Petronie, arhimandritul Tismanei. Ediţia este însoţită
de o prefaţă, în care partea privitoare la originea romanului
este învechită, dar partea privitoare la traducătorul Udrişte
cuprinde date interesante.

Manuscripte în Biblioteca Academiei Române: Au fost
în parte semnalate şi descrise de generalul P. V. Năsturel
în prefaţa la ediţia semnalată mai sus şi de Simonescu
I. Dan ' în încercări istorico-literare, Cîmpulung, jud.
Muscel, 1926, pp. 42—44. Aparţin secolului al XVII-lea
nr. 588 şi nr. 2470 (copiat de Fota grămătic ot Tîrgovişte)
ambele sunt acum la Moscova*. Aparţin secolului al XVIII-
lea msse.-le nr. 1397, copiat de Gheorghe sin popa Vasile ot
Tîrgovişte; nr. 2458, copiat de Dositei ierodiacon ot Hurez;
nr. 1629 copiat în 1756.de Ioniţă Copilul; nr. 2577, copiat
în 1781, de Gr. Rîmniceanu în episcopia Rîmnicului; nr. 2510,
de Gr. Rîmniceanu la 1784, în episcopia Rîmnicului; nr. 9,
copiat în 1786 de Ioanichie monah Săon, în mănăstirea
Neamţului; nr. 63, fără dată şi indicaţii asupra localităţii
şi copistului. Aparţin secolului al XlX-lea: ms. nr. 418,
scris probabil pe la 1807; ms. nr. 1590, copiat în 1809, de
«Ioanichie Bărbătescul monah la Bistriţa*; nr. 475, copiat
în 1852 de Sofronie, ieromonahul schitului Roşioru; nr.
2008, copiat de un monah din mănăstirea Cernica. Dintre
manuscrisele aflate în alte depozite şi semnalate de generalul
P. V. Năsturel în prefaţa la ediţia citată mai sus, sunt de
relevat: ms. 1491 din Biblioteca' mitropoliei din Sibiu scris
de logofătul Pătraşcu ot Tîrgovişte, la leat 1714; Gaster în
Literatura populară română, citează o copie din 1814, în pose-
siunea lui M. Eminescu, singura cunoscută pe timpul acela.

Texte slavoneşti: St. Novakovic în Glasnik 50 (1881),
după un ms. copiat în 1518, în mănăstirea Sf. Nicolae Gri-

* Astăzi în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei
R. S. România. V. şi pag. 111 din voi. al II-lea al acestei
ediţii.

310

goriat din Muntele Athos; nouă ediţie: JKumie Bapnoaua
uHoacaavz, St. Petersburg, 1887, nr. LXXXVIII dmI7aMMtnHUKU
JXpeeneu TIucbMeHHocmu u McKyccmea. Manuscripte mai vechi în
bibliotecile noastre au fost semnalate de Iaţimirski, Cao6hhckih
u pyccxin pynonucu pyMUHCKuxh BuâAiomeKh, St. Petersburg,
1905, pp. 691 — 695 (nr. 61), un ms. sud-slav din a doua
jumătate a sec. al XlV-lea, aflat în biblioteca mănăstirii
Neamţului; pp. 782—783, fragment în ortografie sîrbească,
de la sfîrşitul sec. al XlV-lea; pp. 66—67 (nr. 29), ms.
în ortografie rusească din sec. al XVI-lea, aflat în mănăs-
tirea Agapia; p. 438 (nr. 133—440), text slavonesc în
ortografie rusească, copiat în paralelă cu traducerea lui
Udrişte Năsturel, la 1671, cu cheltuiala lui Petronie,
arhimandritul Tismanei.

Texte greceşti: Fr. Boissonade, Anecdota graeca, 4,
(1832), după două manuscrise din Paris; acelaşi text reprodus
în Migne, Patrologia series graeca, 96, col. 857 — 1250; Sofro-
nios Kehaioglu, 'IcTopta auyypacpeîca TrapĂ *rou ev ayloiţ
'loâwou tou AatxaoxTjvou SiaXafxŞavoucja t6v (3tov twv oa£cov
7taT£poiv 7][i:C<jv BapXaajx xal *I&><£aa<p avexSoTOţ oSacc exSiSoTat
■î^St) eXXvjviaTl utc6 2o>9povtou u^ovaxou 'AyiopetTou ex 'Pat-
Seaxou Kexctyi.6yXQO ini tţ} (3dcaei u.s[xXpa£vcov T7J;; ev tw
otyicovu^c») 6pei lepac; dx^Tetoţ r^ţ 0scmpou.7)Topoi; "AvvTjţ,
Atena, 1884. Alte msse. din Muntele Athos semnalate de
Spyr. P. Lambros, Catalogue of the greeck manuscripts on
Mount Athos, Cambridge, 1900, nr. 1072, 2949, 3074 (3),
3282, 3613, 3790 (4), 3897 (8), 4531 (3), 4581, 4582, 4583
(cu traducere în vechea franceză), 4584, 4585, 4965 (1),
5670, 6045 (2), 6078 (1), 6543.

Studii: F. Liebrecht, Zur Volkskunde, Heilbronn,
1879; E. Cosquin, Etudes folkloriques, Recherches sur Ies
migrations des contes populaires et leur point de depart, Paris,
1922, pp. 27 — 49 (reprodus din Revue des questions historiques,
octombrie, 1880) ; H. Zotenberg, Notice sur le livre de Barlaam
et Josaphat, Paris, 1886; E. Kuhn, Barlaam und Joasaph,
Abhandl. bayer Akademie, 20. Bând, 1. Abt. (1894), pp. 1 —
88; G. Paris, Poemes et legendes du moyen-âge, Paris, 1900,
pp. 181 — 214; H. Giinther, Buddha in der abendlăndischen
Legende, Leipzig, 1922. Expunere şi bibliografie privitoare
şi la redacţiunile arabe, ebraice, georgiene, armene cf. în
Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Literatur, pp. 890 —
891; J. Rendel Harris, The Sources of Barlaam. and loasaph
în BuUetin of the John Rylands Library Manchester, 9 (1925);
Adhâmar d'Ales, V apologie d'Aristide et le Roman de Barlaam
et Josaphat în Revue des questions historiques, 52 (1924),
pp. 354—359; Gaster în Literatura populară română, pp. 32 —
53; în Ilchester lectures on Greeko-Slavonic literatures, pp. 111 —
112 şi în Grober, Grundriss der rom. Phil., pp. 285 — 415;
N. Iorga, Livres populaires dans le sud-est de V Europe et

311

surtout ckez Ies Roumains. Quatre conferences donnees en
Sorbonne (în Bulletin de la Section historique de V Academie
Roumaine), Bucarest, 1928, pp. 40—50; Simonescu I. Dan,
Încercări istorico-literare, Gîmpulung-Muscel, 1926, pp. 27 —
56; I. Bărbulescu, Curentele literare la români în perioada
slavismului. Ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1928, p. 373.

Cîntecul pustiei: Melodia cîntecului, aşezată pe muzica
bisericească la A. Pann, Cîntece de stea sau versuri ce
să cîntă la naşterea Domnului nostru îs. Hs. întîia oară
tipărite cu adaos de cîntece morale, Bucureşti, 1848, p. 96
(la p. 21 textul). A. Pann, Versuri muziceşti, Bucureşti,
1830 (p. 19—21); în notaţie muzicală modernă la G. Rădu-
lescu-Codin şi D. Mihalache, Sărbătorile poporului... cule-
gere de prin' părţile Muscelului, Ed. Acad. Române, Buc,
1909, p. 101. Textul se află publicat după msse. în diferite
variante: Gaster (după un ms. din 1784; după un altul de la
începutul sec. al XIX şi după Anton Pann) în Literatura
populară română, pp. 47 — 52; Gaster, Revista pentru istorie,
arheologie si filologie, voi. 2 (1883), p. 321; Al. T. Dumi-
trescu, Semănătorul, I, v. 2, 1902, pp. 61 — 62, după o ver-
siune copiată de popa Stan din Holbav (Ardeal), la 1672;
generalul P. V. Năsturel, Vieaţa sfinţilor Varlaam şi Ioasaf,
în prefaţă, pp. XXVIII — XXXI (după msse. din mănăstirea
iSinaia, copiate de G. Dem. Teodorescu) şi pp. XXXVI —
XXXVII, după ms. 1590 din B.A.R.; revista Ion Neculce,

V (1928), pp. 18 şi 344 şi urm.; N. Drăganu în Dacoromania,

V (1928), pp. 518 — 520,' după un ms. din sec. al XVIII-lea.
O variantă copiată de Ioniţă Copilul la 1756 în Moldova
în ms. nr. 1629 din Biblioteca Academiei Române, f. 68 v.
(cf. N. Cartojan, Revista filologică, Cernăuţi, I (1927), p. 197);
revista Ion Creangă, V, p. 259 după un ms. din 1770.

S-au cules şi numeroase variante din popor: Gr. Toci-
lescu, Materialuri folcloristice, I, 2, p. 1461, Teodoru Daulu,
Colinzi, Arad, 1890, p. 17 (citat la Al. T. Dumitrescu, cf.
mai sus) ; G. Tilinca, Cîntece de stea culese din Oltenia, Călăraşi,
1924, p. 14 (contaminat cu motivul călătoriei la rai şi la iad).

Prelucrări contimporane: M. Sadoveanu şi D. D. Pă-
trăşcanu, Din vieţile sfinţilor, Sfintele amintiri, Buc, Socec,
1926, pp. 65 — 139; Ioan Mihălcescu, Varlaam şi Ioasaf,
(ed. Casa Şcoalelor; Biblioteca pentru popor; nr. 14), Bucu-
reşti, 1921.

AKCHIRIE SI ANADAN

In anul 1850, Anton Pann, neobositul culegător
şi răspînditor de literatură populară, publica un
mic roman, Învăţatul sau înţeleptul Archirie cu nepo-

312

tul său Anadan. Romanul a avut o soartă norocoasă:
după 4 ani a fost din nou publicat şi, de atunci
pînă în zilele noastre, diferite edituri — între care
şi Casa Şcoalelor — îl retipăresc necontenit, răspîn-
dindu-1 în masele populare. Această poveste este
una dintre cele mai interesante pe care vechiul
Orient ni le-a transmis prin literatura slavă. Gaster,
înaintea noastră, a arătat că Anton Pann n-a tradus
acest text, ci că el circula în literatura noastră mai
dinainte.

Cuprinsul. înainte de a urmări originea aces-
tui roman şi pătrunderea lui în literatura româ-
nească, iată în linii mari cuprinsul:

A fost odată, în părţile Răsăritului, un împărat,
Sinagrip, care avea un sfetnic înţelept, cu numele
Archirie. Acesta, ajuns la adînci bătrîneţe fără nici
un copil, a adoptat pe nepotul sau Anadan, rămas
orfan de părinţi. Unchiul îşi creşte nepotul cu cea
mai mare grije părintească şi, cînd copilul ajunse
la vîrsta învăţăturii, îl încredinţa unui dascăl bătrîn
ca să-1 înveţe: «bucoavna, ceaslovul, psaltirea».

După ce Anadan şi-a sfîrşit învăţăturile, cîte-i fu-
seseră orînduite la bătrînul dascăl, a trecut la unchiul
său, Archirie, care, chemîndu-1 în fiecare dimineaţă,
îi dădea cîte o învăţătură de cum trebuie să se poarte
în lume, ca să poată fi folositor lui însuşi şi altora.

In ţesătura romanului, învăţăturile lui Archirie
formează un tot compact şi sunt alcătuite din pro-
verbe, grupate în cicluri şi adaptate la diferite împre-
jurări ale vieţii. Redacţiunea siriacă, care se apropie
mai mult de original decît toate celelalte versiuni
cunoscute, cuprinde 95 de sentinţe; în versiunea
românească, ele au fost reduse la 35.

După ce Archirie şi-a învăţat nepotul cum tre-
buie să se poarte în lume, crezînd că a sosit ceasul
cînd poate să-şi odihnească bătrîneţele, 1-a luat cu
sine, ca sa-1 înfăţişeze împăratului. Aci, Archirie
se rugă de stăpînul său, ca să primească în locu-i
pe Anadan, care este tînăr şi vrednic a îndeplini
toate slujbele, iar lui, care este slăbit de bătrîneţe,

- • • - - ■ ■ - ------- ■■■'---■ '--- -----

să-i îngăduie a se retrage la casele sale. împăratul
se învoieşte şi Anadan rămîne la curte, încărcat din
ce în ce cu mai multă cinste.

După trecere de mai multă vreme, Anadan însă,
pune gînd rău unchiului său şi caută mijloace ca
sa-1 răpue. Motivele însă, care au făcut să încol-
ţească în sufletul lui Anadan ura şi l-au hotărît să
pună la cale pinerderea binefăcătorului său, nu sunt
clar lămurite în versiunea românească. Este aci o
lacună pe care versiunea cea mai veche, în limba
siriacă, o completează astfel:

Anadan, uitînd de învăţăturile date de unchiul
său şi socotind că acesta s-a apropiat de mormînt, îşi
însuşeşte turmele lui, îi risipeşte avutul şi-i bate,
sub ochii lui chiar, robii cei mai credincioşi. Archi-
rie, vazînd aceasta, se plînge împăratului, care dă
poruncă să nu se mai atingă nimeni de avutul bătrî-
nului, atîta timp cît el este în viaţă. Archirie, întor-
cîndu-se acasă, ia pe fratele mai mic al lui Anadan,
pe Nadan, pe care începe a-1 creşte cu aceeaşi afec-
ţiune cu care crescuse pe Anadan. Acesta, prinzînd
de veste şi temîndu-se să nu fie dezmoştenit, se duce
la Archirie şi în urma unor lămuriri violente, pleacă
mîniat, hotărît să-1 răpună. în acest scop, el trimite
unchiului său o scrisoare, plăsmuită ca din partea
împăratului, prin care îi cerea ca, din clipa în care
va primi-o, să-şi strîngă de sîrg toată oastea şi să
vină spre scaunul împărătesc.

Archirie împlineşte porunca pe care o credea ca
fiind a împăratului. Anadan însă, aduce la cunoş-
tinţa lui Sinagrip vestea că Archirie a strîns oastea,
că vine cu ea asupra cetăţii şi înfăţişează pe bătrî-
nul său unchi ca pe un răzvrătit, care urmăreşte
gîndul ascuns de a ucide pe împărat şi a-i lua tronul.
Sinagrip, din înălţimea unui foişor, vede mulţimea
de oaste revărsîndu-se asupra cetăţii şi, pe cînd era
cuprins de spaimă, Anadan se oferă să se ducă singur
la Archirie şi să-1 înduplece a-şi lăsa oastea şi a veni
singur la scaunul împărăţiei. Anadan, ieşind înaintea
unchiului său, îi spuse că este trimis din partea

314

împăratului, ca să-i mulţumească pentru supunerea
dovedită şi să-i comunice noua poruncă: oastea să
rămînă pe loc, iar el să vină, împreună cu Anadan,
înaintea lui Sinagrip. Nebănuind nimic, Archirie
se înfăţişează înaintea împăratului, dar acesta, pri-
vindu-1 cu ură şi imputîndu-i necredinţa şi trădarea,
înainte ca Archirie să-şi revină în simţiri, îl osîn-
deşte la închisoare. Strîngîndu-şi apoi sfetnicii,
împăratul, după propunerea lui Anadan, osîndeşte
pe Archirie la moarte.

Armaşul însărcinat cu înfăptuirea osîndei, după
stăruinţele lui Archirie, obţine de la Sinagrip îngă-
duinţa ca osînda să se săvîrşească la moşia condam-
natului, unde să i se îngroape trupul ca să-1 plîngă
robii şi roabele. Pe drum, Archirie izbuteşte să con-
vingă pe armaş — care, după cum aflăm din redac-
ţiunea siriacă, datora viaţa sa bătrînului - — ca să-1
ascundă într-o hrubă tainică ce o avea la casele sale,
iar în locul lui să taie capul unui osîndit la moarte,
ce semăna aidoma cu el. Armaşul îndeplineşte dorinţa
lui Archirie, iar curînd după aceasta, Anadan,
venind la casa unchiului său, se instalează în
ea şi se pune pe petreceri, risipind avutul bătrî-
nului.

Nu mult după aceasta, faraonul Egiptului, aflind
de pieirea lui Archirie, pe care-1 cunoscuse şi-1 iubise,
trimise solie lui Sinagrip, cerîndu-i ca: sau să-i
trimeată meşteri iscusiţi, cari să-i zidească o cetate
spînzurată în văzduh, sau, dacă nu, să-i plătească
tribut. Sinagrip adună toţi sfetnicii săi să se chib-
zuiască cu ei, dar nimeni, nici Anadan, nu sunt în
stare, să-1 scape din încurcătură. Atunci, împăratul,
cuprins de adîncă mîhnire, îşi aduce aminte de
înţelepciunea lui Archirie şi regretă pieirea lui.
Armaşul, văzînd durerea împăratului, găseşte mo-
mentul prielnic ca să-i destăinuie că bătrînul sfetnic
este încă în viaţă. Trimes în grabă, armaşul scoate
pe Archirie din hrubă şi-1 înfăţişează înaintea împă-
ratului, viu, nevătămat. împăratul dă ordin ca bă-
trînul să fie restatornicit în cinstea de mai înainte

315

şi îi dă doua săptămîni ca să-şi revină în simţiri.
Archirie, aflînd păsul împăratului, îşi pregăteşte cele
necesare şi pleacă în Egipt, sub numele de Abanam.
Faraonul, nebănuind că solul lui Singapur este însuşi
Archirie, îl primeşte cu ironie şi-i porunceşte să-i
facă 20 de funii de nisip ca sa-şi lege mînjii. Archirie
ia un sfredel şi găureşte pereţii grajdului în dreptul
soarelui. Razele, pătrunzând în grajd prin aceste
găuri, rotesc nisipul stîrnit de Archirie în aşa fel,
încît păreau a fi nişte adevărate funii de nisip. Fara-
onul, mulţumit de această ispravă, pretinde solului
ca să-i care apă cu ciurul. « Dacă am fi în părţile de
miazănoapte şi dacă ar ninge zăpadă aici ca şi acolo,
nu numai cu ciurul, dar şi cu carul, ţi-aş putea aduce
apă », fu răspunsul bătrînului sol. Faraonul, sur-
prins de iscusinţa solului, îi porunceşte să-i ridice
cetatea. Archirie luă o ladă, în care aşeză un copil
pe care-1 învăţase mai dinainte cele ce trebuia să
facă. La ladă înhamă doi vulturi şi doi şoimi. Copi-
lul ţinea într-o mînă o mistrie, într-alta o frigare
lungă, întinsă în sus, în vederea vulturilor şi a şoi-
milor. Archirie, ţinînd de hăţuri lada, slobozi vul-
turii şi şoimii, cari se înălţară îndată după frigarea
cu carne. Copilul începu să strige de sus « Daţi-ne
cărămidă, daţi-ne var, că şed meşterii fără lucru ».
« lată-ţi meşterii, împărate, zise Archirie, trimite-le
cărămidă şi var ca sa-ţi zidească cetatea ». împăra-
tul se arătă mulţumit de această dezlegare a enigmei
propusă de el şi, după ce puse solului mai multe
ghicitori, care fură toate dezlegate, recunoscu în el
pe Archirie şi, binecuvîntîndu-1 pentru înţelepciunea
lui, îl trimite la împăratul Sinagrip cu cinste şi
daruri.

Archirie, întorcîndu-se la Sinagrip, cu misiunea
împlinită, fu dăruit cu multe daruri, dar el le dete
toate armaşului care-i scăpase viaţa. Ceru numai pe
nepotul sau Anadan, ca să-i desăvîrşească învăţătura,
fiindcă, zicea el, nu-1 învăţase destul.

Archirie, luînd pe Anadan, se retrase la moşia sa,
şi-şi bătea nepotul în fiecare zi, dîndu-i o nouă serie

de învăţături, cu imputări privitoare la nerecunoş-
tinţa.

Acest roman cuprinde, după cum s-a văzut mai
sus, două elemente deosebite: 1, elementul narativ:
peripeţiile vieţii lui Archirie, rolul lui precumpănitor
la curtea lui Sinagrip, căderea lui prin viclenia lui
Anadan, restabilirea în cinstea de la început, victoria
din Egipt şi pedepsirea lui Anadan; 2, elementul
didactic: sentinţe date de Archirie lui Anadan, sub
formă de învăţăminte şi enigme, propuse şi dezle-
gate de acela în Egipt.

Lăsînd la o parte enigmele dezlegate de Archirie
în Egipt, care în redacţia noastră sunt reduse la
două, elementul didactic este grupat în două mari
grupe şi încadrat în viaţa lui Archirie, în două
momente deosebite: primul, la început, în epoca
copilăriei lui Anadan, al doilea, la sfîrşit, după resta-
bilirea lui Archirie. Primul are un caracter exclusiv
didactic şi este alcătuit din proverbe grupate în
cicluri privitoare la călăuzirea în viaţă. Redacţiunea
siriacă, care se apropie mai mult de original decît
celelalte versiuni cunoscute, cuprinde 95 de cicluri
de sentinţe; în versiunea românească, ciclurile au
fost reduse la vreo 35 şi sunt referitoare la teama şi
pietatea oamenilor faţă de Dumnezeu, la cinstea
şi respectul cuvenit părinţilor şi mai marilor noştri,
îa lăcomie şi zgîrcenie, la călătorie şi primirea oas-
peţilor, la cariera în viaţă, la însurătoare etc, precum:

« Cinsteşte pe părinţii tăi şi pe cei bătrîni, căci şi tu
poţi să fii bătrîn; şi ceea ce nu-ţi place să-ţi facă alţii ţie,
nu* face nici tu altora. Că toată fapta îşi are răsplata. Fu
recunoscător făcătorilor tăi de bine în timpul cînd ai avut
trebuinţă de dînşii şi nu-i uita în timpul fericim tale; ca
nu ştii'cum se întoarce soarta care umblă ca o roată; ea
astăzi te înalţă ca în dulap şi mîine te dă peste cap. »

«Fereste-te de certe şi judecăţi, că totdeauna e mai
bună o învoială strîmbă decît o judecată dreaptă, nici te
amesteca în cearta altora, căci mulţi sunt cari caută gîlceavă
cu luminarea, si te pomeneşti că-ţi umple ceafa de pumni
şi spatele de ciomege, şi pînă la împăratul suferi încăeratul. »

317

A doua grupă de sentinţe, aşezată la sfîrsitul
povestirii, după triumful din Egipt, se referă 'mai
toată la viclenie şi nerecunoştinţa şi cuprinde nume-
roase aluzii şi comparaţii din 'viaţa animalelor —
adevărate fabule:

« Tu ai făcut cu mine, ca oarecînd un măgar, ce îl legase
stapînul său cu o funie slabă şi el, rupînd-o, plecase pe drum
în voia lui, pînă cînd 1-a întîlnit un lup si i-a zis: — Gale
buna jupînule măgar; iar el i-a răspuns: - Aşa cale bună
să aibă stapînul meu, că nu m'a legat bine să şez în grajd
ca sa nu mă întîlnesc cu tine, să mă hiritesti. Pentru că ştia
ca o sa facă praznic din carnea lui, precum îl şi mîncă în-
dată ...»

«Unele îmi vorbeşti din gură şi altele ai în "cuget, ca
şi un lup odinioară, carele se luase după oi şi ciobanul îl
întreba: — Ce vrei, lupule? Iar el răspunse, zicînd: — Nimic
decît ma dor ochii şi viu în urma turmei tale, că parcă îmi
vine mai bine şi mă lecuesc din praful care se ridică de picioa-
rele oilor, iar el nu venia decît să răpească vreun miel. »

«Lupul părul îşi leapădă, dar năravul nu Vi-l'îasă.'şi
tu asemenea ai făcut cu mine: ca pe lupul cînd 1-a dat să
înveţe carte. Dascălul îi zicea: A, B, C, D 1 , iar el zicea-
Oaie, miel, capră, ied. - Nu aşa lupule, îi zicea dascălul, ci
zi tune, cum zic eu. Iar lupul îi zice: — Ci ai de mă învaţă
mai curînd şi isprăveşte, că uite se apropie oile de crîng. » 2

Elementul acesta didactic, deşi este întreţesut
în fondul narativ, alcătuieşte cu toate acestea un
tot întreg, care, în unele literaturi a dobîndit o impor-
tanţă precumpănitoare. Aşa de pildă, în versiunea
armenească povestea este intitulată Maximele şi
înţelepciunea luiAhikar; în alte literaturi, elementul
didactic a fost despărţit de cadrul narativ şi alcă-
tuieşte un întreg de sine stătător, precum' într-o
versiune arabă care a fost tradusă şi în limba
etiopiana.

1 în textul chirilic al lui A. Pann, de care ne folosim
aci: A, B, B, V.

2 Tema a fost versificată de Mărie de France, D'un
prestre qui mist un loup ă lettre, ed. Roquefort, Paris 1820
pp. 345 — 346. '

318

Originea. Problema originii acestei cărţi popora-
ne a dat mult de lucru orientaliştilor. Georg Hoffman,
Kuhn (Byz. leit,, 1892, 127) şi Meissner o socotesc
ca un produs tîrziu al unui creştin sirian; Harris,
Halevy, Daschian, Ginzberg, ca o operă iudaică;
Lidzbarscki, Reinach, Bousset, Fr. Nau, ca o plăs-
muire alcătuită în lumea păgînă, Siria, Persia sau
Babilonia.

Fapt este că povestea lui Ahikar era răspîndită
în literatura ebraică din secolul al II-lea, cînd auto-
rul anonim al Cârtii lui Tobie a introdus-o în urzeala
povestirii sale. într-adevăr, în Cartea lui Tobie, aşa
cum se prezintă în cele mai vechi redacţiuni ale
Vechiului Testament — Vulgata şi Codex Sinaiticus —
prezintă, în trei pasagii diferite ale textului, reminis-
cenţe din viaţa lui Archirie. Astfel, într-un loc este
amintită funcţia de mare cancelar, păstrător al pece-
ţii regale, pe care Ahikar o îndeplinea la curtea regi-
lor asirieni din Ninive: Sennaherib şi Asarhaddon,
într-un alt pasagiu este pomenit nepotul lui Archirie,
Nadab, iar în sfaturile pe care Tobie le dă fiului său
pe patul morţii, se află un rezumat al vieţii lui Ar-
chirie :

«Vezi, fiule, ceea ce Nadab a făcut lui Ahkar, care îl
hrănise: nu 1-a scoborît de viu sub pămînt? Şi Dumnezeu
1-a răsplătit după răutatea lui. Şi Ahikar a revenit la lumină
şi Nadab a intrat în întunericul cel veşnic, pentru că a încercat
să răpună pe Ahikar. . . A ieşit din cursa pe care i-a întins-o
Nadab şi Nadab a intrat în cursa morţii. »

Dar numele lui Archirie era cunoscut în acelaşi
timp şi în lumea grecească, înaintea erei creştine.
Geograful Strabo, care se naşte cu 60 de ani înainte
de era creştină, vorbeşte într-un loc de Ahikar, ca
de un mare înţelept din şcoala astronomilor « Borsi-
penieni » 1 din' Babilonia. In veacul al III-lea d.
Chr., Clement din Alexandria, vorbind de Democrit,
întemeietorul şcoalei atomiste (sec. al V-lea a. Chr.),
spune ca a împrumutat operile lui morale de la babi-

1 Fr. Nau, op. cit. <mai jos>, p. 47.

319

wmmmmmmmmi

lonieni şi că a inserat în scrierile lui traducerea stelei
lui Ahikar x .

Ştirile, păstrate deci de scriitori greci, concordă
cu datele Bibliei, înfăţişîndu-ne pe Ahikar ca pe un
înţelept din străvechiul Babilon.

Problema privitoare la originea acestui roman a
căpătat în timpurile din urmă o lumină nouă prin
dezgropările făcute pe valea Nilului, în anii 1906—
1907, de o misiune arheologică germană. într-o
insulă de lîngă cataractele Nilului, acum acoperită
de palmieri — dar pe care se afla odinioară oraşul
Elefantina, cu o garnizoană militară, avînd pe timpul
stăpîmrn persane în Egipt un însemnat contingent
de mercenari evrei — s-a descoperit un papirus din
secolul al V-lea înainte de Hristos. Papirusul, compus
din două suluri mari, conţine partea narativă a
romanului şi poartă titlul: (Acestea sunt) maximele
lui Ahikar, un înţelept şi zelos scriitor, prin care a
învăţat pe fiul său.. . Peripeţiile povestei sunt însă
expuse în acest papirus la persoana I-a. Archirie
însuşi, care se dă ca purtător al pecetilor regale sub
regii asirieni Sennaherib (705—681) 'şi Asarhaddon
(681 — 668), îşi povesteşte necazurile cu Nadan.
Intre cele două suluri se află o lacună, iar partea
finală a romanului lui Archirie, călătoria în Egipt
şi dezlegarea enigmelor — parte care ridică o pro-
blemă din cele mai interesante în istoricul textului —
s-a pierdut. Textul este scris în limba arameană,
cel mai nordic din idiomele semitice. Această limbă
era foarte răspîndită pe timpul regilor asirieni şi .
devenise, pe timpul marelui imperiu persan, limba
oficială întrebuinţată pentru partea de vest a sta-
tului, nu numai în raporturile cu popoarele semitice,

l Opera parenetică a Iui Democrit, cîtă ni s-a păstrat
in htobaios, înfăţişează cîteva puncte comune cu maximele
lui Archirie; paralelismul este însă mai evident între maxi-
mele lui Archirie şi ale Iui Menandru (sec. al IV-lea), prietenul
ui Epicur, mort înecat în golful Athenei. Vezi textele paralele

39-4°5 S NaU> HÎSt0ire et 8a 8 esse d'Ahikar VAssyrien,

320

ci şi cu Asia Mică şi Egiptul. Prin această străveche
redacţiune arameană, numele proprii ale romanului,
care în linii mari sunt identice în toate versiunile,
se lămuresc pe deplin, după cum a arătat-o Fr. Nau,
şi ele dovedesc originea asiriană a textului. Astfel,
numele Ahikar — Archirie din versiunea noastră —
este o formaţiune din « Ah-ia-qar », care se întîlneşte
în onomastica asiro-babiloniană din epoca Sargoni-
zilor şi înseamnă «frate scump»; Nadan, nepotul
lui Archirie (în redacţiunea slavă şi românească,
Anadan) este înrudit — dacă nu e acelaşi — cu
numele asirian « Nadin » şi derivă din rădăcina asi-
riană « nadanu » = a da; Nabuzardan, numele fra-
telui lui Archirie corespunde numelui « Nabu-zcr-
iddin » (Nabu a dat un vlăstar) din documentele
asiriene.

Romanul a fost plăsmuit, dar, în secolul al Vl-lea
anterior erei creştine, avînd la bază, după Fr. Nau,
un substrat istoric, după Eduard Meyer, o tradiţie
populară (cf. bibliografia). Venind din aşa de mari
adîncimi de timp, trecînd de-a lungul veacurilor,
romanul acesta a pătruns în literatura noastră,
unde a rămas pînă astăzi o carte populară, destul
de răspîndită.

Romanul în literatura românească. La noi a

venit de la slavi.

Istoria lui Archirie a fost tradusă în limba slavă,
în secolul al Xl-lea sau al XH-lea, în Macedonia sau
în partea sudică a Bulgariei şi anume, după cerce-
tările învăţatului rus A. Grigoriev, nu direct din
greceşte, ci prin mijlocirea unui text armenesc.
Traducerea, scrisă în glagolitică, s-a răspîndit la
toţi slavii din Balcani, căci se găseşte într-un ms.
glagolitic din anul 1468 şi într-unui chirilic din Ragusa
catolică (1520). Textul lui Archirie a fost publicat
într-o traducere rusă de Tihonravov (vezi biblio-
grafia), iar în traducere germană de Jagic, în Byz.
Zeitschr., I, pp. 10—126.

321

După o versiune slavă s-a făcut traducerea româ-
nească prin sec. al XVH-lea. Cipariu în Principii
de limba (p. 167), citează un ms. din sec. al XVII-lea.
Gaster a publicat, într-o traducere engleză (vezi
mai jos în bibliografie), textul românesc, după un
ms. din 1784, de care se foloseşte şi în Literatura
populară română. In Biblioteca Academiei Române
se găsesc însă, pînă acum, vreo 12 manuscripte.
Dintre acestea, cel mai vechi, scris în anul 1717
de « Reseţe logofătului Staicului sinu Vasile Ieromo-
nah, cînd au fost năstavnic la mănăstirea Aninoasa »
se află acum la Moscova *. Pentru reconstituirea
prototipului românesc, aceste manuscripte îşi au
importanţa lor netăgăduită, fiindcă unele prezintă
variante interesante.

Astfel, unele, ca de ex.: ms. 4104, căruia îi lip-
seşte începutul, a păstrat din prototipul slav cîteva
trăsături care s-au pierdut în celelalte. In versiunea
acestui ms. soţia lui Archirie trăieşte şi, în vremea
de urgie, cînd bătrînul se zbate, ascuns în groapă
aceea care-1 hrăneşte, este « jupîneasa lui ». Acelaşi
ms. a mai păstrat, ca de altfel şi ms. 3170, încă una
din întrebările, cu care faraonul pune la încercare
isteţimea lui Archirie: «Şi zise faraonul: dar eu cu
cine mă potrivesc? Iar Archirie zise: cu soarele te
potriveşti, Măria ta. — Dar slugile mele cu cine se
potrivesc? Iar el zise: Cu razele soarelui seamănă»
(f. 100 v.).

Manuscriptul prezintă însă şi cîteva prelucrări
proprii, interesante încercări de adaptare la viata
noastră socială de pe vremuri. Astfel, cînd armaşîil
obţine de la împărat ca Archirie să fie decapitat'la
«moşia lui», textul adaogă: «ca acolo să-1 slujească
popu^ lui, să-1 plîngă jupîneasa lui şi robii lui şi
să-1 îngroape in biserica lui». încheierea din acest
ms. este şi ea mai compatibilă cu situaţia si demni-

* Astăzi în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei
K. B. România. V. şi pag. 111 din voi. al II-lea al acestei
ediţii.

322

tatea bătrînului, căci povesteşte textul: « Şi-1 duse
la cetatea lui Archirie (pe Anadan); şi bătu un stîlpu
în mijlocul curţii şi-1 legă pe nepotul-său, Anadan,
de stîlpul acela cu mîinile înapoi, ca pe un duşman
şi puse Archirie doi vizitai de~l bâte cu bice de două
părţi. »

Romanul a avut o mare răspîndire la noi şi a
lăsat urme cari dăinuiesc pînă astăzi. Gaster în
Journal of tke Royal Asiatic Society a arătat că o
bună parte din maximele lui Archirie au trecut în
nuvela lui C. Negruzzi: Păcală şi Tlndală. Anton
Pann, care a prelucrat romanul lui Archirie, şi-a
sporit şi el colecţia de proverbe (Povestea vorbii)
cu elemente împrumutate din Archirie; alte sentinţe
ale înţeleptului asirian îşi găsesc paralele interesante
în colecţia lui Zanne. De altă parte, ghicitoarea pusă
de faraonul Egiptului lui Archirie: «Am un copac
cu 12 ramuri» este o ghicitoare foarte răspîndită
la noi, care de la Ispirescu l încoace a fost culeasă
de o mulţime de folclorişti şi a răzbătut pînă şi în
cărţile de cetire pentru clasele primare 2 .

In sfîrşit, povestea lui Archirie simplificată şi
prelucrată de V. A. Urechia, şi-a găsit şi ea adăpost
în cărţile didactice 3 .

BIBLIOGRAFIE ■

Text© tipărite: Înţeleptul Archir cu nepotul său Anadan,
tipărit Intîia oară de Anton Pann, Bucureşti, în tipo-
grafia lui Anton Pann, 1850 (cu chirilice), 33 p. în 16°.
Ediţia are la sfîrşit următoarele versuri: «Cuvintele unui
tînăr în caşul cel de pe urmă al vieţii sale», p. 39; «Nesta-
tornicia lumii», p. 43; «Altul», p. 44. A doua ediţie a apărut,
cu acelaşi cuprins, în 1854, tot în tipografia lui Anton Pann.

1 Cf. Abecedar lucrat de N. Gh. Dinescu, Măria Dinescu
şi D. lonescu, Bucureşti, 1926, p. 133.

8 Gh. Cherciu, Gh. Dinescu, D. lonescu şi V. Enescu,
Carte de citire pentru clasa III~a primară, Buc. 1927.

5 Ţară fără bătrini, cf. şi I. Suchianu şi M. Stroiescu*
Carte de citire şi gramatica pentru ci. II -a secundară.

21— 3.

De atunci se republică necontenit de diferite case de editură:
Alcalay (în «Biblioteca pentru toţi», nr. 79, la un loc cu
JVastratin Hogea); Cartea Românească: («Pagini alese din
scriitorii români », nr. 26, la un loc cu un fragment din
«Povestea vorbei»: trei mincinoşi, despre vorbire, despre
minciuni); Steinberg (cu adaosul: «De ce n-au ţiganii bise-
rică»).

Gaster a publicat o versiune românească după un ms.
din 1784 în Journal of the Boyal Asiatic Society, 1900, pp.
301-319.

Manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Române.
Descrise în I. Bianu: Catalogul manuscriptelor, I şi II,
(voi. II în colaborare cu R. Caracas): nr. 44 învăţătura
lui Archirie cînd au învăţat pă nepotul său Anadan
sec. al XVIII-lea (I, p. 105); nr. 274, f. 149 V.-152:
învăţătura şi înţelepciunea lui Archirie pre înţeleptul, pentru
nepotu-său ' Anadan (I, p. 623); nr. 476, f. 76—84:
Povestea lui Archirie înţeleptul (II, p. 209); nr. 577, f. 61 —
69: învăţătura lui Arîchiria cumu învăţa pre nepotu său
Anadană, adecă cum Archirie învăţam pre nepotulă mieu
pre Anadanu, nepotu de sor. Nedescrise în catalog: nr. 1867,
f. 222 şi urm., fragment, fără început şi fără sfîrşit, copiat
de « Reseţe logofătului Staicului sinu Vasilie ieromonah, cînd
au fost năstavnic la mănăstirea Aninoasa leat 7225 » (cf.
N. Cartojan, Alexandria în Ut. rom., 1910, p. 35); nr. 4104,
Jstorita lui Anadan cu unckiaşul Archirie, copiat de
« Enachi sin Hagi ot Tighine în dughiana jupînului Theodor
Dorobăţul, la leat 1777, la Eşi»; nr. 3170, f. 84 v. — 90 v.:
Jstorita lui Archiriîa pre înţeleptulu, copiat de « Gheor-
ghiia Popovici Cucuian, lăcuitor în Pauşe & (cf. N. Cartojan,
op. cit., p. 35); nr. 1286, f. 7 — 18 v.: Istoriia lui Archirie,
cum au păţit cu nepotu-său Anadan că i-au făcut rău pentru
bine, şi l-au aguns rău pentru rău, şi l-au bătut Archirie pîn
l-au omorît, text copiat la 1788 de « Miron Iogofătu »; nr.
3181, f. 28 — 34 v.: începere aceştii poveşti a lui Archirie
filosoful cu nepotul sieu Anadan în. zilele lui Asanagrip împă-
ratul în ţara Dorului, copiat de Ioan Petrovici din Gavojdia
(Banat), la 1825; nr. 3355, f. 162 r. — i&&; Jstoriialui Arghiri
ci au dată pre nepotul său Anadan să slujească la împăratul,
copiat de Eftimi Crăciun pe la 1800; nr. 2375 în 8° fragment
f. 4—7 (după paginaţia copistului), începe de la: «Cînd au
învăţat Archirie pe Anadan... »; nr. 3013 copiat în 1814
(nota pe scoarţă); un ms. din sec. al XVIII-lea, semnalat
de N. Drăganu în Dacoromania, III, p. 245, nr. 12.

Versiuni slave: N. Costomarov şi Pypin, TîaMHmnuKu

cmapuHHoă pyccxou Aumepdmypu, S. Petersburg, 1860, t. II,
pp. 359—370. B. Anghelov şi M. Ghenov, Hcmopun naEh/tza-
pCKama Aumepamypa, t. II, Sofia, 1922, pp. 313 — 320. Milan
Resetar, JIu6po od MH03ujex pa3Jtaea dyâpoeanKu kupujicku 3&opnuK

824

od 2. 1520 (în C6opHUK 3ă Hcmopujy i je3uK u KHbUMceeHocm cpncKoi
Hapoda. npeo odejibHbe Knuza, XV, Belgrad 1926, pp. 48-^-55
după ms. Kukuljevic din 1520). Textul slav tradus în limba
germană de V. Jagic, Der weise Akyrios în Byzantinische
Zei.Uchr.ift, I, 1892; pp.- 107 — 126.

Versiuni orientale: siriacă, F. C. /Conybeare, J. Rendel
Harris and Ăgnes Smith Lewis, The Story of Ahikar
from the Syrîac, Arabic, Armenian, Ethiopic, Greek. and
Slavonie . versions, Londres, .Cambridge Glasgbw, 1898;
Franţois Nau, Histoire et sagesse d' Ahikar VAssyrien (fils
d'Anael, neveu de Tobie). Ţraduction des versions syriaques
avecles principales differences des versions arabes, armenienne,
grecque, ne'osyriaque, slave et roumaine, Paris, 1909, Letouzey
et And (în Documents pour Tetude de la Bible publicate sub
direcţiunea lui Francois Martin). Versiunea arameană din
secolul V anterior erei creştine, care este de o deosebită
importanţă pentru istoricul textului a fost publicată de
Eduard Sachau, Aramăische Papyrus und Ostraka aus Ele-
phantine. Altor ientalische Sprachdenkmăler aus einer jiidischen
Militărkolonie des 5. Jahr. vor Chr. Leipzig, 1911, tabla
40—57, text ebraic şi traducere germană.

Studii: M. Lidzbarski în Zeitschrift der Deutschen
morgenlăndischen Gesellschaft, t. XLVIII (1894), pp. 671-
675, susţine că povestea lui Ahikar, anterioară Cărţii lui
Tobie, a fost scrisă în ebraica; E. J. Dillon, Ahikar the wise t
An ancient hebrew folkstory în The contemporary Review,
1898, pp. 362 — 386, cu prilejul publicării unor recenziuni
siriace crede că romanul nu are nici un fond istoric şi a fost
scris în secolul al IlI-lea a. Chr. în ebraică; F. C. Conybeare,
J. Rendel Harris and Agnes Smith în prefaţa la ediţia de
texte amintită mai sus; E. Cosquin în Revue biblique, VIII
(1899), pp. 50-82, ib. 1898, pp. 510-531, susţine că povestea
este o temă folclorică din ciclul « mortul recunoscător », că
ea se găseşte şi în India, că la origine a fost politeistă şi în
urmă adoptată monoteismului şi literalizată; Th. Reinach,
Une conte bahylonien dans la litterature juive: le roman d'Ak-
hikhar în Revues des etudes juives, t. XXXVIII (1899),
pp. 1 — 13, este o poveste de obîrşie babiloniană — poate un
mit solar — tradusă de evrei înainte de sec. al Il-lea a. Chr.;
J. Hale>y în Revue semitique (1900), pp. 23 — 77, combate
teza lui Reinach, susţinînd că legenda este de origine ara-
meană; Paul Marc, Die Achikar-Sage ein Versuch zur Grup-
pierung der Quellen în Studien zur vergleichenden Literatur-
geschichte, Berlin, 1902, pp. 393—411; 1903, p. 52, romanul
este alcătuit din 2 elemente diferite: 1. partea biografică;
2. proverbele; P. Vetter, Dos Buch Tobias und die Achikar-
Sage în Theolog. Quartalschrift, 1904, pp. 321 şi 512; 1905,
pp. 321 şi 497, traducînd în germană versiunea armeană
susţine că romanul a fost scris între secolul I a. Chr. — III

21-3M

32o

p. Chr. de un evreu, care a avut ca baza î carte mai veche
de origine babiloniană, scrisă probabil în arâmeană; Francois
Nau, în introducerea la ediţia de texte amintită mai sus,
conchide că Ahikar a fost un personagiu care a trăit în Babi-
lonia, că opera a fost scrisă poate chiar de el în limba arâ-
meană în sec. al V-lea, că partea finală (călătoria în Egipt)
a fost adăugată ulterior. Pentru versiunea arameana din
papirusul de la Elefantina, în afară de Eduard Sachau men-
ţionat mai sus la versiuni orientale vezi şi dr. Ârthur Ungnad,
Aramăische Papyrus ausElephantine, Leipzig; Eduard Meyer,
Der Papyrusfund von Elephaniine, Leipzig, 1912, pp. 10 2 —
128- Smend, Alter und Herkunft des Achikar-Romans und
sein Verhălnis zu Aesop. Beiheţte zur Zeitschrift fur die alttest.
Wissenschaft, XIII (1908), pp. 55-125. .. .

Despre fabula romanului în legătură cu literatura simi-
lară a Babiloniei, cf. cîteva note la Erich Ebeling, Die baby-
lonische Fabel und ihre Bedeutung fur die Literaturgeschxehte,
(în Mitteitungen der altorientahschen Gesellschaft, II Bând,
Heft 3), Leipzig, 1^7, pp. 14-40. **&&£

Despre un episod din Archirte in versiunile occidentale
ale romanului lui Alexandru şi în arta medievala: Gabriel
Millet, Vascension d' Alexandre {Extrait de la revue Syna,
19231 Paris, 1923, cu deosebire pp. 113-120. _■ -

M. Gaster, Literatura populară română, pp. 104— Ud;
N; Iorga, Livres populaires dans le sud-est de V Europe et
surtoutchez Ies Roumains în Bullet. de la sect.hist. de l Acad.
Boumaine y Buc, 1928, pp. 33-34. . - . ,

Despre legăturile romanului lui Archirie eu viaţa lut
Esop ne vom ocupa în volumul II.

■

... , - - . : : . . - ' "-' -:

- - ■ - ■ ■

... - ...
. - " - ■ -■

ÎNCHEIERE

Literatura populară scrisă începe la noi curînd
după traducerea primului ciclu de cărţi sfinte, cu
viziunile apocaliptice. Aceste texte eshatologice nu
pot fi puse însă în legătură cu mişcarea bogomilică.
Ele îşi făcuseră apariţia în literaturile creştine cu multe
veacuri înainte de răspîndirea ereziei în Balcani şi,
departe de a vădi principiile sectei, cuprind dogme
care vin în contradicţie evidentă cu concepţia
fundamentală a bogomilismului. Părerea învăţaţilor
slavi de acum mai bine de 50.de ani, îmbrăţişată de
Hasdeu şi Gaster şi admisă încă Ia noi, cred că nu
mai poate fi susţinută astăzi, cînd în urma luminilor
aduse de istoricii literaturilor creştine, chiar învăţa-
ţii sud-slavi au început să renunţe la ea. Această
literatură apocaliptică, în deplină consonanţă cu
atîtea scene zugrăvite pe pereţii exteriori ai vechi-
lor mănăstiri şi biserici, vădeşte o tendinţă unitară:
aceea de a da sufletelor şovăielnice, pe cărările pline
de ispite ale acestei vieţi trecătoare, un reazim
moral.

De la literatura apocaliptică s-a trecut apoi la
legendele biblice privitoare la Vechiul şi Noul Tes*
tament, la miracolele hagiografice, la literatura astro-
logieă de prevestire, pentru ase ajunge, în sfîrşit, la
romanele populare cu intriga complicată şi acţiunea
dezvoltată. Literatura poporană scrisă a mai fost
îmbogăţită în epoca influenţei slave şi prin cîteva
legende din folclorul bizantin (de ex. legenda Casiei)\,
cuprinse în Cronograf ui lui Moxa, dar întrucît elemen-
tele apocrife şi populare sunt mult mai numeroase
şi mai interesante în Cronografele lui Cigala şi Dorotei
de Monembasia, care se traduc în a doua jumătate a
sec. al XVII-lea din greceşte, am preferat — pentru

327

a nu ne repeta — să tratăm această chestiune în
partea a doua a lucrării noastre. Este foarte probabil
că literatura populară din epoca slavă a fost mai
bogată decît am putut-o noi înfăţişa în paginile pre-
cedente. Multe texte însă s-au pierdut. Altele apar
în copii aşa de tîrzii, încît numai monografii speciale,
întemeindu-se pe colaţionarea atentă a tuturor
copiilor şi pe confruntarea lor cu originalele bizan-
tino-slave, ar putea decide dacă sunt traduse în
epoca slavonismului sau mai tîrziu. De ele ne vom
ocupa în voi. al II-lea.

Legendele religioase apocrife şi cărţile populare
au pătruns aşa de adînc în viaţa sufletească a poporu-
lui nostru, încît au lăsat urme care dăinuiesc pînă
astăzi în pictura religioasă şi în arta populară, în
tradiţii şi superstiţii, în colinde şi descîntece, în bas-
me şi proverbe, ba chiar, după cum s-a văzut, şi în
toponimia şi onomastica populară.

în tot cursul secolului al XVI-lea şi în prima jumă-
tate a celui de al XVII-lea, literatura poporană scrisă
se alimentează la noi din izvoare sud-slave.

Cultura slavonă însă, întreţinută în mănăstirile
noastre multă vreme prin pribegii sud-dunăreni,
intră, de pe la jumătatea veacului al XVII-lea, în
agonie şi la noi, în urma stingerii — sub apăsare tur-
cească — a focarelor de cultură slavă din ţările
balcanice.

Către sfîrşitul domniei lui Matei Basarab, mitro-
politul Ştefan, îngrijorat de necunoaşterea limbii
slave de către preoţi, pune sub teascul tiparului trei
cărţi necesare cultului divin: Pogribania preoţilor,
1650, Misiirio sau Sacrament (taina botezului şi a
mirului), 1652, şi Tîrnosania bisericilor, 1652, în
care rugăciunile sunt tipărite, potrivit tradiţiei, în
limba slavă, dar indicaţiile — tipicul — sunt traduse
în limba română. în prefaţa prin care însoţeşte aceste
texte, mitropolitul ţării explică astfel motivele care
l-au îndemnat Ia aceasta.

«...şi văzandu iară cum au creştinii ţărei inpu-
tare şi preoţii, mai vrâtos, de cătră hulniciî dă lege,

32 S

cum pentru grosimea şi grubia na ştim sluji tainele
sfintei beserici, şi strigă toţi că am uitat cinurile,
socotealele obrăşirile, chipurile şi nemeririle şi toate
rinduialele şi tipicurile sfintelor taini, pentr-aceia. . .
gindiîu să iau înputarea batjocoririlor de asupra aces-
tei ţărişoare ...» şi astfel a « tipărit, nu cum au
fost pînă acmu sloveneşte tipicurile, carele nu le
pot şti cinstiţii şi cuceriţii preoţi... ce tot rumî-
neşte ».

Aceeaşi stare de lucruri o constată şi mitropoli-
tul Dosoftei în Moldova. întemeindu-se pe scrisorile
apostolului Pavel către evrei (III, 29) şi către corin-
tieni (I, 14), el devine adept convins al ideei de
naţionalizare a serviciului divin.

în locul influenţei slavone, se înrădăcinează la
noi, din a doua jumătate a veacului al XVII-lea,
influenţa culturii greceşti, care ajunge punctul ei
culminant în epoca domniilor fanariote, cînd limba
greacă pătrunde în biserică, în cancelariile domneşti,
în şcoli şi în saloane.

Este greu de stabilit o graniţă precisă între aceste
două epoci de dezvoltare ale literaturii noastre
vechi. De fapt, încă din epoca slavonismului se ivesc
traduceri din limba greacă (de exemplu: Pravila
lui Vasile Lupii, tradusă de Eustratie logofătul, din
greceşte), de altă parte, cărturari cunoscători şi
traducători de texte slavoneşti se găsesc şi în epoca
de plină expansiune a influenţei greceşti.

în sfîrşit, începînd din a doua jumătate a seco-
lului al XVII-lea, îşi face drum în cultura noastră
un curent de influenţă rusească care, deşi uneori
îşi pierde urma subt covîrşitoarea influenţă gre-
cească, totuşi, cînd şi cînd, apare la suprafaţă, mai
ales în epoca de ocupaţie rusească a Principatelor
române. Dar acest curent, care va îmbogăţi litera-
tura noastră populară cu texte noi, ca de exemplu
Minunile Maicii Domnului, va fi studiat împreună
cu faza de tranziţie de la epoca influenţei slave la
epoca influenţei greceşti în volumul al II-lea al
lucrării de fată.

Literatura poporană ia un nou şi puternic avînt
către sfîrşitul sec. al XVII-lea.

Contactul cu literatura greacă deschide drumuri
noi şi pentru curentul poporan scris. Textele apocri-
fe, traduse după originale slavone defectuoase, sunt
înlocuite cu versiuni mai complete şi mai clare,
traduse din greceşte ; legende şi evanghelii apocrife,
necunoscute în perioada slavonismului, sunt traduse
acum pentru întîiaşi dată, iar romanul popular se
îmbogăţeşte cu elemente noi şi variate, dintre care
unele veneau tocmai din literatura evului mediu
occidental.

Literatura populară scrisă, din epoca studiată
aci, a avut însă o importanţă deosebită în evoluţia
literaturii noastre vechi. Dezvoltîndu-se potrivit cu
năzuinţele sufletului românesc de pe vremuri, ea a
avut la început un caracter religios, a căpătat apoi
în sec. al XVI-lea un caracter eroic şi a dobîndit, în
sfîrşit, în secolul al XVII-lea, o pronunţată notă
didactică. De aceea, cărţile populare au fost mult
răspîndite; ele au format literatura de predilecţie a
tuturor claselor sociale, au dezvoltat gustul pentru
cetit, au contribuit la îmbogăţirea lexicului şi la
mlădierea frazei şi au pregătit, în parte, formarea
stilului narativ, care va culmina în opera cronica-
rilor.

. ■ . . .■■:■.-,.- - ■ ■ ■

- ■ : . ■ : "'■■■:

■ ■ ■- ■ ■:■■■-.' " •

. - i ■■ - . ■ ■ ' .

.

ANEXĂ

INDICE DE CĂRŢI OPRITE
Ms. nr. 1570 din Bibi. Acad. Rom.

(Tradus «de pre limba slovenească » de « Staico
gramaticul şi slujitorîu Besearecii Domneşti » din
Tîrgovişte, la 1667—1669). Vezi mai sus p. 34.

Cărţile ceale minciunoase, pre care nu se cade a le
ţinea şi a le ceti direptu credincoşii Hristiani, iară
sîntu acestea:

Cei tocmiţi Psalmi ai lumii, care sîntu acestea:
rpk&HTt kch K-kpHYK. Şi altă: vpA&Hrt. Şi KpcrS tkoimS
BEApv3H&iuS ca Hd 3cmah. Patriarşii: Adam, Enoh a Iu
Sithu rugă; a Iu Adam zavet 1 ; Psalmii Iu Solomon;
A Iu Moysi zab£t; a Iu Ilie desclntare; a Isaie ve-
deare 2 ; şi a Iu Iacov poveaste. A Iu Petru descîntare.
Umblările 3 apostolilor; a Varnavei poslanie <*, a Iu
Pavel apostolii facere ce e mincinoasă; a Iu Pavel
descîntare. Evanghelie de Ia Varnava. Evanghelie
de la Thoma Paralipomeha ce au trimes pe un
vultur în Vavilon către Ieremiîav

Săntu \falte multe de cuvintători mincunoşi toc-
mite, care săntu aceastea:

întrebările Iu Ioan Bogoslav care zice: cakjiiih
np<iK<AHhi Iwam 5 ; iar ale lui întrebări cătră
Avraam de sufletele direpţilor; ale Iui Vartolomei
întrebări cătră Preacista, cum au născut pe Hristos.
Epistoliîa de duminecă şi de lemnul crucii ce e
mintităv Umblarea Iu Petru după înălţarea Dom-

1 Testament.

2

RnvfcHrt = vedenie, apocalips.

3 slav. osx*ah = perregri naţio.

4 Scrisoare.

6 Auzi prea dreptule Ioane (Pseudo- Apocalipsul lui
loan).

331

nului. Cum au vîndutu pe Hristos cocon. Şi ce peşti
pe uscat au umblat. Coconiîa 1 Iu Hristos. A Preacistii
umblare pre- la munci. Găpăţîna Iu Adam, ce doi-
sprăzeace. slujitori într-însa şi şaptezeci de,,împăraţi
supţii dînsa au şezut. Numele îngerilor. Pricea Iu
Hs. cu diîavolul. De slujba tainilor Iu Hs., ce au min-
cat la prînzu şi poarta ceriului se-au încbis; şi înge-
rii pre popa l-au blăstemat. De un Macarie pustilnic,
călugăr, al Rimului, ce au mersu trei călugări la
dinsul, doosprăzeace mile de raîu.

De Kitovrasşideale Iu Solomon mincinoase jude-
căţi; şi de doosprăzeace scări a Iu Iacovlin ce le
grăescîi. Cîntecele Iu Davidu. De cîntarea Iu Sofonie.
De lemnul crucii. Cum au pus pe Hs. între popi, şi
cum Hs. cu plugul au aratu; acasta popa Eremiia
bulgărescul o au minţit.

Sîntu şi de munci cu minciună alcătuite, iar nu
aşa precum sîntu, de se cetească la Mineae şi la pro-
loage scrise: muncirea Iu Gheorghe, care zice de
Dadiîan împăratu muncită; muncirea Nichitii, chie-
mîndu-1 pre dinsul fecor de împărat; a Iu Evstratie
muncire; a Iu Ipatie muncire, ce de şapte ori au
murit şi de şapte ori au învilat; muncirea luClimentu
al Anchirie şi alte multe cu minciuni tocmite.

Sîntu Iar ş' alte între dumnezeiasca scriptură,
scripturi mincinoase de eretic scrise, spre pacoste
neştiuiţilor în care sîntu: m(oli)tve mincinoase de
friguri şi de năjituri şi de nevoi, cu care ereticii au
stricat datele besearecii, şi apostoleasca pravilă,
scriindu cuvinte mincinoase.

Cărţile ereticeşti carele nu să cade a le ceti credin-
coşii direptu: Martodoi, cum ai zice Astrologul,
Astronomiîa, 3eMJieMHpin onpoMeTHbix. Carovnicul
în care sîntu doosprăzeace. . . a feaţele hiarălor şi a
pasărilor, care îaste întîiu de-ş păzeşte trupul său
mortu; zboară cu vulturul şi cu uliul şi cu corbul
şi ghionoaîa. Şi urlă fiarăle cele iuţi: şi rasul şi
mascurul sălbatec şi lupul şi ursul şi şerpii cei Iuţi.

1 Evanghelia copilăriei.

Cartea Gromovnicul; Fulgeralnicul ; buna cu carcân.
Colindătorlul. Metanie Mîslenicul. Socotitorîul de
vise. Vrăjalnicul, vrăjindu cu pasările şi cu hiarăle,
care sîntu aceastea: casa trăsneaşte; ureachia-mi
ţiuîaşte; ochiul mijaşte; focul colcăîaşte; cîinele
urlă; şoarecile ţîţîiaşte; şoarece haina-mi roade;
broasca michecăiaşte; pisica miorneaşte (sic); braţul
mi se bate; somnul înfricoşează; orbul mă întimpină;
de ml arde ceva; focul ţiuîaşte; scîntela din focii
sare; cade omul; luminare se stinse; calul nechiîaza;
bou pre bou se sue.

A multe fealuri de pasări: albina cînta; peaştele
se bate; Iarba sună; lemnu de lemnu. scîrcăiaşte;
frunza sună; coţofana cîntă; lupul urlă; amărăciu-
nea va veni şi alte multe în multe fealuri de vrăjiri.

A călătorilor carte în care îaste cobi de timpinare
a toate ereticiile şi de ceasurile ceale bune şi reale
carea îaste de Dumnezeu lepădat* şi de zilele hicleane;
şi cum în zioa dentîlu a lunii făcut fu Adam. Acasta
ereticii o au scris, Iar n-au făcut Dumnezeu pre
Adam în zioa dentîui, pentru că soarele şi luna şi
stealele ceriului le făcu Dumnezeu miercuri; Iar pre
Adam l-au făcuţii Dumnezeu vineri. Dară voi, neş-
tiuţilor, cum veţi putea spune facerea Iu Adam cu
luna într-o zi, crezîndu minciunelor ereticeşti şi
lăşîndu sfînta scriptură, carii treizăci de zile tot spre
minciună scriseră.

Aşijderea şi alte cobe cari sîntu cărţi ereticeşti:
Cartea cetitoare de steale, cărila iaste numele IilecTo-
AHeBHbifb, în care oamenii nebuni vrăjindu cred,
căutîndu zilele naşterii sale; nemerirea caşurilor;
soroaca vieţii; nevoile năpăştilor; fealurile morţii;
norocul în neguţătorie; în slujbe. Şi vremile le caută
cu nebuniia lor, lăsîndu ajutorîul Iu Dumnezău;
îară neştiindu judecăţile Iu Dumnezeu, că nu e
porînca Iu Dumnezeu nici a sfinţilor apostoli nici de
sfinţii părinţi dată; ce de pizmaşii şi urîţii Iu Dum-
nezeu, a doa credinţă idolească de la draci cu ereticii
semănată, neştiuţilor, spre peirea sufletelor, ca cum
pleavele pre mijloc de grîu aţîţindu văpaia munci-

883

lor de vecie, după euvîn-tul Domnului care l-au zis:
viermii lor nu mor şi focul nu se stinge. Iar de apos-
toli îaste dat şi de sfinţii părinţi 318 carii în Nicheia,
ne porînciră noa întîiu a crede în sfînta Troiţă şi
crucii Domnului şi învierii lui a ne închina; şi muma
lui Preacurata Născătoare de Dumnezeu a o cinsti
şi a o slăvi; şi pre sfinţii apostoli şi proorocii şi muce-
nicii şi st(a)l(pnic)i şi cărţile ceale sfinte a le ceti,
in care iaste sufletul a se spăşi şi a scăpa de muncile
de vecie; şi a creade scripturii ceii adevărate; şi a
aştepta învilarea morţilor; şi a aştepta înfricoşata
judecată şi plătireii înprotriva lucrurilor.

Iară de ale lepădaţilor şi procleţilor cărţi de toate
a fugi ca Lotu de Sodomlîani şi nimic a nu ne pleca
într-însele, ca să nu fiţi ca muiarea a Iu Lot: neascul-
tîndu învăţătura lui Dumnezeu, se întoarse a vedea
ce îaste în Sodom, şi fu stîlpu de sare, şi pînă astăz
crementită. Aşijderea ş'acum cine nu va asculta
învăţătura Iu Dumnezeu, ce va avea a ţinea la sine
scripturi ereticeşti şi într-însele va creade, acela
îaste vrăjumaş Iu Dumnezeu, Şi într-acea vrăjire,
cine va avea a creade cu acei eretici, să fie blestemat
si procleţii; şi neînblînzitu judeţ să ia cu vrăjumaşii
Iu Dumnezeu şi cu jidovii, carii l-au răstignita;
sau cine va duce sau. , . de oao cu prescuri în besea-
recă sau cu colivă, şi acestea toate împreună popii
le vor sfinţi şi le vor cădi, şi pentru aceaia să fie
lipsiţi de dostoiniciîa mesereii lor; fără numai colivă
curată şi pe canon numai a aduce în besearecă;
iarăşi acealea a nu le duce în oltar, ce bocatele săra-
cilor să le dea şi mişeilor ce-su sfinte; Iar nu sa le
sfinţească cu coliva a sfinţilor apostoli. De cărţile
streine de toate fereaşte-te, dară oe e ţie şi cuvinte-
lor deşarte ale streinilor sau legilor sau proorocilor
minclunoşi, carele adecă răvrătescu pre <5ei uşuxi
in credinţă, căce nu e tocmit în leagea Iu Dumnezeu,
de te porneşti spre aceale streine mascarale; că de
pohteşti să ceteşti poveaşti, iată că ai sfintele cărţi
ale împăraţilor; iar de vei de maestrîe şi de lucră-
toare, iată că ai prorocii şi pre Iov şi Pildele, în

334

carele fă toată maestriîa şi mai mare ascuţire minţii
vei dobîndi, că ale singur Domnului sînt zise; Iară
de vei pohti cîntece, iată ai Psaltirea sau mărturisi-
rea legii, preaslăvita leage a Domnului. Iar de toate
streinele şi dievoleştile cărţi, fereaşte-te tare.

Şi aceastea sîntu cârti lepădate:

De Kitovras basne şi glume. Poslaniîa Iu Avgaru,
care oamenii neştiuţi şi neînţelegători poartă la
sine. Altă minţită de Vasilie den Chesarila. De Gri-
gorie Bogoslovu şi de Ioan Zlataustu. Întrebaturi
şi răspunsuri, ce e şi din cîte părţi făcut fu Adam.
Şi cum Prov împărat fărtat pă Hs, au chiemat;
şi acasta popa Eremiîa bălgărescul o au minţit,
că grăiaşte acest ticălos, că şezîndu sfîntul Sisinie
pre muntele Sinae şi pre un înger Sihail numiaşte,
care iaste spre zminteală a mulţi oameni, şi şapte
feate ale Iui Irod cu frigurile băsnuia răul, care,
evanghelistul, aceale şapte feate nu le numiaşte ce
o fată care au jucat şi au cerşut capul Iu Prediteci,
ce şi aceasta au fostu fata lui Filip, Iară nu a Iu
Irod.

Iar marele Sisinie patriarhii al Ţarigradului într-
aceale scripturi ale sale grăiaşte aşa: Nu mă soco-
tireţi acel Sisinie minciunos, pre care l-au scris
neînţeleptul popa Eremiîa, spre zminteală oame-
nilor.

Că sfinţii părinţii noştri purtătorii de Dumnezeu
318, carii au fostu în Nichela al şaptelea săbor, lupii
pierzători cu praştiia sufletească îi împinseră den
besearecă Iu Dumnezeu; şi învăţătura filozofiei lor
cea pierzătoare ca pleavele den grîu rumpindu-le
le lepădară şi le arseră şi nălucirile lor le procleţiră.
Iar învăţăturile sfinţilor apostoli şi canoanele sfin-
ţilor purtătorilor de Dumnezeu părinţi şi pravila
sfintei săborniceşti beseareeii cei mari sfintei besea-
reci o deaderă spre întărirea credinţii a cărora sfântă
pravilă chiară citindu-se mîntuiaşte pre suflet. Iar
în ceale ereticeşti lepădate porînciră: nimic a nu te
plecă care săntu vrăjmaş Iu Dumnezeu.

Şi aceasta laste înţelepţirea a lor cu carea delungă
de Dumnezeu şi duc dracilor în peire.

Iar de vor fi niscari părinţi duhovnici, de vor
şti la dînşii fecori de duhovnicie fiindu aşa şi de vor
auzi de la dînşii în poca aniile lor şi cum au ei într-
acila a face aşa şi-i vor primi pre dinşii dec făcîndu
acasta şi-i va priimi la pocăinţă, fără epistimei şi
fără delungare de beseareca; sau vor face ei singuri
aceale vrăji ereticeşti ceale zise mai nainte r aceia
după pravilele sfinţilor părinţi să se leapede de popie
şi cu ceilalţi eretici să fie procletiţi, iar ceale scrise
la trupurile lor sa se arză.

■.-- .

CUPRINS

Pag.

CUVÎNT ÎNAINTE V

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI XXVII

PREFAŢA AUTORULUI LA VOL. 1 . . . . 1

LITERATURA APOCRIFĂ ŞI POPORANĂ

SLAVĂ ÎN ŢĂRILE NOASTRE 9

CELE MAI VECHI MANUSCRIPTE ROMA-
NEŞTI DE LEGENDE APOCRIFE ŞI CĂRŢI

POPORANE * 20

LITERATURA APOCRIFĂ 26

BOGOMUn ŞI LITERATURA APOCRIFĂ.. 39

Legende populare cu caracter bogomilic. 51

Literatura bogomilică 59

Adam şi Eva gg

LITERATURA APOCALIPTICĂ 81

Apocalipsul apostolului Pavel 82

Apocalipsul Maicii Domnului 93

Moartea lui Avraam 105

Apocalipsul lui Ioan \\q

EPISTOLE APOCRIFE. LEGENDA DUMI-

NECEI 129

LEGENDELE BIBLICE 141

Paleea ^

Melhisedec [ ^43

Prorocirea Sivilei 149

Lemnul crucii ^55

LEGENDE HAGIOGRAFICE 175

Legenda Sfîntului Sisinie 184

Legenda Sfintei Vineri ' 197

Viaţa Sfîntului Alexie , * [[ 205

LITERATURA ASTROLOGICĂ DE PREVES-

TIRE 217

FIZIOLOGUL .','.,',.'. 236

387

N

elfiSatosi

^ FIORE DI VIRTlA J. v .^. . . £ i. 247

ROMAOTL POPULAR 265

Alexandria 269

Varlaam şi Ioasaf 291

Archirie şi Anadan 312

încheiere 327

Anexă: Indice de cărţi oprite. Ms. nr. 1570
din Bibi. Acad. Rom., tradus de Staico

grămăticul din Tîrgovişte, la 1667—1669 331

'

■